duminică, octombrie 24, 2021

Luca Niculescu: In Franta, toate marile reforme se fac in urma unor conflicte

O tara care tolereaza mai bine protestele decat alte state europene din motive istorice si din cauza unor guverne care au facut din cedare o traditie.  Este descrierea Frantei asa cum reiese din interviul acordat  Contributors.ro de redactorul sef al sectiei romane a Radio France Internationale, Luca Niculescu. Cu atat mai dificila este situatia actualei administratii de la Paris cu cat protestelor din ultimele zile par sa li se alature toti dezamagitii scurtei ere Sarkozy. Cu toate acestea e prea devreme pentru a-l trece pe actualul presedinte francez la categoria pierzatori ai policii din Hexagon.

De mai multe zile, Franta este aproape paralizata de protestele provocate de intentia guvernului de a mari varsta de pensionare. De la elevi de liceu si pana partidele de opozitie, sute de mii de manifestanti au ocupat strazile oraselor frantuzesti, in unele cazuri manifestatiile degenerand in incidente violente.

Click aici pentru a asculta interviul cu redactorul sef al RFI Romania

Extrase:

  • Virulenta manifestatiilor are, pe de o parte o explicatie istorica.  Francezii nu au cultura compromisului ci pe cea a conflictului.
  • In Franta toate marile reforme se fac in urma unor conflicte puternice: ne amintim de mai 1968 sau mai departe in istorie de separarea bisericii de stat
  • Pe de alta, parte exista o nemultumire foarte mare la adresa presedintelui Nicolas Sarkozy, despre care se crede ca nu si-a tinut promisiunile cu care a castigat alegerile acum trei ani. Reforma pensiilor este un pretext pentru ca aceste nemultumiri sa fie exprimate.  La fel s-a intamplat in 2005 cand, chemati sa voteze pentru Constitutia Uniunii Europene, francezii au votat impotriva pentru ca erau nemultumiti de Jacques Chirac, presedintele de atunci.

De ce protesteaza studentii si liceenii francezi?

  • Unii dintre ei gandesc ca piata muncii le va fi mai greu accesibila daca varsta de pensionare se prelungeste.
  • Este si o problema de mobilizare. Partidul Socialist (de opozitie)  i-a chemat sa se solidarizeze. Si, amintindu-ne de traditie, in mai 1968 tot studentii erau primii care au iesit in strada.

Ce spune populatia neimplicata in proteste dar care sufera consecintele lor?

  • Doar 7 sau 9 la suta dintre francezi sunt membri de sindicat.  Totusi 7 francezi din 10 se opun reformei pensiilor. In unele sondaje, francezii recunosc ca trebuie sa creasca varsta de pensionare.
  • Au mai exista precedente in care guvernul a dat inapoi in urma actiunilor sindicatelor. In 1995, trei saptamani de greva puternica in sectorul public cu blocarea transporturilor au facut ca guvernul Juppe sa renunte la un alt proiect de reforma a pensiilor si apoi, cateva luni mai tarziu, sa demisioneze. Acum cativa ani, guvernul Villepin a renuntat la un alt proiect contestat  dar care ii privea pe tineri.  Exista deci o traditie a guvernelor care cedeaza.
  • Franta este obisnuita cu astfel de proteste. Nu este Germania sau Suedia. Oamenii au o mai mare ingaduinta, mai mare decat in alte parti fata de astfel de manifestari, chiar daca ele le afecteaza viata de zi cu zi. Unii dintre ei nu pot ajunge la serviciu din cauza ca nu mai gasesc benzina, nu merge metroul etc. Desi, si aici va fi interesant de vazut ce se va intampla, fata de 1995 s-a schimbat ceva Nicolas Sarkozy a introdus obligativitatea asigurarii unui serviciu minim, deci nu mai poti sa blochezi metroul cu totul.

Reforme prea radicale sau decizii luate prea tarziu?

  • Reforma nu e radicala daca ne uitam la ce se intampla in alte  tari. Daca Sarkozy ar fi venit cu aceste reforme la inceputul mandatului, poate ca ar fi fost mai bine privite. Acum  este insa  un presedinte care a ajuns la 30 la suta cota de popularitate, care nu a reusit sa mareasca puterea de cumparare – dimpotriva’ nici sa dea mai multi bani celor care nu lucreaza mai mult – dimpotriva. Au fost tot felul de scandaluri legate de viata sa privata si de prestatiile sale publice. Au fost tot felul de declaratii si politici bizare pe care francezii nu le inteleg cum ar cel cu expulzarea romilor si extrema mediatizare.  Au mai fost scandaluri financiare cum ar fi cel legat de  Liliane Bettencourt si de ministrul Eric Woerth, cel care a facut legea pensiilor si care ar putea fi remaniat.

Vremea socialistilor?

  • Potrivit sondajelor orice potential candidat socialist (Aubry, Royal, Hollande, Straus-Kahn) l-ar invinge pe Sarkozy in al doilea tur de scrutin. Dominique Strauss-Kahn (actualul director  al FMI)l-ar bate chiar la o diferenta mare. Socialistii au vantul in pupa. Au insa si multe pericole in spate. Nu se stie daca se vor intelege asupra unui candidat si, mai e totusi un an si jumatate in care se pot intampla multe.  Iar Sarkozy poate nu e el cel mai bun presedinte dar e un foarte bun candidat . E mult prea devreme sa spunem ca socialistii vor castiga.
Numeroase sectoare ale economiei franceze sunt afectate, din nou marti, de greve. Patronatele sunt alarmate iar presedintele francez face apel la responsabilitate din partea tuturor partilor implicate

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Chiar asa ?
    Domnule Niculescu, sunteti foarte (subliniez „foarte”) departe de realitatea franceza („la France profonde”). Nimeni, dar absolut nimeni nu este de acord cu iesirea in strada a liceenilor. Este extrem de simplu : copiii acestia nu au muncit nici macar o ora in viata lor si vor sa „ne dea lectii” noua (cei care chiar muncim) ? Explicatia e simpla : blocam liceele si plecam in vacanta cu o saptamana mai devreme (les vacances de la Toussaints commencent samedi). Toata lumea stie (chiar daca nu recunoaste in mod deschis) ca trebuie sa se ridice varsta minima de pensionare de la 60 la 62 de ani. Problema este generata de faptul ca sindicatele nu au dorit sa discute cu guvernul, crezand ca astfel vor avea mai mult sprijin popular (pt cultura dvs, numai 8% dintre salariati sunt membrii vreunui sindicat, deci sindicatele nu reprezinta pe nimeni, reprezinta doar interesele sefilor sindicatelor). Daca veti continua sa credeti ca sindicatele „scot” oamenii la manifestatii, v’as ruga sa aveti in vedere urmatoarele aspecte : a) nu sunt reprezentative pentru marea majoritate a celor care muncesc aici (.fr). b) 98% (subliniez 98%) dintre intreprinderile franceze sunt IMM-uri care au mai putin de 2à de salariati. c) diferenta de cifre (raport de la 1 la 10) intre ce spune politia si ce spun sindicatele in ce priveste numarul de manifestanti a fost „demontata” de un huissier de justice care a numarat manifestantii, rezultatul fiind chiar mai mic decat spunea politia. d) orice referendum in .fr nu obtine raspunsul la intrebarea pusa, ci raspunsul ca „nu mai vreau guvernul asta”, indiferent care era intrebarea (si asta s’a vazut de foarte multa vreme, la toate referendumurile). Ceea ce ar trebui sa stiti este faptul ca toata lumea asteapta sa vina un guvern care sa faca ceea ce trebuie pentru ca grevistii sa nu ne mai impiedice sa mergem la lucru (transporturile) sa nu ne mai impiedice sa cumparam benzina, sa ne lase sa lucram noi, cei care nu facem greva. Si vapot spune ca daca Sarkozy va aplica legea (legea exista de mult, dar nu este aplicata), atunci va castiga mult mai mult decat cred socialistii si ceilalti „visatori”. Inchei cu sfatul prietenesc de a va stabili resedinta aici pentru cel putin cativa ani inainte de a comenta.
    Cu stima,

    M.D.

    • Domnule/Doamna MD,

      Comentariile dvs nu fac decat sa legitimeze scavia moderna. Muncesc de peste 20 de ani in afara granitelor (Aus, Ger si acum UK) si ridicarea varstei de pensionare la 65 de ani in aceste state mi se pare o crima sociala. Este inadmisibil!Va bucurati galagios de adoptarea reforme, insa stiti ca in Romania multi nepoti nu au ocazia sa-si cunoasca bunicii? Eu calatoresc de 4-5 ori pe an acasa si nu pot sa ma satur de copii si nepoti.

      Pentru romanii ‘inchisi’ de comunism, a existat perceptia ca majortatea vesticilor au suficienta experienta democratica si politica pentru a dezbate aceste probleme pe larg, inainte de a fi adoptate. Nimic mai fals insa. Am lucra Nu imi pare rau ca am scapat de nebunia comunista, insa aceasta imbratisare a reformelor venite din vest (inclusiv ridicarea varstei de pensionare), fara a analiza realitatile sociale din Romania, este nu numai o prostie ci si o dovada clara de lipsa de coloana vertebrala a clasei politice romanesti. O clasa parazitara, care lupta pentru interesele corporatiilor, nu poate fi decat un instrumet de maximizare a profitului. Este tulburator ce se intampla in Franta si sunt solidar cu fostii colegi de acolo. Capitalismul acesta salbatic ma scoate din sarite, nu totul in lume se invarte in jurul banilor. Cand o sa mai avem timp familie (nepoti, copii) sau pur si simplu pentru a rasufla usurati cativa ani, pana ne-o bate moartea la geam?! Revolutia franceza a inspirat Europa in urma cu peste 200 de ani, sper ca o va face si acum!

  2. Intr-adevar ciudta aceasta trasatura a francezilor – solidarizarea cu manifestantii, grevisti, etc. Cit e de reala? Citi spun si ei ca toata lumea de frica de a nu parea „reactionar”? Intr-adevar presedintele face gafe, intr-adevar sunt lucruri neclare facute de ministrul Woerth responsabil ca reforma pensillor… si totusi, daca nu sunt bani, de unde sa „dea”? Asta-i problema aici, ca si in Romania. Oamenii uita de artmetica atunci cind ii poseda demonul politicii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce s-a întâmplat în Liban?

Săptămâna trecută, capitala Libanului a fost martora unui episod violent, cel mai intens incident armat din 2008 până în prezent. Ce s-a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.