joi, octombrie 28, 2021

Lungul drum al cetățenilor

Într-un articol din 2013 scriam că “ne așteaptă un drum lung” pe care noi, cetățenii României, trebuie să îl parcurgem. Eram la metrou când mă gândisem la aceste cuvinte, înfrigurată și fără voce, după ce mărșăluisem cu alte mii de oameni prin cartierele Bucureștiului ca să protestăm împotriva transformării Roșiei Montane într-o groapă de cianuri. Trecuseră câteva săptămâni de când, duminică de duminică, treceam pe sub balcoanele bucureștenilor ca să protestăm. Luaserăm la pas Militari, Tineretului, Militari, Giulești; ne dădeam câte un punct de reper și apoi porneam kilometri întregi pe marile bulevarde, după care ne înfundam pe străduțe. Strigam și scandam: ieșiți din casă dacă vă pasă! Ieșiți din casă dacă vă pasă!

Balcoanele rămâneau, însă, goale, geamurile neluminate, deși uneori reușeam să zărim siluete în întunericul din case în care mulți bucureșteni se ferecaseră. Oricâtă speranță ne dăduseră acele lungi și friguroase marșuri, refuzul bucureștenilor de a ni se alătura, ne epuiza. În acea seară, la metrou, mă uitam la chipurile prietenilor mei cu care mersesem în marș în fiecare duminică, chipurile epuizate ale prietenilor mei, și îmi era teamă că ne va apuca deznădejdea, că ne va apuca resemnarea. Pentru că noi nu voiam să salvăm doar Roșia Montană, noi voiam salvate pădurile, orașele, oamenii. Noi voiam educație, sănătate, parcuri. Noi voiam soluții inovatoare la crizele existențiale care ne băteau (ne bat) la ușă, cum e încălzirea globală. Noi voiam o altă clasă politică, o altfel de administrație, comunități în care să trăim împreună, din ce în ce mai frumos. Or, în acea seară cu zloată din noiembrie, visul acesta al unei altfel de Românii părea din ce în ce mai îndepărtat. Atunci mi-am dat seama că, pentru a împlini acest vis al unei Românii mai bune, trebuia să fim noi altfel de cetățeni. Că, pentru a schimba clasa politică, pentru a schimba administrația, școlile, spitalele, trebuie să începem cu noi: era nevoie de o schimbare de paradigmă a ceea ce înțelegem prin cetățeni.

Definiția clasică a cetățeanului este aceea de “membru a unei comunități politice, care se bucură de drepturi și care se achită de responsabilitățile ce provin din calitatea de membru”. În celebra definiție dată de Diderot în Enciclopedia din 1753, cetățeanul este cel care are drepturi “qu’il se réserve et dont il ne se départ jamais” (pe care și le însușește și de care nu se desparte niciodată – n.a.). Un aspect îmi atrage mereu atenția la această definiție veche de peste 200 de ani: cetățeanul este acea persoană dinamică, mobilă, ce acționează constant și care își actualizează în mod continuu calitatea de cetățean prin acțiunile sale: dacă dăm sau nu șpagă, dacă luăm atitudine când se comite o nedreptate sau fărădelege sau dacă, dimpotrivă, întoarcem privirea și ne facem că nu vedem, dacă facem chetă ca să îi luăm cadouri luxoase învățătoarei copilului nostru sau încercăm să creăm condiții mai bune pentru toți copiii și toți profesorii. Fiecare acțiune pe care o facem ne validează sau nu statutul de cetățeni – e ceea ce am înțeles în acea seară de noiembrie, la metrou. Prietenii mei și cu mine alesesem să nu întoarcem niciodată privirea, să sunăm la Direcția de Mediu dacă observam o toaletare abuzivă, să anunțăm poliția dacă asistam la o agresiune, să nu dăm șpagă, să nu facem chete, dar cum îi convingeam și pe ceilalți? Cum creăm încredere într-un spațiu comunitar dislocat de comunism, tranziție, mineriade și jaf generalizat?

Miza a fost exemplul personal: tot mai mulți dintre prietenii mei au intrat în politică, au constituit partide, au candidat, au votat, au creat și activat în ONG-uri. Rezultatele de la alegerile locale din 2020 sunt rezultatul tuturor acestor alegeri personale: de a pune umărul, de a construi, de a fi tenace, de a găsi soluții și, mai ales, de a avea încredere.

Acestea sunt marile câștiguri ale lui 27 septembrie 2020. Cred că pot să afirm că mulți dintre noi am învățat în acești ani cum să fim cetățeni. Ne așteaptă un lung drum înainte în care să îi convingem și pe ceilalți să ni se alăture. Drumul va fi nesfârșit căci în fiecare zi trebuie să reînvățăm ce înseamnă să fim cetățeni. Dar va merita. La capăt ne așteaptă o Românie mai bună.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Noi voiam soluții inovatoare la crizele existențiale care ne băteau (ne bat) la ușă, cum e încălzirea globală.
    Stiti care sunt solutiile inovatoare? Sa puneti mina sa plantati un copac, sa adunati mizeriile, sa economisiti energia, sa nu mai mergeti decit cu bicicleta, sa nu va incalziti, sa renuntati la smartfon si tablete…
    tot mai mulți dintre prietenii mei au intrat în politică, au constituit partide, au candidat, au votat, au creat și activat în ONG-uri. Bravo… asta da realizare… V-ati gindit un moment sa dati la sapa, sa construiti ceva, o casa pt copiii, un adapost pt gaini, o bucatarie pt homelessi. Sunteti tari la dat din gura, power point, partide, ong, v-ati intrebat cine plateste pt astea?
    P.S La 22 de ani munceam de-mi ieseau ochii, zece ore pe zi, sase zile pe saptamina, voi stiti ce e aia munca? Romania aia buna la care visati va aparea atunci cind veti intelege ca trebuie sa munciti!

    • NU exista niciun PRO GRES, nicio bunastare si continuitate… fara SACRIFICIU.
      Sacrificiul unora de a deveni mame, al altora de a fi tati…
      (unii cred ca Podul, de la Cernavoda, Metroul, Autocamionul, Hidrocentrala, Vaporul, Mina si Laminorul , TELEmeaua, Salamul de SIBIU… sunt facute de inferori fara constiinta, pusi la munca de unii care stiu ei cum se face TREABA, insa fara constiinta ECOLOGISTA – derivata din inalta constiinta patriotica, a ORGANULUI pus in slujba decidentului POLITIC -, din care cauza e multa POLUARE/ entropie!

    • Dumneavoastră credeți că țările bogate, prospere, cu calitatea de viață ridicată sunt cele în care cei mai mulți oameni dau la sapă? Dacă ar fi așa, țări precum Japonia ar fi sărace și țările africane ar fi putred de bogate. Nu interesează pe nimeni cât de mult muncești, ci cât produci. Un agricultor modern bucurându-se de confort si un venit mult mai mare, produce cu mașinării moderne un tonaj mult mai mare decât țăranii care practică agricultura de subsidență și trăiesc în sărăcie lucie.

      În plus, casele pentru copii, bucătăriile pentru oameni fără adăpost, spitale, si ce mai doriți ar fi putut fi făcute din bugetul de stat dacă vechea clasa politică nu ar fi fost putred de coruptă. Nu contează cât muncim, ei pot să fure mai mult decât putem noi să producem. De aceea integritatea clasei politice și spiritul civic ar trebui să fie prioritățile numărul 1. Un singur politician corupt poate face dispărute zeci de milioane de euro, echivalentul voluntariatului pe care îl propuneți pentru mii sau zeci de mii de activiști.

      P.S. Spunem că nu avem cu cine să votăm dar când oameni onești intră în politică le reproșați asta și îi trimiteți să facă coțe de găini.

      • Japonia a avut o creștere a producției BIP de 10 ori în cincisprezece ani ca. 1945- 1960. Primele trenuri Shinkanzen au legat Tokio de Osaka înainte de Olimpiada 1964.
        China a avut o creștere de producție BIP de 43 de ori în 35 de ani (azi 13.000 miliarde $). Trenurile de viteză mare în China circulă azi pe o rețea de ca. 35.000 km.
        UE cunoaște în statele partenere din sud stagnare și recensiune din 2008 până azi (Italia etc). Actual UE e în recesiune economică gravă de ca. peste minus 10 %.
        Elveția e în frunte la inovații cercetare pe cap de locuitor pe glob. Elvețienii au votat acum pentru libera circulație a persoanelor în tratatul cu UE.
        România are azi cele mai bune condiții din istoria sa … …..
        Eu cu cine votez?
        după IL Caragiale

      • Datul cu sapa este spus generic iar tarile dezvoltate, da cu sapa, au fost ridicate, ex. Germania dupa cel de al 2 lea Razboi Mondial.
        „În plus, casele pentru copii, bucătăriile pentru oameni fără adăpost, spitale, si ce mai doriți ar fi putut fi făcute din bugetul de stat dacă vechea clasa politică nu ar fi fost putred de coruptă.”
        Si cine punea mana pe lopata, pakistanezul ? sau credeti ca se rezolva cu imprimanta din tastatura ?
        „Un agricultor modern bucurându-se de confort si un venit mult mai mare, produce cu mașinării moderne un tonaj mult mai mare decât țăranii care practică agricultura de subsidență și trăiesc în sărăcie lucie.”
        Acestia sunt cei al caror aport este mult mai substantial la incalzirea globala daca tot veni vorba de ea, decat a miilor de masini cu motoate diesel performante.

      • Domne, eu nu am vazut nici o tara care sa fie construita din manifestatii, panouri, proteste, onguri, partide. Cei care dau din gura nu sunt in stare de nici o munca high tech, nu au nici un fel de calificare, nici nu merg la scoala, ei demonstraza Friday for future, de aceea singurul lucru pe care ar putea sa-l faca ar fi sa dea cu sapa. Acestia nu inteleg nimic de cum se produce energia, la ei curentul vine de la priza, nu am vazut niciunul sa faca o socoteala in kwh, in euro, randament… stiu numai sa strige lozinci.. Nu am vazut niciunul sa vina cu o propunere fundamentata.. ei nici nu muncesc, nici nu gindesc, sunt doar galagiosi.

        • Absolut de acord. Evident, e usor sa aburim chestii, dar cand e vorba de munca/realitate, whoa, a se slabi cum spunea un clasic [in viata]. Vad atitudinea asta de „cum mai rotim PPT-urile sa iasa” la studentii mei de 10+ ani.

  2. ONG sunt un fel de contrapondere la partide si guvernanti centrali ori locali. Dar foarte putine sunt active si dau rezultate notabile, multe doar mimeaza si cheltuiesc bani din fonduri publice. Altele declarate nu tocmai ortodox de interes national au multe facilitati fiscale si ajung mai repede la fondurile publice. Nu am vazut nici un ONG care sa militeze obsesiv si continuu pentru reducerea la 300 a numarului de parlamentari ori pentru o noua organizare adm.teritoriala, extrem de necesara. Dar pentru aceasta chiar trebuie muncit, de aratat nr.de parlamentari in toate tarile europene si de evaluare a org.adm.terit in aceste tari, ca eficienta si dezvoltare. Si cum sustine si antepostarea anterioara, avem nevoie de mai multa actiune pentru persoane defavorizate, copii, varstnici, tigani, etc. Multe ONG, sutin doar prin manifestatii si marsuri o idee, pentru care cer bani si donatii, dar dupa care intra in uitare.

  3. „…“ne așteaptă un drum lung” pe care noi, cetățenii României, trebuie să îl parcurgem…”

    Experiența autoarei capătă o semnificație ușor diferită dacă este pusă într-o perspectivă mai amplă. Îmi revin în memorie amintiri…

    În 1990, dl Silviu Brucan spunea „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Unii l-au înjurat, dar eu, după ce-am fost fugărit de mineri prin Piața Universității și am înțeles că dl I Iliescu va juca un rol important în politica românească pentru mult timp, am întocmit un consiliu de familie în care să decidem dacă plecăm din țară, precum unii dintre prietenii și rudele noastre, ori rămânem. Am decis să rămânem, perfect conștienți că în următorii 20 de ani nu va exista democrație reală în România.

    Și au trecut cei 20 de ani, iar cleptocrația securisto-comunistă care a capturat statul în 1989, în loc să dispară, și-a consolidat progresiv poziția.

    Drumul este mai lung decât au estimat chiar și cei mai pesimiști [ori, realiști] cetățeni, în 1990. O fi fost lipsit de scrupule, dar dl S Brucan știa bine ce este politica și cum funcționează.

    Cetățenii nu au nevoie de mult pentru ca psihologic să simtă progresul și să fie satisfăcuți politic: vor doar ca mâine să fie puțin mai bine decât astăzi. În fiecare „mâine”. Or, România la 20 de ani de la marea Revoluție din Decembrie regresează, iar noile legi ale justiției, ordonanțele 13-14 șamd., ne trimit înapoi în anii 1990. Un sfert din populație a emigrat.

    10 august 2018 seamănă mult prea mult cu mineriada, acțiunile jandarmilor fără numere de identificare, provocările cu jandarmerița trimisă spre a fi agresată, sau cu echipa specială de intervenție a poliției, ori grupările de „ultrași” aduși printre demonstranții pașnici etc., amintesc de autoincendierea autobuzelor poliției de către Diamandescu-Chițac.

    Abia după 30 de ani, vedem zilele acestea începutul sfârșitului perioadei de tranziție postcomunistă în România. De ce tocmai acum? Cum vor decurge lucrurile și cum pot fi influențate? Șamd…. Acestea sunt temele pe care aștept să le abordeze autoarea în articolele următoare.

  4. Am citit pina la „crizele existentiale care ne bateau (ne bat) la usa, cum e încalzirea globala.”
    Am inteles: bateati strazile (si caldarimul cu peturile) si ati reusit sa lasati Rosia Montana cadou nepotilor; dece sa ne batem noi capul cu arealul de acolo?
    La fel i-ati alungat pe americanii de la Chevron, sa opreasca explorarea prin fracturare in vedrea prospectarii rezervelor de titei si gaze.
    „Incalzirea globala” exista de cind exista Pamintul. Poate sinteti prea tinara sa stiti ca acum jumatate de secol o alta stafie bintuia lumea: racirea globala
    si epuizarea rezervelor de titei.
    Succes fostilor oengisti intrati in politica si care au fost alesi la votul de ieri. Dar daca vin cu sperietoarea Apocalipsei „incalzirii globale”…

  5. Progresismul este revolutie perpetua. Daca cu are cauza, si-o face. BLM, Women’s March, Extinction Rebellion, March for Science, SlutWalk, Occupy, Rezist, you name it

  6. Strigatul este bun. Trezeste din somn. Dar daca actiuneareala nu urmeaza trezirea, sansele de a schimba ceva sunt nule. Sunt ferm convins ca pestele de la cap se impute si de la coada se curatza. Asa si in politica RO. Cineva spunea in comentarii: un singur politician corupt poate fura zeci milioane si prin asta anuleaza munca a mii de voluntari care trudesc cu sapa. Ok.
    ONG-urile sunt si ele bune la ceva atata timp cat au un scop real. Dar cand ele nu fac decat sa vanture aerul, sa influenteze pe net si nimic altceva; atunci avem de-a face cu birocratizare structurata altfel. Acestia devin „specialistii” care nu se pricep la nimic si care traiesc doar din „granturi” si „burse” fara a produce nimic.
    Asteptam cu interes sa vedem actiunea concreta a celor cativa ong-isti ajunsi in functii de conducere. Le doresc tot succesul posibil in aplicarea acelor frumoase idealuri pe care le-au scandat atunci cand erau doar ong-isti. Sa vedem daca se face ceva.
    Drumul este lung.

  7. Si inca ceva.
    Pentru o societate functionala avem nevoie de cetateni educati care sa se implice in guvernarea cetatii. Politica se face de toata lumea, nu doar de un numar restrans. In felul asta nu vor mai exista „smecheri” care sa faca doar ce vor ei.
    Justitia este necesara.
    Fara asa ceva, restul este doar amagire. Cei ce incalca legea trebuie pedepsiti. Altfel, ecologia, cultura, discutiile sunt fara sens pt ca actiunea reala lipseste. O justitie functionala ar elimina neghina si ar face cadrul de dezbatere mai corect. Succes !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Emanuela Ignatoiu-Sora
A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti. A continuat în paralel cu studii de lingvistică romanică şi de drept în Franţa. În 2010 a obţinut doctoratul în drept de la European University Institute din Florenţa, Italia. În prezent face cercetare juridică şi scrie cronici pentru LaPunkt.ro

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.