joi, martie 28, 2024

Macron în Africa. Imagine, business și limitele politicii de Mare Putere

Puncte cheie:

  • Noul star politic al Europei, președintele francez Emmanuel Macron vizitează Tunisia și apoi Senegal, două democrații inegal consolidate ale Africii francofone (cu un plus evident pentru Senegal), părți ale trecutului colonial francez nu tocmai îndepărtat (până în 1956, respectiv 1960), în demersurile sale continue de întărire a încrederii internaționale în capacitatea Franței de a juca rolul unei Mari Puteri renăscute, generoase și influente, cu o politică bazată pe valori liberale;
  • Ieri în China, azi în Africa, în primăvară la Washington, Macron arată din plin o vervă politică alimentată de energia vârstei și de ambițiile unui lider inteligent, abia intrat în politica mare a lumii, într-un moment în care omologii săi europeni nu se bucură de perioade de entuziasm în sondaje (nici în Germania, nici în Marea Britanie, nici în Italia sau Spania șefii executivelor nu sunt la apogeul popularităţii lor) ceea ce îl face inevitabil „răsfățatul” presei internaționale. Nu puţini sunt cei care spun că activismul lui Macron este mai exprimat şi mai apreciat pe plan internaţional decât pe plan intern, în timp ce mare lucru nu s-a rezolvat încă în corectarea marilor deficite economice interne ale Franţei, pe care le semnala cu îngrijorare Germania şi chiar Bruxellesul anul trecut;
  • Vizitele în Africa, în special cea din Tunisia, nu vor fi însă atât de ușoare și de strălucitoare pe cât s-ar putea crede, cu băi de mulțime și osanale, în primul rând pentru că cea din Tunisia vine într-un context dificil, dat de protestele violente recente împotriva măsurilor de austeritate adoptate de guvernul de la Tunis și de nervozitatea generală a unei populații frustrate, pe fondul revenirii crizei interne, la capătul unei perioade economice relativ bune, după Primăvara Arabă din 2011, și în al doilea rând pentru că vor crea o tensiune între așteptările locale masive și posibilitățile reale ceva mai modeste ale Franței de a ajuta Tunisia în acest moment;
  • Centrată pe teme de comerț și securitate, vizita de două zile în Tunisia nu va aduce nici pe departe impactul și beneficiile scontate, nici de o parte, nici de cealaltă, spun aproape la unison analiștii și comentatorii din lumea arabă, Macron urmând să descopere o Vecinătate Sudică a Uniunii Europene la fel de înstrăinată și de rece față de Franța pe cât descoperă astăzi Europa Centrală (Germania, Austria, Polonia, România) Vecinătatea Estică, deşi, evident, istoria relaţiilor celor două vecinătăţi cu ţările din Uniunea Europeană a fost substanţial diferită. Peste tot în jurul Europei şi nu numai, entuziasmul „venirii Occidentului” a scăzut iar oamenii au devenit mai sceptici.

*

Tunisia este țara din care a pornit „Primăvara Arabă”, în decembrie 2010, odată cu autoincendierea tânărului comerciant de fructe căruia i s-a retras autorizația de vânzare pentru mica tarabă din care trăia, el și familia lui. În ianuarie 2011, Revoluția tunisiană era deja împlinită iar dictatorul Ben Ali era primul eliminat din seria liderilor încremeniți la putere în nordul Africii și Orientul Mijlociu.

O perioadă destul de fastă pentru Tunisia avea să urmeze după ianuarie 2011, cu relative progrese democratice și creștere economică spectaculoasă pe raportările statistice (se pare că nu neapărat și în casele și buzunarele tunisienilor de rând), timp de vreo 6-7 ani, însă și cu apariția grupărilor radicalizate religios și a atentatelor teroriste, care au afectat sever turismul. Dar, din 2017, economia avea să înceapă din nou să scârţâie iar autoritățile, de data aceasta alese liber, să introducă măsuri de austeritate, de care populația nici nu mai voia să audă. Este dezamăgirea tipică a țărilor sărace, de după căderea dictaturilor, când așteptările sunt foarte mari iar avansul nivelului de viață este foarte lent. De la rate de creştere economică anuală de peste 5% între 2011-2015, anul trecut economia tunisiană abia a crescut cu un modest 1,7%.

Şomajul general este de 15%, cu un nivel de 30% în rândul tinerilor. Radicalizarea politică şi religioasă a tinerilor cunoaşte aproape o explozie în ultimii ani. Ruptura între politic şi societate pare să se adâncească din nou, după risipirea entuziasmului de după izgonirea lui Ben Ali. Astăzi, Macron se va întâlni cu un preşedinte ales în 2014, Beji Caid Essebsi, în vârstă de 91 de ani, iar mâine va vorbi în faţa Parlamentului, dar optimismul nu este foarte mare, chiar dacă delegaţia prezidenţială franceză conţine numeroşi oameni de afaceri iar vizita are importante momente dedicate cooperării economice bilaterale. Rămâne de văzut cât de masive vor fi investiţiile franceze în Tunisia democratică, subiectul-cheie al succesului acestei vizite.

Franța este al doilea partener comercial al Tunisiei, după Emiratele Arabe Unite, dar este totuşi primul investitor, cu excepţia domeniului energiei. Teoretic, sunt 1400 de companii franceze care operează în Tunisia, chiar dacă multe dintre ele sunt mici afaceri de familie ale unor cetăţeni franco-tunisieni. Din acest punct de vedere, tunisienii se așteaptă la mari investiții franceze, în timp ce tolba lui Macron este cam goală. Se vorbește însă de o înjumătățire cu surle și trâmbițe a datoriei tunisiene față de Franța („cadoul cel mare” al metropolei), dar și aceștia sunt de fapt bani virtuali, pe care oricum Tunisia nu i-ar mai fi plătit Franței, neavând de unde. Datoria publică şi privată a Tunisiei către Franţa se ridică la aproximativ 1,6 miliarde de dolari (foarte mult pentru o economie mică) şi am îndoieli că Macron ar putea anunţa o înjumătăţire a acestei datorii, într-un climat nu foarte relaxat din punct de vedere politic, economic şi social în Franţa metropolitană.

Unul dintre punctele importante ale vizitei va fi interesul Franţei de a reduce drastic sau de a elimina riscul terorist din Tunisia. Având în vedere numeroasele legături între cele două societăţi şi mobilitatea cetăţenilor pe ruta Tunisia-Franţa, Parisul va dori să se asigure că autorităţile tunisiene sunt capabile să stopeze fenomenul radicalizării religioase şi extinderea grupărilor teroriste, ceea ce, de exmplu, Libia vecină dă semne că nu poate să facă. Putem presupune că sprijinul logistic şi de intelligence al Franţei pentru autorităţile tunisiene va fi un subiect fierbinte, chiar dacă mai puţin vizibil. Tunisia rămâne una dintre porţile importante ale Africii spre Europa.

În fine, ca un acoperiş al întregii construcţii a vizitei, ideea că liderul ambiţios al unei Mari Puteri europene vine să viziteze, să lumineze şi să ajute două ţări africane, părţi ale fostului imperiu colonial francez, are două feţe. Pe de o parte, desigur, implicarea şi activismul extern reprezintă o dimensiune remarcabilă a mandatului lui Macron, dar pe de altă parte preşedintele de la Élysée forţează limitele politicii de Mare Putere a Franţei.

Politicul este un criteriu important, dar nu singurul. Nu îţi poţi întemeia puterea globală numai pe activism politic. Deocamdată, nu sunt indicii puternice că Franţa este pregătită economic pentru a prelua rolul de leading nation, nici în Uniunea Europeană, nici în Orientul Mijlociu (a se vedea cvasi-absenţa Franţei din ecuaţia siriană) şi Nordul Africii, şi cu atât mai puţin în vecinătatea estică. Imagine personală da, business pentru companiile franceze da, dar pentru a reveni la cota de influenţă strategică şi decizională pe care o avea Franţa cu un secol în urmă, cred că nu sunt întrunite condiţiile şi nici nu se vor mai întruni curând, indiferent cât de mari vor fi fiind ambiţiile lui Emmanuel Macron.

Distribuie acest articol

118 COMENTARII

  1. Franţa nu mai este o „mare putere”, nici în Europa, nici în lume. Dar, da, francezii visează la ce au fost odată şi li se pare că vor mai fi. Iar Macron, ca să amintim de Moliere, este un pic „preţios şi ridicol”. Să crezi că Franţa va mai putea fi vreodată o mare putere este cel puţin ridicol.
    Şi ce ar mai putea oferi Franţa altora? Altădată oferea civilizaţie şi cultură, Parisul era „oraşul luminilor” şi Metropola culturală a Lumii. Azi, Parisul trăieşte din măreţia trecutului.
    Sic transit gloria Mundi….

    • Ba să avem pardon! Care tara care a fost, ever, o mare putere nu viseaza la intoarcerea acelor timpuri?!? Unora le si reuseste: China…. La toate capitolele.
      UK inca se mai viseaza stapana marilor si master of the game. Dezbaterea Brexit e cel mai bun exemplu. Daca englezii/UK avea(u) reprezentarea corecta a realitatii mai votau ptr.Brexit?!? Parca n-as crede.
      Fr.e multa mai modesta la aceste visuri de grandoare. Oricum, in opinia mea, are sanse substantial mai mari decit UK sa revina la statutul de mare putere.

      • Colapsul fostei mari puteri europene care a fost Franta, in sec. XVIII, are cauze demografice in primul rand(populatia ei este pe jumatate fata de ce ar fi trebuit sa fie daca ar fi crescut in ritmul din in tarile vecine) si politice in al doilea rand(revolutia pe care o sarbatoreste anual). Probabil ca problemele demografice si le va rezolva in noile conditii. Dar in acest caz noua mare putere europeana va fi o putere islamica.

        • Mă scuzați, despre ce colaps vorbiți?!? Napoleon Bonaparte vi se parte a colapsului?!?
          Ptr.ca sunteți român, vă rog să vă gândiți la Pașoptiști. Pe aceia care au făurit Romania modernă ii credeți așa de proști încât să ia ca model o țară in colaps. Evident că după 1789 a avut o istorie zbuciumată, dar f.departe de colaps.
          Vedeți Fr.si istoria ei prin prisma istoricilor englezi și ai unor aliați de-ai lor in apusul joc al „echilibrului european”. E manipulator si eronat.
          E și cazul Germaniei care din 1870 a cunoscut o creștere socio-economica puternică si a depășit, înainte de 1910, imperiul britanic. A beneficiat si beneficiază din partea istoricilor, economistilor, politologilor de un tratament exigent până la incorectitudine. In zilele noastre (efectul a mai mult de juma” de sec.de UE) francezii și-au mai luat seama…..

          Mi se pare simplist să privim istoria demografic și atât. Să privim un pic la urmașa British Empire. UK o ține intr-un colaps incepînd cu sf.WWI și nu a terminat nici acum, dar nu suntem tentați să fim așa de categorici…… Parcă nu ne vine să folosim cuvântul „colaps”…. Deși toate datele, ușor observabile, duc la această concluzie.

          Credeți că UK a bătut insistent la ușile UE in anii ’70 de distracție?!? Așa ptr.ca nu avea ce face?!? No way! Era in economic disarray și căuta a way out.

          • Napoleon e parte a supernovei care precede colapsul. Supernova care consuma dintr-odata rezervelele vitale ale stelei, lasind in urma cenusa. Revolutiile sociale(nu ma refer la cele nationale, care sunt un semn de vitalitate sau de maturitate) sunt semnul esecului major si sunt urmarea incapacitatii unei natiuni de a-si asigura echilibrul intern. Revolutia a inlocuit negocierea cu violenta si increderea cu ranchiuna, a distrus si risipit capitalul, a descurajat initiativa, a sugrumat libertatea, a inlocuit un regim liberal si binevoitor cu un regim birocratic, politienesc, cinic si banuitor. Si ca orice revolutie sociala a rescris si falsificat istoria pentru a-si asigura legitimitatea. Revolutia franceza, la fel ca cea din octombrie in Rusia sunt dovada esecului primelor doua mari natiuni ale europei, nimic altceva. Sarbatorirea lor in ambele tari e la fel de ridicola. Mai putin ridicola ar fi o Franta care si-ar alege ca zi nationala capitularea in fata Germaniei. Inainte de revolutie Franta era indiscutabil prima natiune a Europei, de trei ori cat Anglia, cu un sfert din populatia Europei. In caz de razboi putea rezista fara mari probleme restului continentului coalizat. Avea unele intarzieri economice, dar doar fata de Anglia, datorate in mare parte marimii ei, dar pe care le recupera rapid. Dupa revolutie nu a mai insemnat mai nimic, o tara epuizata prematur, cu o economie anchilozata, incapabila sa se adapteze, cu o societatea fracturata, plina de frustrari, careia i-au trebuit 150 de ani sa-si gaseasca un echilibru cat de cat. Dar pana atunci a avut parte de minim o revolutie sau alt dezastru major la fiecare noua generatie. Admiram revolutiile astea precum am admira pe cineva care, dupa ce e a fost dat afara de la munca pentru chiul, inebuneste de frustrare si se duce acasa isi taie familia si arunca blocul in aer. Iar noi exclamam: oau, ce barbat!
            Pasoptistii romani au luat pirita drept aur. Se putea si mai rau, omologii lor mai recenti de prin america latina si africa si-a gasit modelele de urmat in Lenin si Mao. Japonezii erei Meiji au fost mai inspirati, au interzis studentilor lor sa studieze in Franta, indrumandu-i catre universitati din Anglia si Germania.
            Anglia in 1910 era deja vioara a doua, dupa Statele Unite. Germania a depasit o „fosta” no. 1. Meritoriu dar nu extraordinar. Avand in vedere ca avantul Germaniei din sec. XIX s-a sfarsit cu revolutia national socialista, ceva putred trebuie sa fi fost. As zice ca cei care o privesc cu retincenta au destule motive.
            Ma tem ca d-voastra subestimati grav demografia. Dintre toti factorii istorici cel demografic e dedeparte cel mai important. Poate ca pentru d-voastra faptul ca Franta de azi are 70 de milioane in loc de 140 este nesemnificativ. La fel, poate ca vi se pare egal daca va invecinati cu o Rusie de 130 de milioane sau cu una cat Letonia sau faptul ca slavii ocupa azi jumatate din Europa in loc de un teritoriu cat al Albaniei. Diferenta dintre aceste situatii este data de demografie. Dezertarea demografica a Frantei a intors istoria Europei cu fundul in sus.

            • @ventidius – excelent comentariu. Și un scurt răspuns: ce era putred în Germania lui Bismarck? Era stat totalitar. Militarist-totalitar.

            • Sunt de acord că demografia este un factor major în creșterea economică și în general în dezvoltarea unei țări, însă revoluția franceză nu a fost în primul rând o frână pusă creșterii demografice. Dincolo de tot felul de cauze principale vehiculate (de la masonii care au intrat în scenă până la infestarea pâinii cu metaboliți de cornul secarei), poate-ar fi bine să acceptăm că ceva plutea în aerul vremii. De vină poate sunt, paradoxal, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea. sub care s-a produs atâta bunăstare inegal repartizată și atâta frumos (arhitectonic, muzical, pictural etc.), atât progres intelectual, încât acestea au generat, echivalent, cantități uriașe de resentiment. Scăderea demografică (ghilotina, măcelurile nenumărate) au fost rezultatul. Însă Franța a avut timp să crească la loc și, din câte știu eu, s-a echilibrat superb cu resursele: dacă e o Arcadie unde cei mai mulți pământeni se visează, acela e Hexagonul. În ciuda nihilismului produs de gânditorii (french theory – Foucault, Derrida, Deleuze, Levy-Strauss etc.) francezi și exportat peste ocean (un fel de revenire a lui La Fayette sub formă de idei).
              Mă-ntreb cum ar fi dacă statul român ar recupera prejudiciul produs de tov. Voiculescu (să zicem 100 de milioane Eur) și l-ar investi în toalete de școli, ar veni așa: 100 000 000 Eur / 2418 școli (http://www.romaniacurata.ro/100-ani-marea-unire-2418-scoli-toaleta-curte-cum-rezolvam-problema/) = 41 356 Eur/toaletă, cum ar fi. Sau dacă aceeași sumă ar fi fost folosită pentru creșterea alocațiilor…

            • @Harald
              Multumesc, este un raspuns intemeiat, dar nu cred ca e doar atat. Sa nu uitam ca si Marx tot in acel mediu s-a nascut.
              @J
              Cauzele declinului demografic francez cred ca sunt ceva mai complexe si mai profunde. In mare, e vorba de raspandirea unei mentalitati malthusianiste cu un secol mai devreme decat la populatiile din jur. De ce? Aici e mai greu de raspuns. Populatia franceza(si nu numai ea) s-a folosit dintodeauna in mod instinctiv de un anumit tip de control al nasterilor prin intarzierea varstei medii de casatorie a femeii in perioadele dificile. In mediile populare femeia se casatorea de regula la maturitate cu barbati mai tineri. Nu se temea de celibat. Femeile disponibile erau putine din cauza mortalitatii ridicate la nastere. Asa ca fetele batrane nu duceau lipsa de pretenenti. Evident, visul acestor fete era acela de a se casatori si a face copii, dar graba si ravna lor depindea de modelul ideal propus de societate. Ori in sec. XVIII s-au schimbat doua lucruri strans corelate. Elitele aritocratice care furnizau modelul s-au decrestinat si au incetat sa mai faca copii multi. Daca pana atunci, in aceste familii regaseai fara probleme chiar si 10 copii, numarul lor s-a redus brusc la 1-2. Modelul s-a schimbat si presiunea morala a crestinismului a incetat. De ce s-au decrestinat elitele atat de brusc? Probabil ca demoralizarea lor s-a datorat politicii religioase a lui Ludovic XIV impotriva jansenismului la care aderase majoritea elitei. Fapt este ca noua mentalitate a vaduvit Franta de o dublare suplimentara a populatiei.
              E adevarat ca aceste cauze sunt anterioare revolutiei care nu facut decat sa definitiveze aceste tendinte.
              Legat de revolutie, nu va lasati inselat de aparente. Cauzele ei tin de slabiciunea statului si de nemultumirea privilegiatilor. Nu de frustrarea maselor. Acestea din urma erau incomparabil mai multumite si controlate decat cu un secol in urma, nu ca nemultumirea lor ar fi contat vreodata. Ceea ce a contat cu adevarat a fost moartea prematura a lui Ludovic XV, care a dus la anularea reformelor acestuia indreptate impotriva parlamentelor si slabiciunea urmasului sau in fata parazitilor statului. Revolutia a fost a nobilimii, mai precis a acelei parti a nobilimii de roba in special, care isi pieduse rolul in administrarea statului dar depindea in continuare financiar de rentele acestuia si care, lipsita de utilitate presimtea si pierderea beneficiilor. Ludovic al XIV -lea si chiar Ludovic XV s-ar fi distrat copios cu o asemenea jalnica opozitie.
              Arcadiile la care visam sunt de regula tari muzeu moarte. Romanii se simteau minunat in Grecia chiar daca nu isi ascundeau deloc dispretul fata de starea jalnica a tarii si decaderea morala a locuitorilor sai. Concediile cele mai relaxante le faci in Grecia si Portugalia, lenesii si loserii sunt intotdeauna cei mai simpatici.

            • @Ventidius

              Foarte bune comentariile dumenavoastră vis a vis de regresul demografic al Franței. Într-adevăr pregoresismul timpriu francez culminând cu reoluția, și decreșinarea țării au avut efecte catastrofale pe termen lung. La ele mai trebuie adaugăte și masacrele revolutiei franceze, și ale războaielor revoluționare, urmate apoi la foarte scurt timp de războailele napoleoniene. La finalul a 25 de lupte aproape contiunui ale Franței împotriva întregii Europe pieriseră deja două generații succesive de bărbați tineri. După toateastra urmează un secol de natalitate mai scăzută decât media Europei + aventuri coloniale ce nu sunt denatură să ajute creșterea naturală populației.

              Primul război mondial produce o nouă catastrofa demografică. Franța pierde din nou o generație de bărbați tineri (5% din populație pierită pe câmpul de luptă +1 % victimele febrei spaniole din 1918) iar progresismul și decreștinarea, ce aduc cu ele natalitate scăzută, se intensifică. Sigur că Franța e deja condamnată. Marea tristețe e că modelul prăbușirii franceze e adoptat de întreaga Europă. Pe lângă căsătoriile târzii și cu puțini copii sau fără copii generate de progresismul ateu, proliferrea agresivă a căsătoriei și conviețuirii homosexuale și faptul că aceasta a devenit general acceptată social nu fac decât să accelereze declinul.

            • Biologia este stapana lumii, nu mai exista spirit, nu mai exista cultura, exista biologia si reproducerea. Asta face o natie. Asta face o civilizatie, o cultura. Reproducerea. Aberant. Deci insignifiant. „Dezertarea demografica a Frantei a intors istoria Europei cu fundul in sus” Cu totul penibil. In cazul asta ce sa mai vorbim despre Romania. Asta devine on non subiect. Romania se reproduce dar emigreaza. Cum poate totusi cineva sa scrie asemenea ineptii?

            • @Josef Svejk
              Multumesc pentru apreciere.
              Declinul demografic al Frantei comparat cu situatia din restul continentului e un fenomen complex, datorat unui concurs de factori care au influentat fie natalitatea fie mortalitatea si echilibrul dintre ele. Anumiti factori precum razboaiele, tulburarile interne, molimele, la care faceti referire, sunt fara indoiala spectoculosi, provoaca o scadere impresionanta a populatiei, ca urmare lumea tinde sa le exagereze impactul. Explicatia stagnarii demografice a Frantei nu e acolo. De astfel de catostrofe au avut parte multe tari, inclusiv Franta, fara efect asupra cresterii demografice pe termen lung, ba dimpotriva. Populatia Frantei s-a prabusit in sec.XIV ca urmare a Ciumei negre si a razboiului de o suta de ani. Pierderile au fost recuperate insa rapid, catastrofa declansand o lunga perioada cu rate de crestere record. In sec. XVI aparuse fenomenul suprapopularii, densitatea in Franta nefiind intrecuta decat de cea din nordul Italiei. Germania s-a prabusit demografic in timpul razboiului de 30 ani, pierderile de populatie au fost apocaliptice, variind de la o provincie la alta intre o treime si doua treimi din total. Toate aceste pierderi erau deja acoperite un secol mai tarziu, cresterea demografica in zonele cele mai afectate atingand niveluri canadiene decenii la rand. Exploziile demografice din China sec. XVIII si din Rusia dupa Vremea Tulburarilor au fost prefatate de astfel de dezastre demografice si explicate in mare parte de ele. Avantul datorat recuperarii nu s-a oprit dupa ce golurile au fost umplute, a continuat din inertie ridicand nivelul popularii mult peste cel dinaintea catastrofei. Nici dupa al doilea razboi mondial nu s-a intamplat altfel, e ultima perioada de crestere sustinuta in Europa, inclusiv in Franta.
              Cauzele care au produs declinul cresterii sunt specifice Frantei. Toata Europa a beneficiat de o diminuare drastica a mortalitatii infantile in sec. XIX, dar Franta e singura care venea la intalnire cu o natalitate mult diminuata. Natalitatea a scazut si in restul Europei odata cu inceputul sec XX, ca urmare a angajarii femeii, a raspandirii asigurarilor sociale, masurilor contraceptive. Franta a fost singura care a demarat acest proces cu un secol mai devreme.

  2. Aventura ” Macron” se va dezumfla repede, intern si extern. Dupa vizita la Washington, unde probabil va intilni un presedinte Trump , avind in spate un puternic boom economic , scapat din corzile anchetei Mueller si pornit pe un drum victorios in confruntarile sale externe, veti vedea o alta fata al lui Macron.
    Probabil americanii ii vor deschide bine ochii lui Macron asupra adevaratelor sanse ale Frantei de a egala sau inlocui Germania in rolul sau hegemonic in Europa ca si asupra iluzorii leganari in fratia franco- araba.
    Mai ramine o singura intrebare, glumeata , dar serioasa in fond. Va reusi macron sa stavileasca soaptele de sub plapuma ale virstnicei sal sotii impotriva lui Trump, geloasa fiind pe frumoasa prima Dna a USA, Melanie ?

    • Fr.si-a invatat lectia si cred ca nu mai urmareste o concurenta paguboasa cu DE. Cred ca a inteles ca e un joc de suma nula care nu profita nimanui. Germanii incearca sa fie pragmatici si friendly cu francezii cautind un compromis pozitiv. Si asta se vede on daily business in cadrul UE. Pe dosarele importante se coordoneaza foarte bine. Sigur ca nu o sa fie de acord in toate cele dar realismul le face sa conlucreze bine.
      Si de ce Trump ar avea ceva cu Macron. Mie mi se pare ca vor cauta o solutie de compromis in problemele unde sunt in divergenta.
      Cit despre cum le-ar arata americanii francezilor care e locul lor in Europa si descurajarea in incercarea de inlocuire DE ca hegemon european mi se par niste speculatii hazardate, atit timp cit FR&DE sunt in relatii asa de cordiale.

      • Ba s-avem pardon! Economia franceză este acaparată în proporţie de 40% de capitalul german. Germania cea ghinionistă nu va ierta niciodată Franţa cea băftoasă. Macron ar face bine „să întoarcă foaia” în relaţiile cu Germania şi să revină la relaţiile cu USA şi UK care au salvat-o de două ori din ghearele… Germaniei…

        • Subestimați ce înseamnă/reprezintă UE. Subestimați grav!!
          Declarația lui Schuman a avut loc in ’51. Vă dați seama?!? 6 ani de la război…. Ambele țări au trecut/incercat să treacă peste ranchiunile firești de după război pe care, nu ușor, le-au distilat in ceva pozitiv. Rezultatul e UE/calea comună. Mie mi se pare semnificativ.

          Poate ca 40% din ec Fr e în mâinile capitalului DE. Desi mi se pare exagerat. Dar știți ce % din ind. UK este în mâinile aceluiași cap.german?!?
          Dacă privim UE ca pe o simplă org.politică in care membrii sunt adversari, dar forțați să se așeze la aceeași masă probabil că lucrurile ar fi mai aproape de viziunea dvs.asupra rel.internationale.
          Dar UE are vocație statală, prin însuși tratatul fondator. Și dacă imi permiteți o comparație, probabil ca state of Minnesota nu e foarte fericit că parte din ec.locala e in mâinile cap.din state of NY (dintotdeauna….) dar e preferabil capitalului japonez, koreean, etc…. Si nu cred că e necesar sa mai dezvolt.

          • Miza și scopul existenței UE au fost o Germanie europeană, care să nu-și mai invadeze în fiecare generație vecinii. Din păcate, rezultatul devine din ce în ce mai mult o Europă germană, în care Germania și-a creat mult-visatul Lebensraum. Fără să-și mai invadeze militar vecinii, ce-i drept.

            • Ai vreun argument?!? Ceva cit de cit?!?

              Daca nu stii/intelegi de ce te bagi aiurea cu consideratii din presa superficiala si propagandistica?!?

              Ti-am mai recomandat si altundeva sa citesti direct la sursa despre ce si cum. Nu o fac cu aroganta. Nu! Dar vad ca te intereseaza subiectul.
              Incepe cu memoriile lui Jean Monnet. Merita 100%!! Nu privesc decat in parte subiectul UE si sunt foarte, foarte interesante relativ la perioada WW1 si pina dupa WW2, inceputurile UE. Venind de la un filo-englez si filo-american declarat sunt f.,f.plauzibile. O sa intelegi cum e cu planul Marshall, etc. Nu sunt lucruri de luat in absolut, ca nici un alt subiect, dealtfel. Dar info pot fi coroborate cu alte lecturi.
              Cum spunea DeGaulle: dl.Monnet e un foarte bun patriot…..american :-)

            • @JB – ar fi un bun început să judeci cu mintea proprie ce se întâmplă în Europa de azi și ce s-a întâmplat după 1992, nu să citezi ce-a scris unul sau altul.

            • Iti recomand, din nou, sa citesti/sa te informezi inainte sa vorbesti. Nu te informezi, o sa faci ce au facut britanicii la referendum.

              Am convingerea ca binomul franco-german reprezinta, acum, cel mai bine interesul european, ca intreg. Evident, cu unele ajustari impuse de restul…..
              Nu am vazut politici europene menite sa favorizeze DE sau Fr. si sa defavorizeze alte state.
              Gogorita britanica privind opozitia la sustinerea/subventionarea agriculturii este de o asa rea credinta, atat de nefundamentata si aventuroasa incit ma mir ca agricultorii englezi nu pornesc o adevarata rascoala impotriva propriului guvern. Dar nu e nici o probl., vor simti pe propria piele iresponsabilitatea politicienilor.

              Porniririle bizare anti germane chiar nu ti le inteleg. DE demonstreaza/a demonstrat ca e cea mai performanta, cea mai bine organizata fara a se scufunda in aroganta si egoism. De ce in loc sa incercam sa copiem modelul cel mai performant noi ii injuram pe cei care l-au creat ?!? In loc sa avem o invidie pozitiva noi dam acatiste sa le moara vaca si sa li se darime sandramaua. La noi la romanii „sa moara capra vecinului” e hobby/sport national. Dar la politicenii britanici?!? Sa dea vina pe DE pentru propria lor incompetenta e ceva greu de admis.
              Acum, sa recolteze ce au semanat…..: discordie, obstructionism, etc…

            • @JB – România nu poate să copieze modelul german, România muncește ca să întrețină socialismul din Germania, în timp ce reciproca nu va fi niciodată valabilă. E ca și cum i-ai pretinde unui muncitor care lucrează la zero grade pe schele să-și facă firma lui de construcții, ca să aibă acces și el la contracte publice.

              Iar criticile exprimate în aceste comentarii sunt la adresa duplicității și ipocriziei germane, nu la adresa națiunii sau a țării ca atare.

          • @JB – uite un singur exemplu privind politicile pe care trebuia să le vezi: directivele europene transpun idiosincraziile ecologiste germane în obligații pentru statele membre, în timp ce Germania își transferă producția în țări cu salarii mici din Europa de Est: Ungaria, România etc.

            În acel moment, consumul energetic al fabricilor germane de componente auto devine al României. Și a devenit deja, nu mai e al Germaniei. Când România se trezește obligată printr-o directivă europeană să asigure un procent minim de energie regenerabilă, ea suportă costurile acestei idiosincrazii, nu Germania, care a generat-o și a impus-o la nivel european.

            Tradus la nivelul tău, românii plătesc certificate verzi pe factura de energie electrică în beneficiul firmelor germane care au fabrici în România. E adevărat că la fel fac și nemții la ei acasă, gospodăriile familiale și firmele mici subvenționează energia pentru fimele mari germane. Dar de ce trebuie să suporte și românii asta?

            • @Harald.
              Scuza-ma, ceea ce spui denota ori grava necunoastere a mecanismului legislativ european ori rea credinta. Dar reau credinta e mai probabila.
              Ptr.stiinta ta, nu CE/EC adopta Directivele ci statele reunite in Consiliul Uniunii si Parlamenteul. Acolo nu trece nimic fara acordul majoritatii celorlalti. Asa ca……idiosincraziile, inventate de tine, apartin si celorlalti.
              Ce pacat ca obstructionismul britanic nu mai e acolo ca sa ne apere pe toti de abuzul si perfidia germane….. Sa suspinam tristi. Forget about it.
              Si care e problema daca favorizam si un pic de energie verde?!? Iti pute tie?!? Ok. Nu toti pot fi multumiti.
              Certificatele verzi Ro.ajung in buzunarele germane?!? Consumul energetic al companiilor germane din Ro.provoaca reprezinta o paguba?!? Nu platesc curentul?!?
              Pai sa vorbim cu guvr.lui T.May, sa-i aratam calculul tau, si o sa expulzeze din UK companiile germane care pagubesc UK. Sa se duca la ele acasa in DE si sa consume curentul german……

            • @JB – este propaganda tipică a activiștilor de la Bruxelles, invocarea mecanismului așa-zis democratic. Te întreb și pe tine, că @YellowSubmarine nu s-a învrednicit să răspundă: unde se poate găsi lista cu voturile în urma cărora a fost adoptată Directiva Europeană privind eficiența energetică? Parlamentul European are 751 de membri, găsește lista cu cele 751 de nume și modul cum a votat fiecare la adoptarea Directivei privind eficiența energetică.

              România n-a făcut niciodată opinie separată la Bruxelles, nici măcar pe vremea lui Adrian Năstase. A semnat tot ce i s-a pus în față, cu o slugărnicie absolut penibilă. Democrație o să fie atunci când o Directivă Europeană va fi adoptată prin votul nominal al fiecărui parlamentar european, iar acest parlamentar european va fi fost și el ales nominal, nu pe o listă de partid.

              Raporturile între statele membre UE nu sunt bazate pe egalitate și nici n-au cum să fie: Germania înființează fabrici în România, dar nu și invers.

          • Incearca sa raspunzi provocarilor si intrebarilor in mod clar. Care e raspunsul tau in privinta certificatelor verzi. Raspunde clar.

            • Mă scuzi. Ce legătură au certificatele verzi cu subiectul?!?

              Dar după logica zabaucului Harald, românii platesc aiurea ptr. Alro Slatina, ptr.Arcelor Mttal si ptr.orice alt consumator energetc industrial…… Având in vedere argumentele raționale si irefutabile ale unor astfel de postaci eu propun să expulzam orice companie străină din Ro. Sug sângele poporului cu certificatele verzi….. Hai s-o lăsăm dracu’!!!

    • Boom economic are in spate si Macron – cel mai bun an al Frantei din ultima decada. De atlfel, SUA au terminat 2017 sub UE sau eurozona. Probabil ca in 2018 se va inversa situatia datorita reducerior de taxe care vor genera o crestere a consumului (si a deficitului subliniind imensa ipocrizie republicana), dar pana in martie nu se va vedea efectual atat de puternic. Cat despre ancheta lui Mueller, Trump nu va scapa de ea decat daca se va comporta in stilul lui Dragnea (cum deja a facut-o de altfel concediindu-l pe Comey).

      Deci nu vad ce mare chestie o sa-i faca Trump lui Macron. Omul e complexat de episodul cu stransul de mana, probabil o sa se concentreze pe asta :)

      • Boom economic are in spate si Macron
        De atita boom e cocosat saracu, e de remarcat constanta economiei franceze, somajul ramine neschimbat, pe la 10%, asta da boom, as zice chiar bum-bum. Ba pardon, a scazut de la 10% la 9,5%, mare realizare..

        • E la fel de cocosat de cum e Trump de boom-ul de care spunea @Dan Nicolescu in comentariul initial. Ba poate chiar mai mult avand in vedere difrrenta fata de media anilor precedenti (din 2010, primul an de crestere dupa criza) : 1.9% vs 1.35% in Franta, 2.3% vs 2.14% in SUA. Apropo, se vede si „marele succes” al lui Trump, de-abia a reusit sa depaseasca media anterioara :) De fapt e „a reusit”, ca nu prea are vreun merit, dar asta e alta discutie.

          Somajul e o problema cronica in Franta si ca orice problema cronica nu se poate rezolva peste noapte. Scaderea somajului la minimul ultimilor 5 ani e insa un semn bun.

          • Deci Trump oricum nu ar avea nici un merit in dezvoltarea tarii, in schimb Macron a contribuit esential la boom. Halal logica…

            Nu trebuie sa fi luat premiul Nobel in economie sa-ti imaginezi ca somajul e direct legat de boomul economic. A considera somajul o boala cronica independenta de dezvoltarea economica e inca un ex. de logica frantuzeasca.

            • In ambele cazuri e o mostenire a unui trend bun – doar ca sub Macron trend-ul a fost accelerat semnificativ, sub Trump nu prea. Trump a luat singura masura cu impact semnificativ asupra economiei la finalul anului, fara sa produca efecte in 2017. Macron a luat masurile legate de piata muncii si taxe la final de T3, deci suficient sa produca efecte macar prin faptul ca business-ul a avut un intreg T4 stiind la ce sa se astepte.

              Cat despre legatura dintre cresterea economica si somaj – economía Frantei e acum cu vreo 50% mai mare decat in 2000 si totusi somajul e mai mare acum, fata de atunci. Pentru ca nu e suficienta cresterea economica, mai trebuie si o piata a muncii flexibila, capitol la care Franta sta prost, dar pe care Macron a inceput sa-l reformeze.

  3. Vizita lui Macron la Bucuresti a fost un esec, si suntem prieteni, francofoni, membri UE, etc, etc. Poate sa aiba mai mult noroc in Africa, unde Franta are relatii privilegiate, dar ma tem ca e inevitabil sa tragem o concluzie: Macron e nerelevant. (Doar contributors se mai ocupa de el.)

    • De unde concluzia ca vizita lui Macron la Bucuresti a fost un esec?!? Ce ar fi trebuit sa obtina si nu a obtinut?!?
      Chiar la acel moment se vorbea ca agenda vizitei cuprindea si acorduri asupra unor probleme de principiu care nu puteau fi facute publice.

      Avem prostul obicei sa credem ca europenii sunt un fel de pelicănuși care se napustesc si ei naiv pe scena rel.internationale…..

      • Vizita Micronului în Europa de Est a fost o maimuțăreală a vizitei lui Trump în Arabia Saudită la începutul mandatului său. Trump i-a făcut pe saudiți să cumpere armament american în valoare de câteva sute de miliarde de USD. Ceea ce presa ostilă lui a numit cu malițiozitate (și nu fără temei) „taxă de protecție”.

        Micronul avea mari speranțe să vândă niscai elicoptere în România și ceva blindate în Polonia. N-a vândut nici măcar o roată de tanc sau vreo-un abțibild de elicopter. A fost primit peste tot cu amabilitate dar și cu condescendența cu care primești un solicitant scăpătat pe care nu vrei să-l umilești dar nici n-ai de gând să-i dai ceva. În acest sens vizita sa în Est a fost un eșec total și un spectacol trist al decăderii Franței..

        • „taxa de protectie” is right !!

          Convingerea ca Macron se joaca de-a vizitele si ca maimutarea turneul lui Trump e copilareasca/naiva. Pe bune. Sincer, nu inteleg condescendenta transparenta din msg.tau.

          Daca ai impresia ca Macron a avut ca scop doar vinzarea de elicoptere si tancuri inseamna ca nu mai deosebim realitatea de wishfull thinking, my friend. Dar nu ma astept la altceva de la cineva care denota o ignoranta, aproape, totala in afaceri europene, dar se pronunta super-decis.

          • Puteti totusi sa ne explicati de ce a emanat atata amar de tone de CO2 Macron urcandu-se in avionul prezidential sa mearga la Bucuresti?! Ca doar daca voia sa se intretina cu Iohannis si Tudose despre starea vremii o putea pune de o teleconferinta sau videoconferinta 100% eco.

            Singurele chestii coerente pe care le-a spus Micronul la Bucuresti au fost ca tare bine i-ar mai sta armatei romane cu niste Eurocoptere (culmea e ca in mare avea dreptate). Ba chiar a semnat un contract de intentie cu jupan Klaus.Cum a plecat Micronul de la Bucuresti ai nostrii au si intors-o ca la Ploiesti si au zis ca ne mai gandim, mai chibzuim, mai vedem cu ce sar si ailalti la interval, bla bla bla… Polonezii la randul lor au facut cam aceeasi figura.

            Puteti sa ne prezentati, noua astora mai ignoranti in domeniu, in mod coerent un alt obiectiv al vizitei Micronului in Romania, daca tot va pricepeti asa de bine la afacerile europene?!

            • You know what, in afara de (fortarea legitima….) vinzarea de armament, catre statele golfului, crezi ca vizita lui Trump in Arabia Saudita a mai avut si alte pct.pe agenda?!? Parerea ta…..?!?
              Le cunosti?!? Ai avut/ai acces la ele?!? In afara de speculatiile unor analisti, mai mult sau mai putin informati, ma stim clar si coerent ceva?!?

              raspunsul meu il gasesti in msg.catre Ion

            • @JB

              Trump nu s-a sfiit nici o clipa sa spuna ca a mers in Arabia Saudita ca sa vanda arme de $300 de miliarde. Restul punctelor pe agenda erau secundare si se subintelegea ca nu s-ar fi ostenit pana la Riad pentru ele.

              Macron a spus ca s-a dus pentru bla, bla,bla in Europa de Est dar in final singurs chestie coerenta de pe agenda sa era sa vanda ceva armament ca sa mai scoata din moarte clinica industria franceza. In rest vizita sa a fost plina de goliciune si mesaje care nu au spus nimic.

              Problema lui e ca n-are nici marfa si nici puterea Trumpului asa ca s-a intors evindent cu mainile goale (plus emisile de CO2 de care aminteam :) ). Si-a imaginat ca laudele hi[erbolice & slugarnice ale presei progresiste si aburii din campania electorala franceza chiar functioneaza in lumea reala. Pe masura ce trece timpul insa mititelul invata ca realitatea e ceva mai aspra de atat.

          • JB, incearca sa raspunzi fara atacuri la persoana daca se poate. Cu argumente adica. „Dar nu ma astept la altceva de la cineva care denota o ignoranta, aproape, totala in afaceri europene, dar se pronunta super-decis.” Ce facem, nene? Ne dam grozavi dar de fapt practicam atacul la persoana?

            • „Nene”, dacă ai citi toată conversația/thread-ul și alte postări ale lui J.Svejk a înțelege foatre bine iritarea mea…. Reaua credință a unor comentatori este așa de vizibilă încît discuția se transformă intr-o suită de argumentări care se îndepărtează de la subiect cu fiecare comentariu postat.

              In ceea ce te privește, ai face bine ca inainte de a te transforma in d-na dirigintă care face ordine să știi/înțelegi despre ce e vorba cu in propozițiune.

              À bons entendeur salut !!!

    • Multumesc de precizari!
      Ok, rectific, a fost un MARE SUCCES, cum spuneti dvs, mai ales in ce priveste acele „acorduri asupra unor probleme de principiu care nu puteau fi facute publice”.
      Pai de ce „nu puteau fi facute publice”? Ca doar era vorba de probleme DE PRINCIPIU, nu de chichite de detaliu. Super-politica face micutul Jupiter!

      • Primo: nu am afirmat ca ar fi fost un mare succes, dar catalogarea de „esec” este o exagerare bazata pe nimic…..
        Secundo: in rel.internationale (si avem aici prin dl.Naumescu un specialist) nu toate lucrurile pot fi publice in imediat. Mai ales cind lucrurile au o mare sensibilitate politica sau cind exista un fond de dihonie/divergenta: aliante/pozitionare privind viitoarea, posibila, armata europeana/UE a apararii, initiative privind accelererarea integrarii, etc.
        Agenda vizitei a fost, la prima vedere, prea subtire ptr.a fi necesara o vizita. Asa ca e rezonabil sa credem ca agenda cuprindea si alte aspecte.

        Dar sunteti liber sa ramaneti prizonierul propriilor prejudecati.

      • Cred ca cetatenii trebuie tratati ca oameni maturi si ca lucrurile DE PRINCIPIU trebuie discutate deschis si nu pe sub tejghea sau noaptea, ca hotii.
        (Nu trebuie sa o luati personal cand comentatorii il critica pe Macron. E ok, o duce bine.)

        • Regret sa va spun, dar nici in cea mai democratica dintre natiuni lucrurile acestea nu se discuta public….. Mai ales discutiile exploratorii, acordurile de principiu, negocierile prealabile semnarii acordurilor, targuiala din rel.internationale. De ce ?!? E o foarte buna intrebare.
          Cert e ca asa se procedeaza de „cind lumea” si nu s-a gasit, inca, o metoda mai buna.
          La acest capitol, e prea putin relevant ce ne dorim noi. Din considerente practice lucrurile asa vor ramane ptr.mult timp.
          Acordurile se dau publicitatii, dar esecurile, derularea negocierilor, protocoalele ce tin de securitate NU.

          Poate ca dl.Naumescu va scrie un art.pe tema asta sau ne va da niste links, ceva, de unde ne putem edifica asupra chestiunii confidentialitatii/secretului in rel.internationale.

          • Ce at fi sa faceti in execritiu de imaginative si sa va imaginati cam ce acorduri si amnevre de culise urgente ii trebuie Frantei in realatia cu Romania?! Mai ales atunci cand economia franceza isi continua starea catalpetica in pofida topaielilor disperate ale piticului de la Elisee…

            • Afaceri europene după „fericitul” Brexit, coordonarea unor pozitii de principiu privind EU of defense, inițiative ptr.adincirea integrării UE, eventuala participare a Ro.la politici ale zonei euro, etc. Ptr.unele dintre cele enumerate era/este nevoie de o anumită majoritate sau de un consens. Macron, asa cum observa si dl.Naumescu este f.activ, are idei, initiative ptr.a face UE să avanseze in proiectul care și l-a propus chiar de la fondare.

              In 2016, Fr.a semnat cu Australia un contr.in val.de 34mld.€ ptr.construirea a 12 submarine de atac……fiind la concurență cu DE si Japonia nu cu US. De UK nici nu mai vorbim….. Deci nu 12 batiscafuri ptr.vizitarea barierei de corali.
              Din asta se deduce că Fr.e ultima găină din Gostat ?!?!

              Dar esti prea de rea credință ca discuția să-și mai aibă vren rost……

              P.S. să nu se inteleagă cumva că aș fi fan Macron sau că l-aș antipatiza pe Trump. Nu.

            • @JB

              Adică vizita a fost despre bla bla bla. Nici una din „temele” pe care le menționați nu e urgentă, și ambele se puteau discuta la telefon în hai să zicem 15-30 de minute. Io zic să încercați ceva mai convingător.

              Afacerea cu submarinele e de fapt încheiată de Hollande cu mai bine de juma’ de an înainte de inaugurarea Micronului. Nu știu daca e un motiv de laudă. Foarte probabil că francezii vor lua țeapă așa cum au luat în „afacerea secolului” a lui Sarkozy & Hollande cea cu vânzarea navelor de asalt Mistral către Rusia. Franța a rămas până la urmă îm brațe cu niște nave de care n-avea nevoie și pe care a fost nevoită să le vândă Egiptului la preț de dumpng (sub costurile de fabriație) și printr-o formulă complicată de creditare a Egiptului de către un consorțiu de bănci francez din care e foate posibil să nu vadă nicodată mare lucru.

              În marea afacere a submarinelor, ele trebuie construite de fapt în Australia, pe o perioadă foate îndelungată, poate de ordinul deceniilor. Contractul e sub atac din diferite motive ()performanță, costuri, etc. :

              https://thediplomat.com/2017/10/australias-government-under-attack-over-submarine-deal/

              Cel mai probabil că ea seva prăbuși înainte ca frnacezii să vadă mare lucru din ea.

              De la vânzarea de mare succes a avioanelor Mirage III către Israel (și apoi către Australia, Africa de Sud, Belgia, Elveția, etc) din anii ’60 industria de apărare franceză a cam mers tot dintr-o țeapă în alta…

  4. Uimitor piticu’ franțuzesc! Aproape la fel de agil ca piticu’ scorniceștean de odinioară… Și ăla săracu era azi laWahington, unde nevolnicul Carter îl numea în conferința de presă comună de pe peluza Casei Albe „mare personalitate a scenei politice mondiale”, iar mâine fuga fuguța la Londra să se dea în trăsură cu regina Elisabeta a II-a și după aia să țină un discurs in fața primăriei lodoneze început cu:„Dragi locuitori ai mun’cipiului Luondra” Iar prostimea adunată în fața clădirii îi aplauda cu entuziasm gângăvelile lui de nu-ți venea să crezi TV-ului…

    Când mergea prin Africa băga câte 4-5 țări dintr-o lovitură nu două ca franțuzu’. Mobilizau ăia juma’ de junglă să danseze, să cânte și să-l aclame cale de kilometri buni de la aeroport până la reședința tiranului local. Și măcar vreo duzină de universități africane îl potcovieră pe cizmarul cu 6 clase și „bacaloriatul” luat abia la aproape 50 de anișori, după ce ajunsese stăpânul României, cu câte un un titlu de Doctor Honoris Causa. Mecla îi apărea pe coperta revistei Time… Păi vedeți?! Macronul mai are până să ajungă pe craca lui Pingelică…

    Insă dincolo de titlul de cel mai mare pitic al lumii contemporane, răposatul nea Nicu mai are ceva în comun cu Micornul franțuzesc: Nu prea i-a ieșit chestia cu economia. Se pare că alegăturile de la Manila la Madrid și de la Ottawa la Camberra nu ajută prea mult la capitolul ăsta. Iar răsfățul presei mondiale rămasă fără cititori, nici atât… Na kazanie!

    Pingelică săracu’ a sfârșit plumbuit ăn timp ce rârâia „Interanționala” în fața unui zid scorojit de la Târgoviște. Franțuzul nu va avea norocul ăsta. El va trebuit să-și ducă ratarea în cârcă până la moarte… Nu degeaba era Hollande atât de vesel când i-a predat mandatul: Știa că de acum nu va mai rămâne în istorie ca cel mai slab și mai penibil președinte francez…

    • Mda, improscaturi cu noroi si fumigene fara fum (pune si tu Cv-ul tau langa CV-ul lui Macron :°)

      P.S. Macron a fost in China unde printre altele a negociat si vanzari de avioane Airbus (practic s-a angajat sa egaleze un pic ecuatia Airbus vs Boing pe piata chinezeasca). Macron a mai vizitat recent (acompaniat de un grup de investitori) si cateva foste colonii franceze din Africa pentru a demara niste investitii in domeniul energiilor regenerabile.

      https://www.news24.com/Africa/News/frances-macron-visits-tunisia-to-support-transition-20180131

      https://www.ingenieur.de/technik/fachbereiche/energie/solarstrom-sahara-fuer-2-25-millionen-haushalte-in-europa/

      • Evident ca CV-ul meu arata mult mai bine ca al lui Macron. Fac de aproape doua decenii exact ceea ce-mi place cu mult succes in profesia mea. Am o sotie de care sunt foarte atasat, am copii de care sunt foarte mandru, nu am nici un fel de griji materiale. Micronul e insurat cu o baba, n-are copii si e chinuit de frustrari – Asta se vede din disperarea cu cafre se agita sa fie luat in seama…

        Ca sa mai vorbim de CV-ul lui a fost timp de doi ani ministrul socialist al economiei franceze. Singura idee pe care a avut-o pentru ressuscitatarea economiei franceze a fost digitizarea Frantei. A intrat intr-un parteneriat cu californienii de la Cisco. La sfarsitul afacerii vanzarile Cisco crescusera de la $5 miliarde la $15 miliarde in timp ce economia franceza se adancise in mlastina. Doar ca acum era intr-o mlastina digitala…

        In ce priveste afacerea cu Airbus astia cu cat vand mai mult cu atat pierd mai multi bani. Cam tot asa cum erau constructiile de maisini ale lui Ceausescu (Iata ca am mai gasit o similitudine :) ) Nu e neaparat o afacere pentru ei… In 2016 a avut active de 111€ miliarde, vanzari de 67€ de miliarde si un profit de 1€ miliard.
        https://en.wikipedia.org/wiki/Airbus
        Asta inseamna ca, capitalul investit in Airbus produce un profit de 0.9%. Depunerea banilor in orice banca ar fi mai profitabila ca functionarea Airbus, pentru ca ar aduce un ranadment mai mare de 0.9% pe an.. Evident ca nici un om intreg la cap nu cumpara actiuni Airbus la randamentele astea. Capitalul vine exclusiv din capital guvernamental si din fondurile de pensii investite de guvernele vest-europene in gaura neagra. In apararea Airbus trebuie recunoscut ca nu singura gaura neagra in care sunt tocati banii europenilor si ca mai sunt multe altele mult mai rele – daca asta va incalzeste cu ceva…

        In plus Airbus-urile vandute in China sunt fabricate acolo, deci paguba nici macar nu genereaza sau aaigura prea multe locuri de munca in Franta. Doar pierderile de pe urma Airbus raman in Europa… Asta a fost de fapt si chicirezul „succesului” lui Micron in afacerea Airbus pentru China. UE le da chinezilro tehnologie inalta pentru ca ca in final sa fie scosi de pe piata. Cam asa au patit papagalii de la Siemens sau cei de la Kawasaki cu trenurile de mare viteza. Se pare ca unii oamenii nu invata niciodata..

        http://company.airbus.com/careers/Our-locations/Tianjin.html

        https://www.reuters.com/article/us-china-aviation-airbus/airbus-opens-china-a330-plant-amid-market-push-idUSKCN1BV0BV

        Nuj uitati de asemenea ca energiile „regenerabile” nu aduc profit ci inghit subventii, Din ele nu se castiga nimic. Doar se pierde. Iar daca „investitiile” sunt I’m afara tarii atunci pierderea e si mai mare. Sper ca nu va imaginati pentur o secunda ca tunisienii sau senegalezii care n-au dupa ce bea apa vor plati ceva din buzunar pentru ele. Vor lua doar credite care nu vor fi platite niciodata, dupa datina…

        • „Evident ca CV-ul meu arata mult mai bine ca al lui Macron.”

          Domnul E Macron a făcut CV-ul domniei-sale public. Răuvoitorii poate vor spune că este ușor să fie jignit cineva online la adăpostul anonimatului și ar putea crede că soția dumneavoastră este o babă, așadar, publicați CV-ul.

          • Macron trăiește din pomeni publice deci are obligația de a-și publica datele personale. La urma
            urmei e un preț mic pentru dezastrul epic spre care ghidonează Franța..

            Eu n-am trăit nici o secundă de pe urma nici unuii stat. Ca atar nan nici o obligație față de nimeni.

            Coreciitudinea politică v-a sucit mințile cu totul. Adevărul nu e jignotor oricât de crud ar fi. Minciuna e însă întotdeauna jignitoare, oricât de flatantă ar fi. Asta e ceva ce un om civilizat arfi trebuit să învețe în cei 7 ani de acasă. Nu-i așa?! Orcum niciodată nu e prea târziu…

            • Macron a studiat 3 facultati pana la varsta de 30 ani (Filozofie la Univesrsitatea Paris-Nanterre; stiinte politice la Sciences-Po si administratie publica la École nationale d’administration in Straßburg, ENA).

              In anul 2008, omul si-a facut debutul pe post de investment banker la Rothschild & Cie in Paris, iar doi ani mai tarziu a devenit cel mai tanar Partener (associé-gérant) in aceasta institutie. In anul 2012, Macron a consiliat unul din cele mai mari deal-rui ale anului: achizitia Pfizer Infant Nutrition de catre grupul Nestle, valoarea tranzactiei a fost in valoare de 11.9 miliarde dolari (numai in aceasta tranzactie omul a incasat o premie de peste 0.2% din valoarea tranzactiei;)

              https://dealbook.nytimes.com/2012/04/23/nestle-to-buy-pfizers-nutrition-business-for-11-9-billion/

  5. Ridem, ridem , insa problema este ca daca Macron esueaza ca presedinte, la urmatoarele alegeri, va dau in scris si pun pariu pe 1 miliard de euro, ca iese Marie le Pen presedinte. Adica peste cativa anisori. Atunci va fi sfarsitul Europei, inclusiv a celei din prima viteza cu tot cu nucleul lor dur.

    • E o vorba: nu mor caii când vor câinii….. Să nu le cântăm prohodul inainte de ultima suflare.

      Parca nu as fi asa de sigur de ce o sa ne aduca viitorul….. Miliardul pe care nu il ai pastreaza-l pentru zile negre….. :-)

      • Nu canta nimeni nici un prohod, insa aceasta este realitatea. Francezii sunt cu nervii si asteptarile la pamant. Chiar Macron a spus ca, daca maine va face un referendum pentru iesirea Frantei din UE, francezii vor vota pentru iesire. Asadar…ar fi cam ultima sansa pentru Macron, in caz contrar va fi „taxat” serios la alegeri. Miliardul nu-l am, insa macar in scris pot sa va trimit :)

        • Așa e ! Francezii sunt cu nervii și așteptările la pământ.
          Mulți ani (minimum 8) de pol.ec.proastă, laxism social coroborat cu o crasă lipsă de viziune și prea mare toleranță față de fenomene socio-culturale adverse (vezi islamism militant, political correctness). Exact aceeași sit.in UK. De aceea Brexit.

          Mai e si o probl.obiectivă. Așteptări pe termen scurt și foarte scurt cauzate de o exasperare de înțeles dar contraproductivă.
          Planurile lui Macron, oricât ar fi bune, au nevoie (raportat la seriozitatea situației) de cel puțin câțiva ani ptr.a produce efecte.

          Dar o să vedem….. Cine credea, ever, ca Renault va traversa cu capul sus criza ec.mondială datorită Daciei?!?! Era un proiect văzut roata a treia la căruță și, probabil, dăunător ptr.produsele Renault. Și uite că…..

            • So?!? Are vreo relevanta, in discutia de fata, ca Loganul nu e „Dacia”?!??
              Era doar un exemplu menit sa ilustreze o anumita impredictibilitate la nivel macro.

            • O chestier interesata, in Mexic am vazut atat Dacia (Duster) cat si Dacci cu eticheta Renalult. Nu stiu care e diferenta. Nu-mi dau seama daca alea cu eticheta „Dacia:” erau importate direct din Romania.

      • @JB – tu ai menționat Dacia ca fiind salvatoarea Renault, nu altcineva. Te contrazici de la un comentariu la altul, ți se pare mai animată discuția? :)

        În realitate Dacia a fost doar una dintre multele investiții din portofoliul Renault și a fost promovată ca a doua marcă a grupului tocmai pentru ca Renault să nu-și implice direct numele pe anumite piețe, în funcție de poziționarea concretă. Mașina este vândută și ca Renault Logan, dar și ca Nissan Aprio. Versiunea mai recentă de Logan apare și ca Renault Symbol III în Turcia sau în Argentina, deși variantele mai vechi de Renault Symbol nu erau Logan.

        • Si?!? Care e relevanta in discutie?!? Ca se numea Dacia sau X,Y,Z nu prezinta nici o importanta.
          Era un exemplu despre imprectibilitatea unor evenimente la nivel macro. Isi imagina oare Renault sa iasa asa de bine din criza cu ajutorul unor Dacia&co cu care Renault nu prea vroia sa-si asocieze numele?!? Toate calculele si previziunile aratau contrariul…..
          Despre asta era vorba in postarea mea. Dar tu suferi de mania contrazicerii, schimbi subiectul si te legi de niste detalii fara impact asupra fondului. Dar e treaba ta.

          • @JB – nu Dacia a salvat Renault, un model ieftin de mașină fabricat de-a lungul și de-a latul pământului a salvat Renault și doar o mică parte dintre acele mașini au fost vândute drept Dacia. Comentariile ad hominem n-or să-ți aducă în niciun fel câștig de cauză. Când scrii prostii, asumă-ți paternitatea lor.

            • Dacă ai fi citit, cu bună credință, mesajele mele anterioare ai fi înțeles foarte bine……
              Nu am susținut niciodată că stindardul Dacia, per se, a salvat Renault și că ni s-ar datora/ne-ar datora asta. Ci era un exemplu de impredictibililitate la nivel macro in care numele Dacia figura cu scopul identificării ușoare a subiectului.
              Dar tu si cei ca tine ați înțeles/înțelegeți f.bine chestiunea, doar ca vreți sa găsiți un detaliu ptr.a contrazice fără rost.
              Eu mi-am luat lecția. Am nteles cu cine am de-a face. Dacă vei continua in felul ăsta ignorarea va fi răspunsul meu.

              Bis: À bons entendeurs salut !

    • Evident ca Macron va esua, nu exista solutii pentru problemele Frantei. Vremea lor a trecut de vreo doua decenii. Nu cred insa ca va iesi Le Pen. Desi paradoxal, pentru francezi probabil ar fi cel mai bine. Cu cat situatia actuala treneaza, cu cat mizeria e ascunsa sub pres cu atat dezastrul va fi mai mare. Le Pen cel putin va grabi un pic inevitabilul. Daca tot vor ajunge la razboi civil mai bine acum cat sunt inca majoritari. Peste cateva decenii nu se stie.

      • Este ceva adevăr in ce spui….. Problema la care faci referire este, realmente, f.dificilă.
        Dar calea LePen e un drum infundat deoarece mizează pe izolaționism in cadrul european și duce la concurența/adversitatea de l’avant guerre. Ar fi foarte păgubos. Dar problema aceea există…. și necesită o schimbare de paradigmă

        • Nu e o problema dificila, ci insolubila. Ceri schimbare de paradigama in cazul unui mos ramolit de 90 de ani, bolnav de cancer in stadiu terminal? Ce sa faca? Sa se insoare, sa-si ia o amanta? Tot ce poate face e sa accepte inevitabilul, in cazul in care il mai poate percepe si intelege. Franta asa cum o stim e pe moarte, are de ales intre a deveni un Liban european sau o Arabie Saudita fara petrol. Dupa parerea mea un viitor de tipul Libanului e preferabil. Dar pentru asta trebuie sa treaca prin razboi civil si cat mai repede. Le Pen ar putea fi declansatorul crizei care ar putea duce acolo, doar din punctul asta de vedere e preferabil.

          • Nu, nu e insolubilă dar e f.dificilă. Fatalismul nu e o soluție decât ptr.o sinucidere lentă. E nevoie de oameni politici care să fie gata să-și sacrifice viitorul ptr.Franta ca stat, cultură, etc. Altfel we’re, all, doomed.
            „Libanul” nu poate fi ieșire deoarece demografia se va impune și va aduce o nouă criză.
            Cu regret o spun, cazul acesta e EXTRAORDINAR de prezent în toată Europa de vest. UK este un exemplu terbil…. La sf.anilor ’90 l-am auzit pe Clinton spunând, cu o ipocrizie incredibilă, că poporul britanic ales conștient (??!?) ca spre mijlocul anilor 2020 cetățenii de origine anglo-saxonă/britanică să nu mai fie majoritari în țara lor…..
            Ptr.cei informati era evident de pe-atunci……

            Cred că o parte din soluție ar fi o reconquista morală și culturală europeană….. Ceva bazat pe valori/realizări si conștientizarea acestora, nu pe o cultură a perpetuei vinovății/a necesității autoflagelării ca acum.
            Știu. In actuala paradigmă pare o utopie. Dar cine ar fi crezut in redeșteptarea unor națiuni/state după lungi perioade de retragere?!?

            • UK are cam 3 milioane de musulmani cu totul. Chiar dacă s-ar dubla numărul lor la fiecare 10 ani (ceea ce oricum e absurd) tot nu pot deveni majoritari decât abia peste două generații. Iar o majoritate împreună cu indienii nu vor forma în niciun caz.

              Chiar dacă orașele par pline de musulmani și de indieni, zonele rurale sunt white-british, femeile au câte 3-4 copii, iar dreptul la autodeterminare sexuală nu e luat de nimeni în serios. Regenerarea societății va apărea exact din aceste zone rurale. Deși insulele britanice au fost mereu invadate în decursul istoriei (de celți, de romani, de angli și de saxoni, de vikingi etc.) invaziile au avut doar impact cultural. Genetic, mulți britanici sunt înrudiți cu bascii, deci sunt urmașii celor care locuiau în insule încă înainte de venirea celților. Astfel de lucruri nu se schimbă de la o generație la alta.

            • Scuza-ma, dar astea sunt vorbe si bune intentii, nu solutii. Reconquista morală și culturală europeană? De ce nu revenirea lui Isus pe pamant? Politicienii sa se sacrifice ca sa salveze statul si cultura? Cum? Convertindu-se, oferind astfel calea de urmat catre o tranzitie lenta?
              Cred ca singura solutie de salvare ar fi dezmembrarea statului, nu salvarea lui. Dar asta nu e o solutie pe care o vor impune politicienii, ci realitatea cruda.

            • @ventidius
              Fara o reconquista culturala (in primul rind) si morala orice masura, oricit de justificata ar fi, va parea ceva artificial, impus administrativ, nerezonabil si chiar lipsit de ratiune.
              NU a zis nimeni ca e usor, dar merita incercat. Altfel cadem in defetism si fatalism injurind aprig stramosii ptr.ca nu ne-au creat un comod statut de victime.

              Daca imi permiti un exemplu, o politica a economisirii INTELIGENTE este ceva aproape irational si absurd chez nous en Roumanie. De ce?!? Pai cultural, economisirea e aproape o injurie, in toate straturile societatii. Nu ma refer la romanul emigrat care a fost obligat de realitati sa se adapteze unui mediu/unei culturi diferite. Ci la românul de acasă.
              Cum sa convingem societatea americana (ma refer la omul obisnuit) ca supra-indatorarea este ceva negativ când la fac.de stiinte ec., la tv si in ziare i se spune ca prudenta, economisirea/saving sunt paguboase?!?
              Asa si in cazul de speta…..

            • @Harald
              Daca islamizarea se va produce abia peste doua generatii, m-am linistit. Nu ma indoiesc ca printre femeile din zona rurala britanica sunt destule care au 3-4 copii. Dar cat reprezinta acestea procentual? Daca doar jumatate sunt in situatia asta iar restul au unul sau deloc, asta inseamna tot stagnare. Iar faptul ca britanicii islamizati isi vor pastra in mare parte structura genetica trebuie sa fie o mare mangaiere. Tabloul descris de tine este cel clasic pe care il gasim in orice tara dupa ce a trecut un secol de la cucerirea islamica, fie ca vorbim de Egipt, Siria, Magreb sau de Spania. Sa luam situatia din Califatul Cordoba in secolului X: o populatie majoritar musulmana, vorbitoare de de limba araba, dar avand in mare parte origini locale, pentru ca arabii cuceritori erau la origine doar cateva mii. Alaturi de musulmanii majoritari exista si o populatie minoritara crestina, mozarabii, asezati in special in zona rurala, aflati in plin proces de aculturatie, deja majoritatea vorbesc araba si au adoptat obiceiurile islmice. Pentru ca platesc jizia, acestia se bucura de relativa toleranta, in sensul ca desi sunt supusi periodic masacrelor si violurilor organizate, nu sunt obligati sa se converteasca fortat decat uneori, cand majoritarii isi aduc aminte ca perseventa lor in a refuza credinta islmica e totusi blasfemiatoare.

          • @ventidius – Cordoba fusese cucerită de o elită militară care a reorganizat complet regiunea, paralela corectă ar fi cu invazia normanzilor de la 1066, care și-au impus dominația și cultura în Marea Britanie la fel ca maurii în Spania.

            Însă musulmanii de azi din UK nu sunt nici o elită militară și nici una economică, chiar dacă Regina Elizabeth II i-a făcut lorzi pe câțiva dintre ei. Marea majoritate a musulmanilor din UK sunt destul de săraci și nu conduc în niciun caz societatea, chiar dacă au ajuns să aibă primar unul de-al lor în Londra.

            Practic doar ”lumpen-proletariatul” din marile orașe are o semnificativă componentă musulmană, nimic mai mult. Cu câțiva traficanți de droguri și cu câțiva proxeneți și pedofili nu se poate lua în stăpânire o țară ca Marea Britanie. Poate peste 200 de ani, urmașii musulmanilor de azi vor lua într-adevăr în stăpânire Marea Britanie, dar nu e ceva ce să se întâmple în cursul vieții noastre. Cordoba a fost capturată de mauri în 711 și a ajuns la apogeu abia în jurul anului 1000, după 300 de ani.

          • @ventidius – în orice caz, degenerarea civilizației vest-europene are cauze mult mai profunde, ”invazia” musulmană în Europa de Vest este un rezultat al acestei degenerări, nu o cauză.

  6. Sansa lui Macron, dar si a Europei, e sa ii iasa reformele in Franta. Imbunatatirea situatiei economice si de aici politice din Franta ii va permite lui Macron sa devina cu adevarat un lider in UE si de-abia de atunci va putea sa conteze cu adevarat in Africa sau prin alte parti.

    Niciun un lider european nu va avea un cuvant important de spus in lume decat prin UE, iar fara Macron, UE e slabita sub asaltul populistilor conservatori, Rusiei si fara sprijinul Americii lui Trump care mai sapa si el nitel la temelia UE.

    • Problema Franței, a UE și a noastră implicit este, cred, următoarea: Macron și Trump sunt reprezentanții unor mega-grupuri (cele două principale) de interese sau sunt de fapt de aceeași parte a baricadei? Pentru că dacă Macron vrea să fie revanșa grupului care-a sprijinit-o pe Killary, iar Trump este omul grupării cu sediul în Rusia, pentru care a arătat simpatii ginerele lui, noi, românii, suntem ca un bolnav cu metastază care-n loc să se bucure de viață, își face planuri mari. (Evident că tabloul este mai complex și că se mai pot schimba date care pentru noi pot să însemne foarte mult, însă linia de bătaie se vede cu ochiul liber: de mai jos de Siria până-n Marea Nordului.)
      Macron merge în Africa mai mult pentru imagine, pentru că Africa este jumătate chine-izată. Dar cine știe?
      În visul meu, SUA se înțeleg bine cu Franța, Franța vrea să recupereze țările estice, UK re-intră în UE, SUA ia rezervorul numit Iran și canistra numită Venezuela, inițiază un plan Marshall de transfer de know-how către Europa și toți occidentalii și pro-occidentalii așteptăm să moară Putin ca să luăm (prin SUA, evident) cisterna cu combustibil numită Siberia. După care, mor liniștit și vă las să vă bateți capul cu ce va fi în viitor.

      @Dan Nicolescu: dacă Madame Macron o să apară peste ceva vreme rejuvenată, va însemna că va fi mers la aceeași doctori care au injectat longevitate în venele lui G. Soros, D. Rockefeller și altor bătrânei de treabă, și atunci vom înțelede că între SUA și Franța e ceva love. Până atunci, se joacă dur, iar la un moment dat se poate să iasă haos și foc ca, mai apoi, din ele să iasă ordine și curățenie (și o populație mai compatibilă numeric cu resursele limitate ale planetei). Dacă bat câmpii, iertare: e miezul nopții și am băut un pahar de vin!

      • Nu cred ca Macron si Trump sunt de aceeasi parte a baricadei. Si asta nu doar pentru ca il consider pe Trump un escroc influentat puternic de rusi – deci foarte rau pentru noi, si apropo, zilele trecute Casa Alba s-a opus unor noi sanctiuni asupra Rusiei, desi Congresul le-a votat cu majoritate covarsitoare (doar 5 voturi impotriva), iar seful CIA, propus de Trump, a sustinut de curand ca Rusia nu si-a incetat actiunile subversive din SUA si Europa si ca se asteapta ca Rusia sa se implice si in alegerile din 2018 din SUA.

        Trump este reprezentantul ordinii iliberale, adica a acelor persoane care isi imagineaza ca ei au dreptul sa decida cum trebuie sa se comporte oamenii (cu cine sa se casatoreasca, ce sa fumeze, avort, cu cine sa faca comert etc.) Macron este reprezentantul ordinii liberale, adica a acelor persoane care cred ca individul trebuie sa decida pentru el. Cei doi nu au cum sa fie de aceeasi parte a baricadei, chiar daca niciunul nu este i/liberal pur.

        • Nu pot sa spun ca minti, dar e foarte clar ca dezinformezi cu deosebita placere, in speranta ca pe Contributors gasesti si gugustiuci..

        • Nu cred ca Trump poate fi legat asa de usor de iliberalism. Dar ca reactie la dezvoltarile din ultimii ani din tarile democratice, da, poate fi legat. Pentru ca tot ceea ce traim astazi e o contra-reactie la deciziile cu implicatii uriase pe plan economic, social, de putere pe care Occidentul liberal le-a luat si pe care, uneori, a dorit sa le impuna cu forta. Cea mai importanta este, bineinteles, globalizarea, ale carei consecinte le traim cu totii, fiecare in felul lui. In America globalizarea (cu particularitatile pe care administratia democrata le-a introdus in ultimii ani) l-a propulsat pe Trump in prim plan. Era inevitabil ca un fel de Trump sa castige alegerile – vreau sa spun un outsider. Toti alegatorii au fost de acord cu asta: ne trebuie cineva din afara sistemului, nu mai dorim sa continuam asa! Din partea alegatorilor traditional democrati alternativa era Bernie Sanders, perceput ca un soi de revolutionar. Acum, sa constientizam ca dupa fiecare pas inainte, vine unul inapoi, mai mic sau mai mare, asta e evolutia (sau involutia, depinde de punctul de vedere), nimic nu merge drept. Omul obisnuit nu poate accepta (pe drept cuvant) schimbarile brutale, nu se poate nega pe sine. Din acest motiv, dupa o perioada de schimbare (ma feresc de cuvantul progres, sub acest cuvant se poate ascunde orice) urmeaza una de revenire, care trebuie sa corecteze excesele (eventuale) schimbarii .

        • Faceți o confuzie gravă între Trump și președintele socialist și„liberal” al Germaniei Sigmar Gabriel. Ăsta a protestat vehementși public împotriva noilor sancțiuni americane împotriva Rusiei. Trump a promulgat imediat legea sancțiunlor împotriva Rusiei după ce a fost adoptată în Senat cu 92 de voturi pentru și două împotrivă, De remarcat că legea a fost inițiată de senatorul republican Lindsey Graham si unul din cele două voturi împotriva ei a fost cel al senatorului socialist și „liberal” Bernie Sanders, ce a răgușit acuzând amestecul Rusiei în alegerile americanecdin 2016. Interesant nu-i așa? Cel de-al doilea a fost cel al senatorului repbulican Rand Paul care e cel mai vehement critic al lui Trump din propriul partid.

          Dincolo de asta strategia de securitate a SUA adoptată de administrația Trump în 2017 (acțiune executivă independentă de Congress) readuce după mai bine de 20 de ani Rusia (alături de China și terorismul islamic) în postura de principală amenințare la dresa securității SUA.

          În ce-i privește pe „liberali” și „iliberali” traba e din nou compler diferită față de cum o prezentați dumneavoastră. „Liberalii” fac tot ce e posibil pentru încălcarea legilor pe care nu au curajul să le schimbe. De exemplu cancelăreasa „liberală” Merkel a instigat peste un milion de oameni din lumea a III-a la încălcarea frauduoasă a mai multor frontier europene, inclusiv pe cea a țării sale, pur și simplu pentru că nu are curajul să treacă prin parlament o lege care să zică că oricine are dreptul să intre în Germania oricum cu condiția să vină în grupuri mari. La fel „liberlaii” militează pentru suprimarea dreptului fundamental al omului la liberă exprimare în numele corectitudine politice și al „antirasismului”. ȘI chiar au reușit în bună măsură suspendara sa. Tot liberalii militează pentru cenzura „instituționlizată”. Nu-i așa?

          • Svejk,

            Asa cum stii, Germania a avut o problema seriosa cu evolutia demografica (un indicator macro important). Din milionul de emigranti, vor ramane in Germania doar cei care reusesc sa se integreze (doar cei care reusesc sa invete limba germana, sa invete o meserie sau sa isi gaseasca un loc de munca, o locuinta ,etc). Companiile aici se confrunta cu un mare deficit de forte de munca (incepand de la ferari betonesti, dulgheri, ingrijitori de batrani, soferi pe motostivuitor, electricieni, pana la ingineri si IT-isti). Emigrantii care nu reusesc sa se integreze nu vor primi prelungirea dreptului de sedere (vor fi trimisi inapoi de unde au venit). Costurile integrarii sunt intradevar mari, din cate am inteles insa eforturile se merita daca in final raman vreo 500-600 mii (guvernul german si-a facut calculele, poti sa dormi linistit).

            P.S. si eu as prefera sa vina in UE numai emigranti crestini sau evrei (albi si scolati daca se poate). Dar de unde? In SUA traiesc aprox. 56 de milioane de espanici… probabil ca guvernul German, Italian, Olandez, Spaniol etc trebuie sa faca cu ochiul mexicanilor si altora de prin shitholes din America Latina (Peru, Nicaragua, Venezuela, Columbia, etc). Chiar daca nu sunt albi sunt catolici. O alternativa ar fi, reducerea UE si a pietei comune la Zona Euro, retragerea investitiilor si insaracirea /destabilizarea tarilor din grupul de la Visegrad, ridicarea gardurilor la frontiera de Est si absorbtia surselor umane in mod selectiv (in 5-10 ani vestul Europei isi rezolva problema demografica;) Erai multumit daca membrii Zonei Euro ar fi procedat si ei asa cum procedeaza americanii cu vecinii lor din Sud (asa cum au dorit englezii de fapt?)

            • @YellowSubmarine – astea sunt problemele Germaniei, pe care și le-a creat singură, iar ele nu justifică stabilirea de cote de imigranți pe care să-i preia alte state.

              Într-un peisaj mai larg, ”filozofia” expansiunii demografice pentru a obține expansiune economică este greșită în sine. Și este motivul pentru care socialismul francez și german se va prăbuși, mai devreme sau mai târziu. Este o uriașă schemă Ponzi, aducerea permanentă de imigranți în Europa de Vest, începând cu anii ’60. A funcționat atât timp cât a fost sprijinită de generațiile crescute fără tată după război, dar astăzi nu mai poate continua să funcționeze.

              Se obține de zeci de ani creștere economică în condiții de supra-fiscalitate, iar schema asta Ponzi nu poate decât să se prăbușească la un moment dat. Prin extinderea Uniunii Europene spre Est începând cu 2004, atât Franța cât și Germania au mai fentat încă o generație, mutându-și capacitățile de producție în Europa de Est, dar o nouă extindere cu Rusia și Ucraina nu mai e posibilă astăzi, ci abia peste vreo 20-30 de ani, cel mai devreme.

              Primăvara Arabă s-a dezumflat și ea, nu se pot muta cine știe ce capacități de producție în Libia și Egipt. Poate a venit vremea renunțării la socialismul bazat pe imigrație?

            • @YellowSubmarine – genul ăsta de amenințări cu ”retragerea investițiilor” reflectă foarte bine mentalitatea totalitară cu care a crescut Merkel. Investițiile în Europa de Est produc profit pentru Germania, nu sunt acte de caritate. Grupul Vișegrad are dreptate să devină ostil Germaniei, iar România ar trebui să facă la fel, dacă ar fi condusă de oameni cu o minimă demnitate. Ia retrageți investițiile în Europa de Est, să vezi în ce recesiune cruntă intri :)

            • OK. Au o problemă demografică? N-aveau decât să se ducă în lagprele de refugiați din Orientul Mijlociu și să le ofere vize de intrare în Germania celor mai promițători ți să-i aducă în mod civilizat cu vaporul avionul sau trenul pe fericiții câștigători. De e a fost necesară instigarea la încălcarea legeii?! La ce au folosit dramele și circul începute n 2015 care au sfâșiar Europa așa șubredă cum e ea?! Și dacă probema era așa de urgentă de ce nu au schimbat legea spunând că între datele de#### și #### oricine intră în germania cum vrea mușchiu’ lui cu condiția să vorbeacă araba ți să fie în grupuri mai mari de 10 persoane?!

              În realitate a fost o măsură aberantăși distructivă a politiceinlior „liberali”. Din cei 1.2 milioane de migranți musulmani prmiți de Germania într-un an doar 63 își găsiseră de lucru fin care 50 la poșta de stat

              https://www.express.co.uk/news/world/710927/million-migrants-Germany-unemployed-Merkel-open-door-policy

              Să nu vă îndoiți că ăștia care nu mișcă un pai la ei acasă ca să scape de foame și mizerie vor munci ca furnicuțele ca să plătească pensiile nemților și sunt cu toți nerăbdători să învețe să vorbescă germana mai ceva ca Goethe :) MAi ales atuni ând sistemul social german le asigură casă, masă și bani de buzunar mi muț decâ o lefă bună l ei acasă . Cât despre trimiterea în țările de origine a celor ce nu vor să miuncească nici poveste să fi fost trimiși înapoi cei 1199937 ce nu și-au găit lucru/ Aveți duneavoastră ale informții?! În fapt nici măcar ăia care au comis infravțiuni violente n-au putut fi trimiși înapoi din cauza că ar putea victime ale tratamentlor inumane în țările lor. Ăia-s de acum lipiți de Germania pentru totdeauna.

              Doar în 2016 distracția cu migranții a costat statul german 20€ de miliarde conform oficiosului guvernamental Deutsche Welle:

              http://www.dw.com/en/germany-spent-20-billion-euros-on-refugees-in-2016/a-38963299

              Ăștia sunt bani care se duc ANUAL de la pensii, de la sănătatea germanilor, de la educația lor și care înseamnă cam 20% din totalul exporturilor germane în SUA (cea mai importantă piață de export germană). În realitate migranții musulmani pun preiune suplimentară pe populația îmbătrântă a Germaniei.

              O proporție imensă a lor sunt incapabli să se integreze în sociertatea germană. Culmea e că fiecare nouă generație crescută în occident devine mai atașată de fundamentalismul islamic și urăște cu și mai mare pasiune lumea pe care o parazitează:

              http://www.spiegel.de/international/europe/muslims-in-germany-life-in-a-parallel-society-a-547717-2.html

              Iar dacă-s așa de valoroși de ce a făcut Germania un târg oneros cu Turcia ca să stăvilască valul?

              Diferența între imigranții musulmani din Europa și mexicanii din SUA e ca mexicanii doresc cu disperare să devină americani și să se integreze. Sunt foarte muncitori și ambițioși. De la a doua genrație își iau nume anglo-saxone, se căsătoresc în afara comunității lor, refuză să mai vorbeasă spaniola chiar și în familie. Se convertedrsc adesea la protestnism care l-i se pare o religie mai „americană” ca și catolicismul. Interesant e căcea mai mare comunitate de imigranți din Orientul Mijloviu din SUA (arabii libanezi) sunt și ei foarte bine integrați în soietatea americană. Marea diferență e ca grosul lor sunt creștini (catolici, ortodocși, sau maroniți alungați din Liban de palestinieni și Hezbollah) și nu musulmani. Deci se pare că problema nu e tât una etnică și rasială cât una confesională. Islamul pare fi o religie profund opusă civiliației occidentale, democrației și libretății. Când o să vedeți deci primul afgan convetit la luteranism și lovit de dorul de muncă în Germania să nu uitați să ne amunțați :) Să nu uităm vă în comunitatea musulmană apostazia se pedepsește cu mortea. Cei ce încearcă să scape sunt uciși fără milă, iar justiția europeană fost până acum incapabilă să reacționeze la crimele „pentru onoare” .

            • Apropos de povestea cu „cei ce nu-și găsesc de lucruvor fi trimiși înapoi”:

              Între 1961 și 1974 Germania a primit muncitori temporari („Gastarbeiter” – muncitori oaspeți) din Turcia pentru a face facță creșterii le economice ce depășea cu mult forța de muncă locală rărită de război.

              Muncitorii temporari veneauîn Germania pentru 2 ani, după care trebuau să se întoară în Turcia, treabuiau să fie necăsătoriți, nu-și puteau aduce pe nimeni din familie și nu puteau veni mai mult de o reăriză de doi ani.În total au venit 750000 de lucrători turci timp de 13 ani. Cam în aceeași perioadă au mai venit Gastarbeiter-i din Spania, Italia, Grecia și Yugoslavia.

              Cam jumătate din Gstarbeiterii turci (370000-380000) au reușit să fenteze cumva legislația germană și nu s-u mai întors nicioată în Turcia, ba chiar și-au adus de acolo femei cu care s-au căsătorit. În 2015 ei și descendenții lor erau 3 milioane de suflete, din care 1.5 milioane cetățeni germani, iar restul rezidenți legali. Până la valul de migranți din 2015 turcii din Germania erau comunitatea cu șomajul cel mai ridicat. ciminalitatea cea mai ridicată și evident ptincipalii recipienți ai ajutoarelor sociale.

              Ghici la ce număr vor ajunge migranții musulmani din 2015 în 15-20 de ani?! Mai ales că un in condițiil intrării SDP la guvernare a fost a migranților să li se permită reîntregira familiilor…

              Probabil că vârsta de pensionare a nemților va trebuie ridicată pe la 90 de ani ca să poată plăti pentru privilegiul de a-i găzdui pe bunii migranți musulmani…

          • Nu confund nimic. Dvs va referiti la sanctiunile de la inceputul anului 2017, eu ma refer la cele de la inceputul anului 2018.

            Cat despre liberal – eu folosesc termenul liberal in sens ideologic – ca dvs il asociati unora sau altora care se comporta mai mult sau mai putin liberal e altceva. La noi PNL desi isi spune liberal, are prea putin de-a face cu liberalismul. As putea sa discut fiecare exemplu dat de dvs, dar nu cred ca e locul aici.

            • Sunteti copios!

              Pai proiectul de sanctiuni pe impotriva Rusiei pe 2018 nici macar n-a fost intocmit! De votat nici atat si de trimis la Trump ca asta sa i se opuna…

              Acum la masa de pranz am vazut o chestie copioasa pe Fox News. I-au intrebat pe mai multi masteranzi si doctoranzi in pshihologie de la Harward, Princeton, University of Chicago (Shame on them! This is my Alma Mater :) ), Berkley, si alte 2-3 universitati progresiste cum comenteaza discursul lui Trump despre starea natiunii. Toti au spus ca l-au ascultat cu mare interes si ca s-au ingrozit de starea sanatatii mintale a lui Trump. S-au infipt cu totii sa gaseasca semne de Alzheimer, dementa senila, schizofrenie, paranoia etc. in discursul lui Trump. Problema era ca Trump inca nu-si tinuse discursul… Una din doctorande a lesinat cand i s-a spus asta – In lumea psihiatrilor de aici a falsifica disganosticul unui pacient sau apretinde ca l-ai consultat fara a o face duce la pierderea dreptului de a profesa…

              Faza si mai faina vine dupa ce Trump si-a tinut discursul. Aceeasi trupa de ziaristi reactionari a interviwe-at alti maseranzi si doctoranzi in psihologie de la aceleasi universitati progresiste cerandu-le sa comenteze diverse fraze relativ neutre din discursurile despre starea natiunii ale lui Obama din 2015 si al lui Trump din 2018. Evident ca frazele din discursul lui Trump vadeau un intelect primitv si subdezvoltat, rasism, intelect subdezvoltat, dezechilibru psihic si multe alte chestii faine, explicate cum lux de amanunte pornind de la fiecare cuvant la frazelor analizate. Cele din discursulm lui Obama insa demonstrau fara urma de indoiala un intelect superior, spirit critic, cultura enciclopedica si alte chestii uimitoare sa se ascunda Einstein, nu alta…. Dupa aia omul ce a facut interviul isi cerea scuze spunand ca dintr-o cumplita eroare a inversat inversat frazele si ca de fapt cele atribuite lui Trump erau de fapt ale lui obama si invers. Merita sa vedeti reactiile psihologilor! Unul dintre ei a sarit la bataie… :)

              P.S. Aia cu liberalii (ma refeream la astia ai lui Merkel, Schultz si Macron si nicidecum la Antenescu) e exact asa cum v-am spus-o eu. N-are rost sa o intoarceti ca la Ploiesti si sa va faceti can -ati priceput…

  7. Vad ca multi comentatori canta prohodul Franciei, care chipurile nu mai inseamna nimic in lume.
    Nici o tara europeana, fie ea Alemania sau perfidul Albiaon nu insemna nimic in afara unui bloc puternic. Britanicii vor invata asta curand. Intr-un intreview la Davos Tony Blair spunea ca nu e tarziu sa se faca un nou referendum pe subiectul Brexit-ului. Cat de dezorientata (rudderless in new speak) e o tara care se vrea afara (in copilarie jucam un joc numit tara, tara vrem afara), se poate vedea din modul in care Mme May o implora recent pe Mutti sa-i faca o oferta.
    Franta are o economie mai eficienta decat a UK si Alemaniei (francezii au somaj mai mare, dar productivitatea pe ora lucrata este mai mare decat in Germania si UK), iar companiile franceze n-au fost cumparate inca de Tata, Mittal et al.
    Si, in final, gradul de civilizatie al unei tari nu se masoara doar in GDP pe capita, ci si in modul in care oamenii traiesc, si, de ce nu, cum mananca. In Franta oamenii sunt inca supli, nu au ajuns la forma ideala spre care tind cei-i care-i injura de peste canal sau peste ocean.

    • De acord cu analiza dvs.
      Inutil, deci, sa repet sau sa subliniez aspectele relevate in comentariul dvs, am sa ma refer numai la, ceea ce consider a fi, interesul Ro in context.
      Franta e „mai aproape” de Romania decat SUA, din multe puncte de vedere (geografic, istoric, cultural, etc.), fiecare esential in prezent, si determinant pentru viitor.
      Ce e important, pentru noi, din vizita lui Macron in Africa?
      As fi crezut, cu naivitate, ca am fi putut sustine politica franceza de dezvoltare economica si responsabilizare a africanilor, ca singura metoda de lupta eficace impotriva terorismului si a obscurantismului. Puteam intelege si ca, daca africanii ar avea mai multe scoli, apa potabila si energie electrica (nu doar chineze, ci si franceze, adica europene!), daca ne-am alatura si noi acestor proiecte, si noi si ei am duce-o mai bine, si in plus n-ar mai fi nici atatia candidati la exilul catre Europa…
      Dar nu! Noi stim mai bine ca Macron ambitiosul, este nostalgic de epoca imperialista franceza, si ca se duce in Africa sa-si trateze problemele existentiale…care pe noi, romanii, nu au cum sa ne includa…ca nici noua nu ne pasa de francezi!
      Problema pare a fi, paradoxal, tocmai aceasta proximitate.
      Cred ca, multi dintre noi, avem prostul obicei de a ne desconsidera familia, si a ravni, mereu, la a altora…Ni se mai intampla, un pic cam prea des ca sa fie doar anecdotic, sa ne dezinteresam complet de ceva ce ne-am dorit foarte mult, imediat dupa ce l-am obtinut.
      Altfel spus, ne preocupam cu predilectie de ceea ce nu avem, atata timp cat ne lipseste…
      Ne-am dorit sa intram in familia europeana, acum nu-i vedem decat defectele…chestie de obsinuinta, probabil.

      • Admirabila pledoarie in stilul pozitiv atat de cunoscut noua: „sa facem din tun tractoare si din arme nucleare pluguri de arat ogoare”. Atata doar ca mai toate studiile arata ca principala cauza a valului migrator recent este chiar ridicarea nivelului de trai in tarile de origine. Urmare a acestui fapt, un numar mult mai mare de potentiali emigranti o duc ceva mai bine si pot face rost de banii necesari pentru aceasta calatorie destul de costisitoare. Ridicarea si mai mult a nivelului de trai in aceste tari nu va duce la stoparea acestei emigratii ci doar la cresterea exponentiala a numarului de doritori care isi pot plati drumul.
        Macron ambitiosul inseamna de fapt Macron superficialul. Franta imperiala nu a fost oricum decat o mare teapa, la fel de profitabila precum combinatele lui Ceausescu. Franta si-a ruinat destul economia pompand bani in acest hau fara fund. Ar fi cazul sa inceteze. Dar daca combinatele lui Ceausescu provoaca inca nostalgii printre ai nostri de ce sa nu fie si printre ai lor ceva nostalgici. Evident nu pentru colonialism in sine, ci pentru mitul europeanului salvator. Se pot gasi naivi care sa creada ca salvarea tarilor de rahat de ele insele e chiar o activitate profitabila.

        • Aveti dreptate, imperiul colonial francez n-a fost foarte profitabil pentru ca a fost facut din ce au lasat englezii printre degete. In nesimtirea sa Louis XV a pierdut India si Canada, Napoleon a vandut 1/4 din USA si Franta a ramas cu Africa sahariana si niste insule prizarite prin Antile, Oc Indian si Pacificul de S. Imperiul colonial britanic, ca si hiperimperiul american (sintagma ii apartine lui Jacques Attali), a fost bazat pe profit. India, Hong Kong, Canada, Australia, Africa de S, Nigeria et al au adus britanicilor profituri uriase.
          Si totusi, Tunisia si Senegal sunt elevii preminati de l’ancien empire unde exita economii relativ solide si unde companiile franceze pot obtine contracte de infrastructura, domeniu in care sunt foarte performante.
          Cta priveste migratia din Asia si Africa nici eu nu cred ca va inceta decat cand se va introduce un regim dur de expulzari. Dupa ce a facut gafa uriasa din 2015 Mutti a inceput expulzarea masiva a afganilor, Lufthansa asigurand curse charter pentru 30000 pasageri cu drum intors la Kabul.
          Romanii au incercat sa-i cumpere pe germani si pana la urma si-au vazut imperiul distrus pentru ca bogatiile Romei erau prea atractive. Europa trebuie sa invete ceva din aceasta poveste.
          Nu sugerez sa nu se dea un sprijin acestor tari, dar el trebuie combinat cu un control al migratiei.

        • Dezagregarea statelor arabe este principala cauză a migrației, nu creșterea demografică. Egiptenii, sirienii și libienii încăpeau foarte bine în țările lor dacă occidentalii nu s-ar fi apucat să le facă binele cu forța.

        • Se putea și mai rău. Văzusem recent un documentar despre de Gaulle. Chestia cea mai cruntă e turul generalului în Africa colonială franceză frământată de febra decolonizării. Ajuns la Dakkar generalul oferă într-un discurs public cetățenia franceză tuturor locuitorilor coloniilor franceze, în speranța că mai poate salva ceva din imperiul ce pârâia din toate încheieturile. Zicea ceva de genul „Nous vous appelons a construire ensemble la communaute franco-africaine”. Mulțimea răspunde isterizată: „Independance aujourd’hui! Independance aujourd’hui!” Gândiți-vă ce catastrofă s-ar fi produs dacă toți nenorociții ce se străduie azi să sară gardul Europei ar fi venit acolo bine-merci și legal ca cetățeni ai metropolei…

          Sau dacă (Doamne ferește!) franțujii câștigau războiul de independență al Algeriei, iar Algeria ar fi fost azi teritoriu francez precum Normandia…

        • Unor studii serioase care gasesc o cauza a migratiilor, li se opun alte studii, la fel de serioase, care dovedesc altele…Asta se numeste politica, si fiecare gaseste materie sa-si sustina fix ceea ce…vrea.
          Adevarul, adica realitatea constatata „pe teren”, demonstreaza, oricui nu poarta ochelari de cal, ca majoritatea covarsitoare a refugiatilor isi parasesc tarile de bastina din motive politice (razboaie, dictaturi) sau economice (saracie endemica si coruptie).
          Apoi, desigur ca exista exceptii (antreprenori, dealers si proxeneti, de ex), numai ca ele nu au vocatie sa devina regula…chestie de „cantitate”, macar!
          La fel ca in cazul Romaniei din ultimii 70 ani, numarul „baietilor destepti” este nesemnificativ, in comparatie cu milioanele de amarati si de opresati politic care au fost nevoiti sa plece in exil.

          „Ridicarea si mai mult a nivelului de trai in aceste tari nu va duce la stoparea acestei emigratii ci doar la cresterea exponentiala a numarului de doritori care isi pot plati drumul.” – mi se pare, deci, o mare ineptie!

          • Gandire superficiala tipica celor care in viata lui n-au rabdat de foame dar sunt gata oricand sa empatizeze cu suferinte despre care au citit prin carti. Evident ca pentru asfel de persoane e greu de inteles faptul ca pentru cineva care traieste in mizerie intr-o tara din centrul Africii, unde venitul pe cap de locuitor nu depaseste 100 $ pe an, mia aia de dolari care o reprezinta costul drumului si al calauzelor pana in Europa ar putea fi prohibitiv, reprezinta o suma nu o poate aduna nici in 10 ani de economii. Poate face rost de ea doar daca isi lasa familia gaj la camatari si oadata ajuns in occident munceste ani de zile doar pentru acestia ani de zile. Nu multi sunt dispusi sa faca asa ceva. Intr-o tara cu venitul mediu de trei-patru ori mai mare lucrurile se schimba simtitor. Procentul celor care viseaza sa ajunga in vest e cam acelasi, dar numarul celor care pot aduna mia de dolari necesara fara sa isi vana familia sau sa se prostitueze se inzeceste. Nici o tara nu trece de la un mizerie la un nivel decent peste noapte, cu tot ajutorul din lume. O va face treptat in zeci de ani. Perioada in care odata cu veniturile, cresc si posibilitatile de a emigra. Ineptia asta e la mintea cocosului, nu stiu daca si la mintea gainii.

            • Elegant, vizionar, pertinent!
              Va felicit, si va asigur ca nu indraznesc sa ma pun cu mintea dvs virila.
              Imi cunosc limitele :)

      • A propos de investitiile chinezilor in Africa. Multe sunt facute si cu participarea masiva a muncitorilor chinezi, ceea ce nu se intampla in cazul investiilor franceze (sau europene in general). Intr-un final africanii se vor trezi si vor vedea ca investitiile chineze nu aduc prea multe locuri de munca pentru localnici.
        Cat despre noi, ar trebui sa invatam ceva de la chinezi, care au un proverb care spune ca daca iti arde casa nu astepti pe cineva din satul vecin ca sa ti-o stinga. Fiecare intelege ce vrea cam ce ar insemna in cazul Romaniei satul vecin.

    • „Vad ca mulți comentatori cântă prohodul Franciei, care chipurile nu mai înseamnă nimic in lume.”

      Nici vorbă! În primul rând, nu sunt mulți, sunt doar vreo patru, peste gârlă, dar care scriu mult, pentru că au timp și sunt nevorbiți. Apoi, dacă se discuta despre Germania, Germaniei i se cânta prohodul. Asta pentru că, privită de la distanță, Europa este un ideal intangibil pentru oamenii care, în majoritate, toată viața nu părăsesc statul în care s-au născut (la fel ca în România, spre exemplu) și cred, cam unul din trei, că Pământul este plat. Întreaga Europă este privită cu fals dispreț, în realitate cu invidie (ei scriu ce li se indică), la fel ca valorile ei fundamentale, democrație, stat de drept și piață liberă. De fapt, deloc surprinzător, ei „țin cu ursul”, pentru că discursul lor coincide cu cel al prietenului de la Răsărit.

      • Domnu ‘ Constantin,

        Mai ales la aia cu democrația m-ți umplut de respect. Idolul dumneavoatră, Micron tocmai s=a scăpat zilele trecute porumbelul din gură, spunând că dacă în Franț s-ar fi făcut un referendum pentru ieșirea din UE francezii ar fi vott ca și englezii.Atâta doar că politicenii francei sunt multprea șamechri ca să lase prostimea să decidăîn chestiile importante. Adică se îndreaptă tot mai mult spre așa un noi de democrție sovietică.

        Și așa ca să ne mai amuzăm un pi p tem democrații și libertății europene, di cele peste 1.5 milioane (e cea mai plauzibila estimare, nmenui nu mai știe precis câte sunt, doar hărtia igienică are vreo 25) de reglemetări ce otrăvesc viața continentului și-i sugrumă economia, câte au fost votate de algători?! Câte au fost votate de repzentanșii alegătorilor (parlamentari sau europarlamentri)?!Păi vedeți?!

        • Cred ca nu prea îti dai seama despre ce vorbesti. Tie ti-ar sta bine in URSS, pardon Rusia, pardon înca o data, voiam sa zic Tara lui Putin!

          • Tocmai că-mi dau seama foarte bine despre ce vobesc. Cred că există 3 șanse din 5 ca UE să sfârșescă în urma unei tranziții lente ca un soi de URSS gorbacovist. Ăsta e unul din motivele pentru care am părăsit-o…

            Cum zicea nenea Iancu: „Simț enorm și văz monstruos”

  8. Nu-i asa ca „Marele Tar” e mai mare decat „Micul Napoleon”?
    Admiratorii putinisti se gasesc pretutindeni si sunt pregatiti oricand sa jigneasca orice tine de democratie si de valorile eruropene. Asta pentru ca nu pot sa se afirme prin ceva.

    • Adica avem de ales DECAT intre Macron si Putin. Cine zice ceva de baiatul de la Paris e sluga lui Putin? Bravos democratie si valori europene!

      • Decât, decât, precum spuneți, domnule Dragnea. Dacă la partid vi s-a indicat să-l înjurați decât pe dl Macron și/sau Franța, atunci demersul este simplu. Dacă la partid vi s-a indicat să înjurați decât Germania, ori împreună cu alte state democratice europene, este mai complicat, pentru că aveți mai mult de scris și trebuie să folosiți de mai multe ori adverbul „decât”. Dacă, însă, vi se cere să înjurați întreaga Europă, atunci este cel mai simplu, pentru că este suficient să fie prezentat decât dl Putin în baia din lacul înghețat, care excită extatic cititorii cu bustul domniei-sale viril.

        • Problema e alta : se pare ca baiatul de la Moscova nu are opozitie de nici o culoare, la el, în tara lui. Da, tara lui, am zis bine. Si nu „Cine zice ceva de baiatul de la Paris e sluga lui Putin?”

      • Da, asta ar fi definitia actuala a democratiei pentru tovarasii de la Moscova, sa zica ceva de baiatul de la Paris :) Interesanta definitie.

  9. UE cu două viteze e realitate 2016 la Bratislava şi Paris. Ce va urma?

    Strategia politică franceză nu se va schimba. Tradiţia de Grand Nation de la Louis Quatorze, Napoleon Bonaparte (Grande Armee), Charles de Gaulle, F. Mitterand până la E. Macron rămâne aceaşi. Continentul are un leader, un leader francez e crezul de 500 de ani ca „mare putere” continentală şi mondială la Paris. Războaiele coloniale franceze după 1945 în Indochina/Vietnam şi Algeria până 1961 nu trebuie uitate. Intervenţiile militare războinice în orientul apropiat şi în Africa de Nord până azi au epuizat resursele franceze militare şi budgetare. Aşa se face politică (Louis 16 a finanţat 1786 SUA în razboiul de independenţă american contra rivalulul colonial imperial UK, a urmat 1789) la Paris de 500 de ani.

    Autorul e foarte treaz şi îndrăzneţ când scrie:

    …. „ … Politicul este un criteriu important, dar nu singurul. Nu îţi poţi întemeia puterea globală numai pe activism politic. Deocamdată, nu sunt indicii puternice că Franţa este pregătită economic pentru a prelua rolul de leading nation, nici în Uniunea Europeană, nici în Orientul Mijlociu (a se vedea cvasi-absenţa Franţei din ecuaţia siriană) şi Nordul Africii, şi cu atât mai puţin în vecinătatea estică. Imagine personală da, business pentru companiile franceze da, dar pentru a reveni la cota de influenţă strategică şi decizională pe care o avea Franţa cu un secol în urmă, cred că nu sunt întrunite condiţiile şi nici nu se vor mai întruni curând, indiferent cât de mari vor fi fiind ambiţiile lui Emmanuel Macron. … „..-…

    Scindarea apărării continentului, al occidentului, al UE (Parisul refuză 1956 o apărăre UE.6 proprie, azi cere PESCO paralel cu NATO) se datorează politici franceze de distanţare faţă de SUA/NATO. PESCO nu prea are pondere militară azi şi mâine. Totuşi E. Macron e leaderul UE.27, va ramâne figura continentală dominantă 2017-2022. Lumea „multipolară” laudată de E. Macron la ONU e mai periculoasă, e mai riscantă pentru locuitorii ţării, pentru UE.27, decât „razboiul rece” est- vest până 1989?

    Zborul rachetelor de 15 minute e acelaşi pericol neschimbat de 60 de ani.

    Am preluat modelul francez de stat scrie A. Pleşu în sfera publică de repetate ori.
    „Vrem teritoriu” e politică de stat (1912 România atacă Bulgaria, Declaraţia de război 1916 Bucureşti, Soldaţi treceţi Prutul 1941/ Odessa /Stalingrad, Bucureşti declară în Decembrie 1941 război Statelor Unite ale Americii) dâmboviţean de un secol. La centenar tinerii români părăsec ţara.

    Ramâne problema cu budgetul francez, cu datorii de stat 100% BIP, deficit de budget 3 %, cu şomaj de 9% (tineri în banlieu 25 %), cu problemele economice interne. Greu la deal cu boii mici.

    Ponderea economică (Franţa 2000 miliarde Euro BIP, UE 15.000 miliarde Euro, China 10.000 miliarde Euro, SUA 15.000 miliarde Euro) are consecinţe politice, militare, culturale?
    Cu un BIP de 180 miliarde Euro România ( 1,2 % din BIP UE, cu 8500 Euro pe cap pe an / UE 25.000 Euro pe cap) preia 2019 preşedinţia UE.27. Fără o temă prioritară, fără o pregătire în această direcţie discutată în sfera publică din ţară şi UE.27?

    Cred că problemele interne la Paris şi la Bucureşti domină cu mult pe cele externe.
    Ingâmfarea „exception culturel” la Paris şi îngâmfarea dâmboviţeană sunt rude bune? Parlevous francais?
    Sunt mulţi păuni (escu) la Paris & Bucureşti?

  10. … imi aminteste de Lenin in Polonia:

    Brejnev, liderul partidului sovietic, se duce in vizita la Varsovia. Tovarasii polonezi il surprind cu un tablou, numit Lenin in Polonia.
    Brejnev se uita la tablou si spune:
    „E foarte frumos, dar cine este femeia goala?“
    „Este Krupskaia, sotia lui Lenin.“
    „Foarte frumos, dar cine este tipul asta care face dragoste cu ea?“
    „Este tovarasul Trotki.“
    „Si unde este Lenin?“
    „Lenin? In Polonia.“

    • Tare ma tem ca gluma de mai sus se potriveste ca nuca-n perete. O fi fost Krupskaya anti-sex, dar comparatia cu sotia lui Macron e nefericita, pentru ca nu cred ca s-ar gasi prea multi amatori pentru a-i pune coarne lui Macron in timpul calatoriei lui in Africa (sau Polonia).

  11. Este probabil ca Macron da impresia ca merge in toate directiile, dar tocmai pentru ca in sfarsit un lider francez încearca sa-si exprime viziunea clara despre lume si în acelasi timp pune vointa in anumite subiecte nationale si internationale nu cred ca e cazul sa criticam fara nici o retinere. Franta este singura putere militara europeana la momentul actual, are o economie care merge destul de bine, este a sasea putere economica mondiala, este inovanta în multe domenii (medicina, inginerie, matematica, cultura), de aceea comentariile negative la adresa Frantei mi se par invidie pura.

    • Și Ceușescu săracu’ alerga prin toată lumea ca sî-și expună viziunea despre ea. România lui avea a 6-a flotă comercială a lumii, o armată ceva mai numeroasă ca cea franceză și spre deosebire de Franța de azi ce stagneză economic în mod cronic, economia lui Ceaușescu cică creștea mai rapid ca cea japoneză (pe atunci considerată cea mai viguroasă și inovativă economie a lumii dezvoltate)…

      Periculos de multe similitudini, nu-i așa?

      • România RSR a păltit un preţ prea mare pentru gandomania titanului de la Scorniceşti. Tehnologie cumpărată pe datorii (siderurgie, chimie, petrol, masini, etc), minereu de fier cumpărat în lume, petrol din Iran, cu preţuri în lume care nu se pot anticipa (petrol 1,80 Dolari barilul în anii 1968 şi 32 Dolari barilul după cartelul OPEC 1972) totul in detrimentrul alimentaţiei locuitorilor.
        Cu 20 milioane de tone oţel (1 tonă oţel pe cap) pe an (RF Germania avea 40 milioane tone pe an, 500 kg pe cap), la Galaţi, Reşiţa (am văzut uzinele învechite, 200 de ani furnale) etc., a produs otel pe care niciodată nu-l putea prelucra în ţară pentru maşini, pentru preţuri mai mari. Titanul carpaţilor a ruinat budgetul statului, proprietar 100% la toate intreprinderile. Datoriile de stat au fost sfârşitul lui tragic (în Bulgaria s-a procedat 1989 altfel cu tovarăşul Jivcov, dă de gândit). Azi România (BIP 8500 Euro pe cap pe an, ZE cu 25.000 Euro pe cap) cu un BIP de 180 miliarde Euro pe an, Japonia cu un BIP de 4.100 miliarde pe an e NR 3, China (azi peste 50% din oţel pe lume) cu un BIP 10.000 miliarde Euro pe an e NR 2, nu cred că e cazul să folosim statistici.
        Un puric şi un elefant umăr la umăr….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro