duminică, noiembrie 28, 2021

Luminița de la capătul tunelului

1. Amintiri cu tuneluri.

În anul de grație 1996 PSD-ul (care se numea atunci PDSR) pierdea pentru prima dată puterea. În marile orașe lumea sărbătorea pe stradă victoria și loviți de un val de optimism nu puțini eram atunci cei care credeam că România se debarasase definitiv de caracatița comunistă. Euforia n-a durat însă mult timp. Departe de-a fi scăpat de influența „foștilor”, cu datorii scadente moștenite de la guvernul precedent și o economie gripată, România se găsea în ceea ce se numea atunci „tranziție” de la vechea epocă comunistă către bunăstarea occidentală. N-a trecut mult până când oamenii și-au pierdut răbdarea. În prima linie sub asediul criticilor premierul Victor Ciorbea a încercat să restaureze optimismul serios fisurat al populației cu urmatoarea frază :

„Se vede luminița de la capătul tunelului”

Facem un salt în timp de 20 de ani. România e în NATO și în UE și a cunoscut o dezvoltare accelerată. Tranziția către o societate democratică pe model occidental pare să fie înfăptuită. Sigur că există încă frământări în lumea politică și descendentul vechiului PDSR este încă un partid foarte important, dar acesta n-a mai deținut președinția statului din 2004, de la sfârșitul „epocii Iliescu”. Iată însă că PSD-ul câștigă alegerile parlamentare din 2016 și noii guvernanți îndreaptă rapid trenul spre alt tunel. Brutalitatea cu care ne-am trezit din nou la întuneric cu statul de drept și libertățile democratice sub amenințare a creat senzația de tunel al groazei. Populat cu personaje politice dintre cele mai hidoase, între care chiar fostul mecanic de tren din ’96, Victor Ciorbea, ajuns acum avocat „al poporului” în slujba noii stăpâniri.

Iată-ne ajunși cu povestirea în zilele noastre. După vreo trei ani de spaimă suntem din nou la lumină. „Opoziția democratică” a câștigat din nou alegerile și totul părea să meargă – nu-i așa ? – ca pe roate. Pentru un observator mai atent însă funcționarea democrației noastre e în continuare extrem de îngrijorătoare. Pe lângă mecanici nepricepuți trenul nostru are niște grave probleme structurale. Care nu sunt noi, de fapt unele apărusera deja în primul tunel al tranzitiei. Doar că, novici cum eram pe atunci, nu le-am observat. Despre ele este vorba în acest articol.

2. Defecțiunile trenului.

Voi enumera aici trei dintre deficiențele structurale grave ale statului nostru. Primele două sunt relativ cunoscute, de a treia se vorbeste mai puțin. Pentru fiecare voi aminti cauza și modul în care în opinia mea ele ar trebui remediate. Sper de asemenea ca legăturile între cele trei să devină evidente după citirea acestor rânduri.

a. Ordonanțele de urgență. Despre subiect a scris în detaliu Miron într-un articol recent. Rezumând opinia lui, celebra Ordonanță de Urgență 13 care a scos lumea în stradă a fost doar o manifestare extrem de grava a unei probleme de sistem care e însăși existența acestui mod de-a legifera prin ucazuri guvernamentale în afara oricărui mecanism de control democratic. Primul ministru are astfel o putere disproporționată mai ales pentru un demnitar numit și nu ales. De altfel și actuala criză politică a pornit de la un OUG pe care premierul l-a trecut fără să aibă de negociat o majoritate parlamentară care să-l susțină. Cum au apărut însă aceste OUG-uri ? Miron face un istoric mai complet în articolul sus-mentionat. Eu mă voi mărgini să amintesc că în 1996, anul în care am început povestirea noastră, Convenția Democratică avea o majoritate foarte fragilă în coaliție destul de instabilă cu Partidul Democrat și (eternul) UDMR. Așa cum am spus, lumea voia schimbări rapide iar ele erau greu de trecut prin Parlament. Uneori imposibil. Și atunci guvernul Ciorbea a început să dea OUG-uri și susținătorii au aplaudat. Așa a inceput. Și s-a agravat, până la a pune în pericol statul de drept în sine. De notat că în 2017 când celebrul OUG 13 era cât pe ce să între în vigoare guvernul PSD dispunea de o majoritate confortabilă. Dacă a ales totuși această modalitate de legiferare a fost pentru a evita opoziția președintelui care ar fi putut să întârzie procesul prin diverse metode. Și pentru a scăpa de controlul Curții Constituționale. Am identificat deci câteva cauze importante care au dus la folosirea OUG-urilor : majoritatea parlamentară fragilă și opoziția președintelui. Plus controlul CCR, următoarea stricăciune de care voi vorbi.

b. Curtea Constituțională. Și despre abuzurile Curții Constituționale s-a scris foarte mult. Jurnalistul Liviu Avram de exemplu a analizat în multe rânduri decizii CCR care contrazic flagrant jurisprudența instituției și care nu pot fi explicate altfel decât prin favorizarea uneia din taberele politice. Cu mandate care sunt de două ori mai lungi decât cele ale unui parlament, cu decizii fără drept de apel, judecătorii CCR au ajuns un fel de ayatolahi care cenzurează legi și tranșează conflicte politice după bunul lor plac. În special deciziile de soluționare ale așa-ziselor „conflicte juridice de natură constituțională” au dat naștere la abuzuri grave ale Curții (demiterea Laurei Kovesi prin ordin expres de la CCR a fost un teribil exemplu). Cum de s-a ajuns aici ? Din nou dacă ne întoarcem în timp prin anii 90, ne amintim (cei mai în vârstă) că deși Curtea Constituțională de atunci avea în componență niște veritabili dinozauri comuniști ea era foarte puțin prezentă în spațiul public. Nici măcar guvernarea Ciorbea așa instabila cum a fost ea nu a fost afectată în vreun fel de decizii ale Curții, iar cea Iliescu-Năstase care urmat cu atat mai putin. Ce s-a schimbat după 2004 ? Cuvântul cheie pentru a întelege lucrurile este „conflict”. în 2004 a fost ales președinte Traian Băsescu dar în parlament alianta DA (între PNL și PD) nu putea să facă o majoritate. Traian Băsescu a reușit să fabrice cumva una pe care el însuși a numit-o „soluție imorală”, prin adăugarea la coaliția guvernamentală a Partidului Umanist al lui Dan Voiculescu, care intrase în Parlament aliat cu PSD. Acest lucru dar și personalitatea de „președinte jucător” a lui Băsescu a condus la primele conflicte serioase între cele doua entitati rezultate în urma alegerilor, președinte și parlament. Așa și-a intrat în rol Curtea Constituțională chemata să transeze respectivele conflicte. Și cum rezolvarea lor nu era nicidecum prevazuta în Constitutie, Curtea a trebuit să improvizeze. De notat ca la început a facut-o cu o oarecare bună credință, încercând să împartă rolurile cât de cât echitabil. De pildă la cererea pentru începerea urmăririi penale a unui ministru CCR decidea în 2008 că pentru cei care sunt și parlamentari trebuie cerută aprobarea Parlamentului iar pentru ceilalți a președintelui. Așa a inceput. Și pe măsură ce conflictele la vârful statului s-au agravat și CCR a început să fie conștientă de puterea care o deține, lucrurile au degenerat. A doua suspendare ratată a lui Traian Băsescu în 2012 a fost în opinia mea un moment de cotitură important. Atunci decizia de-a valida sau nu referendumul de demitere (care nu atinsese pragul de prezență de 50%) a depins de judecătoarea Aspazia Cojocaru, propusa la CCR de PSD. Rezistând unor mari presiuni, aceasta a judecat strict faptele și a votat împotriva interesului politic al partidului respectiv astfel că Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni. Din acel moment a devenit evident pentru politicieni că controlul CCR a devenit fundamental și instituția a fost ulterior capturată politic, cu consecințele dramatice pentru statul de drept pe care le știm. Vedem așadar că punctul de plecare al deraierii CCR a fost conflictul între președinte și parlament. Despre el voi vorbi în cele ce urmează.

c. Coabitarea. în 2000 Franța reducea durata mandatului prezidențial de la 7 la 5 ani cu scopul de-a-l sincroniza cu cel al parlamentarilor. Coabitarile dintre președinți și premieri din tabere opuse deveniseră frecvente cu toate că președintele putea să dizolve Parlamentul și să provoace alegeri anticipate, o singură dată în timpul unui mandat. Părerea cvasi-unanimă era că coabitarile slăbeau instițutiile statului și erau nocive pentru actul de guvernare. Nu mult timp după, în 2003, în România se intâmpla exact contrarul. Mandatul prezidențial creștea de la 4 la 5 ani, probabil din dorința lui Adrian Năstase să fie președinte mai mult timp. Drept urmare au apărut coabitarile și conflictele aferente. Și așa cum am mai amintit, revizuirea Constituției din 2003 nu le-a prevazut deloc în text. Cu Năstase președinte și PSD la putere nici n-ar fi fost nevoie. Doar că istoria s-a scris altfel, și am vazut la punctul precedent consecintele.

3. Reparații urgente.

Să luam pe rând defecțiunile constatate mai sus. Este limpede că instrumentul legiferării prin OUG așa cum este el acum trebuie eliminat. Dar așa cum am subliniat el a apărut ca o consecință a majorităților de guvernare foarte fragile, care fac ca inițiativele legislative ale guvernului să fie foarte greu de trecut prin Parlament. OUG-urile expun democrația noastră la un grav pericol, dar dacă înlăturând piesa defectă trenul nu mai funcționează, reparația nu e buna. Ca atare trebuie introdusă o componentă majoritară în sistemul nostru de vot. De exemplu alegeri în doua tururi așa cum am avut la primari, măcar pentru o parte dintre parlamentari, bunăoară una dintre camere. Acest lucru garantează majorități parlamentare mai largi. În ceea ce priveste CCR e evident că „depolitizarea” componenței ei, sub orice formă s-ar încerca NU este soluția corectă. Curtea din perioada 1990-2004 era mult mai politizată decât actuala și cu toate acestea nu provoca nici pe departe stricăciuni similare. Ar trebui ca CCR să nu se mai pronunte decât pe constituționalitatea legilor și asta doar invocând Constituția și nu diverse alte surse și tratate în functie de speța analizată și interesele de moment. Și de asemenea precizând clar paragrafele din lege care nu sunt constituționale și nu refuzând legea în ansamblu. Ca atare cred că trebuie scoase faimoasele „conflicte juridice” din obiectul analizei CCR. Dar ca și în cazul OUG-urilor, pentru ca reparația să fie completa trebuie eliminată și cauza defecțiunii. Astfel, conflictele între președinte și parlament trebuie eliminate pe cât posibil. Pentru aceasta e nevoie ca alegerile prezidențiale și parlamentare să fie re-sincronizate ceea ce presupune egalizarea duratei mandatelor. Iar în cazul în care una dintre cele doua entități își întrerupe mandatul înainte de termen (prin alegeri anticipate de exemplu) ar trebui ca și cea de-a doua să facă la fel (alegeri anticipate pentru președinte respectiv dizolvarea parlamentului de catre un nou președinte ales în mijlocul unei legislaturi). Cu alte cuvinte trebuie pus capăt coabitarilor.

4. Întrebări frecvente. Anticipez în cele ce urmează câteva obiecții care s-ar putea ridica la soluțiile propuse. E destul de încetățenită ideea falsa că împărțirea puterilor între un președinte și un parlament de culori politice opuse creează un mecanism de echilibru și control între puterile statului. Și, cu un exemplu concret, că în lipsa „opoziției” președintelui Iohannis în perioada Dragnea, PSD și-ar fi putut trece nestingherit toate legile prin Parlament, inclusiv cele dedicate personajului sus-numit care de altfel ar fi ajuns prim-ministru. Raspunsul meu este că – dacă tot e să facem istorie contrafactuala – nu e deloc clar că Dragnea și partidul său ar fi câștigat alegeri parlamentare concomitente cu cele prezidentiale. PSD-ul nu a mai câștigat președinția din 2004, iar atunci când alegerile sunt în acelasi timp majoritatea parlamentară tinde să fie de partea președintelui ales. Mai cu seamă însă, PSD-ul putea foarte bine să treacă atât OUG 13 cât și alte grozăvii legislative și nu știm de ce (din fericire) nu a facut-o decât în parte. Inclusiv excluderea lui Iohannis de la procedura de numire a premierului printr-o suspendare (temporară) a președintelui de către parlament era o manevră de domeniul posibilului, cu concursul binevoitor al CCR.

În aceeași ordine de idei există teama că o majoritate parlamentară largă e o potențială sursă de abuzuri legislative, din nou având în minte figurile sinistre care au condus partidele noastre majoritare de-a lungul timpului. Însă din nou, dacă alternativa este ocolirea Parlamentului prin OUG-uri, unde e beneficiul ? Și intr-un caz și în celalalt, remediile pe care le avem astăzi pentru aceste ipotetice situații problematice sunt mult mai grave decât bolile pe care le-ar putea cauza problemele respective.

5. În loc de concluzie. Rezumând, atât coabitarile cât și majoritățile fragile sunt surse de dificultăți de legiferare, instabilitate și conflict la vârful statului. Evitarea acestora prin OUG sau recursul la CCR duce la derive anti-democratice grave. Toate aceste probleme sunt de ordin structural, nu țin neapărat de oamenii care ocupă diversele funcții.

Exista însă desigur o întrebare la care nu am raspuns la punctul precedent : cine să repare ? E totuși nevoie de un factor uman în toata povestea. Este limpede ca președintele trebuie să fie un inițiator al procesului. Aflat în ultimul mandat Iohannis avea o ocazie buna de-a o face, mai cu seamă că urmatoarele alegeri, cele din 2024, au loc simultan pentru prima oara dupa 20 de ani, deci decizia de a egaliza mandatele ar fi fost cu aplicare pe termen lung. De asemenea, schimbarea apropiată a unor judecători constituționali dintre cei mai nocivi era o circumstanță favorabilă (pentru că revizuirea Constituției trebuie aprobată și de CCR). Doar că președintele Iohannis fie este total incompetent în materie, fie nu-l interesează subiectul. Sau cel mai probabil amândouă la un loc. Premierul său favorit Florin Cîțu nu numai că n-a arătat vreo calitate de conducator, dar a și forțat precum un Superman în vrie, înarmat cu o centura de explozivi, exact piesele vulnerabile ale angrenajului nostru statal. Un OUG cu dedicație pentru activul de partid a aruncat coaliția în aer. Urmarea a fost recursul la CCR pentru a bloca o moțiune de cenzura, fapt de o gravitate similară cu OUG 13 sau marțea neagra (imaginați-vă PSD-ul facând așa ceva pentru Viorica Dăncilă…). Iar dupa cele întâmplate numirea noilor judecatori la CCR se va face din nou – sunt convins – cu scopul de-a controla politic instituția.

Nu am deci din păcate vreun răspuns precis legat de persoana în măsură să ne repare trenul. Ceea ce știu în schimb este că în lipsa unor reparații grabnice vom revedea din nou luminița de la capătul tunelului. Dar nu în față ci în spate.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Scurt si concis ați pus degetul pe câteva răni purulente ale sistemului politic din ultimii 25 ani.
    As mai adauga: numărul prea mare al membrilor in Parlament, strictura bicamerala (inutila) si, cel mai important, existenta unor parlamentari nealeși de nimeni, cu o cota de reprezentare nedemocratica, grupul minorităților, un grup supus si capabil de cele mai murdare târguri electorale.

    • …Constitutia declara „poporul roman e suveran”…deci singura legitimitate a parlamentarilor este data de reprezentativitate – ceea a poporului, nu a grupurilor de interese, iar pe cale de consecinta:
      1. nici un reprezentant nu poate fi ales cu voturile a mai putin de 50% din populatie – pentru asta trebuie organizate alegeri in 3 zile si eventual facut obligatoriu
      2. un referendum la care participa sub 50% din votanti e obligatoriu validat (parlament unicameral cu mai putin 300 reprezentanti), iar unul sub 50% (suspendare/demitere presedinte) obligatoriu invalidat
      3. CCR sa nu intervina in decizii politice, sau sa poata fi demisa (ca si Parlamentul sau Presedintele) prin vot (Parlament) sau referendum

      • Si atunci cand se pronuntau sentinte la moarte pe loturi, pentru „dusmani” si „banditi”, tot „poporul” era cel „suveran”.
        Constitutiile sunt facute sa fie scrise, cum sunt aplicate e altceva. E o utopie sa crezi ca un text scris iti da ceva drepturi, daca unu sau un grup sau statul vrea sa te curete, o fac fara probleme.

  2. „În anul de grație 1996 PSD-ul (care se numea atunci PDSR) pierdea pentru prima dată puterea.”

    Trebuie spus ca desi in 1996 PDSR a pierdut puterea, din nefericire din 1990 încoace FSN/PDSR/PSD s-a clasat tot timpul ca prim partid in alegeri. Când a pierdut temporar puterea a pierdut-o in fata unor coaliții de partide adunate împreuna in ceasul al 12-lea. Organizarea mai buna in teritoriu, disciplina interna in partid (ambele moștenite de la PCR) si participarea la vot a electoratului lor (mai puțin educat si mai puțin tânăr) sunt ingrediente care vor face dificila exilarea acestui partid de la masa puterii pentru încă cel puțin 5-10 ani.

    • de acord, cu observatia ca sistemul de vot proportional a favorizat PSD-ul in toti acesti ani : intr-un sistem de vot majoritar o prezenta la vot de 90% intr-o circumscriptie din Teleorman da acelasi rezultat cu una de 30% dintr-o circumscriptie din Bucuresti.

  3. Tot circul a început cu voturile din parlament pentru Iulia Moțoc vs Meleșcanu și Stefan Minea vs Dorneanu. Cererile de reluare a votului, modul în care liderii PDL au supravegheat modul cum votează membrii de partid, contestarea alegerii lui Dorneanu șamd au constituit primul semnal că există un enorm interes din partea puterii pentru numirile la ccr.
    Acum multi susțin că PNL și PSD sunt aceeași Mărie, iar alții că USR ➕ e încă mai la stânga decât PSD. De ce ar trebui să favorizeze Iohannis un partid anume? De ce favoritul președintelui, EmilmBoc, a fost bun de premier chiar și după o moțiune de cenzură, iar acum Cîțu nu este? Sau mai pe scurt, de ce opțiunile electorale ale noastre au dreptul să fie promovate chiar și pe ușa din dos, dar cele ale celorlalți sunt mereu văzute ca ilegitime? Nu repetați greșelile trecutului, ele ne-au adus aici! Roata se învârte tot timpul.

    • ..pare-mi-se că USR a renunțat, după congres, la cruciulița aia din coadă, cu toate că e destul de actuală.. Doamne miluiește ..! :))

  4. Toate observatiile sunt corete.
    Solutia este in opinia mea:
    – revzuirea Constitutiei,
    Concomitent cu:
    – desfiintarea Curtii de Conturi si a Consiliului Legislativ.
    – infiintarea unui organism / organizatie care sa preia din functii, atributii, competente si a caror membri sa fie numiti de organizatii sau organisme nemodificate genetic de clasa politica.
    Subordonate Inaltei Curti.

  5. Analiza pertinenta.
    Totusi, in caz de urgenta REALA ce facem ?
    Poate un Decret Lege prezidential ?
    Dela un presedinte responsabil, evident. De unde-l luam ?

  6. cred ca era necesara o istorie a luminitei de la capatul tunelui si a autorului ei,
    limba romana este destul de bogata, cu toate acestea, se pare ca nu reuseste sa surprinda revarsarile de inteligenta ale politicienilor si conducatorilor romani,

    si nu e de azi de ieri, ci incepe in negura istoriei noastre in care frantuzismele la moda in epoca lui Alecsandri,
    in istoria monstruasei coalitii, in care puterea tarii era insuficienta pt cati doreau sa puna mana pe ea,
    in povestea abdicarii lui Cuza,
    in povestea republicii de la Ploiesti – un fel de lovitura de stat fara vinovati
    in povestea refuzului regelui carol ca deputatul ales Alexandru Ioan Cuza sa intre pe teritoriul national,
    in afacerea strousberg,
    in 1907 cu o armata nevinovata dar cu numere mari de morti si raniti, efectele benefice ale modului in care puterea a eliminat multi tarani apti de lupta s-au vazut in primul razboi mondial, ​
    afacerile skoda, malaxa, auschint, etc.
    dictatura regala, punerea tarii in genunchi fata tarilor tovarashe si prietene: urss, germania nazista si ungaria hortista,
    si continua cu revolutia din 89, mineriade, ordonanta 13, punerea tarii in genunchi in fata infractorului dragnea a clicii lui, etc etc

    mai recent partidele de la noi au produs noi sensuri pt cuvintele limbii romane,
    cea mai mare strafulgerare de inteligenta a produs-o partidu istoric pesede prin abramburica, care cadru universitar a descoperit expertiza in afara sensului din dex,
    asa au inceput furtunile si uraganele pline de expertiza ale infractorilor unii ajunsi vremelnic in palavrament, guvern sau conducerea autoritatilor publice
    nulitati, infrcatori si cumetrii de ai infrcatrorilor ajunsi vremelnic sa uzeze scaunele diverselor autoritati publice,
    epoca in care s-au produs, ca efect al expertizei unor nulitati, recalificari ale unor infractiuni in Noul Cod Penal – cu ajutoru ministrului predoiul care declara candid ca Nou Cod Penal este rezulatul consensului politic a marii majoritati a loazelor din palavrament,

    expertiza politica a unor nulitati a ppermis tuturor necalificatilor sa critice legea fundamentala pt ca nu porevede cand sa te trezesti, cand sa mananci, cand sa mergi la baie si nu lasa pe toti hotii de la conducere sa fure cat vor,

    nu a trecut multa vrem,e de cand autoru luminitzei de la capatu tunelului, ajuns intre timp advocat al poporului a descoperit ca si infractorii in detentie au drepturi,
    drepturile victimelor nu mai conteaza,

    si se inatmpla pt ca autorittaea judecatoreasca nu a fost in stare nici in trecut si cu atat mai putin azi in stare sa isi realizeze menirea constitutionala,
    la fel cu organismele de supraveghere din domeniu audio vizual, benere, parchetu jeneral, ceseme, ceseateu, si serviciile din domeniu sigurantei de partid si de stat, etc

    pt necunoscatori am sa subliniez ca in cadrul procesului penal judecatoru are rol inchizitorial, procesu se desfasoara in principiu, din oficiu

    iubesc tradarea dar urasc pe tradatori,

  7. ..teamă mi-e că Luminița a suflat în lumânare și s-a dus plictisită și dezamăgită să se culce..

    Altminteri, cred că FAQ (4.) e o listă ceva mai lungă, ca un tunel căruia nu i se vede luminița.. Dacă mai adăugăm și lipsa răspunsurilor rezonabile, riscăm să dăm în depresie..

    Cât despre reparații, ar trebui început cu cele capitale (că provincia poate să mai aștepte..) Pentru că, nu-i așa ?, peștele de cap.. Și mai e și problema mecanicilor cu plagiate și diplome false, care se tot înghesuie să repare, de ani buni..

    Apropo, pentru că soarele e încă sus pe cer, iar viața merge înainte, un banc feroviar rus, valabil și pentru alte ecartamente.. :

    Trenul se oprește brusc în inima Siberiei.
    Călătorii îi asaltează pe mecanici : – De ce ne-am oprit ?
    Mecanicii răspund netulburați : – Schimbăm locomotiva.
    Trec 2 ore, călătorii îi asaltează iar pe mecanici : – De ce nu pornim ?
    Mecanicii răspund netulburați : – Schimbăm locomotiva.
    Trec încă 2 ore, călătorii… : – N-ați mai schimbat locomotiva ?
    Mecanicii răspund netulburați : – Ba da, am schimbat-o.
    Călătorii : – Și de ce nu pornim ?
    Mecanicii răspund netulburați : – Am schimbat-o pe vodkă

    Orice asemănare cu persoane sau fapte din realitatea imediată este pur întâmplătoare.

  8. „Brutalitatea cu care ne-am trezit din nou la întuneric cu statul de drept și libertățile democratice sub amenințare a creat senzația de tunel al groazei.”
    r U sure dude?
    Ce libertate democratica ti-a incalcat tie pesedeul si ce stat de drept a fost amenintat? Statul ala de drept care face dosare unor tiriplici gen Orban dar nu vede o devalizare de vreo 5 miliarde de euro prin schema retrocedarilor? Coasta de Azur e plina de milionari facuti peste noapte din retrocedari. Da noi o tinem langa ca prostii cu statul de drept in timp ce statul e devalizat de bani si resurse.
    Hai, prezentati certificatul si stati linistiti la locurile voastre.

  9. Cred ca problema profunda este ca limitele Constitutiei au fost fortate din ce in ce mai tare de catre politicieni, si, mai ales, ca asta s-a intamplat cu acordul votantilor lor. Nu cred ca a fost bine, nu cred ca reformele legislative sunt atat de important sa se faca repede incat sa fie justificata abdicarea de la niste principii (separarea puterilor, respectarea libertatilor individuale, checks and balances) care si-au dovedit utilitatea de-a lungul istoriei. Si, ce mi se pare mai trist si ingrijorator e ca intelectualii au aplaudat primii aceasta abdicare de la principii.
    Tunelul intunecos nu e OUG13, care ar fi scapat niste oameni de rigorile legii; tunelul e legea 55/2020, care permite guvernului sa inchida in case oamenii cand si unde si cat timp vrea, sub pretextul luptei anti-covid, dar practic fara sa furnizeze nicio dovada ca restrictiile respective au vreo eficienta (un procuror trebuie sa se straduiasca incomparabil mai mult sa obtina arestarea unui suspect decat trebuie guvernul ca sa aresteze orase intregi).
    OUG-urile si legea 55/2020 nu ar trebui sa existe. Cred ca scopul nu scuza mijloacele, ci mijloacele corup scopul.

  10. Practic legile sunt in general un semn si un simptom al starii societatii. Mai vine cate un doctor de UE cu ceva medicamente pricopsite dar noi bagam supozitorul in nas si ne spalam cu apa de gura in dos. Atat timp cat la nivel local oamenii sunt relativ multumiti de primar si pot sa taie porcu’ si padurea in cel mai libertarian mod posibil dupa 45 de ani de “comunism” totul o sa mearga la fel. cei care au salarii din globalizarea bazata pe white collar jobs oricum nu simt diferenta intre psd pnl udmr sau chiar usr. Nu mai exista clasa muncitoare in fabrica, taranii sunt ori fermieri cu fonduri europene, ori peste 70 de ani cu pensie sub 1000 de lei ori plecati la cules in Spania. Politicienii par sa fie toti psihopati ignoranti cu foame de bani si putere. restul suntem prea comozi pe fotoliu in bucuresti sau cluj sau iasi si nu vrem sa riscam sa ne zgariem iphone-ul la o intalnire electorala cu tineretul psd pnl sau aur undeva pe o ulitza fara asfalt unde putem sa dam eventual si de baciul ungurean si de baciul moldovan. mioritza te halesc!

Dă-i un răspuns lui Mircea Libertarianu' Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro