vineri, martie 29, 2024

Luptele fratricide ale regimului Dragnea

Ceea ce era de anticipat că se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, se întâmplă în zilele din urmă. Departe de a fi monolitic, regimul Dragnea îşi dezvăluie fragilitatea sa. După Sorin Grindeanu, un alt executant al ordinelor domnului Dragnea, Mihai Tudose, devine inamicul celui care se doreşte a fi stăpânul României întregi. Tiparul este unul deja familiar. Elogiile închinate competenţei premierului sunt urmate de tensiuni şi de schismă. Ca şi în trecutul apropiat, miza autentică este menţinerea sau înlăturarea domnului Dragnea de la şefia PSD.

Intenţia lui Mihai Tudose de a le remania pe doamnele Shaideh şi Plumb este primul gest din această campanie de confruntare. Incapabil să guverneze, PSD poate oferi României doar această imagine, continuă, de delir demagogic şi de înfruntare între clanuri rivale. România domnului Dragnea este asemeni unei Columbii de carton, disputate de cei ce aspiră să fie şefii supremi. Unica loialitate ce contează este aceea întemeiată pe interesele de devalizare a statului.

Remanierea anunţată de Mihai Tudose, indiferent dacă se va realiza sau nu, este un indiciu că tema dosarului Belina nu mai poate fi evitată. Domnul Dragnea este vulnerabil mai cu seamă la nivelul complicilor săi. Ferocitatea cu care refuză să împartă ceva este parte din profilul personalităţii sale. Iar această ferocitate poate provoca şi căderea sa.
Luptele de acum sunt şi ocazia de a releva modul în care partidul de guvernământ şi regimul Dragnea sunt organizate în funcţie de reţeaua de feude alocate seniorilor locali. Situaţia domnului Dragnea ar fi gravă cu adevărat doar în măsura în care s-ar produce o dezertare masivă în cadrul acestei mase de spriijin. Nicolae Bădălău este figura ce întruchipează această temelie a PSD. Fără această temelie, regimul domnului Dragnea nu poate dura.

Luptele fratricide de acum sunt fotografia României în pragul centenarului Unirii de la 1918. Aceasta este România: o moşie revendicată de diferite tabere, un spaţiu pustiit de demagogie şi anesteziat de televiziunile de ştiri. În absenţa unei opoziţii reale, unicul scenariu de înlăturare ale domnului Dragnea este cel ce a condus la prăbuşirea lui Victor Ponta: devorarea sa de către foştii săi complici. Nu principiile nobile vor conta, ci capacitatea rivalilor de a mobiliza un sprijin politic credibil. Iar acest sprijin înseamnă mai fonduri destinate întăririi puterii celor ce sunt atât de puternici deja.

Luptele fratricide de acum pot fi semnul agoniei unui regim. Dar ar fi o dovadă de naivitate impardonabilă să îi privim pe inamicii domnului Dragnea ce pe apărătorii valorilor bunei guvernări. Idealismul nu îşi are locul aici. Bizantinismul pesedist de acum este un avatar al celui comunist. Indiferent de cei care îl conduc, PSD rămâne acelaşi instrument dedicat subdezvoltării durabile. Înlăturarea domnului Dragnea nu poate modifica nimic din articulaţiile acestei maşinării politice pesediste. Chipurile se pot schimba, dar angrenajul funcţionează mai departe, implacabil.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Luptele astea sînt foarte bune pentru că viata politică din România a cam dispărut și ne plictisim p-acasă. PNL s-a retras în cazarmă și stă încolăcit sub scaunul lui Klaus de unde mîrîie în somn și uneori se trezește scheunînd, după care adoarme la loc, USR a luat pe loc repaus și stă în conservare păzit de vreo două plantoane care așteaptă să sune alarma și să se comunice ordinul de zi la care lucrează aripa aferentă din SRI împreună cu niscai ambasadori și ceva șefi de birou de la UE. Simpaticii clovni din UDMR și PMP cioplesc harnic plăcuțe bilingve sau își caută de muncă prin Moldova sperînd să prindă un contract p-acolo ca să trăiască și ei bine din nou, hă-hă! Singurii care mai evoluează în arena circului sînt pesedeii și DNA care-i fugărește în cerc, iar aici chiar ai ce vedea! Ca să fie un show complet, pesedeii au pus de un jihad țigănesc și își dau jos singuri guvernele prin puciuri succesive, care vorba lui Romica Puceanu (nume predestinat!), încep cu ”tu ești fratili meu!” atunci cînd se pune un prim ministru și se sfîrșesc după cîteva luni ca la Brăila, cu o șurubelniță înfiptă în rinichii lu’ fratili ăsta nou, care, ca și cel care a fost înaintea lui, e dovedit că e sifon la gabori sau că e p-o mînă cu dujmanu’ și vrea să-l facă pe boss ca să-i ia locul. Ca să ne mai înveselească, homunculul chel care face reclamă la margarina Delma și-a luat numele de scenă Codrin Ștefănescu și apare din cînd în cînd la tv ca să ne spună că totul e ok, programul de guvernare merge înainte, salariile cresc, veniturile scad și toate reducerile de prețuri se scumpesc cu 100%. Cam asta e grila de toamnă, așteptăm să vină iarna și odată cu ea frigul și foamea, cei mai buni lideri politici care reușesc să scoată-n stradă oamenii și să coaguleze aspirațiile și năzuințele poporului român pentru civilizație și progres.

    • Comentariul tau nu se deosebeste cu nimic de starea descrisa: toti sint niste mizerabili.
      Dar toti!
      Desi nu cred ca o faci intentionat, rindurile tale ocolesc tocmai ceea ce era de discutat: despre Liviu ot Teleorman. Care-si decapiteaza repede orice supus nesupus. In dorinta de a domina total guvernarea. Caci legea, buclucasa, nu ii da voie sa se cocoate pe cel mai inalt scaun de la palatul Victoria; pohta ce-a pohtit.
      NB,
      daca toti sint niste mizerabili in tara asta, dece mai trebuie condamnat comportamentul lui Liviu ot Teleorman?

      • Eu m-am referit la politicieni, nu la toți oamenii din țara asta. Cam 90% din politicieni sînt într-adevăr oameni mizerabili, pentru că se bagă în politică pentru bani, securizarea pozițiilor pe care le dețin, imunitate, privilegii și alte avantaje. Alții sînt băgați în politică pentru a fi folosiți ca pîrghii operaționale în cîmpul tactic atunci cînd e nevoie de exemplu de o comisie care anchetează ”serviciile”, de o inițiativă legislativă, de făcut liste cu candidați sau de numit alți colegi de unitate în diverse funcții. Probabil că 10% sînt oameni de bună credință, care sînt bine pregătiți și au o poziție de notorietate în societate și care sînt flatați și prostiți să intre în politică pentru a legitima o gașcă de lichele. Unii se prind la timp și fac pasul în spate, alții pun botu’ și le ajunge o legislatură ca să se cordească și ei, puterea dînd rapid dependență și fiind o boală extrem de contagioasă. În concluzie, în politică se bagă doar lichelele, iar situația se poate îndrepta numai cu bătaia și pușcăria. Reprize lungi de pușcărie în alternanță cu bătăi scurte și-ndesate le pot tăia politicienilor cheful de furat, iar treaba asta întinsă pe termen lung (20-30 de ani) ar fi singurul proiect de țară care ne-ar putea scoate din căcat.
        N.B. Dragnea e un dobitoc viclean, dar are o calitate; e un fiu iubitor care a făcut-o pe mă-sa fericită. Nici la tinerețe n-a avut săraca parte de atîta acțiune cîtă primește la bătrînețe din cauza lui!

  2. Cum zicea cineva pe net: psd-isti batrani vor sa se apuce temeinic de furat si Dragnea, cu toate problemele lui cu justitia, a inceput sa ii incurce.

  3. Am urmărit aseară, pe postul național de televiziune, un sondaj de opinie. Foarte interesant. Sondajul marchează simultan câteva tendințe pe care cu siguranță le-au simtit/intuit toți cei care urmăresc cat de cat peisajul nostru politic.
    As începe cu faptul ca USR decontează relativul amatorism al liderilor sai și scade în preferințele romanilor în jurul lui 6%. Ei bine, nu-i un capăt de tara. Ba mai mult, e un prag de unde USR poate porni în procesul de maturizare, dacă își va da voie. Este nevoie acum de inventivitate, de comunicarea smart cu societatea și de un program politic clar pe care USR sa-l susțină coerent și dinamic.
    PNL creste inerțial, fără sa facă mare lucru. Chiar asa domnilor PNL-iști, aveți vreun program? Ce va folosește Orban, dacă el continua periplul la Înalta Curte, intre doua declarații emfatice și fără urmări concrete. PNL este o mare dezamăgire.
    De PMP nu-mi propun sa vorbesc, ca nu folosește la nimic. Este un partid antecamera a unui fost președinte care si-a rătăcit măștile.
    Ei bine, PSD. La PSD este circ. PSD și ALDE sunt ca doua tate care se întărâta una pe alta și scuipa vecinii. PSD, care după masurile populiste luate putea fi la 55-60%, a ajuns la 38%. PSD nu avea de ce sa fie acum intr-o criza, pe o panta descendenta, dar este. Cei mai multi îl arata cu degetul pe Dragnea. Dragnea a încercat sa-l arate cu degetul pe Tudose, când a văzut sondajul lui Pieleanu. Pare ca n-a ținut. Vestea prosta pentru PSD-iști e ca toți au contribuit la căderea PSD în sondaje. Care nu vad cum se va opri. De ce? Simplu: au permis unei găști sa preia controlul partidului. Întâmplător e a lui Dragnea.
    Ce mi-e Dragnea, Ponta sau Tudose? Fără competiție reala la conducerea PSD, din gașca în gașca, nimic bun nu se poate întâmpla pentru romani. Indiferent ce situație materiala au, ori simpatii politice.

    • Păi nici competiția nu duce neapărat la ceva bun, doar vorbim de p$d, ce naiba! Competiția la ei va însemna mai multă imunitate, mai mult acces la banii publici, mai multe scaune de acaparat. Nu uitați, p$d nu guvernează pentru noi ci pentru ei înșiși!

    • Realitatea cruda este ca singurul partid al momentului, ramas solid, este chiar succesorul pcr (mai mult sau mai putin oficial, dar putini se gandesc sa conteste acest fapt). Numai ca si acesta se zbate intr-o criza din ce in ce mai acuta de “cadre”.
      In versiunea dinainte de 89 era simplu: pcr avea la dispozitie aproape total resursa de specialisti (tehnicieni-tehnocrati, cum vrem sa-i numim in terminología actuala). Mai cu zaharelu, mai cu amenintari voalate pcr reusise sa inregimenteze aproape tot ce era de valoare in toate domeniile stiintei si tehnicii, culturii, intr-un cuvant, tot ce misca in tara asta. Ca erau devotati trup si suflet e indoielnic, dar ca erau angajati cu toata capacitatea lor in toate proiectele din programul partidului, nu se poate contesta. Practic, nu exista pentru noi alternativa, in afara de fuga din tara, urmata de represiuni impotriva rudelor ramase, pana la a nu-stiu-cata spita (era la latitudinea organelor unde se opresc cu vopseaua).
      Asadar, pcr se putea baza SI pe oamenii inteligenti. De acest avantaj, psd un mai poate profita fiindca, din ce in ce mai putini (spre deloc) se lasa atrasi sa intre in randurile lor sub comanda unui ceasusecu re-vopsit si chiar mai lipsit de etica. Cei “crescuti” de psd nu au alte calitati in afara de tupeu si de credinta ca exista mereu destui prosti sa-i sustina. Este incredibil cat pot fi de ignoranti in toate pozitiile.
      Pana una-alta partidul inca se mai sustine cu aceste doua “calitati” dar tara se duce de rapa. Asta fiindca, dintre cei care ar avea calitatile necesare pentru un plan viabil pentru tara, nu se aduna o forta suficient de mare numeric si suficient de omogena si motivata, ca sa sparga monopolul partidului unic.
      Politica pe forumuri, nu rezolva nimic; strada, poate sa darame un guvern, eventual si un parlament, dar nu poate pune in loc altceva decat tot ceea ce majoritatea docila accepta in lipsa de alta oferta coerenta.

  4. Dragnea este ultimul dinozaur bătrân și feroce.Nu spun ca nu sunt pui de dinozauri, dar era lor ia sfârșit. Ca vor evolua, ca se vor transforma în niște reptile mai mici este sigur. Asa vor fi mai usor de vânat si in sfarsit, cu toata scârba ce le-o port, o sa mai putem si noi trăi pe langa ei. Cel puțin așa se vede de la mine de acasa.

  5. cred ca oricarui roman (inca) intreg la minte i s a acrit de neandertalianul din teleorman, de manechinul asa zis liberal, de cocul expandat gata sa explodeze al ministresei, de privirea inteligenta a boului responsabil de educatie, de proxenetul pus la cultura, de badalau si balalau, etc, etc. intrebarea este : care i alternativa menita sa i scoata din letargie, sa i motiveze pe oamenii (citi or mai fi ramas) cu bun simt ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro