marți, septembrie 28, 2021

Lumea fără Florian Pittiș

”Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc…” Cu greu s-ar putea imagina versuri care să definească mai exact personalitatea lui Florian Pittiș…

Meritul aparține lui Dorin Liviu Zaharia, un perfect necunoscut pentru lumea noastră de azi, în care ”cunoscut” devine doar cel care face zgomot. Mult Zgomot. Precum găina care se ouă, se pune pe cotcodăcit, iar se ouă, iar se pune pe cotcodăcit și tot așa, la nesfârșit… Câștigă găina care țipă mai tare!

Dar nu despre asta e vorba acum. Și mai ales astăzi. Este vorba despre faptul că de 14 ani Florian Pittiș nu mai este cu noi. Și ne-ar cam fi trebuit… Pentru că nu ne simțim deloc bine în Zgomotul ăsta infernal… Deși mulți dintre noi cred că dacă suportă această Cacofonie continuă sunt mai puternici, mai rezilienți, sunt mai bine ”informați”, ”la zi”, etc

Dar nici despre asta nu e vorba acum. Și mai ales azi…

Încerc să spun ceva despre absența lui Florian Pittiș, dar pentru asta ar trebui să mă desprind de versurile lui Dorin Liviu Zaharia. Ceea ce nu-mi prea reușește…

L-a pus să cânte așa:

Sunt curat la trup, curat la suflet

Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât de mult gândesc

Simt în trup pletoşii daci, comati

Firea mea e saltul omenesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât şi cum gândesc…

Și cine l-a ascultat cântând rămâne convins că vorbele astea erau ale lui, ale lui Florian Pittiș. Prea veneau din suflet! Prea era el!

Oare nu zicea Nichita că pe lume nu există poeți, ci numai Poezie? Zicea. Și poate că despre asta ar trebui să fie vorba acum. Și mai ales astăzi, 5 august, când, în 2007, Florian Pittiș murea într-un salon din Spitalul Fundeni, de o boală despre care și-a dorit până în ultima clipă să nu se știe.

Lumea a aflat până la urmă, pentru că lumea află dacă-și pune-n minte să afle ceva. Și asta era important atunci: de ce a murit? Ce avea?

Uite de ce cred eu că suferea Florian Pittiș:

Vreau să-înalţ castele de gândire

Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc

Nu contează cât de lung am părul

Mai presus e cât şi cum gândesc

Nu e loc de noi în lumea voastră

Nu-s din noi acei ce ne muncesc

Şi ţin cont de cât de lung am părul

Nu de cum şi cât de mult gândesc

Oare azi, 5 august 2021, când problema cea mai arzătoare a zilei a națiunii este dacă să scriem Gen sau Sex pe cartea de identitate, cum ar fi arătat Castelul de gândire pe care l-ar fi înălțat, dacă nu era cancerul ăla, Florian Pittiș? Și cine ar îndrăzni să urce în el ?

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Frumos.
    Dar, va rog, nu ridiculizati gaina pentru cotcodacit; e strigatul victorios: a facut un ou. Dovada ca inainte a fost gaina, nu oul.

    • Corect, mai ales ca totusi gaina a realizat ceva. Cred ca autorul referindu-se la „zgomotul infernal” i-a avut in vedere pe guralivii care nu rodesc nimic sau ceva minor dar sun foarte tari in clanza .

  2. Castelul de gândire s-ar fi ruinat, pentru ca traim deja intr-o lume distopica care nu mai poate clădi castele de gândire. Ni se traseaza astazi niste limite de gandire greu de imaginat pana acum o vreme. Asadar, castelele noastre de gânduri au devenit ruine de care ne vom aminti cândva.

  3. Pittiș era ,,Nebunul cu ochii inchisi”. Impotriva sortilor el a putut sa-si pastreze pozitia si sa-si cistige un loc si un nume. Impotriva lui erau toti cei pentru care exteriorul conta mai mult decît continutul, incremenitii care sacrificau individul pentru un principiu mort.
    A ramas actual, pentru ca incremenitii sînt întotdeauna… mobili cînd e vorba sa se reinventeze.
    Cu el in viata, probabil (in)cultura noastra avea o sansa in plus.

  4. Personalitatea lui Pitiș si modul lui de a gândi, probabil că, dacă azi încă mai trăia, l-ar fi adus în postüra de formator de opinie.
    Poate ar fi modelat spirite cu fond sensibil care, azi fără un astfel de om, sunt simpli ascultători de manele și infulecători de burgeri si chips-uri.
    Sunt mulți d-ăștia…

  5. ..încă din copilărie m-a atras vocea lui baritonală, când apărea la radio cu Mi-am dorit o mașină (cover după balada lui John și Yoko)

    Mai târziu desigur, fabulosul spectacolul de la Bulandra „Cum se numeau cei patru Beatles ?”

    Haideți să reascultăm „Vânare de vânt” după Dylan, în compania lui Dan Andrei Aldea și a lui Adrian Păunescu (cel care a oscilat toată viața lui între înger și demon..) https://www.youtube.com/watch?v=a-D-VtOE6

  6. Amintire: prin 1976, Pittis era redactor la emsiunea „Clubul Curiosilor”. Poate va amintiti, in fiecare zi era cate o emisiune de o ora cu un anumit profil, pe programul 1 de la 15.00-16.00 si care se repeta pe programul III a doua zi. Era singura emisiune unde mai auzeai 1-2 piese de muzica rock occidentala prezentate de el. Prin 1976 deci, a difuzat „Whole lottta love” a lui Led Zep. Dupa mine acela a fost momentul culminant al muzicii rock occidentale in Romania comunista, cad pe statia de radio de 150 kW de la Bod, inainte de ora 16.00 (melodia a fost transmisa la finalul emisiunii sale), s-a auzit piesa asta.

    • ..iar picăturile de rock occidental strecurate de Moțul Pitiș la radio erau precum stropii rari de ploaie vara, pe acoperișul fierbinte, anunțând o ploaie care se lasă mult-prea-mult așteptată..

      Era greu să te lipești de vreun vinil de-afară. Ce se mai aducea-n magazine via India (Dum Dum), iar mai apoi din Rusia lui Gorbaciov. Ce-a fost, a fost. Iar ce-a fost, poate n-ar fi trebuit să fie..

      Pentru Florian Pitiș și pentru noi, cei care ni-l amintim, „What is and what should never be” :
      https://www.youtube.com/watch?v=jrqMdja4eYs&list=RDjrqMdja4eYs&start_radio=1

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Serban Georgescu
Șerban Georgescu, născut la 6 august 1967, la București, este jurnalist, editor web, colaborator Dilema Veche. Ultima carte publicată: ”Scrisori dintr-o piramidă”, poeme, Editura Paralela 45, 2017

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.