joi, mai 19, 2022

Mai știe oare dl.Tudorel Toader sensul cuvântului „onoare” ?

Sesizam într-unul dintre primele comentarii prilejuite de Ordonanța de urgență referitoare la legile justiției, ordonanță dată luni dimineața de guvernul condus de doamna Viorica Vasilica Dăncilă, discrepanța dintre declarațiile premierului și cele ale ministrului Justiției, dl. Tudorel Toader.
În vreme ce d-na Dăncilă susținea sus și tare că pretinsele „armonizări” la legile justiției operate de sus-menționata ordonanță au fost făcute de dl. Toader în conformitate și în urma consultărilor pe care “făptuitorul” le-ar fi avut cu Comisia de la Veneția (d-na Dăncilă făcea această declarație în deschiderea ședinței de govern și nimeni nu a contrazis-o), în scurta și îngâmfata lui ieșire în fața presei dl. Toader a negat superior și plin de emfază consultările cu pricina. Trebuia să înțelegem că toate aceste modificări sunt produsul minții sale excepționale, de profesor, jurist de seamă, somitate științifică, rector și membru al Comisiei de la Veneția. Mai exact de ins care face tot ce poate, până și imposibilul, spre a fi pe placul majorității parlamentare, îndeosebi a pesediștilor d-lui Liviu Nicolae Dragnea care îi puseseră gând de remaniere. Se zice chiar (a spus-o deputatul Rădulescu-Mitralieră) că, înainte doar cu o seară de emiterea Ordonanței respective, dl. Tudorel Toader a mers să ia lumină de la sediul central al PSD din Kiseleff 10, obținând astfel elogiile unei somități de talia lui Eugen Nicolicea, licențiat în Drept al Universității „Spiru Haret”.
Era, încă de atunci, mai mult decât evident că autoritățile guvernamentale de la București se dedau la cel mai josnic și iresponsabil joc de-a alba-neagra cu Comisia de la Veneția. Că se folosesc de numele și prestigiul acesteia spre a-și pune în practică ticăloșiile.
Iată însă că replica acesteia nu s-a lăsat mult așteptată. A venit în cursul zilei de vineri și a fost una dură, neiertătoare. Practic, Comisia de la Veneția desființează toate modificările arbitrare, multe, cu dedicație, operate de majoritatea parlamentară la Codul penal și Codul de procedură penală. Sunt analizate punctual și cu lux de amănunte toate abuzurile la adresa bunului simț juridic comise de parlamentarii români, reprezentanți ai PSD și ALDE (în frunte cu atât de compromișii Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Florin Iordache, Steluța Cătăniciu) unele dintre ele certificate de atât de politizata și decredibilizata Curte Constituțională a României. În fruntea căreia tronează omul de partid Valer Dorneanu.
Într-o reacție rapidă, deloc în specificul firii domniei-sale, președintele Klaus Iohannis a cerut demisia ministrului Tudorel Toader. Într-o caraghioasă și în specificul personalității domniei-sale replică publicată pe facebook, dl. Tudorel Toader precizează că nu vede nici un motiv spre a-și da demisia de vreme ce modificările incriminate de Comisia de la Veneția nu ar fi opera domniei-sale. Se poate. Numai că modificările cu pricina s-au produs și datorită tăcerii lașe a ministrului Justiției. Nu l-am auzit pe marele profesor de Drept constituțional și rector suspendat al Universității ieșene, Universitate care, din februarie 2017, atunci când dl. Toader a devenit ministru suferă, din cauza rectorului său, grave scăderi la capitolele prestigiu și imagine, să ia nici cea mai firavă poziție publică față de terfelirea ideii însăși de justiție la care se dedă coaliția guvernamentală care l-a cocoțat în funcția pe care o ocupă în guvernul României. Din contră.
Zelosul domn Tudore Toader a exacutat cu spinarea plecată însă guraliv din cale-afară toate ordinele primite. S-a așezat decis în rândul apărătorilor penalilor, a declanșat războiul împotriva DNA, a procuratorii generale, face numiri mai mult decât controversate. încercând să promoveze în funcție non-valori așa cum se arată a fi d-na Adina Florea despre care ne-a lăsat să înțelegem că o va mai propune o dată în fruntea DNA în cazul președintelui Iohannis, polemizează de pe pozițiile stăpânilor săi politici Dragnea și Tăriceanu cu Administrația Prezidențială.
Este de așteptat ca în zilele viitoare, îndeosebi în cursul consultărilor pe care se pare că președintele Iohannis le va avea zilele viitoare cu partidele parlamentare pe tema situației critice din justiție, PSD și ALDE să facă scut în jurul d-lui Toader. Acestuia fiindu-i deja străină orice urmă de sens din definiția cuvântului onoare.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „toate aceste modificări sunt produsul minții sale excepționale, de profesor, jurist de seamă, somitate științifică, rector …”

    Să presupunem că vorbim despre un arhitect, ori un inginer constructor, „cu o minte excepțională, profesor, profesionist de seamă, somitate științifică, rector” șamd. Și acesta face un pod care se surpă încă înainte de a păși primul trecător pe el. Cât de îndreptățiți mai suntem oare să spunem că omul acela este „cu o minte excepțională, profesor, profesionist de seamă, somitate științifică, rector” ?! Mai ales dacă nici măcar nu poate vorbi coerent despre „isprava” sa?!

    Am văzut cu toții motivarea raportului de demitere a d-nai Codruța Kovesi. A fost o mizerie! Nici vorbă de profesionism! Cum a fost omul acesta rector al unei universități și poate scrie și citi o asemenea porcărie?

    Cât de profesionist putem să-l considerăm dacă la întrebările recente ale jurnaliștilor cu privire la „modificarea modificării” prin recenta OUG, dl T Toader răspunde astfel : „Reporter: Se aplică retroactiv articolele? Tudorel Toader: Ideea e că nu vă spun, dar fiţi de acord să nu monopolizeze cineva toate întrebările. R: Se aplică sau nu retroactiv? E aceeaşi întrebare pusă de toţi…T T: De toată lumea care nu ştie. N-aţi citit ordonanţa? R: Sunt interpretări diferite. T T: Ca la orice act normativ. Interpretările diferite se datorează unor abordări diferite. R: Care e această abordare? T T: Nu sunt deţinătorul adevărului absolut. ”

    Este penibil. dacă ar fi fost profesionist ar fi putut oferi o interpretare în mod profesionist a ticăloșiei pe care a făcut-o.

  2. (Off-topic) Chestiunile pe care le tratați ad-personam au fost lămurite de av. poporului care arată (citând curtea constituțională) că instituția aceea este unipersonală. (Desigur, d. Ciorbea greșește când își ia libertăți nepermise tocmai de această împrejurare, cum ar fi plecatul în concediu sau, mai general, lipsa de disponibilitate 24/7/mandat; prin urmare nu absența/interzicerea delegărilor este ilegală, ci tocmai lipsa av. poporului care trebuie atacată -și poate fi atacată de oricine în contencios adm&constituțional- fiindcă există prevederea că dacă nu-și exercită 90 de zile atribuțiile pierde funcția deci indirect s-ar deduce -contrazicând așadar curtea constituțională- c-ar mai putea lipsi, vorba ceea, pe ici-colo, în punctele esențiale; mai mult, d. Ciorbea greșește și față de sine însuși când ia o pauză, demolând propria imaginea de putere de muncă despre care ne amintim/documentăm din ședințele de guvern de acun 20 de ani). Revenind la persoanele din textul dumneavoastră, nimic nu justifică tratamentul ad-personam.

  3. Iasiul scoate tudorei pe banda rulanta….Asta e concluzia acestui articol!!!!! Numai pile, cunostinte si relatii…doctorate plagiate iar beneficiarii iata ajung si ministrii. Ei nu produc ci strica…fudulie mare ca din bou de la tara a ajuns ministru la oras!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro