Puncte cheie:
- În absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai Preşedintele Republicii Franceze;
- Nimic nu e sigur în politică, aşa cum bine se spune, dar de data aceasta suntem în faţa unei situaţii în care, dacă nu apare un element neprevăzut de proporţii catastrofice (atac terorist major, care să schimbe brusc starea de spirit a electoratului francez, dezvăluiri uluitoare sau scandal de corupţie care să-l privească în mod direct pe tânărul fost bancher Macron, ceea ce probabil nu este cazul), ne îndreptăm spre o victorie categorică a unui candidat care va continua angajamentul Franţei faţă de Uniunea Europeană şi va rămâne, politic şi administrativ, în liniile mari ale modelului democraţiei liberale;
- Contrar însă tezelor optimiste care au început să se vehiculeze după alegerile din Olanda, valul populismului anti-european nu a trecut. Dimpotrivă, cheia în care trebuie să citim rezultatele din această primăvară este tocmai creşterea suportului popular pentru candidaţii şi partidele naţionaliste şi anti-europene, la niveluri fără precedent în istoria postbelică a Europei. Deşi au pierdut în decembrie prezidenţialele la aproape cinci puncte procentuale, Norbert Hofer şi Partidul Libertăţii din Austria, FPÖ, conduc detaşat ca intenţie de vot la nivelul partidelor parlamentare, cu peste 30%. Geert Wilders şi partidul său de extremă-dreapta PVV au crescut procentual şi reprezintă acum a doua forţă politică a Olandei, iar Marine Le Pen a obţinut aproape 22%, deci mai mult decât tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, în 2002, care s-a calificat în turul al doilea al prezidenţialelor cu doar 16,86%;
- Faptul că niciunul din aceştia nu a câştigat încă vreun scrutin, clasându-se însă pe poziţia a doua, nu înseamnă că pericolul a trecut, ci că extremiştii urcă treptat şi îşi consolidează susţinerea în societăţile vest-europene cuprinse de curentul anti-sistem;
- Observaţia cea mai importantă după primul tur al prezidenţialelor franceze este, în opinia mea, că niciuna din forţele politice tradiţionale ale Franţei postbelice, republicanii şi socialiştii, nu au reuşit calificarea în finală, ceea ce este o premieră istorică pentru Franţa. Nu însă şi pentru Uniunea Europeană, unde în 2016 acelaşi lucru s-a întâmplat în Austria, cu popularii şi social-democraţii, semn că partidele istorice au început să piardă suportul democratic în favoarea unor platforme noi, fie viguros naţionaliste, populiste şi anti-europene, fie „radical” centriste şi pro-europene, care apără exact setul de valori fundamentale ale Proiectului European, pe care marile partide de centru-dreapta sau de centru-stânga ezită acum şi să le apere deschis, şi să le critice puternic, căzând în capcana unor discursuri false, artificiale, neconvingătoare.
*
Vestea bună a alegerilor franceze este redescoperirea tentaţiei Centrului politic liberal, a discursului pro-european autentic, decent şi raţional, curat, echilibrat, cinstit, singurul care poate să se mai opună acum cu succes extremismului bolnav, naţionalismului agresiv şi anti-europenismului scandalagiu, de dreapta sau de stânga. Vestea proastă pentru mainstream-ul politic francez este că niciuna din cele două forţe politice consacrate, cea de centru-dreapta (republicanii) şi cea de centru-stânga (socialiştii), nu se mai bucură de încrederea votanţilor şi nu se vor regăsi în finala prezidenţialelor, pentru prima dată în istoria celei de-a cincea Republici. La fel s-a întâmplat în 2016 în Austria, cu popularii şi social-democraţii, care nu reuşit să intre în turul al doilea. La fel se va întâmpla şi în alte ţări europene, pentru că schimbarea politicii în Europa a început şi nu mai poate fi oprită. Oamenii nu doresc doar alţi lideri, ci şi alte partide.
Capcana în care au căzut marile partide tradiţionale, republicanii şi socialiştii, a fost că s-au speriat de creşterea populismului şi nu au ştiut pe ce drum politic să o apuce, dacă să mai apere deschis şi onest Uniunea Europeană şi valorile democraţiei liberale sau să le critice virulent, distrugător. S-au arătat oportunişti, şovăielnici şi superficiali. N-au făcut convingător nici una, nici alta, şi au rămas în afara competiţiei politice de vârf, autolimitându-se la discursuri mediocre, reţinute, nici prea-prea, nici foarte-foarte, încercând să combine, ridicol, ideea de continuare a integrării europene cu ideea întăririi statului naţional dar şi a nesancţionării comportamentului abuziv al Rusiei (François Fillon), ingredientele liberalismului şi deschiderii cu cele iliberale, autoritariste, specifice protecţionismului, sau socialismul ultrageneros cu economia de piaţă a Uniunii Europene (Benoit Hamon). Oamenii n-au cumpărat aşa ceva. „Ciorile vopsite” nu mai au trecere, liberalii care vor să se arate conservatori şi naţionalişti sau, invers, socialiştii care dădeau 650 de Euro pe lună tuturor tinerilor până în 25 de ani dar se declară pro-UE au rămas pe locurile trei şi cinci. Cel mai bine s-au vândut opţiunile clare, limpezi, antagonice una faţă de cealaltă, „radicale” în felul în care şi-au apărat valorile, adică înverşunarea anti-UE consecventă a lui Marine Le Pen şi noutatea proaspătă, angajamentul pro-UE şi în cooperarea internaţională, valorile în esenţă liberale ale centristului Macron, pe care deopotrivă republicanii şi socialiştii le-au evitat, crezându-le compromiţătoare şi depăşite. Este pentru prima dată când auzim, aparent contradictoriu în teoria politică, de „centrul radical”, dar oximoronul folosit în cazul lui Macron are sens. Chiar şi performanţa neaşteptată, de aproape 20%, a radicalului de stânga anti-european Jean Luc Mélenchon arată resetarea jocului politic francez. Să nu fim surprinşi dacă o polarizare de acest tip, chiar dacă uşor atenuată faţă de ceea ce am văzut în Franţa, se va manifesta şi la alegerile din Germania, în septembrie.
Pe termen mediu, un asemenea risc de pierdere a relevanţei politice îl văd şi în România, la PSD şi PNL, care nu se pot decide dacă să fie cu adevărat pro-europene sau anti-europene, amestecând discursurile şi întreţinând confuzia şi lehamitea alegătorilor din cele două „lumi” (electorate) diferite cărora li se adresează. Noua polarizare politică în Europa este extreme-centru, clar exprimate pe falia discursului european şi a valorilor liberale, nu centru-dreapta versus centru-stânga, ultimele luptându-se în ambiguităţi. Centrul liberal pro-european are acum din nou o şansă, după compromiterea partidelor tradiţionale de centru-dreapta şi de centru-stânga, la fel de „obosite”, uzate şi corupte (moral, cel puţin), şi mai ales după ce polarizarea ideologică şi-a mutat recent falia politică pe aliniamentul extreme-centru. Acum 10-20 de ani, extremele nu ameninţau supremaţia politică şi obţinerea puterii în democraţiile occidentale, menţinându-se în general sub 10%, iar polarizarea se făcea pe falia centru-dreapta vs. centru-stânga, cu partide de centru nesemnificative. Desigur, în aceste noi condiţii, jocul politic radicalizat, în care extremele au devenit competitori redutabili, a devenit mult mai periculos.
Cine vrea să înţeleagă în ce direcţie se îndreaptă politica Europei, să se uite cu atenţie la prezidenţialele din Franţa, sau la cele de acum câteva luni din Austria. În vremuri de criză, alegătorii vor opţiuni clare, puternice, care să facă diferenţa, pe un set de valori sau pe altul. Salutăm calificarea lui Macron în turul al doilea şi foarte probabila sa alegere în funcţia de Preşedinte al Republicii Franceze, spunând totodată că ameninţarea crizei europene şi valul anti-UE nu au trecut, fiind mai puternice ca oricând. Doar că majorităţile raţionale din Franţa, Olanda şi Austria s-au dovedit mai înţelepte şi s-au mobilizat exemplar, apărându-şi valorile. Prezenţe la vot de 70-80% şi chiar peste acest nivel (Olanda – 83%) spun ceva, nu?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Totusi,
sa speram ca este un varf, similar cu cel inregistrat de Vadim cand a pierdut alegerile in finala cu Iliescu.
in mod normal trebuie sa urmeze un raspuns pentru revendicarile nemultumirile si frustarile societatior care au dus la ascensiunea populistilor iesiti din grote si alimentati puternic din est.
Poate chiar o schimbare de paradigma, cine stie.
Oamenii totusi trebuie sa inteleaga ca devierea spre nationalism si extremism nu e solutia corecta.
„Faptul că niciunul din aceştia nu a câştigat încă vreun scrutin, clasându-se însă pe poziţia a doua, nu înseamnă că pericolul a trecut”
dar in ce consta pericolul?
ca tot vorbim de pericole, de pericolul islamizarii societatii europene nu ne povestiti nimic?
sau de faptul ca sharia castiga teren printre tinerii „francezi”?
ps : v-a placut cartea lui Michel Houellebecq – Supunere ?
De tot mintiti ca Macron e de centru? E de stanga, un progresist pur sange, sustinut de elita financiara mondiala, cu scopul de a da lovitura de gratie Frantei europene….doua puncte cheie din programul lui spun totul despre ce va face: open door pentur imigratia non europeana (musulmana din Magreb in special) si faciilitati pentru marile corporatii….nu poti fi patriot si sa sustii un personaj care vrea sa te distruga ca popor prin importul masiv de oameni din alte culturi…iar faptul ca Le Pen e catalogata extremista e o mare manipulare a actualei elite politice, economice si a mass media din Europa…. a fi patriot, a dori sa ai contorlul asupra destinului propriei tari si popor, pentru aceasta elita mondialista a devenit sinonim cu extremist…cum nu vrei invadatori din Africa si OM, cum esti catalogat ca extremist…
il rog pe autor sa ne explice daca care bunovointa, de ce a fi impotriva migratiei non europene in europa si a considera ca aceasta trebuie oprita prin orice mijloace e considerat extremism si anti europenism? ce legatura are acest lucru cu eurpenismul? UE a fost creeata pentru a aduce beneficii tarilor europene si popoarelor europene, nu pentru a distruge popoarele europene prin a facilita, sub masca drepturilor omului, imigratia masiva din africa si OM (sau cel putin asa isi imagineaza multi la firul ierbii)…multi suntem constienti de beneficiile aduse de UE in plan economic, dar daca pe viitor pentur aceste beneficii trebuie sa platim pe plan cultural si chiar identitar, inclusiv prin disparitia ca popoare cu identitate europeana, deci daca va trebui sa alegem intre beneficii economice si disparitie identitara, de ce isi permit unii sa acuze popaorele de extremism pentru ca pun pe primul plan pastrarea identitatii?pana la urma economic am supravietuit sute de ani, mai bine sau mai rau, ne vom descurca si de acum incolo chiar si fara globalism…in Le Figaro a fost un articol interesant cu interviuri cu votantii lui Le Pen (tineri care votau pentru prima oara), si nici unul nu parea anti european, din contra, mutli subliniau ca imigrantii europeni (si est euroepni) sunt foarte usor de integrat datorita unui bagaj cultural comun, in antiteza cu imigrantii din Africa si OM, care nici macar nu doresc integrarea.
Si in ascensiunea lui Hitler tinerii au fost fascinati de viziunea lui asupra viitorului maret al Germaniei, oare chiar nu ati invatat nimic din ororile trecutului?!
Va place cum arata Romania de azi, subdezvoltata, furata, manipulata, pe termen lung tinerilor ce viitor li se pregateste…plecarea spre alte meleaguri!
De aproximativ 2-3 ani a devenit o moda in Europa nationalismul si radicalizarea ca solutii la problemele economice si sociale. S-a intimplat in Grecia, UK, Austria. Se petrece in Ungaria, Polonia, in Germania – AfD si este in crestere si in alte tari.
Oare noi romanii suntem imuni ?
Partidele mainstream sunt dezarmate, nu stiu ce sa faca. Sa faca concurenta extremistilor prin abordarea unui discurs si mai agresiv- marketing politic sa ia voturi, sau sa predice vechile valori politice si sa riste sa piarda voturi ?. Pe termen mediu si lung extremismul in politica este perisabil Chiar FN in Franta are un discurs mai soft, diferit fata de perioada cind taticul lui Marine, Jean Marie era la butoane,
de fapt nimeni nu mai intelege nimic si lumea e confuza de aceea votul a fost asa de divizat
macron nu a castigat datorita platformei sale ci pentru ca;
fillon candidatul dreptei s_a facut de ras(se pare ca o campanie concertata a mass mediei a fost montata impotriva lui pentru a l favoriza pe macron care e preferat de capitalul francez)
hollande s_a facut de ras ca presedinte tragand in jos socialistii.
Votul in Franta reflecta exasperarea populatiei dezamagita de zeci de ani de clasa politica aflata la putere, incapabila sa rezolve problemele cu care se confrunta francezii. Standardul lor de viata a scazut constant in ultimii zeci de ani, iar tapii ispasitori sau cauzele problemelor lor sunt vazute de multi ca fiind: capitalismul, globalizarea, Europa, imigratia, care duc la costuri mari cu datoria sociala si la somaj, toate combinate cu politicieni incapabili sau prea fricosi sa ia decizii pentru a face fata problemelor. Agricultorii, desi cu o calitate a produselor exceptionala fata de alte produse la nivel european si mondial, nu traiesc bine, desi muncesc din greu si sunt 100% mecanizati si au ajutoare. Bogatii si nu numai, sunt deranjati de impozitele mari si de mizeria (la propriu) si delicventa adusa de imigranti in cadrul lor de viata pana nu demult chic. Aici intra mai ales rromii nostri care au un talent exceptional de a se face remarcati. Francezii dau vina pe circulatia libera a persoanelor, impusa de Europa, pentru ca nu pot sa scape de ei. Nu e placut ca la fiecare colt de strada sa fie un cersetor mizerabil si in transportul in comun sa fii jefuit in mod constant de tinerii rromi care stiu ca datorita varstei nu risca nimic. Cei care si-au pierdut locurile de munca datorita delocalizarilor de intreprinderi care au plecat in China sau in tari cu un cost al muncii redus, dau vina pe globalizare si iarasi pe Europa. Saracii vor sa fie asistati social si nu le convine ca si altii din Europa de Est sa vina sa se branseze la ajutoare sociale si restul, toate platite din impozitele celor care muncesc legal in Franta. Toate astea si altele explica votul fragmentat de azi din Franta si orientarea anti europeana a majoritatii candidatilor. Eu cred ca problema lor e laxismul. Ca nu pedepsesc delicventii, ca tolereaza lucrurile care nu merg bine sa evolueze si sa se agraveze. Ca nu inchid moscheile radicale, etc. Pe Macron l-au votat cei care nu puteau sa voteze cu extremele, deci nu neaparat din convingere, ci din dezamagire fata de partidele traditionale.
Pai dom’ profesor, nu ne spuneti mai nimic…Explicati-ne de ce s-a ajuns aici? Chiar sunt „extremisti” buna parte dintre alegatorii francezi si/sau austrieci?
E. Macron va fi ales în turul doi cu ca. 80 % din voturi. Biografia:
-magister: lucrarea despre Machiavelli
-diploma despre Hegel
-asistent la filozoful Paul Ricoeur
-director în ministerul de finanţe
-participă la institutul Montaigne- think tank francez
-e bancher & partener la banca Rothschild (preluarea firmei Pfiter /SUA /farmaceutice de către Nestle/Elveţia)
-consultant al lui F. Hollande
-ministrul economiei şi al finanţelor în cabinetul Valls (legea Macron, pachet de reforme)
-crearea 2017 En Marche (ne mai e parte a vechilor partide tradiţionale).
E. Macron preia o moştenire 2017- 2022 (şomaj ridicat la tineri, deficit de budget peste 3 %, datorii de stat 96,3 % peste 60 %, violenţă în banlieu, etc) care îi e bine cunoscută.
… „… Contrar însă tezelor optimiste care au început să se vehiculeze după alegerile din Olanda, valul populismului anti-european nu a trecut… „….
Legea electorală franceză pentru parlamentare în iunie 2017 marginealizează din nou Front National/ Marine Le Pen, ca în ultimile decenii (numai candidatul majoritar obţine un sediu ca reprezentant al circumscripţiei în parlament, deci două- trei locuri pentru Front National 2017- 2022). Alegerile parlamentare în UK în iunie sunt în favoarea premierului T. May şi duc la marginalizarea Ukip & Falange în parlamentul britanic (Scoţia?). Bundestagswahl 2017 e în favoarea CDU/A. Merkel (Große Koalition / 38 % CDU plus ca. 28 % SPD) şi în defavoarea Grüne / Linke (AfD 9 %).
… „.. Pe termen mediu, un asemenea risc de pierdere a relevanţei politice îl văd şi în România, la PSD şi PNL, care nu se pot decide dacă să fie cu adevărat pro-europene sau anti-europene, amestecând discursurile şi întreţinând confuzia şi lehamitea alegătorilor din cele două „lumi” (electorate) diferite cărora li se adresează. … „….
In presa recentă europeană se discută principiile de INCLUZIUNE (Willkommenskultur & Berlin) şi EXCLUZIUNE & naţionallism xenofob. Intrebarea autorului e arzătoare. Cum se va prezenta România la preşedintţa UE2019?
Ce e de sărbătorit 1918- 2019? Principiul de INCLUZIUNE & patriotism promițător şi îndrăzneț de la Declarația de la Alba Iulia 1918 sau principiul de EXCLUZIUNE, naționalismul xenofob ( epurarea etnică 1939 – 1989, legionarismul ortodox interbelic & naționalcomunismul autohton / constituiția 1923: stat național UNITAR centralizat,… care model francez…?? … E. Macron/ Marsilia 2017 & PRO UE27 & INCLUZIUNE …. sau cel naționalist xenofob de EXCLUSIUNE / Front National Marine Le Pen … originea sanguină,.. religia.. Ponta & K. Iohannis …. )?
Viitorul e deschis.
KURT,
RO are antecedente serioase gen ”politica lui Macron”. Inca de la alegerea lui Johannis ca presedinte. Vezi apoi ”Colectiv” si ”Rezist ” cu urmarile lor …clare pt.politica din RO. Cum va arata RO in 1919? Cu JOHANNIS PRESEDINTE ! Alegerile care urmeaza vor consolida intreaga desfasurare, mai ales ca ”exemplul” francez va evolua si va fi un sprijin si pt RO pe acest drum. JOHANNIS se descurca f bine ca …”neamto -roman” ce este !!! Sigur ca stii bine istoria romaneasca. Adu-ti aminte de Hans Benkner si Neacsu de la Campulung(500 de ani de limba romaneasca documentata istoric !) De acelasi Benkner si de CORESI, mutat cu tipografia lui la Brasov la invitatia ”judelui Brasovului” , care initiase ,intre timp ,o ”moara de hartie ” acolo. Si care a condus la fixarea formala a limbii literare unice romanesti (in 1547 – tot 500 de ani de atunci),dar si la primul embrion ”capitalist ” pe meleagurile astea ! In opinia mea ele sunt niste ”semne” de bun augur pentru ceea ce poate urma in RO.Nu uit nici ”antecedentele sasesti” ale lui HONTERUS sau ale istoricului Johannes TROSTER si altii !
Într-adevăr Macronul are prima șansă în turul II. Numai că aici se scapă din vedere o chestie importantă: El nu a ajuns aici prin el însuși, ci cu sprijinul „serviciilor”. Știu că sună a la Latrina 3 dar cred că e o chestie totuși credibilă. Fillon a avut de departe prima șansă până în momentul în care au început să apară în mod convenabil dosărelele de corupție.
Nu vreau să afirm (Doamne ferește!) că găinăriile lui Fillon ar fi inventate de justiția băsistă ci doar că ele au fost scoase din dulapul cu scheleți în mod selectiv. De la moartea lui de Gaulle încoace nu a fost politician de vârf francez care să nu fi fost corupt până în măduva oaselor. Pe scurt: Giscard d’Staing scandalul bijuteriilor primite de la împăratu’ canibal Bokassa I-ul. Mitterand cu business-urile frauduloase cu arme prin Africa ale lu’ fii-su + bonus după moatea sa s-a descoperit că eroicul luptător cu cheie incipientă în rezistența frnceză fusese și ciochist la Gestapo :P . Chirac pentru găinăriile comise la primăria Parisului (a primit recent câteva luni cu suspendare), Sarkozy cu șpăgi de la Gaddafi și până la culmile meschinăriei, ministrul socialist al apărării Chevenement (fost prim-minisru și candidat la prezidențiale, etc.) ce vindea en gross în anii ’80 documente secrete securității române și bulgare pentru $300-$400/lună de la fiecare :P. Dintre toți ăștia singurul care a plătit cu adevărat a fost prostu’ famigliei premierul socialist Pierre Beregovoy ce și-a încheiat mandatul printr-o acrobație spectaculoasă zburându-și creierii tocmai de 1 Mai :P (socialist adevărat până la capăt!) Și când te gândești că bietul om fusese prins doar cu un împrumut fraudulos de vreo 1 milion de franci ($200000) pentru care marii rechini nici nu s-ar fi dat jos din paturi :P
În fine întrebarea e nu dacă un politician francez e corupt, ci cât de corupt e. Dacă serviciile erau fair scoteau toți scheleții de prin cufere și aveam în turul 2 un meci nepreche între ciobanul cooperatist Lassale și proletarul-sindicalisit-troțkist Poutou :D
https://www.youtube.com/watch?v=YH476oLSYj8 (de pe la minutul 3.35 încolo e fabulos)
Cât despre Macron, salvatoru’ democrației franțuzști, îmi permit o predicție: Ăsta va izbuti să fie chiar mai catastrofal ca Hollande. De aici și entuziasmul lui Hollande pentru el. Și-a plantat ouăle sub pielea chinuitei republici franceze aflată în plină agonie. Asta e moștenirea sa politică: Unul pe lângă care chiar și „the supreme French idiot” Hollande va apărea ca o creatură rezonabilă :D Iar cireașa de pe tort: O foarte posbilă finală după mandatul lui Macron între Le Pen & Melenchon. No, atunci să vă văd de unde scoateți răul cel mai mic :P
Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariu.
Am aflat multe lucruri noi. Discursul lui Jean Lassale e impresionant. Și foarte trist.
Cela m’a fait plaisir.
Avand in vedere ca Le Pen este tinuta in brate de serviciile secrete rusesti, cred ca este naturala implicarea serviciilor secrete franceze. N-as spune ca Macron este produsul lor, dar sunt convins ca se duce o lupta intre servicii in tot Occidentul, care s-a declansat de cand rusii au declarant razboi cam peste tot: de la Brexit, la Trump.
A venit momentul ca Occidentul sa aiba o reactie pentru a se proteja de o fragmentare si prabusire rapida sub valul populismului coordonat de la Moscova.
În cel mult 10-15 ani, cel puțin încă un stat din nucleul european va părăsi barca. Încet, încet, oamenii realizează că națiunile și interesele lor trebuie puse pe primul plan și nimic altceva.
Filosofia globalizării cultural-politice e contestată din ce în ce mai mult și considerată tot mai des a fi un eșec, mai ales că se încearcă impunerea ei cu forța în politica internă a națiunilor europene puternice, națiuni care au înțeles că încep să conteze din ce în ce mai puțin pe plan internațional.
Așa se explică de ce e partidele naționaliste au o cotă uluitoare de încredere în occident, iar pe la noi nu există nici măcar un partid naționalist de buzunar. Noi nu avem practic nimic de pierdut, pe când ei vor suferi enorm de pe urma acestor măsuri impuse din afară.
„Să nu fim surprinşi dacă o polarizare de acest tip, chiar dacă uşor atenuată faţă de ceea ce am văzut în Franţa, se va manifesta şi la alegerile din Germania, în septembrie.”
Nu cred ca in Germania se va intimpla ceva asemanator Frantei. Pe de o parte AfD, partidul „care este” cumva altfel, s-a canibalizat, se maninca intre ei si nu gasesc o linie si nici un leader. Pe de alta parte in Germania se traieste inca f. bine, somajul e extrem de scazut, veniturile cresc, doar incalzirea globala produce o primavara extrem de friguroasa.
In alta ordine de idei nu cred ca e corect sa vorbim de antieuropeni, acest antieuropenism e de fapt antimigratie, antiislam, sa nu facem confuzii. E f. posibil sa fii european convins dar totusi contra avalansei islamice.
Zilele trecute am mers cu tramvaiul, o fac extrem de rar, pot sa pun pariu ca nu era absolut nici un neamt in tramvai. In urma cu 20 si ceva de ani mergeam zilnic cu tramvaiul, cred ca procentul era de 80-20 in favoarea nemtilor.
„Noua polarizare politică în Europa este extreme-centru, clar exprimate pe falia discursului european şi a valorilor liberale, nu centru-dreapta versus centru-stânga”.
Este descrierea scenei politice de astazi (pe care am formulat-o putin altfel intr-un articol mai vechi : „Clasificarea partidelor in partide de extrema stanga, extrema dreapta, centru-stanga si centru-dreapta nu mai acopera, cu acceeasi acuratete ca altadata, realitatea scenei politice contemporane. O abordare mai utilizata in timpurile de astazi este aceea care imparte partidele politice in partide “mainstream” (…) si partide asa-numite “anti-sistem”).
Ma intreb insa cat va mai avea resurse „centrul” liberal, pro-european, sa ramana „mainstream” – tendinta dominanta adica – daca tinerii francezi din segmentul 18-24 ani au votat in proportie de 51% cu extrema dreapta si cu extrema stanga comunista…
Să nu strigăm hop! până nu sărim gardul.Dacă între cele două tururi vor mai fi două-trei atentate teroriste,nu ştim cum va evolua electoratul francez.Să observăm numai că după primul tur forţele pro-europene şi cele anti-europene sunt aproape la egalitate(Le Pen+Melenchon+ceilalţi de la coadă).
De fapt,ceea ce întâmplă în Europa(dar şi în SUA) este o luptă între „naţionalişti” şi „globalişti” iar temerea cea mare a „naţionaliştilor” este că statele-naţiune vor fi pulverizate de mişcările globale(ca de ex.emigraţia necontrolată).Din acest punct de vedere,”globalismul” este profund a-istoric şi sfidează dezvoltarea naţiunilor şi statelor de-a lungul întregii istorii a omenirii.Pe de altă parte,se pare că globalismul este o evoluţie obiectivă a aceleiaşi omeniri(dar aşa ziceau şi comuniştii despre „internaţionalismul proletar”…)
Bună remarca că şi în România partidele mari încă nu au înţeles ce se întâmplă în Europa şi în lume.La întrebări ca:
-pro sau contra Europa?
-pro sau contra atlantism?
-pro sau contra Rusia?
partidele româneşti nu au răspuns clar.Se merge,perdant,la jocul la „cele două capete”,calea cea mai sigură de a ieşi din istorie.
„Noua polarizare politică în Europa este extreme-centru, clar exprimate pe falia discursului european şi a valorilor liberale… jocul politic radicalizat, în care extremele au devenit competitori redutabili, a devenit mult mai periculos.” – yeah, right!
De unde şi până unde e Le Pen „extremistă”? S-a pronunţat ea vreodată împotriva democraţiei parlamentare, statului de drept, pluripartidismului, drepturilor şi libertăţilor fundamentale etc.? Chiar aşa, nu mai ştim ce înseamnă „extremism”?
Din fericire există şi voci, puţine ce e drept, neafectate de propaganda „corectitudinii politice”. Una dintre ele este Sever Voinescu:
„Revenind la Marine Le Pen, ceea ce mi se pare cu totul fals este etichetarea ei drept „extremistă de dreapta“. Las la o parte că e din ce în ce mai neclar ce i acela extremism într-o Europă în care respectivul cuvînt a devenit o etichetă pe care orice om (politic sau nu) o pune imediat pe fruntea adversarului său. A fi extremist este, astăzi, eticheta oricărui dezacord. Că extremismul politic este o formă a răului, nu am nici o îndoială. Dar că orice om care nu ne place este extremist mi se pare nu doar o formă vinovată de diabolizare, ci și o dovadă că limbajul politic este tot mai rudimentar și, pe cale de consecință, că gîndirea politică a devenit tot mai primitivă. De ce este Marine Le Pen extremistă, așadar? Pentru că susține agresiv ieșirea Franței din Uniune? De ce n-ar fi extremiști și cei care militează pentru o Europă federală, cu unică suveranitate, atunci?”
http://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/ce-ramine-dupa-spaima-marine-le-pen
Articolul puncteaza exact problema Europei si metafora „cioara vopsita” este bine aleasa. Tentatia partidelor clasice de a imprunuta limbajul extremei drepte este pagubos pentru tarile respective si pentru ele insele. Cazul Fillon este evident. Dar cel mai clar exemplu sunt Conservatorii din UK, pe care nu mai deosebesti de Extrema dreapta. Si electoratul este arata schizofrenie cand in alegerile Europene trimite un contingent numeros de extremisti in Parlamentul European, dar cand se joacs pe bani in alegerile legislative, atunci nu aleh UKIP, vezi din nou Franta si UK.
Dupa alegerile de anul trecut din Statele Unite, cand, tot asa, analistii adunau procente din sondaje, eu as fi mai retinut in ceea ce priveste asemenea prognoze. Tot la fel ca in Statele Unite, acest tur 2 va fi o alegere intre doua variante la fel de proaste.
Cat despre „valori” si „apararea” lor, discutii despre centru-stanga si centru-dreapta… mi se pare un pic hilar la starea de astazi din Europa
Sunt convins ca daca demonstrantii din centrul Parisului ar fi fost sustinatorii lui Le Pen, nu ar fi numiti demonstranti, ci extremisti de dreapta
https://www.yahoo.com/news/clashes-paris-election-results-announced-204552440.html
Desigur ca dl Macron va fi presedintele Frantei si ma bucur ca chiar si acum cand stie acest lucru a tratat cu atentie cominicarea pe care i-am facut-o pe facebookul dsale, ieri 25 aprilie, referitoare la conceptia mea despre Calea a treia, prezentata ocazional si aici si mai in detaliu pe blogul meu. I-am prezentat ideile mele in domeniu pentru ca am aflat ca si dsa ca si Anthony Giddens, este preocupat de aceasta problema intradevar deosebit de importanta pentru umanitate.
Dupa ce textul trimis de mine a stat niste ore in ordinea cronologica pe care o detinea a fost promovat in fruntea postarilor ordonate dupa relevanta ceea ce mi-a intarit convingerea ca l-a remarcat.
Eu mai mult de atat pentru promovarea acestor idei nu pot face.
Este mai mult decat suficient ceea ce faceti, stimate domn ! As spune chiar excesiv…
Ma bucur ca sunteti informat.