Right is right, even if everyone is against it,
and wrong is wrong, even if everyone is for it.
William Penn (1644 – 1718)
fondatorul provinciei Pennsylvania
Puține subiecte au capturat mai mult atenția opiniei publice, politicienilor, mass-mediei și comunității științifice decât idea contaminării apei potabile în zonele unde se fracturează hidraulic sondele pentru exploatare gazelor de șist. Tehnologia inventată în Oklahoma în 1949, combinată apoi cu forajul orizontal dirijat, a transformat Statele Unite într-un lider mondial incontestabil al producției de gaz natural și petrol. (Am prezentat pe acest forum de discuții și în cartea publicată anul trecut suficiente detalii pentru a-mi confirma afirmațiile).
Din anul 2008 locuiesc în Pennsylvania și beau apă din Pennsylvania, statul american unde prima sondă fracturată hidraulic pentru extragerea gazelor de șist din argila Marcellus a fost săpată în 2004. În următorii zece ani, adică până la sfârșitul lunii decembrie 2014, numărul de sonde fracturate hidraulic a depășit 8.500!!!. Asta înseamnă o medie de 850 sonde/an sau peste 2 sonde/zi! (vezi harta mai jos)
Distribuția celor peste 8.500 foraje fracturate hidraulic în statul Pennsylvania. Liniile verzi delimitează bazinele hidrografice, surse importante pentru alimentarea cu apă potabilă. (Sursa)
Dezvoltarea impresionantă a industriei extractive a gazelor de șist nu a venit ca o surpriză pentru locuitorii din Pennsylvania. La urma urmei, în acest stat s-a săpat prima sondă din lume pentru extragerea țițeiului și a avut loc prima fracturare mondială a unei sonde (torpila lui Roberts). Numai că lucrurile s-au schimbat din 1856 și acum, în secolul al XXI-lea, opinia publică este mult mai conștientă și activă în legătură cu posibilele implicații ale fracturării, care, din explozivă, a devenit, între timp, hidraulică.
O dovadă o reprezintă faptul că între 2008 și 2012, Departmentul de Protecția Mediului din Pennsylvania (DEP PA) a primit aproape 1.000 de reclamații generale legate de apa subterană[]. Dintre acestea, numai circa 160 au raportat probleme legate de activitățile de petrol și gaze și doar 80 au indicat probleme atribuibile fracturării hidraulice. Raportat la numărul de foraje neconvenționale săpate în aceeași perioadă, rezultă că forajele problematice au fost sub 1%. Chiar dacă acest număr este insignifiant, faptul că au existat niște reclamații legate de apa din fântâni și fracturarea hidraulică în Pennsylvania a devenit instantaneu breaking news, care au mai „dat niște apă (!) la moara” reacțiilor anti-fracturare din întreaga lume.(Vezi și Nota Bene de la sfârșitul articolului)
Contaminanții care pot avea un impact potențial asupra apei subterane și apelor de suprafață din Pennsylvania includ gazul natural fugitiv (rătăcitor, stray gas), noroaiele de foraj, aditivii din lichidele de fracturare, sărurile din apa de zăcământ și alți componenți ai apei produse de exploatare. Mulți din acești contaminanți nu sunt noi și eliminarea lor a fost și este o procedură de rutină pentru sondele convenționale. Teoretic, acești contaminanți ar putea intra în apa potabilă prin migrații din stratele locale, de suprafață, prin erupții ale sondelor, prin scurgeri sau infiltrări de la suprafață sau prin corodarea țevilor de extracție. Dar toate aceste accidente potențiale sunt bine cunoscute de mult timp de industria de petrol și gaze[].
Gazul natural fugitiv
Prima dată când am prezentat potențialul contaminant al gazului fugitiv a fost în articolul Gasland sau puterea manipulării. Acea secvență-șoc (aprinderea apei de la robinetul din bucătărie cu o brichetă) a fost prima și cea mai puternică manipulare a imaginarului colectiv în legătură cu gazele de șist. Până la Gasland, despre fracturarea hidraulică nu știau decât extrem de puțini oameni în România. Însă „apa care arde” din filmul piratat pe YouTube a energizat grupurile de activiști eco-, bio-, anti-orice, care, dintr-o dată, și-au găsit stindardul sub care să demonstreze, întâi pașnic, apoi violent (cazul Pungești).
În Pennsylvania, contaminarea acviferelor potabile cu gaz rătăcitor a fost depistată în doar câteva foraje săpate în argila Marcellus (vezi imaginea unui afloriment mai jos)
Afloriment al argilei Marcellus din apropierea casei autorului. Fractura naturală existentă (marcată prin săgeată) reprezintă o cale ideală de migrare și contaminare a apei subterane cu gaz natural fugitiv. Când gazul fugitiv se acumulează în subsolul neventilat al casei, poate genera explozii. O fractură naturală similară este și principala cale de migrație a gazului radioactiv radon. Când am cumpărat casa din Pennsylvania, nivelul de radon din subsol era de peste două ori mai mare decât fondul natural acceptat în SUA (4 pCi/litru)
Prezența gazului reprezintă un pericol pentru că poate produce explozii. În Pennsylvania, din 2004, s-au înregistrat trei explozii în zona argilei Marcellus (una dintre ele am descris-o aici). Dar gazul fugitiv, care le-a produs, era gaz biogenic, nu termogenic. Diferența este esențială, pentru că fracturarea argilei Marcellus nu produce gaz biogenic. Ca o dovadă în plus, exploziile produse de gazul natural în Pennsylvania sunt cunoscute încă de la sfârșitul anilor 1880, o dată cu începerea exploatărilor de petrol și gaze, când fracturarea hidraulică nu fusese inventată. Astfel de explozii se întâmplă și în România, unde nu se practică fracturarea hidraulică (vezi Explozie la Zemeș).
Cercetările au arătat că 24% din toate fântânile Pennsylvaniei, ca și peste 70% din forajele săpate în nord-est, conțin gaz natural fugitiv[]. Datorită acestei concentrații naturale ridicate, rata de contaminare posibilă a fântânilor cu gaz rătăcitor, produs de forajele fracturate hidraulic, este dificil de estimat. Datele oferite de DEP PA arată că între 2005 și 2013, 3,4% din forajele neconvenționale au primit citații de violare a reglementărilor referitoare la cimentare, tubaj, sau integritatea forajului. Dintre acestea, doar 0,24% au invocat contaminarea apei subterane[].
Un studiu recent[], care a analizat urmele de gaze nobile (Ne, He, Kr, Ar, Xe) din apa fântânilor, a identificat posibilele cauze de contaminare cu gaz natural fugitiv din zona argilelor Marcellus (Pennsylvania, 113 probe) și Barnett (Texas, 20 probe). Cercetătorii (majoritatea de la Duke University!) au identificat 8 grupuri de fântâni contaminate cu gaz fugitiv (7 în Pennsylvania și 1 în Texas). Pe baza analizei probelor de apă, autorii studiului au indicat următoarele cauze ale contaminărilor cu gaz fugitiv: defecțiuni ale inelului de ciment care înconjoară tuburile de oțel (4 grupuri); defecțiuni ale țevilor de producție (3 grupuri) și avaria unui foraj de adâncime (1 grup). Ultima concluzie a studiului mi se pare însă a fi cea mai importantă: Analiza cu gaze nobile a exclus contaminarea fântânilor prin migrații pe verticală datorate forajului orizontal sau fracturării hidraulice. Adică, este vorba despre incidente produse de defecțiuni ale părților componente ale forajelor – situație care nu se deosebește prin nimic de incidentele asemănătoare apărute în cazul forajelor convenționale și cunoscute de multe decenii în industria extractivă de petrol și gaze convenționale. Sau, spus altfel, procesul de fracturare hidraulică nu este blamabil per se; sondele defecte pot fi de ambele feluri.
Apele uzate
Sunt produse de ambele tipuri de foraje, convenționale și neconvenționale, și constau din apa de zăcământ (care vine la suprafață o dată cu petrolul și gazele) și apa de retur (folosită pentru fluidul de fracturare). În general, pentru fiecare litru de țiței extras, se aduc la suprafață 100 litri de apă de zăcământ. În cazul exploatării gazelor de șist din argila Marcellus, până în 2013, peste un miliard de galoane (~3,8 milioane m3) apă de zăcământ au fost aduse la suprafață. Referitor la apa de retur, forajele săpate pe argila Marcellus folosesc între 11.000 – 18.000 m3 apă pentru fracturare timp de 5-7 zile , din care 10-40% se întorc la suprafață[].
După ce se inițiază producția de gaz, fluidul produs este format în principal de apa de zăcământ din argilă, care este foarte sărată (concentrația poate ajunge până la 400.000 mg/litru; apa mării are numai 35.000 mg/l) și, în general, conține urme de radiu (un element radioactiv).Vreau să precizez că, printre zecile de formațiuni argiloase, fracturate hidraulic în SUA și Canada, argila Marcellus este unică prin urmele de radiu conținute și nicăieri în lume nu s-au raportat creșteri ale fondului natural radioactiv datorită aducerii la suprafață a apelor uzate.
Conținutul ridicat de sare obligă operatorul de foraj să trateze apa uzată înainte de repunerea ei în circulație. Apa tratată (de-sărată) este apoi folosită în diverse scopuri: irigații, adăparea animalelor, creșterea debitului râurilor locale, utilizări municipale și industriale[]. Ca o notă foarte bună, în Pennsylvania, majoritatea apei uzate este acum re-utilizată pentru fracturarea noilor foraje[].
Apa uzată care nu este folosită pentru re-fracturare este injectată în sonde adânci, special săpate pentru depozitarea acesteia (se folosesc, de regulă, acvifere saline de mare adâncime). La nivelul întregii țări (SUA), zeci de mii de astfel de sonde adânci sunt folosite în acest scop. Totuși, există temeri (vezi situația din Oklahoma) că aceste injectări de ape uzate ar putea duce la creșterea numărului de cutremure induse. Așa cum am detaliat aici, cutremurele induse de fracturare hidraulică sunt, în imensa lor majoritate, sub pragul senzorial al populație (au magnitudine foarte mică).
Imediat după fracturare, apa de retur conține unele din substanțele chimice folosite ca aditivi pentru multiple scopuri tehnologice. Unele dintre acestea sunt considerate toxine (vezi aici). Nu este surprinzător, prin urmare, ca opinia publică, (despre al cărei bagaj de cunoștințe de specialitate nu se știe mare lucru), să manifeste îngrijorare cu privire la posibila migrare pe verticală (!!!) a fluidului de fracturare și ajungerea acestuia în apa de suprafață. Îngrijorarea unei părți a publicului poate ajunge la manifestări extreme (vezi aici). Este foarte important însă de menționat că din 1949 până în prezent nici un astfel de caz de contaminare nu a fost descris în literatura de specialitate[5].
Dacă apa produsă (de zăcământ) sau apa de retur ar fi să contamineze acviferele potabile, cea mai probabilă cauză ar fi scurgerile sau infiltrările de la suprafață. În Pennsylvania, începând din 2008, circa 20% din forajele pentru gaze de șist au primit un tip de citații non-administrative, dintre care unele au fost pentru scurgerea unor cantități minore de poluanți. Scurgerile mari sunt rare: 32 astfel de incidente (>400 galoane or 1,500 litri), reprezentând 0,3% din numărul total de foraje, au fost raportate în perioada 2005 – 2013, când aproximativ 7,000 de sonde au fost forate și circa 4,000 fracturate. Dintre aceste incidente, 8 au fost datorate scurgerii de fluide de foraj; 7, fluidelor de fracturare și 9, apei produse[1].
În concluzie, situația statului Pennsylvania se caracterizează printr-o rată scăzută a incidentelor per numărul de foraje pentru gazele de șist. De când locuiesc în Pennsylvania și până în prezent, numărul de incidente a scăzut continuu, iar practicile manageriale s-au îmbunătățit, sugerând o maturizare și o creștere a experienței operatorilor industriali.
Se pare însă că opinia publică nu reacționează la numărul de probleme per forajul de gaz sau per volumul de gaz produs, ci mai degrabă consideră numărul de incidente per unitatea de timp și per unitatea de suprafață. Astfel, chiar dacă rata incidentelor legate de forajele neconvenționale a rămas mică raportată la numărul acestora, reacțiile negative au crescut în zonele cu densitate mărită a forajelor fracturate hidraulic. Bineînțeles, un rol esențial în acest caz l-a jucat secvența-șoc, „apa care arde”, precum și temerile despre cutremure sau posibile contaminări cu substanțe toxice.
Mi se normal ca acceptul social pentru dezvoltarea gazelor de șist să fie influențat de gândirea locală și pe termen scurt. Numai că o astfel de gândire nu este cea mai productivă, considerând doar faptul că forajele săpate în argila Marcellus generează numai 0 treime din volumul de ape uzate per unitatea de volum de gaz în comparație cu forajele convenționale[5]. În plus, emisiile de poluanți (dioxid de carbon, pulberi, mercur, azot și sulf) sunt mai mici în cazul arderii gazelor de șist decât atunci când se ard cărbuni pentru a produce aceeași cantitate de energie termică[].
Ceea ce mă aduce la concluzia finală: După șapte ani de trăit în Pennsylvania, bând și apa locală, înconjurat fiind de mii de foraje neconvenționale, cred că întemeietorul Pennsylvaniei a avut o sclipitoare intuiție: adevarul rămâne adevăr, chiar dacă toți îi sunt împotrivă, iar minciuna (manipularea) rămâne minciună, chiar dacă (foarte) mulți o aprobă.
_____________________________________
NOTA BENE
O reacție similară a fracktiviștilor din multe țări a avut loc pe 8 decembrie 2011, când EPA (Agenția de Protecția Mediului) a publicat o ciornă a raportului descriind investigațiile legate de contaminarea apei subterane din zona cătunului Pavillion, Wyoming[]. Deși era vorba doar despre o versiune preliminară, fără peer-review, a unui document pe care, confruntată cu critici serioase, agenția nu-l va mai publica oficial nici până azi, atenția mass-mediei, recte a opiniei publice, a fost captată de o frază scoasă din context care, chipurile, ar demonstra că EPA consideră că „probleme cu gustul și mirosul” apei din fântânile cătunului Pavillion ar avea o legătură „consistentă” cu fracturarea hidraulică din zonă.
Imediat, în aceeași zi, Associated Press a dat drumul la „tiribombă” (aka breaking news), cu un titlu de groază: „EPA teoretizează legătura fracking-poluare”. ProPublica au lansat și ei o „torpilă” mediatică: „Pentru prima dată, agenții federali leagă contaminarea apei de fracturarea hidraulică”. În mai puțin de 24 ore de la publicarea ciornei EPA, aproape 1.000 de diferite știri de presă au fost generate în 12 țări!!! Asta da „breaking news”!
Numai că realitatea e mult mai puțin spectaculoasă și fără să mai sufle vânt în steagurile larg desfășurate de fracktiviștii din întreaga lume. Până la publicarea unui articol detaliat despre ce s-a întâmplat (rău) cu investigațiile EPA din Pavillion, vreau doar să asigur cititorii Contributors.ro că așa-numita „prima demonstrație mondială” a contaminării apei potabile cu aditivii chimici folosiți în fracturarea hidraulică este departe, foarte departe de adevăr. Și, în același timp, doresc să subliniez a n-a oară că mass-media de oriunde iubește rating-ul și că, în disperare de cauză, chiar dacă „o găină din Pașcani” nu mai „naște pui vii” demult, ei (jurnaliștii mass-media) vor încerca, cu orice preț, să țină populația dependentă de „marfa” pe care o livrează. Și, în aceste condiții, manipularea până la inflamare a opiniei publice ne-informate, rău-informate sau parțial-informate, este ușor de executat. De aceea, primul meu articol publicat aici s-a intitulat Gasland sau puterea manipulării.
Note_____
i. Susan L. Brantley et al., 2014, Water resource impacts during unconventional shale gas development: The Pennsylvania experience, International Journal of Coal Geology, v. 126, p. 140-156.
ii. Susan L. Brantley, 2015, Drinking Water While Fracking: Now and in the Future, Groundwater, vol. 53, no. 1, January-February, p. 21 – 23.
iii. Boyer, E.W., et al., 2012, The impact of Marcellus gas drilling on rural drinking water supplies, The Center for Rural Pennsylvania, Pennsylvania General Assembly.
http://www.rural.palegislature.us/documents/reports/Marcellus_and_drinking_water_2012.pdf
iv. Vidic, R.D., et al., 2013, Impact of shale gas development on regional water quality, Science, 340, 1235009
10.1126/science.1235009.
v. Thomas H. Darrah et al., 2015, Noble Gases : A New Technique for Fugitive Gas Investigation in Groundwater, Groundwater, vol. 53, no. 1, January-February, p. 23 – 28. Articolul acesta este o prelucrare a originalului, mai amplu, publicat în 2014 (Darrah et a., 2014, Noble gas identify the mechanisms of fugitive gas contamination in drinking-water wells overlying the Marcellus and Barnett Shales, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, v. 111, p. 14076 – -14081.
vi. Pam Boschee, 2014, Produced and Flowback Water Recycling and Reuse – Economics, Limitations, and Technology, http://www.halliburton.com/public/multichem/contents/Papers_and_Articles/web/Feb-2014-Oil-Gas-Facilities-Article.pdf
vii. U.S. Department of the Interior, Bureau of Reclamation, 2011, Oil and Gas Produced Water Management and Beneficial Use in the Western United States, Science and Technology Program Report No. 157, http://www.usbr.gov/research/AWT/reportpdfs/report157.pdf
viii. Rahm, B.G., et al., 2013, Wastewater management and Marcellus Shale gas development: trends, drivers, and planning implications, Journal of Environmental Management, 120: 105–113. DOI:1.1016/j.jenvman.2013.02.029.
ix. Heath, G.A., et al., 2014, Harmonization of initial estimates of shale gas life cycle greenhouse gas emissions for electric power generation, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, vol. 111, no. 31: E3167–E3176, DOI:10.1073/pnas.1309334111.
x. U.S. Environmental Protection Agency (EPA), 2011, Draft Investigation of ground water contamination near Pavillion, Wyoming, EPA 600/R/00/000. Ada, Oklahoma: Office of Research and Development, National Risk Management and Research Laboratory.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dar daca migrarea pe verticala a gazelor este dovedita si apare in mod natural, nu este oarecum indreptatita preocuparea fata de natura exacta a solutiei injectate pentru fracturare; si nu este indreptatita ingrijorarea fata de o migrare pe verticala a acestei solutii?
Din fericire pentru cei îngrijorați, există deosebiri esențiale între gazul natural și fluidul de fracturare („soluția injectată”), de exemplu densitatea și viscozitatea, care nu fac posibilă migrarea pe verticală a fluidelor la fel ca cea a gazelor.
Găsiți mai multe explicații aici:
Circulația apei subterane. Implicații asupra fracturării hidraulice”
Articolul e interesant, posibila contaminare a pânzei freatice e un risc ce poate fi real, iar măsurile tehnice de protecție pot fi adecvate sau nu – nu am căderea să mă pronunț. Ce pot să spun cu certitudine este că militanții împotriva fracturării hidraulice se suprapun foarte bine cu grupul oamenilor care nu au mai băut de ani de zile apă de la robinet, preferând apă „de firmă”, frumos îmbuteliată în sticle de plastic, pe care o transportă săptămânal de la supermarket în portbagajul mășinilor lor supradimensionate, același supermarket unde apa a ajuns cu TIR-ul după ce a tăiat țara sau chiar mai multe țări.
Este foarte adevărat ce spuneți despre transportul și consumul apei în PET. Se pare că apa strămoșească, din fântână, nu mai pare la fel de bună acum, de când a apărut apa la PET. Sunt însă și nuanțe, de la caz la caz, care ar trebui considerate. Să vă dau un exemplu.
O parte a familiei mele locuiește într-un sat la 30 km nord de Bârlad. Începând din 1974, am petrecut aproape fiecare vacanță de vară în satul respectiv. Familia folosea apa dintr-o fântână din apropiere, săpată în 1912. Fântâna se bucura de o faimă specială: nu a secat niciodată, indiferent de durata și intensitatea perioadelor secetoase. Ca geolog, acest aspect m-a intrigat. Dar o simplă cartare de teren a oferit explicația.
Fântâna fusese săpată în sedimentele primei terase aluvionare care mărginește pârâul local. Zona de alimentare a acviferului potabil este la circa 500 m în amonte de fântână. Întâmplător, pe coama dealului, unde se re-încarcă acviferul fântânii, se găsește și cimitirul satului. Apa de ploaie sau de zăpadă se infiltrează pe deal, spală mormintele și o serie de depozite loessoide și marnoase, după care ajunge în fântâna care nu a secat niciodată (legea lui Darcy a contribuit la această situație).
Din păcate, gustul apei din fântâna centenară nu a fost niciodată cel mai bun posibil, datorită spălării rocilor de la cimitir la vale. În plus, pe distața amonte-aval se găsesc numeroase locuințe ale căror closete nu au nici un fel de izolare. Întreg conținul closetelor se infiltrează și, vrînd-nevrând, ajunge în acviferul potabil. Până în 1989, terasa aluvionară, pe care se află fântâna, a servit și ca loc de aruncare a gunoaielor de grajd și menajere pe principiul (local) că „lăsați, nu vă îngrijorați, că le duce pe toate apa la vale”. Numai că, „apa la vale” urma să treacă prin alte 3 sate înainte de destinația finală, râul Bârlad.
Apa este „dură” (conținut ridicat de calciu și magneziu), nu poate fi folosită la spălare fără un detergent corespunzător, care să o „înmoaie” (același principiu este flosit și de fluidul de fracturare), iar gustul (proprietăți organoleptice) este puternic influențat de traseul subteran cimitir-pârâul de deversare.
Au mai fost incidente când, în fântână, printre tuburile deplasate, și-au făcut cuiburi diverse păsărele, ale căror excremente sau pui morti ajungeau direct în apă. Iar, după 1989, țăranul lângă gardul căruia se găsește fântâna, a instalat o pompă submersibilă pentru irigarea grădinii personale.
Date fiind aceste condiții, găsesc firesc ca familia mea din sat să recurgă la băutul apei din PET-uri. În același timp, situația particulară pe care am descris-o aici este un memento pentru efectuarea și înregistrarea unor măsurători de fond natural al acviferelor potabile, înainte de începerea oricărei activități, pentru a se ști exact de la ce nivel se pleacă. Numai așa se va putea stabili ulterior dacă a avut loc vreo contaminare.
Protestele (pașnice) de tipul „Chevron, frack off” își au rostul lor, dar, mai întâi, locuitorii din satul familiei mele, ca și cei din Pungești, au nevoie să învețe cum să-și protejeze singuri fântânile. Cred că o misiune mult mai importantă a diverselor ONG-uri eco-, bio-, etc., ar fi să inventarieze condițiile sanitare (de protecție) a acviferelor potabile și, acolo unde este cazul, să pună mâna, alături de locuitori, la remedierea și îmbunătățirea acestor condiții.
Una din sursele de contaminare a apelor superficiale, dovedite in multe tari, este folosirea intensive a pesticidelor si erbicidelor in agricultura.
Nu cred ca s-au facut studii in Romania inainte de 1989 (sau, daca s-au facut, s-au publicat) dar ar fi util sa se faca acum analiza apelor din fantani, daca este posibil in toata tara, sau macar unde sunt proiecte majore, pentru a lua temperatura inainte de start si a stabili clar unde ne aflam si a stabili exact cause si a evita incriminari false viitoare.
Exista deja ceva rapoarte despre contaminarea cu nitrati si nitriti a fantanilor din Moldova si asta dupa 25 ani de agricultura pe parcele mici cand s-au folosit mai putine pesticide si erbicide.
O harta interactiva a Romaniei cu continutul de diferite substante chimice in apele din fantani nu este un proiect chiar imposibil de realizat, cand avem agentii de mediu in fiecare judet si cred ca se vor gasi si fonduri europene pentru asta.
Cand nu ponderezi incidenta cu gravitatea, rezulta „insignifiant”. Adolf Hitler a fost doar unul din multe miliarde de oameni. Insignifiant. Statistica nu minte. Oamenii insa o folosesc asa cum le convine.
Teoretic, se stiu toate pericolele. Practic, se poate nega oricand, orice. Petrolistii au probleme cu gazele doua zile din trei (~70%), dar cei din jur nu-i miros decat o data pe luna si rareori, o data pe an, se poate identifica exact vinovatul.. ca toti au pantalonii murdari.
Oricat ne-am incorda, gazele scapa. Nu e fasolea de vina!..
In concluzie, riscurile exista, se intampla des, dar rareori incidentele se raporteaza si atunci cand se raporteaza nu conteaza pentru ca nu au fost demonstrate „stiintific”, apoi se mai taie din fondurile EPA si se trezesc imediat trompete ca senatorul James Inhofe in cazul Pavillion, Wyoming (il cunoasteti pe certaretul senator, domnule Cranganu?). La cate sute de milioane cheltuie industria de petrol&gaze pe lobby, nici nu e de mirare…
Nu îl cunosc pe „certărețul senator” Inhoffe (am plecat din Oklahoma în 2001), dar cunosc, în detaliu, ce s-a întâmplat la Pavillion, WY. Intenționez să scriu despre acel caz și atunci, cred, se vor lămuri multe aspecte (oarecum) misterioase ale cazului Pavillion.
Apa se injecteaza si in zacaminte petroliere clasice sub forma de abur . Pentru a incalzi petrolul si astfel a creste presiunea in zacamint cind iesirea spontana , naturala a petrolului inceteaza. Se foloseste de zeci de ani tehnica asta . Inclusiv in RSR la CUG Cluj se produceau aceste echipamente . Folosite intens in tara dar si exportate (Irak , Arabia Saudita)
Curios ca nimeni (atunci) nu se intreba ce se intimpla cu aburul asta odata racit (in subsol) si revenit la stadiul lichid. :)
Ca ordin de masura , utilajele de la Cluj produceau 100 tone abur / ora .
Aveți perfectă dreptate.
Injecția de abur face parte dintr-o categorie mai largă de metode, cunoscute sub numele de EOR – Enhanced Oil Recovery sau EGR – Enhanced Gas Recovery. În România, inginerii de petrol și gaze le numesc metode de recuperare secundară a țițeiului și/sau gazelor.
Pe lângă injecția de abur, în România s-a folosit și acidizarea rezervoarelor carbonatice. Se poate spune că și fracturarea (explozivă, hidraulică) rezervoarelor și rocilor surse este o metodă tip EOR.
Un anunț din noiembrie 2014 informa că OMV Petrom va folosi apa simplă pentru EOR.
Zăcământul de țiței Tazlău, redezvoltat cu 30 de milioane de euro
În prezent, în SUA o metoda EOR foarte populară este injecția de CO2, cu care se împușcă doi iepuri dintr-o dată: creșterea volumului exploatărilor de țiței și sechestrarea geologică a CO2, contribuind parțial la scăderea gazelor cu efect de seră.
Un rând din comentariul dvs. mi-a adus din nou aminte că specialiștii români ar avea un cuvânt greu de spus în educarea științifică a opiniei publice din țară asupra unor probleme care depășesc nivelul de auto-documentare tip Google, Wikipedia sau YouTube. Din nefericire, din aprilie anul trecut, când am început să scriu despre fracturarea hidraulică, foarte puține comentarii au fost postate de specialiștii români în probleme de explorare și exploatare a hidrocarburilor convenționale sau neconvenționale.
„Tăcerea specialiștilor” are un efect pervers: locul lor este luat de tot soiul de veleitari care practică un sport național, datul cu părerea pe internet. Dacă vă uitați prin arhiva Contributors, veți găsi (înainte de aprilie 2014) articole despre gazele de șist scrise, de exemplu, de o fostă profesoară de română din Bârlad (!) sau de un profesor de matematică. În ziarul Adevărul, am citit chiar un articol iscălit de un popă ortodox, iar pe platforma CriticAtac, altul semnat de o profesoară de marxism. Ce să mai înțeleagă bietul om din Pungești sau din altă parte, dacă nu aude ce spun specialiștii?
„Curios ca nimeni (atunci) nu se intreba ce se intimpla cu aburul asta odata racit (in subsol) si revenit la stadiul lichid” – Pe ce va bazati cand spuneti asta? Exploatarea zacamintelor de petrol nu se face sub nici o forma la voia intamplarii ci totul se face pe baza de calcule detaliate pe fiecare faza. Numai ca proiectele de acest gen, „atunci” si probabil ca nici acum, nu sunt publice.
Domnule profesor, interesante articolele dumneavoastra. La fel de interesante si comentariile. Multumesc.
Domnule profesor, statul Pennsylvania are aproape jumatate din suprafata Romaniei. Ne puteti spune cate foraje fracturate hidraulic exista in comitatul in care locuiti? Ati postat o harta a bazinelor hidrografice ale statului Pennsylvania. Cate foraje fracturate hidraulic se suprapun peste bazinul hidrografic de care tine casa, proprietatea dumneavoastra? Daca ati locui in comitatul Tioga sau in comitatul Bradford, ambele din statul Pennsylvania, ati mai bea apa din bazinul hidrografic ce tine de aceste comitate? Inca o intrebare domnule profesor. Pe o raza de 50 de mile (aproximativ 80 de kilometri) fata de proprietatea dumneavoastra cate foraje fracturate hidraulic se gasesc? Va multumesc.
Aș prefera să nu divulg detalii despre locuința mea.
Cele două comitate indicate de dvs. (Tioga și Bradford) au o populație însumată care depășește 105.000 persoane, deci, teoretic cel puțin, acei oameni beau apă din Pennsylvania, ca și mine.
Nici nu trebuie sa divulgati detalii despre locuinta dumneavoastra. Nu asta v-am cerut. Repet intrebarea, cate foraje fracturate hidraulic exista in comitatul in care locuiti? Cate foraje fracturate hidraulic se suprapun peste bazinul hidrografic de care tine casa, proprietatea dumneavoastra?
cate foraje fracturate hidraulic exista in comitatul in care locuiti?
Zero. Așa cum se vede și din fotografia din articol, argila Marcellus aflorează în comitatul unde locuiesc. Prin urmare, gazul natural, care s-a format inițial acum 380 milioane de ani, a scăpat în atmosferă în principal prin fracturile naturale prezente în aflorimente.
Cate foraje fracturate hidraulic se suprapun peste bazinul hidrografic de care tine casa, proprietatea dumneavoastra?
Cel puțin 334 foraje fracturate hidraulic până astăzi, 15 februarie 2015.
Asadar ZERO. Zero foraje fracturate hidraulic in comitatul in care locuiti.
Claudiu nu a intrebat nici un detalu despre adresa dvs. ci daca aveti sa nu foraje pe langa casa. Daca consumati sau nu apa din acviferul repectiv.
Pentru amatorii de diverse statistici, încă una: statul Pennsylvania (Commonwealth of Pennsylvania) este compus din 67 comitate. Fracturarea hidraulică a argilei Marcellus se practică în 37 (55%) comitate.
Domnule profesor, spuneti:”din anul 2008 locuiesc în Pennsylvania și beau apă din Pennsylvania, statul american unde prima sondă fracturată hidraulic pentru extragerea gazelor de șist din argila Marcellus a fost săpată în 2004″. Prin asta sugerati ca beti apa de undeva unde se fractureaza hidraulic. Doar ca acel undeva are cam jumatate din suprafata Romaniei. Iar comitatul Monroe, de exemplu, unul din cele 67 de comitate ale statului Pennsylvania, are o suprafata de aproximativ 1600 de kilometri patrati, adica aproximativ jumatate din suprafata unui judet din Romania. E ca si cum as spune ca beau apa de langa sonda, dar uit sa spun ca sonda e la 100 de kilometri de mine. Precizati va rog la ce distanta este cea mai apropiata sonda fracturata hidraulic de locul dumneavoastra de domiciliu. Va multumesc.
Bravo, dar nu inteleg de ce ne mai bateti la cap daca nu s-au gasit rezerve de fracturat in Ro ?!?
Si mai lasati-ne cu Gasland, o aberatie la fel de mare ca si cealalta extrema. Gasesc penibila mix-ul intre emisiile naturale (asta e!) versus cele artificiale. Stiti foarte bine ca totul se judeca in cantitati si rate de emisie. Asa, putem vorbi si de metanul care e degajat in Siberia din motive de pierdere a permafrost-ului. Acum, e sau nu incalzire globala (in mod sigur din perspectiva d-voastra nu), ramine de vazut.
N-am inteles de ce v-ati impotrivit – de exemplu – unor norme speciale (pentru fracturare) de protectie a mediului in Romania, unde si asa legea e slaba …
„An assessment of the currently available evidence indicates that the potential risks to public health from exposure to the emissions associated with shale gas extraction will be low if the operations are properly run and regulated”
Sublinierea mea: PROPERLY RUN & REGULATED – cam asta nu vreti sa intelegeti. Cind asta se va respecta in Ro, stam si la alte discutii. Pina una alta, FYI, asta e recomandarea EU: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32014H0070
N-am inteles de ce v-ati impotrivit – de exemplu – unor norme speciale (pentru fracturare) de protectie a mediului in Romania, unde si asa legea e slaba …
Cu cine dialogați aici? Când s-au discutat normele speciale de protecție a mediului în România și cine s-a împotrivit?!?
D-voastra. La obiectia noastra ca nu avem norme de mediu pentru fracturare, in articolele trecute.
Sunt două lucruri care necesită lămuriri pentru continuarea dialogului:
1. Când spuneți, „la obiecția noastră că nu avem norme de mediu…”, cine sunteți cei care obiectați? Un grup, mai multe grupuri anti-fracturare, sătenii din Pungești sau orășenii din București, cei care vă aflați, totuși, la 400 km depărtare de sursele de apă potabilă din jud. Vaslui?
Aș vrea să continui dialogul acesta, dar numai cu persoane reale, care nu se ascund „curajos” sub un nick-name și folosesc apoi pluralul majestății.
2. Dacă susțineți că dialogați cu mine, chiar pe marginea unor articole anteriore, vă solicit să citați acele fragmente în care vi se pare că eu m-aș împotrivi „unor norme speciale (pentru fracturare) de protectie a mediului in Romania”.
Pentru că am constat că articolul încă mai este citit, deși nu mai apare pe prima pagină din Contributors, ofer o știre-bombă:
Un protest pro-fracking!
15 orașe din statul New York vor să părăsească acel stat și să fie încorporate în statul Pennsylvania!!
Cauza: interzicerea fracturării hidraulice în NY, succesul fulminant al acestei tehnologii în PA.
New York Towns Want to Secede and Join Pennsylvania
In many ways, it’s a pro-fracking protest.
O stire din aceeasi zi (20.02.2015). De asta nu ati aflat?
http://www.wsj.com/articles/chevron-to-give-up-romanian-shale-gas-interests-1424482388
Da, am aflat acum 10 minute. Vă amintiți ce-am scris într-un al articol?
„Dacă geologie nu e, nimic nu e”
Stirea era din data de 20 cand seara ati „oferit ştirea-bomba”.
Aia cu geologia este putin spus, caci unde se formeaza de fapt elementele chimice? In stele/nebuloase. Deci, mai corect ar fi fost: Daca stele nu e, nimic nu e.
Dar, nu ar fi fost mai bine sa va ganditi asa? Ce este esential pentru existenta vietii (si implicit a lumii)? APA. Si sa fi spus, mai corect, ca daca APA nu e, nimic nu e?
PS. Geologia [Ge + logos] este doar o stiinta descriptiva (foarte frumoasa de altfel), si NU un lucru in sine (insasi planeta Pamant, „Mother Earth”, de exemplu) pentru a fi atat de importanta.
“legea lui Darcy a contribuit la această situație”
Legea lui Darcy este doar o regula a gandirii noastre si nu o calitate a lucrurilor sau un fenomen al naturii care sa fi influentat deplasarea apelor prin subteran. In niciun caz Legea lui Darcy nu influenteaza EFECTIV viteza de deplasare a fluidelor prin subteran, ci doar o DESCRIE in anumite conditii.