joi, martie 28, 2024

… mai da-le, Nicule, inca o suta! – Da’ pana cand, tu, Varvara?

… ca n-oi fi eu ultimul roman care-si mai aminteste de Decembrie ’89 sau de filmul ‘Toamna bobocilor„! N-oi fi eu ultimul roman care are asa, un sentiment de deja vu, deja vecu (scuze, pentru lipsa accentelor), cand o aude pe Viorica Dancila vorbind despre Banca Monetara (sic!) si despre marirea pensiilor cu … o suta de lei. Nu mai conteaza daca e sau nu o legenda urbana: Cand, la mitingul de la Bucuresti, din decembrie ’89, multimea a inceput sa se agite nepermis, Elena Ceausescu i-ar fi zis lui Nicolae: „Mai da-le, Nicule, inca o suta!

Nicu a promis, dar n-a mai apucat s-o si dea, c-au fost amandoi impuscati de Craciun.

Vorba lui Kurt Vonnegut, asa merg lucrurile.

Inainte de acel Decembrie, au mai fost facute filme cu ingineri agronomi, veterinari, profesori la tara, medici rezidenti la dispensare satesti, etc. Unul dintre ele a fost „Toamna bobocilor” (regia, Mircea Moldovan, scenariul, Petre Salcudeanu). Jucau acolo Draga Olteanu-Matei – un rol de femeie „hotarata”, Varvara, care-i venea manusa – si Marin Moraru – un rol de sot „sub papuc”, Toderas, disciplinat si ascultator – care-i venea tot manusa.

Asa, cam ca doamnei Dancila, doar ca pe dos.

La masa, Varvara il tot trimite pe Toderas dupa una, alta, cu un exces de blandete. „Toderas, dragule, si putina sare!” De fiece data, Toderas sare ca sfarnelul: „Da, Varvara!” Varvara, insa, e greu de multumit: ‘Toderas, dragule, si putin, piper, si putina apa …”

In cele din urma, Toderas cedeaza. In cele din urma, pana si Toderas cedeaza. Si tipa: „Da’ pana cand, tu, Varvara?

Pana cand, tu, Varvara?

Sa nu ne pierdem bunul-simt. Bunul-simt e pretios, in limba romana. Nu e englezescul „common-sense” („simtul comun”). De ce? Pentru ca simtul comun nu e neaparat si bun.

La multi ani dupa acel Decembrie ’89, in care „mai da-le, Nicule, inca o suta!„, se intampla ca traiam in America. Si ca premier era Adrian Nastase, care le „dadea” profesorilor „bonuri de masa”. In primele luni de trait in America, ca proaspat imigrant, cu trei copii, ma calificasem si eu la „bonuri de masa”. Eram sub pragul de saracie. Dupa cateva luni, castigam suficient, si nu ma mai calificam. Umilinta, insa, traita cand, la „aprozar”, dadeam, in loc de bani, „bonuri de masa”, mi-a ramas insurubata in suflet. „Mai da-le, Nicule, inca o suta!” Imaginati-va surpriza pe care am avut-o cand, reintors in tara, am constatat ca profesorii de liceu sunt recunoscatori pentru bonurile de masa. Recunoscatori! Profesorii de liceu din Romania erau recunoscatori pentru ca primeau, de la guvernul Adrian Nastase, bonuri de masa, ca somerii. Sub pragul de saracie.

Acolo s-a pierdut bunul-simt. Nu „common-sense”, ci bunul-simt. Pentru ca omul nu se hraneste cu bonuri de masa. Se hraneste cu intelesuri. Vorba poetului, „ca nu-i tot una leu sa mori, or cane-nlantuit!

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. mai tarziu, Victor Ponta a fost prins cu un plagiat de sute de pagini. Mi s-a cerut sa-mi dau parerea intr-un caz care, pentru orice robot, era dincolo de dubiu: plagiat de sute pagini! Si? Simtul comun a zis ca nu e mare lucru, Victor Ponta sustine si astazi c-ar fi fost un plagiat „politic” (?!?), Hamlet avea dreptate inca de atunci, „the time is out of joint” – si-a iesit din tatani.

Acum vreo doua luni, vorbind cu un roman despre dezastrul din educatia roamaneasca, omul a dat din cap, intelegator, si-a zis „Asa e! Si io mi-am luat o diploma de la ceva universitate din Alba Iulia, dar nu mai stiu cum ii zicea si nici in ce am diploma!” Nu inventez nimic.

Ne-am pierdut bunul-simt.

Da’ pana cand, tu , Varavara?

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Hai să fim serioși! Dvs. vreți o facultate făcută pe bune, într-o lume în care dacă ești căsătorit trebuie să specifici ”cu o femeie” ? :)

    Facem o comparație între Viorica Dăncilă și Martin Schulz, fostul președinte al Parlamentului European și ulterior al SPD? :)

    • Atat simtul comun cat si cel bun fac ca nu e necesara, si nici atat ceruta, „specificarea” sexului partenerului de viata. In orice caz, nu in lumea civilizata care permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Poate, intr-una paralela…?

      • @Ela – stimată doamnă, ”atat simtul comun cat si cel bun” realizează ridicolul unei căsătorii între persoane de același sex. Însă în momentul când o includem în legislație, ea depășește faza de ridicol, devine pur și simplu o glumă proastă. Pe asta se baza similitudinea cu a obține ”o diploma de la ceva universitate din Alba Iulia, dar nu mai stiu cum ii zicea si nici in ce am diploma!” :)

    • Martin Schulz macar avea/are simtul umorului si o cunoastere a propriilor limite.
      by the way nici Martin Schulz nu mai este ceea ce a fost cam din februarie 2018…

      Nu o sa il auzi niciodata pe Martin Schulz ca spune ce ei – PSD-ul german – au crescut economia asa cum vorbeste cu mult patos, este adevarat, insasi dansa Varvara noastra…

  2. Acum 12 ani m-am învîrtit vreo oră împreună cu un amic ca să găsim Universitatea Bioterra.Amicul în cestiune trebuia să-și ridice diploma de manager în agroturism fără de care nu putea să-și administreze afacerea din turism, el fiind un simplu inginer de aviație care făcuse facultatea ceaușistă de aeronave și pe care acum îl mînca în cur să fie antreprenor în România mereu surprinzătoare care o ecsplora pă Carpathian Garden a lu’ Nutzy. Tocmai se dăduse o lege care trebuia să bage bani în conturile bișnițarilor care scoteau bani cu particularele și era musai să cotizezi la ei pentru o diplomă de-asta. Omul habar n-avea pe unde e universitatea (bă, tre’ să fie pe lîngă Romatsa, că așa mi-a zis ăla!), pentru că de partea academică se ocupase șoferul lui, care mergea periodic cu plicul și carnetul de student la examene, așa că din om în om am ajuns și la celebra facultate, de unde și-a extras omu’ cu semnătura în original, petecul de hîrtie în schimbul unui plic mai baban. Dup-aia a aflat că a fost coleg cu primarii Negoiță și Pandele, cu miniștrii secretari de stat și o puzderie de directori de prin ministerele patriei. Pentru că a fost bun platnic, l-au întrebat dacă nu vrea și un doctorat. Nu a vrut pentru că ”sînt nesimțiți și plusează, dă-i în morții mă-sii de nehaliți!”. Pentru că erau prea mulți nehaliți din ăștia și la ANAF, poliția economică, procuratură, primărie, etc., și-a făcut bagajul și acum e în Canada, unde șurubărește pe bani frumoși la bancurile de probă de la Pratt&Whitney.

    • Domnule Cetătean, muuult mai puţin turmentat decât mulţi dintre ministri ori parlamentari, am râs cu poftă citind răspunsul Dvs. Evident, articolul d-lui Alin Fumurescu pune pe tapet încă o dată gravitetea problemelor, iar subiectul este mai degrabă de plâns. Dar răspunsul Dvs. a fost, pentru mine cel puţin, grozav. Are acel ton de ironie cu care priveşti viaţa cât se poate de serios. Citindu-l. mă gândesc că mai există ceva şanse pentru România. Depinde însă dacă vom ţine cont de ele. Deocamdată, soluţia aleasă de prietenul Dvs. s-a dovedit a fi mai bună. Şi pentru copiii mei la fel, din păcate…. Oricum, aveţi un real talent la scris! Şi la surprins estenţa problemelor…

    • Mai draga povestea matale este complet falsa si sa spui si de ce:

      Fie el oricat de neinstruit ar vrea sa para dara dupe ce termina aeronavele inginerul nostru, iti garantez, poate gasesi orice bodega, orice cafenea ca sa nu mai zic ca poti gasi si facultatea aia de impachetat fum….

      Iti spui din iexperienta unui preten care a tinut sa imi precizeze ca la absolvirea facultatii de aeronave se da odata cu diploma si un giro cu sistem de navigatie astfel incat nu te mai poti pierde pe nicaieri. si gasesti orice – inclusic acul in carul cu fan al stimabilei Varvara.. Parol!

      Pentru detalii – hai sa ne vedem la o cafea!

      • Nu-i falsă deloc, am întrebat un nene și un puști, au zis că habar n-au și cu puterea minții am ajuns la concluzia că trebuie să fie în zona în care trecuserăm pe lîngă un grup de tinerei, adică în zona aia ori e crîșmă, ori e vreo școală. Ne-am întors, i-am întrebat, iar tinereii ne-au spus că veneau de la o berărie din colț și se duceau și să-și facă siesta tot în lăcașul de învățămînt după care umblam noi. Pe vremea aia prin România GPS avea doar Țiriac și toate telefoanele erau cu taste.

        • Dar de Universitatea ARTEFIX ati auzit?
          O sa ramaneti mirati sa constatati cum scot astia cadre de viitor , pe banda rulanta, si la 55 ani („tineret, mandria tarii” se canta pe vremea lui ceasca). Au master luat pana si secretarele de la Rectoratul Universitatii „Carol Davila”. Nu mai gasesti pe-acolo niciun functionar cu studii liceale, sa fie el si de samanta. Numai licentiati si masterati. Le-as da un examen pe bune.
          Abia astept sa apara anunturi de angajare : „angajam femeie de serviciu cu doctorat in mopuirea pardoselelor din travertin”.

    • „Pentru că a fost bun platnic, l-au întrebat dacă nu vrea și un doctorat”

      Universitatea menționată de dumneavoastră nu a organizat NICIODATĂ școală doctorală.

      Forma de proprietate a capitalului unei instituții de învățământ nu are o influență remarcabilă în determinarea nivelului calității actului didactic.

      • Păi nu a organizat nicio școală doctorală fiindcă nu era nevoie, doar a dat diplome contra bani. Este un SRL care contra unei sume de bani îți dă orice diplomă vrei, după care vine madam Andronescu și zice că-i valabilă, ce mare inginerie e aici? Pentru doctorat există filiere acreditate care contra cost plus comisionul de intermediere perceput de Bioterra, te rezolvă. D-aia a zis rumînu’ ăla că-s nehaliți.

        • „…ce mare inginerie e aici?”

          Scuzați-mă, dar, dincolo de limbajul dumneavoastră extrem de colocvial, trebuie să remarc că nu sunteți familiarizat cu modul în care este organizat și funcționează învățământul superior în România. Scuzele sunt pentru că nu am energia necesară unui dialog contradictoriu, prin urmare, cu permisiunea dumneavoastră și a moderatorilor acestei platforme îndrăznesc să vă fac cunoscute câteva dintre prevederile legale care reglementează activitatea în domeniu.
          Legea nr. 1/2011, actualizată 2018, HG nr. 1418 / 2006, HG nr. 1512 / 2008, HG nr. 1731 / 2006, OM nr. 3753/2011, HG nr. 575/2015, HG nr. 595/2015, Legea nr. 287/2004, Legea nr. 288/2004, OM nr. 4491/2005, HG nr. 681/29 iunie 2011, HG nr. 404/2006, HG nr. 890 / 2008, OUG nr. 75 / 2005, OUG nr. 102/2006, Legea nr. 240/2007, Legea nr. 69/2011, OUG nr. 75/2011 , OUG nr. 92/2012, OUG nr. 117/2013, OM nr. 6540/2012, OM nr. 3084/2013, OM nr. 146 din 2014, ROF ARACIS, HG nr. 369/2013, HG nr. 1418 / 2006 .

          Parcurgerea lor arată că situații precum cea expusă de dumneavoastră sunt practic imposibile. Obținerea unei diplome de studii false este, desigur, posibilă, dar în condițiile în care este posibilă obținerea unui act de identitate fals, ori a uni permis de conducere, a unui pașaport, sau a altor documente similare.

          Dincolo de calitatea învățământului din țara noastră, despre care se poate discuta (și s-a discutat în repetate rânduri în cadrul acestei platforme) am îndrăznit să aduc observații la comentariul dumneavoastră pentru că este extrem de contraproductiv să fie denigrat învățământul și corpul profesoral în ansamblu. Există numeroase deficiențe în Educație, sunt de acord, dar a transmite ideea că „nu se învață nimic”, ori că „oricine poate cumpăra o diplomă de licență, master, ori titlul de doctor în România” nu doar că este fals, dar decredibilizează și mai mult învățământul românesc.

  3. Eu am vazut la televizor ca pierderea bunului simt a inceput cu prilejul Marii Adunari de la
    Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918
    Acolo a venit unu ….atentie CU MUSTATA … , daca ma intrebati as paria ca era un valah regatean… care a scos un teanc de bani (poate si bonuri de masa) oferind asa ceva in locul Integritatii morale.
    Acel film documentar se potriveste extraordinar cu pancarta aceea in care CENTENARUL este ingenios reprezentat de o pereche de catuse TRICOLORE . Tricolore – adica rosu-galben albastru.
    Ca poate (nici un Poate – SIGUR) cineva viseaza la la rosu – alb – verde ,
    Ca si cum Italia u ar fi carupta.

    • Cu multe as fi de acord pana la partea cu „as paria ca era un valah regatean”. Denota o lipsa de „bun simt”. Tara nu este unde este datorita „valahilor regateni”- serios, cum ar fi „valah neregatean” sau vice-versa :-) ?

      Daca vrem sa rezolvam problemele din Romania trebuie musai (sic !) sa vedem adevarul – nu numai „valahii regateni” contribuie la generalizarea mitei, nu toti oltenii sunt „jmecheri”, nu toti ardelenii/banatenii sunt „fruncea” si nici toti moldovenii „lenesi”.

      Unii sunt iar altii nu, poate cu o pondere mai mica sau mai mare in functie de regiune, dar a generaliza e gresit si draga MIHAI 2, asta spune ceva despre tine. Pacat, pari sa fi cineva cu „simt comun”.

      • Era o parodie. Tinta era o reclama inepta si sinistra pe care nu o poti critica direct deoarece este produsa de catre agentia de publicitate – ”martira”.

  4. Eh, de regula dupa ce citesc cate o hatrosenie de genul asta, mai face ceva poltician roman cate-o boacana de ma gandesc, uai, daca stia autorul ce urma sa se intample, tinea articolul pana dupa, cand a scris era inca bine… Ma duc sa citesc stirile zilei :)

  5. Pomana e mai pretuita decat libertatea, pentru ca pomana nu si-a aratat inca fata sa hidoasa.

    Rabdare. Foarte multa rabdare.

    In Venezuela nici macar foametea nu i-a convins pe oameni ca marasmul in care se zbat e generat de un comunism primitiv. Asa ca l-au votat inca o data pe Conducator.

    Coruptia este un efect al lipsirii de libertate si al acceptarii pomenii. Coruptia nu este cauza marasmului Romaniei, este efectul lipsei libertatii si al lipsei corolarului sau – acceptarea raspunderii pentru propria viata.

    Nu sunt utile doar medicamentele simptomatice, trebuie tratata cauza. Am spus inca de acum 5 ani ca lupta impotriva coruptiei nu o duce justitia, ci legislatia. Iar legislatia socialista (primitiv comunisata sau cum vreti sa ii spuneti) va geenra si mentine coruptia in ciuda oricarei lupte a justitie.

    Pentru ca socialismul se hraneste din coruptie, are nevoie de ea pentru sistemul de privilegii bazat pe resursele statului. Avand in mana legislatia, socialismul va iesi intotdeuana invingator cu justitia anti-coruptie – ceea ce acum se si vede dar era de pravazut de acum 5-6 ani.

    +++

    In continuare, din pacate, toata lumea mizeaza pe justitie pentru a cladi un socialsim curat, in care bunii si iubitii conducator „care da” (!) la toata lumea sa fie aspru sanctionati, nu de opozitie, cum e in orice sistem democratic liberal, ci de catre justitie.

    Socialism (in sensul de comunism primitiv sau de comunism de piata) bun nu exista. Vrem noi musai sa facem unul de n-a vazut Parisul. Uite ca nu ne iese.

    Alegerile trecute au transmis mesajul „vrem un partid liberal, vem un stat liberal!” – a nu se confunda cu partidul numit asa. Si nici sa nu confundam statul liberal cu osocietate in care la putere este un partid liberal. Statul liberal, numit asa oarecum impropriu, dar pentru claritate, poate fi condus foarte bine de un partid social-democrat, nu este absolut nici o problema in asta, Se si intampla de multe ori prin lume.

    Dar un stat socialist (primitiv comunist) nu va fi condus de un partid politic in veacul vecilor. Ci va fi condus de fractiuni conducatoare apolitice (adica de foratiuni de forta de tip tribal, care nu au la baza valori sau doctrine politice ci exclusiv loialitatea fata de un conductor care imparte privilegii).

    Marasum a ajuns pana acolo incat aceasta non-politizare care sustine statul socailsist in tot ce are el mai raus isi profund a ajuns subiect de dezbatere „politica”. Multora li se pare ca se poate fara doctrine politice, fara partide politice pana la urma. Adica, ar dori sa incetateasasca exact sistemul socialist primitiv impotriva caruia pretind ca lupta.

    „Toate partidele aceeasi mizerie” ar trebui citi „Vrem sa avem partide politice, nu gasti!”.

    Dar nu ma astept ca mesajul acesta clar: partide politice care sa cladeasca un stat liberal sa fie prea curand inteles. Ne place sa frecam pisica, suntem interensanti daca „luptam cu coruptia:, facem manifestatii pro si contra unor persoane, este de bon-ton sa te dai destept afirmand ca vom construi o scocietate originala. Adica nici cal nici magar, dar noi nu stim nici cum arata calaul, nici cum arata magarul.

    Va trebuie sa traim cu aceasta mizerie pana cand ne va ajunge cutitul la os.

    +++

    Romania nu va fi vindecata prin foamete, ci doar prin foamete crunta.

    • Nici macar foamete nu le aduce mintele la cap – parerea mea!

      Trebe sa fie o mana care ii duca la olitza. apoi la gradinitza, usor, usor catre scoala si sa ii invete sa gandeasca – cine se opune gandirii libere sa fie pedepsit si ascultat mereu la logica pana cand pricepe si isi baga mintile in cap – si ulterior usor ghidat in viata ca sa munceasca si nu sa leneveasca- sa fie asistat social…

      Personal mie NU imi ajunge viata asta pentru trezirea analfabetilor si m-am saturat de atat prostie!
      (am trecut de faza de alergie la prostie pentru ca am inteles ca toate au nsite limite si limitele mele au fost extrem de tare depasite/incalcate!)

    • De departe asa este. Realitatea este alta. Si acolo si in Romania sectiile de votare sunt in mina politicienilor si a politicului.
      Pe vremea ailalta in Ro se raportau prezente de peste 96% la vot. Cum??? Se umbla la liste si sa bagau voturile in urna.
      In Romania votul este nesecurizat. O banala hirtie de ziar pe care tusul poate trece de pe o pagina pe alta sau de pe fata pe verso…
      Din pacate si in Venezuela si in Romania opozitia nu e opozitie si a pactizat cu dusmanul.
      Din fericire inca in Venezuela se mai pot trimite pachete cu alimente din vest pe sistemul door-to-door.
      Sistemul de ajutoare trimise din afara e grav perturbat. Functionarii statului la vind la pret de specula.

  6. Precizare: profesorii din România NU primesc bonuri de masa. Oricum, tichetele de masă din țara noastră sunt altceva decât în US. Adrian Năstase s-o fi lăudat că le dă, dar nu le-a dat. Ar fi însemnat un venit PE LÂNGĂ salariu, cum multe firme private dau. Guvernul de acum îi tot amenință pe bugetari cu nişte vouchere de vacanţă, şi implicit, pe profesori. Să vedem dacă ăştia se vor ţine de cuvânt.

    • Fiul meu corporatist si IT ist a primit bonuri valorice pana anul trecut .
      Venea cu ele la mine si i le rascumparam cu cash , dar nu pentru i-ar fi fost vreo jena, ci pentru ca erau incomode. Nu-i era jena nici sa imi ceara contravaloarea pana la ultima centima desi anumite pusee capitaliste imi spuneau ca as fi avut dreptul la un comision.
      In cele din urma capitalismul a invins si de la 1 ianuari 2018 primste contravaloarea bonurilo direct pe card.
      Nici e nu ma simteam umilit can dadeam teancul de bonuri la o casa – de obicei pe la Carfour.
      Dimpotriva – aveam un sentiment romanesc de implinire cand observam invidia in ochii
      altor cumparatori.

    • Profesorii, ca si toti bugetarii de altfel, au primit ani de zile bonuri de masa. Cate unul pentru fiecare zi lucratoare. Si firmele private au dat bonuri de masa si tichete cadou. Pentru ca satea nu erau impozabile. Angajatul avea un slariu din care suma X erau bonuri de masa. Un fel de evaziune legala.

  7. Nu inteleg faza cu bonuri de masa, o fi vreo decadere morala sa le accepti? Profesorii din Romania sunt in saracie, si erau inca si mai si pe atunci. La ei saracia nu s-a terminat dupa cateva luni.

    • @kinn – în esență, da, e degradant să primești tichete de masă. Cel mai de jos nivel la care poate ajunge un angajat este să lucreze pentru mâncare. Iar dacă ai să discuți cu niște cadre didactice din România, la nivel de școală generală, ai să vezi cum se bucură de fiecare dată când vine vorba să mai primească ceva. Numai la maidanezi am mai văzut genul ăsta de comportament.. Un câine serios, cu stăpân, nici nu se uită la tine dacă îi arunci ceva de mâncare.

  8. Pentru ca va vad mai tinar, aia cu „mai da-le Nicule 100 de lei” nu e legenda, urbana sau de alt fel, chiar asa grait-a academiciana cind s-a tulburat marea adunare, cred ca se mai poate gasi secventa ca a fost filmata. PSD-ul, fiind acelasi pcr cu alta palarie, n-are cum sa aiba alte metode, arunca frimituri pomanagiilor ca sa-i tina de votanti.

    • Nu e clar cu cine vorbiți, cu autorul? Dacă da, mai citiți o dată primul paragraf: „legenda urbană” se referea la „Banca Monetară” din discursul discursul Vioricăi Dăncilă, iar nu la „aia cu “mai da-le Nicule 100 de lei” .

  9. Aveți dreptate stimate domn din America. Nici stră-străinchiul meu George Pomuțiu, general în Războiul Civil American, nu s-a întors în locurile natale, cu toate că era, în acele vremuri , un alt context. Vă pot da o explicație, una din multele, posibilă. Nu ne respectăm pe noi înșine, atât ca oameni, cât și ca popor. Din această cauză ne subordonăm, atât de ușor, oricărui stăpân vremelnic. Vreți o dovadă? Cea mai la îndemână este modalitatea distorsionată în care am ajuns să scriem în limba maternă. Scriem fără diacriticele pe care le-am învățat în clasele primare! Recitiți textul dumneavoastră, valoros prin comparația prezentului cu trecutul recent, și veți vedea câte cuvinte își modifică sensul din cauza felului cum sunt scrise. Informați-vă cum scriu pe internet vecinii noștri, unguri. La fel cum scriem și vorbim. Deci, comunicarea la români este, la ora actuală, distirsionată. Se confirmă faptul că ne furăm singuri căciula, ne ascundem după deget, și într-un cuvânt ne descurcăm. Fie ce-o fi, numai mai rău să nu fie!

  10. GIGICA

    Nu e nimic rau in a da bonuri de masa asa este, e un supliment pe care si alte tari avansate o fac. Unele intreprinderi cu venit mai stabil sau cu presedinti, or patroni mai cu suflet.
    Sa speram ca se vor mai convinge si alti tineri ca fara o educatie de baza, fara o exprimare decenta nu poti fi conducatori buni si nu vor reusi in viata; mai sunt racile vechi si vor mai fi multi ani, critica negativa sau ironica in Internet nu ajuta si nu ii uneste pe romani.

  11. Bine ca nu ne-am pierdut inca simtul umorului…

    Si totusi intrebarea ramane:
    “Da’ pana cand, tu , Varavara?“

    Astept provincia pentru raspuns.

  12. Desi talentat si de bun-simt, autorul nostru se afla incateva randuri intro eroare majora… e pacat ca ales un exemplu nefericit prin care sa explice pomana electorala, cel al bonurilor de masa care nu reprezinta simbolul saraciei ci o modalitate de bun-simt cu care statul diminueaza o parte din contributiile si asa impovaratoare…

    • @Claudia S – adică stabilește statul pe ce ai voie să cheltui acei bani, iar tu îi ești recunoscătoare pentru că îți dă bani de mâncare, am înțeles corect? Dacă am înțeles corect, tu șl țara aceea vă meritați una pe alta.

      Uite că în UK primii 11.500 de lire au fost neimpozabili anut trecut fără ca statul să întrebe pe ce îi cheltuie cetățeanul. A stabilit că nu se plătește impozit pe ei și atât. Anul ăsta o să fie 11.850, deci aproape 1.000 de lire pe lună neimpozabili. Mâncarea, benzina, chiria și orice altceva mai încape în mia asta de lire pe lună.

    • Sunt de acord cu dumneavoastră, cred că în acest articol există câteva erori de abordare.
      Autorul spune „Profesorii de liceu din Romania erau recunoscători pentru ca primeau, de la guvernul Adrian Năstase, bonuri de masa, ca șomerii.” .

      De fapt, așa cum spuneți, prin bonurile de masă au fost diminuate puțin poverile taxelor. Șomerii nu primeau bonuri de masă. Ei primeau de la autoritățile locale un ajutor în alimente, acolo unde autoritățile locale și-au putut permite să-l acorde. O parte a fost acordat cu sprijinul UE. Umilința era la cozile făcute la punctele de distribuție a acelor ajutoare, nu la plata cu bonuri de masă! Acum nu mai primesc…

      • @Constantin – taxele alea nu sunt date de la Dumnezeu, tot guvernul le pune. A fi recunoscător guvernului că oferă tichete de masă pentru a diminua povara taxelor puse tot de el ar necesita de-acum niște evaluări de specialitate. Sincer.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro