luni, mai 12, 2025

Lupta împotriva sistemului

Motto
… luptă, luptă și dă-i, și dă-i și luptă…
(O scrisoare pierdută, I. L. Caragiale)

Într-o vreme în care amenințări grave apar peste tot în lume, punând în pericol supraviețuirea omenirii și necesitând răspunsuri colective foarte energice, în România, unii politicieni, jurnaliști, analiști și influenceri luptă cu „sistemul”, care după spusele lor, este vinovat de toate nenorocirile „românilor”. Acesta își pune reprezentanții în funcții publice, îi împiedică pe adversari să câștige alegerile, dictează o gândire unică și folosește cele mai infame mijloace pentru a-și înfrânge adversarii – de la numirea unor procurori și judecători părtinitori la manipularea și falsificarea alegerilor.

Pentru luptătorii împotriva „sistemului”, acesta este format – se sugerează – din politicieni, oameni de afaceri, bancheri, birocrați, sorosiști, ONGiști și alți indivizi detestabili, care se țin în umbră. Ei formează un „sistem” foarte bine organizat, care își înfiltrează oamenii în partide, guvern, administrație, justiție și mass media. Membrii „sistemului” se întâlnesc în locuri secrete, fac legi în favoarea lor, controlează miniștrii, magistrații și mijloacele de informare a maselor, ignoră valorile tradiționale ale poporului român, impun o concepție cosmopolită, care neagă identitatea națională, îi împiedică pe adversari să ajungă la putere sau îi înlătură din viața politică prin condamnări pentru vinovății imaginare. Pentru acești „stăpâni ai universului”, guvernanții nu sunt decât marionete.

Pe lângă luptătorii „profesioniști” împotriva „sistemului”, autodeclarați, după caz, „de stânga”, „de dreapta”, suveraniști, naționaliști, conservatori, antiglobaliști, eurosceptici etc., există mulți oameni obișnuiți, care cred că există ceva de genul acesta și preiau și răspândesc aceleași narative.

Toți consideră că există un inamic misterios, difuz, fără chip, dar omniprezent și, în mod clar, opresiv. Pentru toți, „sistemul” este cel care îi împiedică să ajungă la putere sau să obțină ceea ce vor. Vorbind despre „sistem”, ei pregătesc găsirea unui țap ispășitor. Sumbre momente!

Aceste discursuri sunt, evident, absurde: economia de piață, care, după multe ezitări și erori, a fost instaurată inclusiv în România, nu este un „sistem” autonom, ci interferează cu multe alte sisteme sociale și forme de putere. Nu există o societate secretă, formată din elite economice și grupuri de interese, care conduce lumea. Și nici nu există o internațională birocratico-tehnocrată, care impune umanității o globalizare fără limite și o gândire unică. Există doar oameni obișnuiți, cu defectele și calitățile lor, care, în toate țările și în toate categoriile sociale, își urmăresc interesele prin mijloacele pe care le au la dispoziție: economice, financiare, politice, culturale, ideologice și uneori chiar militare.

Trebuie renunțat, deci, la ideea de „sistem” în sensul narațiunilor fanteziste de mai sus. În România, nu un „sistem” a împiedicat o candidatură prezidențială pro-rusă și antidemocratică, ci aplicarea legii de către o autoritate legitimă: Curtea Constituțională. Nu „sistemul” a fost cel care a respins, la reluarea alegerilor, candidatura unei alte persoane, cu orientare politică similară, ci aplicarea unor dispoziții constituționale, referitoare la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea constituției, corelate cu garanția politico-militară a acestora, și anume apartenența României la UE și NATO.

Faptul că mulți oameni preiau și răspândesc aceste basme, preferând să acuze un „sistem” difuz, omniprezent și omnipotent, în loc să încerce să înțeleagă complexitatea lumii contemporane, se explică în parte prin aceea că, în pofida caracterului lor absurd, aceste narațiuni invocă totuși un fapt concret și incontestabil: inegalitățile din societatea românească.

Într-adevăr, după căderea comunismului, inegalitățile din România s-au adâncit. Mai grav,  fenomenul a avut loc în condițiile în care, profund îndoctrinată din trecutul comunist, societatea românească a continuat să creadă în retorica egalitaristă și în statul paternalist. Ca urmare, ideea că statul este răspunzător pentru nivelul de trai al cetățenilor este împărtășită de numeroși politicieni, de o mare parte a elitelor românești și, în general, de persoanele adulte din România, care nu se pot debarasa de trecutul „socialist’’, rămân receptive la ideile de colectivism, paternalism și egalitarism și rezistă reformelor politice, economice și morale necesare reintrării în normalitate. Din cauza nemulțumirilor și frustrărilor create de acest fenomen, discursurile luptătorilor împotriva „sistemului” au un puternic ecou în opinia publică.

Cu toate acestea, aspectele menționate, deși reale, nu formează un „sistem” coerent și logic. Lumea contemporană este mult mai complexă și mai puțin guvernabilă decât afirmă luptătorii împotriva „sistemului”. De aceea, nu prin simplificarea caricaturală a realității, prin  izolarea țării și prin propovăduirea unor idei fanteziste pot fi realizate schimbările radicale și urgente de care România are nevoie. Soluția este efortul de a înțelege și de a decide în mod democratic unde și cum trebuie acționat pentru bunăstarea generației actuale și a celor viitoare.

Articol preluat cu acordul coducerii saptamânalului timisorean TIM 7

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Toți cei care se declară anti-sistem( printre ei Simion și Nicușor Dan…) vor de fapt să fie ei înșiși SISTEMUL. Un nou SISTEM stabilit prin manipulare de ONG-uri și rețelele sociale.
    Asta e! Poporul român s-a săturat de Europa, de România, de democrație,etc și vrea altceva, de felul: mai bine Rusia și Siberia decât Europa.

    • @Lucifer _ „Un nou SISTEM stabilit prin manipulare de ONG-uri…”

      Poporul român s-a săturat de Europa? Mă îndoiesc. Un sfert dintre români trăiesc și muncesc în afara frontierelor României, imensa lor majoritate în state ale Uniunii Europene, din care România și cetățenii ei sunt parte componentă.

      Este la fel de absurd ca și cum am spune că cetățenii din Alabama s-au săturat de SUA. …Sau, mai degrabă, ridicol.

      Fără îndoială, după cum spun ei adesea, fanii lui Putin doresc dezmembrarea SUA și UE, dar n-au să vadă așa ceva.

      Și, dacă organizațiile non-guvernamentale par în opinia unora a fi ceva rău, oare cele bune sunt doar organizațiile guvernamentale? Serios?!

    • Simion in 2025 nu are nici pe departe sprijinul lui Iliescu in 1990. A moștenit doar vârstnicii nostalgici ai lui Ilici, admiratorii lui AN0042Dughin si si-a adăugat in salba de AUR magaputinistii de rit nou.

    • @Lucifer: „ Poporul român s-a săturat de Europa (…) mai bine Rusia și Siberia“
      Cum ați ajuns la această concluzie? Întreb pentru că din cele scrise nu ar rezulta așa ceva.

  2. Faceti-ne sa intelegem de ce s-a ajuns pana la cheremul ograzii constitutionale si sa ne dezbaram de paternalismul desantat si retrograd, Dle Cernea, raspunzand la:

    1. Exista sau nu un proces, derulat de serviciile speciale Ro, de CERNERE a potentialilor candidati pentru demnitati la nivel judetean, central-national si european?
    2. Din 1990 si pana acum, care-s persoanele RESPINSE(ca pe admisi ii stim deja) de acest proces?
    3. Care-s regulile si criteriile concrete ale procesului mentionat, care cern si produc admisi si respinsi?
    ========

    „…persoanele adulte din România…rezistă reformelor politice, economice și morale necesare reintrării în normalitate.”

    Persoanele „rezistente” sunt prezente si in raspunsul de la intrebarea 2 de mai sus(inclusiv „admisii”) sau afirmatia asta a Dvs. e valabila doar pentru cei guvernati?

  3. „Aceste discursuri sunt, evident, absurde…”

    În mod constant am fost și rămân de acord cu articolele pe teme economice ale profesorului Silviu Cerna. În ceea ce privește opiniile sale politice îndrăznesc să am unele obiecții.

    „Statul paralel” este un termen creat de istoricul american Robert Paxton pentru a descrie o colecție de organizații sau instituții care sunt asemănătoare statului în organizarea, managementul și structura lor, dar care nu fac parte oficial din statul sau guvernul legitim. (A se remarca diferența dintre termenii „parallel state” și „deep state”.)

    A face confuzie, în mod voit sau nu, între aceste instituții ilegitime [ale „statului paralel”] și instituțiile legitime ale unui stat este o eroare. Una foarte gravă atunci când, folosind o conotație negativă, instituțiile legitime sunt numite/etichetate drept „sistem”, chiar dacă se face cu referire la ceea ce este cunoscut sub denumirea „statul profund”, și este sugerată „lupta” împotriva lor.

    …Indiferent dacă ea este făcută imoral de către politicieni care o folosesc în scop de marketing politic, ori de persoane oneste dar insuficient informate, rezultatul social al confuziei sus-menționate este același, cu efectul nociv suplimentar relevat de predicatorul lui Baudelaire din „Jucătorul mărinimos”, care își avertizează ascultătorii cu aceste cuvinte: „Dragii mei frați, niciodată să nu uitați, când veți auzi lăudându-se progresul luminilor, că cea mai izbutită viclenie a Diavolului e să vă încredințeze că nu există!”.

    …Căci existența Diavolului ar putea fi considerată „absurdă”.

  4. ideea că statul este răspunzător pentru nivelul de trai al cetățenilor este împărtășită de numeroși politicieni, de o mare parte a elitelor românești și, în general, de persoanele adulte din România, care nu se pot debarasa de trecutul „socialist’’, rămân receptive la ideile de colectivism, paternalism și egalitarism și rezistă reformelor politice, economice și morale necesare reintrării în normalitate.

    Mare dreptate aveti!

    Romanii nu pricep ca nu statul e vinovat de indatorarea sinucigasa a tarii la bancile occidentale, ca nu statul e vinovat de taxarea muncii „la singe”, de TVA-ul urias, de sutele de taxe ascunse, de legile proaste, de coruptia functionarilor statului, de pensionarea unor speciali la 45 de ani cu pensii himalaiene, de fuga de Romania a milioane de romani, ca nu statul e vinovat fiindca statul de drept e o vorba goala, dar statul politienesc e peste tot si plin de vigoare, ca nu statul e vinovat de calcarea in picioare a Constitutiei chiar de cei care ar trebui sa o protejeze.

    Romanii nu pricep. Pur si simplu nu pricep.

    P.S. Tot al sistemului este si G. Simion, nu al rusilor, si nu al legionarilor. Tot circul care se face acum de intelectualii care isi smulg parul din cap ca sa inspaiminte lumea are un singur scop: justificarea legitimitatii alegerilor prezidentiale in fata restului lumii prin participarea unui numar cit mai mare de alegatori pentru ca, in felul acesta, sa se faca uitata interventia CCR de acum citeva luni.

    • @Dorin Sima _ „nu statul e vinovat […] de TVA-ul uriaș…”

      Alături de Luxemburg, Cipru și Germania, România încă are una dintre cele mai mici cote ale TVA din Uniunea Europeană.

      Iar iubirea pentru „socialism” a fost în Occidentul care nu l-a cunoscut. Românii au suferit în condiții de trai cumplite înainte de 1989. Este absurd să spună cineva că românii, cu regimul autoritar cel mai dur dintre statele Europei de Est (poate cu excepția lui Enver Hogea), sunt nostalgici după egalitarismul în sărăcie, sau după lipsa drepturilor cetățenești elementare.

      A a asocia cu „socialismul” bazaconiile unor șarlatani promovați de PSD și PNL, precum Georgescu-Simion, dispuși să promită orice pentru a acapara puterea în stat, este probabil un demers manipulatoriu.

  5. Acum 10 ani sau asa scosesera gogorita cu „statul paralel”, azi au resapat-o, ii zic „sistemul”.
    Intrebare: cine a facut asta? Mister, insa binomul (na, ca m-am molipsit :))) ), adica tocatorul de vorbe numit politica+presa a lucrat full time si atunci ca si acum. Ca „sa maninca” si gura lor o piine. Fie, pare ca fara astia nu se poate, nu-i mai zice democratie sau cum s-o mai numind azi si-i bai, comentatorii si analistii politici isi pierd obiectul muncii, consultantii politici someaza, presa ramine fara clientela si se duce dracului giudetul si tara. Ihim. A, si neaparat Serviciile secrete, da’ neaparat. Pai aparitiile publice ale multora dintre astia, SRI si ce-or mai fi ei pe-acolo ii contureaza ca fiind niste mai degraba niste personaje din Bacalbasa decit niste Richelieu. Iar „rezervistii” (inteleg ca astia-s „cadre militare in rezerva si in retragere”, ar fi preferabil sa va retrageti de tot, baieti, n-a fost mare lucru de capu’ vostru nici inainte de ’89 iar azi cu atit mai putin) care vad ca-s o mare chestie in politica romaneasca fac hau hau si mesteca otava, ca politica fac la nivel de proteza dentara. Poate-i baga-n seama fiicele lor ca asa-s fetele, sufletiste.
    Intrebare: de ce trebuie eu si altii ca mine sa platim partidele si presa? Ca de la mine de pe strada asta se vede ca o distorsionare a pietelor, pietei de politica si pietei de presa, zic. A, ca au zis ca de covidenie trebuie sustinuta presa, ca sa vezi ca si in EU au facut la fel, prin urmare e bine ce-au facut acolo. Dar dupa aia? (Nu ma bag in discutia cu USAID ca zice lumea ca-s trumpist si m-a rezolvat, intrebarea nu mai conteaza). Banii aia ii face mediul privat iar daca ala doreste sa sustina financiar ceva n-are decit, legile-s oable. Dar daca statul s-a apucat sa plateasca direct niste entitati de felul asta, ceva scirtie in sandrama.
    Si daca apoi va mirati ca multa lume zice: Basta, sa schimbam treaba asta, votam Aur, Simion sau ma rog, cum o cheama pe juna aia POT – va rog, argumentul ca aia n-au scoala, nu citesc Dilema si merg la meci e slab, votul fiecaruia dintre ei are exact aceeasi greutate ca al, de-un paregzamplu, membrilor Academiei.
    Inca: daca institutiile tarii nu sint in stare ca in cazul in care una, sa zicem Presedintele, o ia razna sa echilibreze treaba, in ce ne priveste sa raminem pe acelasi curs, recte EU+NATO (indiferent cit de prost e condusa EU azi si de cit sint de nemultumit fata de directia in care merge EU, e esential sa raminem inauntru), atunci ceva nu-i in regula, vine un zarghit de se proclama Mesia si-i numit Prim Ministru? Pai cumva trebuie tras de urechi si de mineci de catre celelalte institutii: bai, aia nu-i voie.
    Daca iese ala parca vad ca o sa fie iar plina Piata Victoriei. Ca sa ce, daca majoritatea asta a votat?
    Daca iese ND o sa ne simtim usurati chiar daca Bukres pierde un Primar bun. Dar „ceilalti”, votantii Aur, Pot si cum s-or mai numi in viitor vor disparea? Da’ jumatea de pesedea care-l vrea pe Ponta? Sau credeati cumva ca votantii lui Vadim si ai lu’ Dan Diaconescu s-au metamorfozat si ca pesemne mai nou in galerie la Fcsb se dezbate Von Mises?

    • @ :) _ „gogorita cu „statul paralel”…”

      „Una-i una, alta-i alta”, vorba Eternului Conducător, Suryong, fondator al Doctrinei JUCHE.

      Istoricul american Robert Owen Paxton, spre exemplu, oferă detalii și explică diferențele dintre „parallel state” și „deep state”.

      Desigur, există și persoane care consideră „parallel state” și „deep state” elemente ale „teoriei conspirației”, așa cum sunt și alte teorii ale conspirației asemănătoare, respectiv, cele care susțin că omul ar fi ajuns pe Lună, sau că Pământul este rotund, sau ca vaccinurile ar fi benefice șamd.

      Este recomandat ca acestora să nu încerce nimeni să le schimbe convingerile.

  6. Părea c-ați reușit să demonstrați că nu există un “sistem” ( sau “stat paralel”, după alt curent stilistic). Pân-ați ajuns la CCR – aici ați demolat tot ce-ați încercat să construiți. 9 judecători, majoritatea oameni de partid, care iau o decizie pe baza unor informații subțirele privind o presupusă asemănare cu o campanie de comunicare rusă. Ce să mai … ne-am tras un glonte-n picior. PS După un gânditor din Hamangia, termenul “sistem” s-ar Referi la rețelele compuse din politruci, cadre de conducere din aparatul de stat, patroni de firme abonate la contracte “șmechere” cu statul, companii media și de sondare a opiniei publice, șefi de sindicate etc. Rețele de oameni interesați să căpușeze statul nestingheriți. Ce părere aveți, poate fi adevărat? Sau e doar o iluzie colectivă?

    • Dennis Deletant: „România este o țară de rețele, mai puțin de structuri. Căutarea mea este să înțeleg aceste rețele, iar ca să le înțeleg încerc să interoghez și trecutul, și prezentul. Este o caracteristică a rețelelor să respingă transparența, mai ales dacă sunt implicate în acțiuni care pun în primejdie statul de drept.”
      Stanley McChrystal (general american, specialist în alte tipuri de rețele – teroriste): „It takes a network to defeat a network”.

    • Nu exista „ganditorul din Hamangia”!
      Localitatea Hamangia (azi Baia, din judetul Tulcea) a fost prima localitate in care s-au descoperit artefacte ale acestei culturi neolitice, originala din Anatolia. De aici denumirea culturii: „cultura Hamangia”. (Descoperita si botezata in perioada interbelica. Daca nu ma insel, la constructia terasamentului pentru calea ferata.)
      „Ganditorul” (si perechea lui) au fost descoperite in statiunea Hamangia din CERNAVODA! (In anii ’50; colectivul format din Berciu -profesor universitar-, Morintz -asistent- si Roman -student in practica arheologica-.)
      Deci, utilizati expresia: „Ganditorul” de la Cernavoda, apartinind culturii Hamangia.

  7. „Sistemul” exista numai în țările în care statul, în special prin administrația de stat, a încetat sa mai fie în slujba cetățeanului și devine controlat de elite sau, la noi, de pseudo-elite. Daca acceptam aceasta definiție, sistemul este mult mai larg răspândit decât credem.

  8. Narativă, narațiuni, basme, povești, știri false și alte trăsnăi. Și peste toate vocea rațiunii, bunul-simț, decelarea, controlul și verificarea realității. Oare?

    Trăim și raționăm intr-o lume ridicată pe știrile fabricate de un grup de omuleți (=vestitori, știriști, apostoli) despre o crimă petrecută in Orientul Mijlociu (in fapt o execuție publică in care călăii sunt reprezentanții ‘Cezarului’, iar instigatorii membri unui grup infracțional și religios foarte bine organizat) in urmă cu 2 mii de ani ca urmare a unei ‘trădări’, recte a unei teorii a conspirației conform căreia unul din știriștii organizați ar fi predat liderul lor grupuilui infracțional amintit (sinedriu), desigur, fără să prezinte vreodată vreo dovadă in acest sens. In plus, victima se pretinde că ar fi avut natură divină și că după execuție ar fi „înviat”. Cum e posibil ca după 2 milenii oamenii să mai creadă și să vehiculeze asemenea teorie abracadabrantă a conspirației, asemenea născociri infantile și noianul de platitudini și aberații conținute intr-o Carte, pasămite sfântă, care este -culmea rațiunii și a progresului!- și studiată in școli.

    In această lume cele mai de succes narațiuni sunt cele cinematografice – X Files, Breaking Bad, True Detective, Ozark, Better Call Saul etc etc care toate vorbesc despre conspirații, despre uneltitori machiavelici și Răi din ‘Sistem’, dar și despre eroi care conspiră de zor de partea binelui deși la rândul se admite că ar comite și fărădelegi și chiar crime. Este firesc ca aceste povești să prindă intr-o lume in care Marea Bătălie dintre Bine și Rău este sădită in mințile pruncilor de toți cei ce respiră in preajma lor. Cinematografia repetă de altfel rețeta și succesul literaturii ușoare, de foileton, din secolele 19 și 20.

    Fiecare omuleț care se crede artist, muzician, cineast, actor, lider de opinie, aproape fără nicio excepție, fiecare creator de imagini și cuvinte alăturate produce narațiuni fanteziste in care un principiu moral străbate ca un fir roșu tărâmul imaginar și propulsează un mesaj menit să atragă un credul sau un grup de creduli in Tabăra Binelui. Fiecare din ei e convins de natura sa mesianică (pentru că a trăit și băltit mental in lumea bibliei) și ține să salveze o droaie de semeni printr-o Înălțare proprie la Tribuna Popoarelor conspiraționiste.

    Să nu ziceți că nu se aplică ce spun la celelelalte lumi de pe planetă. Ați studiat vreodată Quranul sau poveștile nemuritoare ale Indiei? Sunt niște lumi chiar mai cufundate in propriile narațiuni fondatoare ce țin captivi omuleții intr-un misticism ce le afectează și mai drastic percepția asupra realității.

    Deci. Sistemele concentraționare și infracționale ce agresează mințile, proprietățile și libertățile unui mare număr de indivizi există, poate dintotdeauna, sunt puternice și fățișe sau obscure, și nu, cei care nu cred in existența lor nu sunt nicidecum niște inteligențe marcante ce debordează de perspicacitate, dimpotrivă. Chiar și autorul își începe textul asigurîndu-ne că Sistemul (cel Bun, in care crede dumnealui) există și se numește Colectivă:

    „Într-o vreme în care amenințări grave apar peste tot în lume, punând în pericol supraviețuirea omenirii și necesitând răspunsuri colective foarte energice”

    Nu ni se spune ce amenințări catastrofale ar fi așa proaspete și nasoale (o fi Rusia imperialistă? nu se poate, ăștia fură, distrug și ucid de mai bine de o mie de ani. O fi virusul ucigaș? păi gata, a fost rezolvat de savanți prin vaccinare planetară fără a exista insă niciun plan in acest sens. O fi Trump? păi nici ăsta nu-i nou, moșul diabolic e deja la al doilea mandat; poate o fi Elon Musk, un extraterestru fără dar și poate care pritocește înrobirea planetei prin impunerea libertății totale a cuvântului!, acum aliat cu celălalt Predator, Zuck, care ne atacă neuronii cu metaversul. O fi încălzirea planetei cauzată de omuleți? păi, atunci e simplu, îi rugăm frumos să polueze mai puțin și să producă mai puține emisii de carbon și gata, nu-i așa? că doar nu o fi nevoie de grupuri conspiraționiste care să distrugă industriile occidentale prin transformarea Legii in instrument de opresiune ca să reducă mizerabilii emisiile mai iute, nu-i așa?). Ține de esența teoriei conspirației să păstrezi oleacă de mister. Dar suntem asigurați că există și este posibil un răspuns colectiv. Adică un grup de personaje mesianice care cheamă la salvarea omenirii. Deocamdată nenumite, personajele zic. Dar oamenii ăștia de bine -un colectiv global, nu?- s-ar izbi pasămite de îndărătnicia și egoismul unor personaje locale care nu vor dom’ne să pună și ele umărul la salvarea planetei. Halal națiune, doldora de sceptici ce nu vor să creadă că cineva, acolo Sus, in grup dezorganizat și total întâmplător lucrează pentru liniștea și propășirea noastră!

  9. Sistemul e reprezentat de toti cei educati si needucati care au incercat sa urmeze Academia statului, partidele statului si slugile statului. Chiar si jandarmul acela angajat fara facultate reprezinta tot sistemul. Voi cei care ii lasati doar pe ceilalti sa se faca politisti nu faceti parte din sistem pentru ca nu vreti desi e usor sa te angajezi la politia locala. Recent pensionarii speciali ocupa orice alt loc de munca de la bugetul statului pentru ca au incercat ceva si voi nu.

  10. Dupa 35 de pseudo stat de drept si pseudo economie de piata, Ro trebuie resetata de la zero. Politizarea excesiva a institutiilor publice, lipsa de criterii profesionale si functionale, legislatia stufoasa si excesiv de proasta, incoerenta si inconsecventa planurilor de dezvoltare si investitii directe, coruptia extinsa, lipsa de reforme esentiale, polarizarea sociala si economica ne au adus azi la aceasta stare. Aceste acumulari negative sunt greu de demolat si cer timp de 3- 4 generatii. PSD cu toate aliantele la vedere sau ascunse a fost si este principalul factor care ne a adus la aceasta stare. Ca demn urmas al PCR si a dorit doar putere, bani, functii, parvenire rapida, clientelism politic, si nu binele tarii si a natiunii.

  11. Preambul
    Ma grabesc sa fac un diagnostic de tara care sa aduca un pic de prospetime in dezbaterea publica din aceste zile. De ce nu, sa ofere noi argumente pentru cei indecisi sa iasa la vot. Usor atipic, ma folosesc de AI pentru sinteze. Of, unele idei sunt foarte bune, altele… gres. Mai ales imaginile cu analize intersectate. Aiurea. Nu-i bai. Resetez discutia. Reiau ideile, pun intrebari cheie, cer detalii despre surse, despre fraze, despre etica AI, despre etica colaborarii noastre, despre ce se afla in spatele cuvintelor folosite in aprecieri ( de ex, cand AI afirma „e fantastic”, „sa ai o zi buna”, „e intrigant”), fac verificari incrucisate, ii marturisesc suspiciunea mea legata de manipulare… si asa mai departe.
    Am deja un document de peste 120 de pagini in word, care listeaza pe teme principale toate aceste dialoguri. Am reusit sa costruiesc un text final de vreo 4000 de cuvinte sustinute de grafica si tabele, unde amestec impresiile mele personale, figuri generate de mine pe date generate de AI, interpretari de final de exercitiu cu texte generate de AI sub coordonarea mea, trecute prin multe reveniri si reformulari.
    Pe un text adus intr-o forma deja coerenta si citibila, cativa apropiati dragi imi dau feedback-uri foarte valoroase. Va multumesc – mi-ati oferit fiecare dovezi de prietenie sincera. Textul rezultat – poate il public, dar poate ramane inca un eseu personal, care sa fie dezvoltat intr-o analiza mai ampla, dupa ce trece acest moment dificil. Sunt multumita ca ceea ce voiam sa subliniez e deja in spatiul public. Se discuta intens. asa ca…inca un debut de „influencer” in aceste vremuri parca nu e nevoie.
    Cu textul in fata, ma pregatesc de ultima discutie cu Chat GPT. Il rog – pastreaza tonul, pastreaza structura, pastreaza analiza, pastreaza balanta intre contributia mea si a ta, propune o ajustare de text de la 4000 de cuvinte la maxim 2000 de cuvinte. Intre timp… se reseteaza discutia – mi-am consumat spatiul limita la care am acces in mod gratuit. A cata oara! De data asta reiau doar ideea de final. Iar Chat GPT creaza un text condensat, de unde a scos toate referintele si tonul personal. E ca o reclama seaca. Dar in spate stiu ca este o colaborare zdravana intre mine si el. Textul generat vine ca o manusa pe analiza de fata. Il trimit mai jos. Iar eu ma intorc la textul initial sa il lucrez, slefuiesc, dezvolt in tihna, deocamdata nu pentru public.

    ______
    Titlu: România – o țară a contrastelor între potențial și realitate
    I. Introducere
    România este o țară situată la granița dintre Orient și Occident, un spațiu în care trecutul bogat se întâlnește cu prezentul complex și cu speranțele unui viitor promițător. Cu o diversitate naturală remarcabilă, o moștenire culturală valoroasă și o populație inventivă, România are toate premisele pentru a fi un stat european modern și prosper. Cu toate acestea, realitatea de zi cu zi este marcată de contraste: între orașe înfloritoare și sate depopulate, între educație teoretic gratuită și practici corupte, între potențial economic și infrastructură deficitară. Acest eseu își propune să analizeze aceste contraste, evidențiind atât aspectele pozitive, cât și problemele care frânează dezvoltarea țării.

    II. Argumente pro: România, o țară frumoasă și valoroasă
    România se bucură de o poziționare geografică strategică și de o varietate naturală impresionantă. De la Munții Carpați, care oferă peisaje spectaculoase și oportunități turistice, până la Delta Dunării – un ecosistem unic în Europa – țara are un potențial turistic uriaș. Litoralul Mării Negre, deși subdezvoltat față de potențialul său, atrage anual turiști dornici de relaxare.

    Pe plan cultural, România este locul de naștere al unor personalități marcante, precum Constantin Brâncuși, George Enescu, Emil Cioran sau Mircea Eliade. Patrimoniul arhitectural este de asemenea remarcabil, de la castele medievale precum Bran sau Peleș, până la bisericile fortificate din Transilvania și mănăstirile pictate din nordul Moldovei.
    Educația, în teorie, este gratuită și accesibilă tuturor, iar tinerii români se remarcă deseori la competiții internaționale, ceea ce denotă un potențial intelectual important. De asemenea, România este un stat membru al Uniunii Europene, beneficiind de fonduri structurale, acces la piața comună și drepturi extinse pentru cetățenii săi.

    III. Argumente contra: Problemele structurale ale României
    Cu toate acestea, în ciuda resurselor naturale și umane valoroase, România se confruntă cu numeroase dificultăți care împiedică dezvoltarea durabilă. Corupția este una dintre cele mai grave probleme. Ea afectează administrația publică, sistemul de sănătate, educația și infrastructura. De multe ori, proiectele importante sunt întârziate sau eșuează din cauza intereselor personale sau politice.
    Migrația masivă a forței de muncă a lăsat urme adânci în societate: milioane de români trăiesc și muncesc în afara țării, iar în unele regiuni, mai ales rurale, populația este îmbătrânită sau aproape absentă. Acest exod al resurselor umane calificate afectează toate domeniile – de la educație la sănătate.
    Sistemul de învățământ este adesea rigid, depășit și inechitabil. Multe școli din mediul rural nu dispun de resursele necesare, iar inechitatea dintre urban și rural persistă. De asemenea, infrastructura – în special cea rutieră și feroviară – este mult sub standardele europene, ceea ce frânează dezvoltarea economică și mobilitatea populației.
    IV. Concluzie
    România este o țară cu un potențial considerabil, dar care, din păcate, nu reușește încă să îl valorifice pe deplin. Frumusețea sa naturală, cultura bogată și inteligența oamenilor săi sunt puse în umbră de corupție, incompetență administrativă și lipsă de viziune pe termen lung. Pentru ca România să devină țara pe care cetățenii săi o merită, este nevoie de implicare civică, reforme reale și o schimbare profundă de mentalitate. Numai prin asumarea responsabilității colective și individuale, țara poate depăși aceste obstacole și își poate construi un viitor mai bun.
    ________
    Hai la vot.

  12. Actualul sistem, numit si Sistemul Ticalosit, a fost creat de fostii comunisti(lideri) si securisti. Sub patronajul lui Soros si Rusiei reformiste.
    Acum, aceiasi oameni (care in ’90 spuneau ca ei au fost obligati sa devina comunisti), vin sa spuna ca lupta cu sistemul creat si reprezentat de ei, pentru ca Moscova a facut rondoul.
    Doar agentii lor si idiotii (utili) ii cred.
    Vom vedea la alegeri, cati agenti si idioti avem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro