vineri, ianuarie 27, 2023

Lumea văzută de pe Copacabana (pseudo-jurnal de călătorii)

Primele imagini clasice care îţi vin în minte atunci când se vorbeşte despre Brazilia sunt legate de echipa lor de fotbal, de pădurea amazoniană, de licoarea periculoasă caipirinha ori de Rio de Janeiro în toate ipostazele sale: carnavalul, statuia lui Isus, Maracana, plajele kilometrice şi favelele. Odată scăpat de cartea poştală te loveşti de o lume care trăieşte într-o efervescenţă economică şi creativă care îţi dă ameţeli. Nici Statele Unite, nici Asia nu mi-au lăsat o asemenea impresie de vitalite şi foame de viaţă precum cele trei săptămâni petrecute în America de Sud. A munci cu şi pentru brazilieni părea un fleac la îndemâna unui european versat. Experienţa s-a transformat într-o provocare intelectuală de prim rang şi-ntr-o lecţie despre cum arată lumea privită prin ochii emisferei sudice.

Datele statistice se cunosc. Cele 200 de milioane de locuitori sunt concentraţi în special în câteva megalopole în apropierea coastelor Atlanticului (Sao Paolo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte, etc.).  Ţara înghite jumătate din America de Sud având o suprafaţă comparabilă cu cea a Europei, ceea ce le oferă o splendidă diversitate geografică şi vecinătatea tuturor de pe continent, mai puţin Chile şi Ecuador. Creşterea economică e aiuritoare şi face uitate perioadele de uriasă instabilitate de la finalul secolului trecut. Veştile bune vin necontenit având în vedere recentele descoperiri ale imenselor zăcăminte de petrol care transformă Petrobras (compania naţională de profil) în locomotiva Americii de Sud. Sao Paolo face legea financiară pe întreg continentul, doar numărul elicopterelor de afaceri din oraş putând da măsura nebuniei şi forfotei businessmanilor. Politicianul-Megastar Lula (fostul preşedinte care şi-a încheiat ultimul mandat cu 80% opinii favorabile) a transformat complet societatea şi a insuflat cetăţenilor o cu totul altă imagine despre ei şi posibilităţile Braziliei în lume. Sunt pe locul 6 astăzi la nivel de PIB. Au depăşit fără probleme Marea Britanie şi vor lăsa în urmă Franţa cât de curând. Totul arată ca la începutul unei lungi aventuri.

Primul lucru care frapează este purtarea tinerilor educaţi din marile oraşe. Generaţia părinţilor lor are un comportament destul de supus, uneori slugarnic, faţă de albii din emisfera nordică pe care îi privesc cu un complex istoric de inferioritate. A vorbi engleza, franceza ori portugheza continentală e gaj de superioritate şi cheia pentru a avea toate uşile deschise şi covorul roşu la scară. Nimic din toate acestea în ochii şi în atitudinea noii generaţii. Şcoliţi la cele mai bune universităţi americane şi europene se întorc în ţară şi preiau rând pe rând frâiele companiilor, partidelor politice şi diferitelor organizaţii. Cunosc foarte bine care le sunt avantajele, vorbesc de la egal la egal şi negociază la sânge orice detaliu. Nu se îmbată cu apă rece, ştiu perfect ceea ce-i lipeseşte societăţii braziliene, creionează etapele de dezvoltare şi exportă modelul în toată America de Sud pe care o consideră, natural, sub protectorat brazilian. Mi-au stârnit instantaneu respectul şi n-am încetat să-i compar în gând cu un anumit tineret occidental snob, plângăcios şi plictisit de viaţă înainte să o fi început.

Al doilea aspect care marchează este similitudinea comportamentelor şi relaţiilor sociale cu cele din lumea occidentală. Dacă refelxele economice sunt pur nord americane, cele mai multe aspecte din viaţa de zi cu zi amintesc de Europa mamă. Ei înşişi se consideră Fiica Europei, „care a ajuns însă la majorat şi nu va ezita să se răzvrătească împotriva părinţilor”, îmi spune glumind unul dintre ei. E relativ facil să legi relaţii cu localnicii, căci citim viaţa în acelaşi fel (lucru infinit mai complicat în Asia sau pe continentul african). Plimbându-mă prin unele oraşe mai mici, am avut, nu odată, senzaţia că mă aflu în România. Tipurile de comerţ de la parterul imobilelor, arhitectura anumitor construcţii, haosul indus de publicitatea stradală, veşmintele trecătorilor, programele de la televiziuni (între telenovele, fotbal şi talk-show-uri uneori îndoielnice), totul îmi amintea de ţara mea. Mai puţin zâmbetul înscris pe feţele oamenilor din toate păturile sociale pe care rar mi-e dat să-l văd la mine acasă.

Muzica lor e drăcească! Din piatră de-ai fi, nu ai nici o şansă să stai locului când începe tăvălugul tobelor. Energia transmisă de ritmurile lor populare (samba în toate declinările ei) te trezeşte la viaţă şi îţi aduce instantaneu buna dispoziţie. Nu odată m-am surprins vesel şi cu zâmbetul până la urechi în situaţii în care iniţial plănuisem să rămân distant şi să analizez. Oneori, frânt fiind de oboseala orelor şi a gradelor în plus, mă trezeam proaspăt şi revigorat după numai două injecţii cu muzică. E ceva mai puternic decât tine în ritmurile lor care te poartă oricât încerci să li te împotriveşti. Sunetul e pentru ei ceea ce e brânza pentru francezi, esenţa vieţii.

Progrese uriaşe au fost făcute pe toate planurile în doar un deceniu şi viitorul sună cât se poate de promiţător pentru ei. Zeci de milioane de oameni au ieşit din sărăcie şi au acces la educaţie şi servicii moderne. Turismul şi investiţiile economice explodează şi, nu neaparat, la modul sălbatic şi neecologic. Favelele nu mai sunt, de ceva vreme, cum ni le imaginăm din Cidade de Deus. Există electricitate, utilităţi, echipamente electronice, copiii merg la şcoală, criminalitatea a scăzut drastic şi, o anecdotă, se pare că cele mai bune petreceri se dau acolo (lumea cool şi conectată din Ipanema ori Copacabana se înghesuie). Pe de altă parte, bisericile evanghelice se înmulţesc ca ciupercile adunând milioane de fideli şi zeci de milioane de dolari şi având, incontestabil, un rol pozitiv în orânduirea socială actuală. Cupa Mondială de peste doi ani şi Jocurile Olimpice din 2016 vor pune ţara sub reflectoarele planetare şi vor face să explodeze piaţa imobiliară la Rio. Francezii şi germanii investesc nebuneşte mizând pe asta. Pe plan internaţional, ţara negociază de la egal la egal cu China drepturi comerciale la care europenii au renunţat de mult să mai viseze. Au o strategie clară de investiţii dincolo de continentul lor, în Europa şi Africa. Comportamentul activ al brazilienilor în cadrul forurilor internaţionale spune multe despre felul în care privesc viitorul.

Evident că Brazilia nu e doar noul Eldorado, deşi numărul foarte mare al tinerilor occidentali care se stabilesc acolo, căutându-şi un rost, ar tinde să mă contrazică. Ţara are bătăile ei de cap uriaşe, pe care, spre cinstea lor, liderii le privesc drept oportunităţi de a avansa. Bătălia pentru educaţie şi contra sărăciei nu e nici pe departe terminată. Dezechilibrele unui teritoriu geografic imens nu au fost niciodată mai accentuate. Corupţia e un flagel naţional şi nu dispun de un arbitru extern care să le dea peste degete. Fluxurile de migranţi vor pune foarte repede presiune pe piaţa muncii şi vor crea tensiuni. Diferenţele dintre bogăţiile uriaşe acumulate de unii şi sărăcia lucie a altora vor trebui estompate pentru o dezvoltare sănătoasă. Organizarea urbană şi ecologia trebuie să facă agenda oricărui edil. Nu-i va fi uşor să adune în jurul ei continentul sub ochii americanilor.

Să fie oare ei noii stăpâni ai lumii viitoare? Pusă acum câţiva ani, întrebarea ar fi stârnit râsul. Astăzi, unii analişti încep să facă speculaţii. Unii filosofi ai istoriei tind să răspundă şi ei afirmativ aducând drept argument acea lege care spune că nici un popor care a dat o mare civilizaţie nu va mai reveni la cârma lucrurilor, fiind epuizat şi lipsit de vlagă. Asta i-ar exclude, pesemne, pe chinezi din noua ecuaţie. Dacă energia şi vitalitatea sunt cele două ingrediente necesare, atunci Brazilia este o candidată serioasă.

PS. Campaniile electorale bat la uşă prin ţările noastre europene. Dacă tot vorbim despre Brazilia, vă ataşez cel mai bun clip electoral realizat vreodată (după opinia comunicanţilor politici europeni şi americani). E campania socialiştilor brazilieni din 2006. Vorbeşte despre Oportunităţi. Nu daţi volumul prea tare.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Bine ca ati precizat, spre final, ca mai sunt multe de facut. Efervescenta Braziliei consta in teritoriul vast, resursele pe masura si o populatie educata si extrem de motivata sa reuseasca. Sutele de ani de sclavie si lipsa oportunitatilor pentru o mare parte dintre saraci s-au transformat in vulcanul care erupe acum .

    E extraordinar sa vedem o Brazilie care negociaza de pe pozitiile unei adevarate puteri…
    Mai sunt, insa, multe de facut. Plutocratia braziliana va accepta cu greu (re)impartirea tortului la care, vor nu vor, si saracii trebuie sa aiba acces.

    Putina geografie nu strica totusi. Brazilia e ceva mai mica decat Europa, cu vreo 1 milion si 600.000 de km patrati…
    Asta…daca e sa dam crezare datelor Wikipedia…adica 8,514,877 km patrati Brazilia versus 10,180,000 km patrati Europa…

    http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_and_outlying_territories_by_total_area

    http://en.wikipedia.org/wiki/Europe

    Cred ca nu ati luat in considerare Rusia (partea continentala apartinand Europei).
    Si la populatie ati rotunjit putin…E o diferenta de vreo 8 milioane (http://en.wikipedia.org/wiki/Brazil)..pana la 200 de milioane…Care, spun eu, nu e de neglijat…:)
    Inseamna, pana la urma aproape jumatate din populatia (in scadere dramatica si extrem de imbatranita) a Romaniei…Nu e de colea…:)

    Anyway…drumul Braziliei e cel corect, mai e mult insa pana departe…
    :)

    • frumos scris, nu cunosc in mod direct tara, insa bunul simt care razbate din articol ma face sa cred ca asa e, asa cum spuneti.
      iar clip-ul e intr-adevar special.

  2. Brazilia
    Frumoase cuvinte, teoretic ar putea fi asa, DAR……………..
    De la aeroport in Rio simti ca ceva nu e OK. Nu se vorbeste engleza mai deloc, se asteapta de la 30 min la peste o ora la birourile vamale, platesti pentru un taxi care ar trebuie sa vina in 5 min dar vine in peste o ora… Manaus, orasul de plecare al multor excursii in jungla arata ca dupa bombardament si este murdar, brazilienii nativi sunt cumplit de puturosi….. Din mai mult de 200 milioane locuitori puteti sa-mi spuneti daca macar 20% au un nivel decent de trai? Tineri de 18 ani nu stiu engleza dupa ce termina scoala, danseaza foarte bine si cam atat. Nu va imbatati cu apa rece! Brazilia a fost si este o tara foarte bogata dar nivelul ei actual de bunastare este foarte scazut. Si Romania a avut cea mai mare crestere din Europa dar ne putem compara oare cu Franta? Si ei au crestere economica mare, dar sa ajunga la nivelul Poloniei le-ar trebui pesemne circa 30 de ani minimum!!!!!!!!!!!!!!!!!1

    • foarte corect observat. am stat o luna in Brazilia si astia nu stiu engleza mai deloc – si ma refer chiar si la specialisti.. chiar si cei din personalul de pe aeroporturile internationale sunt dusi cu pluta – ioc!!; cei care cunosc au in general pozitii privilegiate. restul populatiei.. mergi cu dictionarul dupa tine – singurul lucru bun eca daca stai mai mult ai sanse mari sa inveti portugheza, ca astia nu-ti dau nici o sansa cu engleza, e inexistenta ptr ei. puturosi nu stiu cat sunt, dar am avut senzatia ca functioneaza la o viteza redusa, iar de punctualitate rar poate fi vorba.

      mai e ceva: in teritoriu sunt zone de o saracie cumplita, cum nu poti spune ca vezi in romania, mai degraba poate in africa/asia. altele, mai ales cele unde sectorul minier face legea, sunt mai dezvoltate si duc un trai destul de imbelsugat. masinile europene sunt destul de rare si foarte scumpe, cele japoneze la fel, si pana si in sao paolo m-a frapat ce de junkuri vezi pe strada. e un amestec fascinant de saracie lucie si prosperitate, te ameteste. mancarea insa e fenomenala, si ti-o gatesc pe loc. un ultim aspect: mi-am dat seama ca ptr ei a sta la un hotel foarte bun inseamna ca esti foarte bogat sau ca esti rep ptr o firma straina, lucru de invidiat. exista un respect ptr pozitia sociala la ei care nu’l vei vedea in europa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Muresan
Este absolvent al SciencePo şi Ecole des Mines de Paris. Activează în prezent în cadrul unui cabinet de consultanţă în management şi strategie industrială din capitala Franţei.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro