vineri, martie 29, 2024

Lungile cozi la democraţie. Dar Biserica…?

„Mîndri că sîntem români!” În 2 şi în 16 noiembrie, dl Ponta, guvernul şi partidul său au arătat ce înseamnă asta pentru ei. În marile oraşe europene, au refăcut pentru români cozile din timpul comunismului. Li „se dădea” românilor ceva posibilitate de vot. Dar nu tuturor. Numai cui avea putere să stea la coadă ore în şir. Şi nici tuturor acestora, fiindcă la un moment dat „marfa” – deliberat puţină – s-a terminat. Nu se vedea acolo limpede felul în care Ponta-PSD îi tratează de fapt pe toţi românii?

Însă cozile spuneau şi altceva. În marile oraşe occidentale, românii n-au mai apărut, potrivit unui clişeu media, ca nişte europeni de mîna a doua. Au apărut – compact – ca oameni cu simţ civic, care vor să-şi exercite dreptul democratic, care cer să le fie respectată demnitatea. Români din ţară le-au răspuns prin solidaritate. N-au folosit PSD-ului nici manipulările legii, nici linşajul mediatic al concurenţilor politici şi al intelectualilor publici, nici demagogia sfruntată, nici mituirea ori înspăimîntarea populaţiei vulnerabile, nici furtul electoral. Prin toate acestea Ponta-PSD şi-au pregătit în mod „consolidat” eşecul.

Psihologic vorbind, cei care, în străinătate, au votat şi cei care nu au apucat să voteze au contribuit cu toţii la rezultat. A contat desigur faptul că ne aflăm într-o lume a informaţiei şi a comunicării rapide. Au contat media neînregimentate, societatea civilă, cuvîntul insistent al intelectualilor publici, cei atît de urîţi de Antene. A contat faptul că România face parte din Uniunea Europeană. Şi nu fiindcă se bucură de fondurile acesteia. Ci fiindcă o mulţime de români muncesc ori studiază în ţări cu democraţie reală. Văd ce înseamnă un regim unde politicienii nu iau voturile cetăţenilor doar pentru a le investi în aranjamente de partid şi în propriile afaceri. Văd în jurul lor că persoana umană e respectată, că politicul e făcut să-i slujească pe cetăţeni. Această bipolaritate „civilizaţională” a contat şi ea în alegerea de tip european pe care majoritatea a făcut-o în 16 noiembrie.

Alegerea lui Klaus Iohannis e de tip european nu fiindcă el e central european prin etnie şi cultură. E de tip european fiindcă deosebirea etnică e – în această alegere – subsumată firesc cetăţeniei, apartenenţei la societatea românească şi e percepută ca îmbogăţitoare. E de tip european fiindcă deosebirea confesiunior – în cadru creştin şi mai larg religios – e percepută ca pricină de respect, întîlnire, colaborare.

În sfîrşit Iohannis aduce un tip de prezenţă rar întîlnit în spaţiul nostru politic: scurt în vorbă, precis, hotărît. În fond cei care l-au votat au dat un exasperat vot de blam întregii clase politice, întregului mod cum se face politică în România. Iohannis e simbolul – şi promisiunea – unei cuviincioase normalităţi.

Am pomenit de religie. Din unele pricini legitime şi din altele mai puţin legitime religia contează astăzi mult în politică. În timpul lung al istoriei, partea aceasta de lume s-a format mai ales într-o matcă de creştinism răsăritean. Iar aceasta continuă să fie socotită de majoritatea românilor drept un reper identitar. E, mai mult decît atît, o dimensiune spirituală şi culturală importantă în mediul românesc, fără a fi singura. E aşadar legitim ca politicienii să ţină seama de ea. Totuşi, e deja mai bine de jumătate de secol de cînd un intelectual dedicat tradiţiei creştine răsăritene, dar şi lucidităţii, Alexandru Mironescu spunea:

„Sigur este că ne naştem într-o ambianţă creştină, înlăuntrul unor tradiţii puternice pe care nu le cunoaştem bine, înlăuntrul unor virtualităţi, desigur, dar nu reuşim să dăm o expresie majoră fundamentului nostru creştin, o expresie la coordonatele, la stadiul unei problematici moderne şi universale.”

Atunci ca şi acum, tradiţia creştină pare să fie trăită de majoritatea românilor ca o dimensiune de la sine înţeleasă a vieţii lor, firesc şi ritual împlinită în momentele de prag ale existenţei. Dar prea puţini sînt cei care cred că această tradiţie cere o cunoaştere activă, că ea cere creativitate, că sensurile creştine îndreaptă spre universal, că ele sînt de trăit la prezent, într-o lume a întîlnirii religiilor şi culturilor.

Se construiesc biserici şi se fac pelerinaje. Biserica Ortodoxă Română e o instituţie care se bucură de mare încredere. Dar ea continuă să alăture credinţa şi neamul în aşa măsură încît ortodoxia riscă să devină o credinţă închisă în categoria etnicului, o religie a naţionalului, fără grijă şi fără gust pentru universal. S-a văzut asta la alegeri. Căci B.O.R. a fost prezentă pe scena electorală, în ciuda principiului de neamestec în politică şi a declaraţiilor Patriarhiei.

Din 1990 încoace, politicienii – la dreapta şi la stînga – folosesc credinţa ca pe un capital sigur. Ea a devenit insignă de pus în piept, motiv de băi de mulţime pe la moaşte, capitol mistic în înfruntările electorale. Chiar PSD a depăşit etapa Iliescu. A alăturat ortodoxia naţionalismului brut cu care s-a tot lăudat de doi ani încoace. Iar B.O.R. a primit cu braţele deschise darurile electorale PSD. Le-a dat lui Victor Ponta şi lui Liviu Dragnea decoraţii, icoane şi un abia mascat sprijin la vot. Ce scria pe biletul primit de credincioşi la Cozia? „Stimate alegător creştin-ortodox, cînd votezi nu îţi trăda credinţa şi neamul. Votează Victor Ponta, român creştin-ortodox!” Nu numai că etnicul şi credinţa intrau de mînă la alegeri, dar cel care şi-ar fi permis un vot neconform acestui bloc indisolubil era calificat drept trădător. Dintre cele şase milioane şi mai bine de români care l-au votat pe Iohannis o mulţime erau ortodocşi. Şi-au trădat ei credinţa dacă l-au votat?

Lăsînd deoparte limbajul fundamentalist al biletului citat, gîndeau oare reprezentanţii B.O.R. la binele public cînd vorbeau pentru candidatul PDS? Faptul că Victor Ponta e creştin-ortodox îl exonerează de plagiat, de faptul că e un personaj la fel de inconsistent în aroganţă şi (astăzi) în grăbită colaborare? Faptul că PSD face daruri Bisericii exonerează partidul dlui Ponta de politica prin care minează statul de drept, vrea să acapareze ţara în beneficiul propriu, îndepărtează România de Europa?

Dar, în politica de care se declară străină, B.O.R. acceptă pe oricine ajunge la putere. În duminica votului, Patriarhul Daniel declara la slujbă: „Cînd Dumnezeu voieşte să ajute un popor lucrează… adesea chiar cu oameni străini de neamul nostru care îl iubesc şi se străduiesc să-l ajute.” Deşi concentrat pe etnicii români, Dumnezeu dispune de orizonturi ceva mai vaste şi de mijloace externe cu care îi poate ajuta. Acceptat, Iohannis era figurat totuşi ca exterior, ca străin, ca neapartenent. Cele şase milioane şi mai bine de români care l-au votat nu l-au socotit deloc aşa. L-au socotit român, membru al societăţii româneşti. Aşa îl vor fi socotit şi o mare parte dintre ceilalţi.

În fond, B.O.R. îşi păstrează limbajul din prima modernitate, cînd religia era „naţionalizată”, ba şi mai îngust: ataşată strîns de categoria etnicului (adevăratul român era ortodox, dacă nu cumva şi invers). E un limbaj al distanţei reticente faţă de cel diferit, care e acceptat nu pentru el însuşi, ci doar în măsura în care îţi poate aduce servicii. E un limbaj care nu se potriveşte lumii de astăzi, unde întîlnirea religiilor şi a culturilor e o situaţie de fapt, de experienţă curentă. Dar mai ales nu se potriveşte credinţei, orizontului nemărginit de cunoaştere, de comuniune către care cheamă Dumnezeu.

E firesc ca Biserica să se rostească în spaţiul public (nu politic) românesc. E firesc să-şi aplice mesajul spiritual asupra actualităţii. Dar ce fel de mesaj dă ea credincioşilor?  Ce fel de mesaj dă ea în spaţiul public?

Votul din 16 noiembrie indică o societate unde majoritatea doreşte europenitate, democraţie reală, e pregătită pentru cultura vieţii împreună în diversitate. Nu e oare potrivit ca Biserica să depăşească limbajul izolării, al credinţei închise în categoria etnicului? Măcar luînd seama la acest semnal, dacă nu la orizontul nemărginit de cunoaştere, de comuniune către care cheamă Dumnezeu.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. multe vorbe. pe scurt… si Stalin era ortodox, dar si Velimirovici. ortodoxia nu e valoare. e putere, sau slabiciune. si cand e slabiciune tot putere e (parafrazandu-l pe Lenin, si el tot ortodox)

    • Pe scurt: aberezi. Stalin a fost ateu si a persecutat Biserica Ortodoxa Rusa si alte biserici. Lenin a fost deasemenea ateu.

      Bonus: crestinismul nu e o boala, care se poate transmite ereditar sau prin apa, la o varsta cand nu stii ce se intampla. Este o decizie constienta prin care aderi la niste principii. Daca decizia nu e constienta, sau daca nu traiesti dupa acele principii, nu esti crestin.

  2. Foarte la obiect articolul. Felicitări! Sunt creştin-ortodox şi sunt deranjat că BOR prin ultimele acţiuni întreprinse sminteşte oamenii. BOR periclitează imaginea Bisericii şi relativizează credinţa în Dumnezeu prin compromisurile făcute.

  3. Biserica nu se poate reforma atit timp cit isi primeste banii de la stat. Tai asta, vei avea biserica bine-intentionata.

    Cit despre orizontul nemarginit de cunoastere, sa ia aminte la ceea ce face BC:

    Papa Francisc despre

    A) Theory of Evolution:
    „When we read about Creation in Genesis, we run the risk of imagining God was a magician, with a magic wand able to do everything. But that is not so. He created human beings and let them develop according to the internal laws that he gave to each one so they would reach their fulfilment.”
    B) Big Bang Theory:
    „The Big Bang, which today we hold to be the origin of the world, does not contradict the intervention of the divine creator but, rather, requires it.”

    That’s a big deal. BOR-ul e in schimb batut in cuie. La Tanacu

    • „Tai asta, vei avea biserica bine-intentionata.” – iluzii. Vei avea doar o biserica ceva mai modesta.

      Nu stiu ce te face sa ii acorzi atata incredere domnului pe care il citezi. Crezi ca are niste informatii extraterestre? BC (apropo, biserica-stat) intotdeauna a avut ca scop principal sa fie populara si sa fie deasupra celorlaltor biserici. Ca si in trecut, ar face orice pentru asta.

      • 1/ Eu pun in lumina deschiderea BC fata de stiinta, nu acord incredere.
        2/ Modestia e calea, da. Faptul ca va trai din pomenile credinciosilor (direct), ii va responsabiliza pe popii vostri.

        • Dupa cum am spus, BC se „deschide” fata de orice are interes. Face mai mult politica decat crestinism, pentru ca e interesata de putere. Doar ca o face in alt stil decat BOR.

          Nici nu sunt ortodox, nici nu agreez ortodoxia, asa ca nu sunt „popii nostri”. Inteleg ca iti este greu sa concepi ca cineva sa fie interesat de adevar si nu de sustinerea „taberei” proprii.

          • M-ati facut sa zimbesc. Sint ateu. Vad ca d-voastra sinteti cu adevarat interesat de „adevar”.

            Cum am respect pentru cei ce cred (orice cred ei), nu vreau decit o lege a finantarii organizatiilor religioase care sa imi ofere posibilitatea de a nu plati pentru religie. Credinciosii sa plateasca pentru serviciile respective, mie nu-mi folosesc la nimic.

            • :-) Are logica ceea ce spuneti, dar intr-o tara in care cam 80% se declara ordotocsi, legile se fac ca atare. Nici eu nu as mai da bani nici la sanatate, nici la somaj, etc. Am dat multi ani, fara sa beneficiez de nimic in schimb. As da banii bucuros si la ortodocsi daca as vedea ca sunt preocupati de cretinismul autentic, nu de ritualuri pagane si de politica. Ca tot veni vorba, au vrut sa aleaga un presedinte ortodox, dar n-ar merge cu masini ortodoxe.

    • Daca tot vorbiti de Biserica Catolica (BC), n-ar strica sa stiti ca in cel mai civilizat stat la lumii (ma refer la Germania – cu subiectivism) exista o taxa pe care credinciosii o platesc catre biserica (8-9%) – foarte apropiate de traditionala „zeciuiala”. Statul sprijina prin colectarea acestor bani si directionarea lor in conturile bisericii.
      In comparatie Biserica Ortodoxa (BOR) nu are asigurata aceasta sursa de finantare decat in mica parte prin taxele de botez, cununie, inmormantare calculate de consiliul parohial (compus in majoritate din laici).
      Ce credeti ca face BC cu cei nu-si platesc taxele? Le refuza serviciile religioase, inclusiv la inmormantare.

      In plus, multe sute de ani BC a fost cea mai eficienta firma din lume (si azi se pare ca e in top 100 sau chiar top 10) si si-a mai rotunjit averile cu banii cetatenilor care calcau pe bec si in consecinta erau arsi pe rug. BOR n-are o asemenea istorie si in consecinta nici avere.

      Cat despre declaratiile Papei referitoare la Big Bang si Creatie – nu uitati ca el poate sa spuna (oarecum) ce vrea intrucat e infailibil!! In plus, in momentul de fata exista o lupta feroce intre darwinisti si creationisti in US, incluzand programa scolara!!

      Cand spun BOR ma gandesc la savanti precum parintele Staniloae (denumit de Heidegger cel mai mare teolog crestin al secolului XX) sau parintii invatatori Cleopa si Arsenie Papacioc. Si fara a-l uita desigur pe Parintele Arsenie Boca!

      BOR e o biserica nationala prin excelenta iar BC cea „universala”. Asta nu o face mai putin valoroasa, si sa nu uitam cum a denumit tara noastra Papa Ioan Paul al II-lea la venirea in Romania „gradina Maicii Domnului”.

      • Vezi ca te contrazici singur: „Ce credeti ca face BC cu cei nu-si platesc taxele?” Deci nu e de fapt o taxa, pentru ca poti alege sa nu o platesti. Deci daca nu sunt catolic, de ce sa o platesc? Pe cand in Ro, nu te intreaba nimeni daca vrei sau nu sa platesti ceva bcatre BOR. Guvernul da si din banii mei si din cei ai catolicilor, musulmanilor, etc, indiferent daca vor sau nu…

      • Dezinformati mai ceva ca A3

        http://en.wikipedia.org/wiki/Church_tax#Germany

        „The church tax is only paid by members of the respective church. People who are not members of a church tax-collecting denomination do not have to pay it. Members of a religious community under public law may formally declare their wish to leave the community to state (not religious) authorities. With such a declaration, the obligation to pay church taxes ends.”

        Cit despre comparatia cu zeciuiala este complet trasa de par. Vedeti in resursa un exemplu, nu este 10% din venit ci din val impozitului.

        De asemenea, nu mai recurgeti la istorie (fallacy) (precum si la ironiile provinciale de ortodox, gen „papa e infailibil”). Cind BOR o avea asta http://www.casinapioiv.va/ discutam.

        Departe de mine sa admir BC. Dar in comparatie cu BOR ….

      • @Gore – ce faci tu este doar o demonstrație stângace a motivelor pentru care Steaua este superioară lui Bayern Munchen. Demonstrație bazată în principal pe faptul (incontestabil) că Steaua e mai mereu prezentă în București, spre deosebire de Bayern Munchen :P

      • Ca individ fara „suflet” (in acceptiunea mistica) evident ca nu. Vreau numai sa va platiti singuri credinta. Banii mei, pe care acum ii dau BOR, ii vreau redirectionati, de ex, catre cultura, spitale, etc

  4. Teoretic, B.O.R. ar trebui sa propovaduiasca valorile crestine, fara sa se preocupe de sexul, etnia, religia celor care adopta (sau nu) aceste valori. Dar B.O.R. este un si business de succes, cu o cifra de afaceri semnificativa, cu mii de filiale prin tara, cu milioane de „abonati”, cu posturi proprii de radio si TV. Un business care nu plateste impozit. Asa ca B.O.R. este nevoita sa „tina aproape” de politic si, eventual, „sa faca frumos” fata de cei aflati la putere. Incet-incet, generatiile bigotilor pupatori de moaste vor disparea, iar generatiile ce le succed e posibil sa nu mai aiba asa mare aplecare catre ritualuri, catre „crede si nu cerceta”. Mai devreme sau mai tarziu, cred ca B.O.R. va fi nevoita sa se reformeze, intr-un fel sau altul. Sa se reformeze din punct de vedere al activitatii sale spirituale, fiindca din punct de vedere al activitatii lucrative (in conditiile economiei de piata) s-a „reformat” foarte eficient.

  5. „Sigur este că ne naştem într-o ambianţă creştină, înlăuntrul unor tradiţii puternice pe care nu le cunoaştem bine, înlăuntrul unor virtualităţi, desigur, dar nu reuşim să dăm o expresie majoră fundamentului nostru creştin, o expresie la coordonatele, la stadiul unei problematici moderne şi universale.”

    Vai cate acrobatii verbale pentru a ne spune ca dansul e un om profund care a identificat niste probleme spirituale universale.

    ‘Dar prea puţini sînt cei care cred că această tradiţie cere o cunoaştere activă, că ea cere creativitate, că sensurile creştine îndreaptă spre universal, că ele sînt de trăit la prezent, într-o lume a întîlnirii religiilor şi culturilor.’

    Exact. Sunt prea putini cei care au astfel de obsesii. Dar mai ales, nu toti care studiaza atent psihologia si istoria religiozitatii ajung la concluziile dvs. Majoritatea oamenilor stiu sau intuiesc ca religia, sau macar institutiile religioase, sunt saturate de impostura si ca in fond, atat politica cat si religia sunt construite pe minciuna si ipocrizie.

  6. Cand spunem „Biserica” in Romania ne referim la BOR SRL.. o organizatie privata care are un singur scop – profitul. Orice legatura cu organizatiile religioase este doar tangentiala, crucile in cazul asta sunt doar niste unelte de marketing. Exista, desigur, exceptii in randul angajatilor BOR SRL, dar sunt prea rare.. Organizatia are o clientela captiva – europeni de mana a 3a care inca mai traiesc in evul mediu, semi-analfabeti, fara respect de sine, care ar avea de fapt nevoie de un psiholog, dar singura optiune este un popa cu buzunare largi..

  7. Mulţi tineri nu au dat atenţie religiei, dar au reacţionat la modul de comunicare a lui Iohannis: fapte nu vorbe, etc. Gândirea luterană e mai pragmatică, a modelat Europa de vest, este în mijlocul reformei din vest. Va fi o problemă, modul de gândire reformat e diferit de cel ortodox. România nu a cunoscut reforma, sunt 2,6 % evanghelici, dispersaţi şi ei… Max Weber remarca faptul că din punct de vedere economic evanghelicii au dat un impuls economiei acolo unde au fost prezenţi prin felul lor de viaţă.

    • Protestantismul are la baza crestinismul biblic, in care responsabilitatea in fata lui Dumnezeu este individuala si directa, fara intermediari (si comisioanele aferente). Esti raspunzator pentru faptele tale si pacatele ti le poti curata prin schimbare si prin curatirea inimii, nu prin cruci, lumanari, indulgente si bani dati la preoti. Weber a observat foarte bine ca asta conduce si la o alta etica a muncii.

      • Da! Ce surprinde este ca toata lumea vede votul anti-Ponta, dar nimeni pe cel anti-BOR. Reprosurile, calduțe, se fac pentru faptele din amonte („de ce s-a implicat BOR?”) dar reactia din aval, VOTUL facebook-ist, care este implicit si impotriva BOR, ramane neobservat. Poate pentru ca nu e politicos…

  8. Sunt mai multe planuri de discutie. Unul este implicarea in politica partizana, pe care BOR trebuie sa o evite in mod clar – sa ne amintim cat rau a facut Bisericii acceptarea de catre primul Patriarh a „jobului” de prim servitor al lui Carol al II-lea. Deci fara politica partizana fara discutie. Dar, mai e un dar, e vorba de politica in sensul de viatza polis-ului, a tzarii in acest caz. Oricat ai umbla prin lume, „acasa” ramane ACASA, chiar si pentru cei care nu vor sa recunoasca. ACASA inseamna traditia, istoria acelui loc. Desigur ACASA este in EUROPA, dar o anumita independenta a locului trebuie pastrata, si e pastrata peste tot in Uniunea Europeana, in ciuda multiculturalitatii afisate peste tot. Biserica e chemata sa pastreze echilibrul ACASA-Uniunea Europeana, ca sa nu zic lumea globalizata al carui pattern are din pacate si un caracter anti-crestin chiar daca bine mascat sub eticheta drepturilor omului – vezi homosexualitatea si reactia oamenilor normali gen manif pour tous in Frantza. Celor care ‘managerizeaza” globalizarea – binecunoscutele think-tank-uri (si nu numai) gen Trilaterala sau Bilderberg – trebuie sa li se contrapuna (nu opuna!) traditia crestina, cea care, vorba lui Marin Preda in Cel mai iubit…, impiedica omenirea sa se auto-devore de doua mii de ani.

  9. BOR a facut ceva mult mai grav decat faptul ca „a alaturat credinta nationalismului brut”. A facut din Dumnezeu agent si material de propaganda electorala. Si pentru cine ? pentru PSD, partidul emanatilor PCR-ului, infiintat si patronat de criptocomunistul Ion Iliescu, si petru exponentul acestui partid – V V Ponta.

    Ion Iliescu nu s-a dezis niciodata de comunism. Ba dimpotriva, a declarat ca nu regreta nimic.
    Din punct de vedsere religios s-a declarat „liber-cugetator”. Ceea ce poate insemna necrestin sau ateu. „Liber-cugetatori” se considerau unii filozofi din sec XVII si XVIII, care credeau ca lumea este creatia unei entitati supranaturale – Dumnezeu, dar nu adoptau nici o religie. Nu erau nici crestini, nici, nici musulmani, nici mozaici, nici budisti sau altceva. Azi isi spun „liber-cugetatori” unii atei. Acei atei care considera ca ateismul lor are la baza cunoasterea stiintifica a lumii. Ateismul acestora este deci un ateism stiintific (spre a se deosebi de ateismul vulgar). ATEISMUL STIINTIFIC nu este altceva decat MATERIALISMMUL DIALECTIC, conceput de Marx – teoria fundamentala a ideoloei comuniste.

    Unjele de sodaje de opinie au dezvaluit ca mai mult de jumatate dintre romani cred in comunism. Unii chiar ar dori o revenire. In acelas timp se declara si crestini ortodocsi. Ideologia comunista este prin definitie anticrestina. Deci, crestinismul si comunismul sunt incompatibile. In consecinta acei bieti romani nu pot fi considerati nici duplicitari deoarece de fapt ei nu sunt nici crestini nici comunisti. Spiritual vorbind, NIMIC. De acesta stare de fapt este direct raspunzatoare BOR, care se crede nu numai salvatoarea crestinismului, dar considera ca ortodocsii sunt singurii crestini adevarati.

    Noroc ca nu toti ortodocsii sunt cretin, noroc ca nu toti crestinii sunt ortodocsi.

  10. „Votul din 16 noiembrie indică o societate unde majoritatea doreşte europenitate, democraţie reală, e pregătită pentru cultura vieţii împreună în diversitate. ..”

    bla, bla, bla….vorba lunga saracia omului…votul a fost impotriva ipocriziei, arogantei si coruptiei clasei politice, a fost un vot anti-Ponta, orice candidat decent ar fi castigat.

  11. Credinta si Biserica sunt lucruri diferite. Le confunda omul simplu de pe strada.

    Daca ascultam niste slujbe la Biserica, popa se roaga de fiecare data pt. Romania, pt. romani, pt. Presedinte, Guvern etc. Institutia Bisericii are un marketing bun si este o corporatie puternica, deci atata timp cat are interesul se da bine cu Puterea locala.
    Referitor la apropierea de politicieni, inaltii ierarhi ai BOR nu aveau cum sa promoveza in functii importante inainte de 1990 daca nu colaborau cu Securitatea. Patriarhul este probabil un foarte bun turnator si un om cu initiativa in spionarea aproapelui. Cine detine dovezile poate face ca unii conducatori ai Bisericii sa devina foarte maleabili.

  12. Păcat de faptul că o parte a argumentației dumneavoastră, corectă cât de cât, se bazează pe un eveniment ce este pus în seama BOR la modul general, când de fapt nici în particular nu poate fi arătat ca venind din partea unei entități juridice sau fizice ce ar reprezenta BOR. Mă refer la ”biletul primit de credincioși la Cozia”. Personal nu-mi pot însuși această perspectivă, pe care domnia voastră o prezentați ca sigură, cum că BOR (instituția) ar fi stat în spatele organizării acelei distribuții de material de campanie, mai ales în spatele producerii biletelor.

    Spuneți că Biserica Ortodoxă are ”un limbaj care nu se potriveşte lumii de astăzi”! Limbajul Bisericii trebuie să fie, obligatoriu și permanent, limbajul Celui pe care-L slujește în mod dogmatic. Limbajul Bisericii trebuie să aibă puterea de a schimba spre bine și spre frumos lumea! Aceasta se poate face doar prin iubire, temelia oricărei lucrări a Bisericii. Nu limbajul trebuie adaptat ci forma practică a acestuia. La acest capitol, cu adevărat, este foarte mult de recuperat, dar cine trebuie să ducă greutatea acestei înnoiri în plan practic? Poate Patriarhul și Sinodul BOR? Poate preoții? Poate Biserica în ansamblul ei? Dar cine este Biserica? Poate încercați să analizați într-o continuare la acest articol, problema pe care o reprezintă întrebarea de mai sus! Ar fi de folos pentru a arăta mai clar în ce direcție doriți a ne îndruma.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anca Manolescu
Anca Manolescu
Anca Manolescu este doctor in filozofie al Universitatii din Bucuresti. A fost cercetator la Muzeul Taranului Roman, departamentul de antropologie culturala. Este acum cercetator independent. Domenii de interes: antropologie religioasa, studiul comparat al religiilor. Este alumna New Europe College. Institut de Studii Avansate din Bucuresti, cercetator si editor al Arhivei André Scrima de la Colegiul Noua Europa. A publicat: „Locul călătorului”. Simbolica spaţiului în Răsăritul creştin, Bucureşti, Paideia, 2002. Europa şi întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Iaşi, Polirom, 2005. Jurnal de inactualităţi, Bucureşti, Paideia, 2006 Nicolas de Cues ou l’autre modernité, Paris, L’Harmattan, 2010. Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Iaşi, Polirom, 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro