Cu fiecare campanie electorală reapar discuțiile cu privire la calitatea aleșilor, la gradul lor de reprezentativitate și dacă participarea la vot mai are vreun rost. Adesea, un argument pentru a atrage voturi este hărnicia de care au dat dovadă în mandatele trecute, ilustrată prin numărul de inițiative legislative avute sau sprijinite. Mass media publică aprobator astfel de top-uri ale „hărniciei legislative” simultan cu ciritici ale instabilității legislative, acordând o atenție redusă acestei incoerențe.
Orice program politic poate fi rezumat astfel: promitem să dăm bani și privilegii celor care votează pentru noi și să-i impozităm și încurcăm pe cei care nu votează pentru noi și ai noștri. Campaniile electorale sunt o formă (un pic) mai civilizată și (un pic) mai puțin violentă a războaielor civile. Din acest punct de vedere, democrația reprezentativă actuală este un progres față de trecut, dar capacitatea sa de a distribui privilegii și redistribui resurse produse de alții depășește cu mult exemplele caricaturale din Evul Mediu.
Interesant este faptul că democrația este mai mult redistributivă decât reprezentativă: încrederea cetățenilor în clasa politică este la un nivel scăzut. La nivel UE și OECD, presiunea fiscală (estimată prin raportarea la PIB a prelevărilor obligatorii sau a cheltuielilor publice) se situează între circa 30% și 60%, ceea ce arată amploarea redistribuirii la nivel național. În ceea ce privește reprezentativitatea aleșilor, datele Eurobarometrului Special nr. 415 din 2014 arată pentru România o încredere redusă (și o neîncredere ridicată) în partidele politice 14% (83%), guvern 23% (74%), parlament 16% (80%), autoritățile locale 42% (54%). Instanțele europene fac o figură aparte în peisajul politic încrederea fiind mai ridicată (iar neîncrederea mai redusă): UE 58% (34%), Parlamentul European 57% (33%),Comisia Europeană 58% (30%). Neîncrederea – pentru a nu folosi un termen mai dur – în clasa noastră politică este la un asemenea nivel încât 60% dintre români ar dori ca mai multe decizii să fie luate la eșalonul UE, mai degrabă decât la cel național (doar în Belgia, Luxemburg și Portugalia procentul este mai ridicat), iar 53% dintre respondenți se declară partizani ai înființării Statelor Unite ale Europei (singura țară UE în care această idee reunește o majoritate de opinii favorabile, opoziția fiind cea mai redusă, de numai 20%).
Pentru respondenții români, statul intervine prea mult în viețile noastre 57% (față de media UE 67%). http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_415_data_en.pdf
Această neîncredere se traduce printr-un trend de creștere a abstenteismului, a votului protestatar, a protestelor civice în spațiul public real sau virtual. Faptul că aceste proteste au, de regulă, efecte reduse sau nedorite amplifică neîncrederea și intențiile abstenționiste. În condițiile actuale, Partidul absenteiștilor ar câștiga orice alegeri în România. Principalul său handicap este că încă nu a fost înființat.
În altă ordine de idei, mediul de afaceri se plânge de multă vreme de instabilitatea legislativă. În corul robilor fiscali ajunge rapid și orice salariat sau pensionar deîndată ce dorește să întreprindă ceva care necesită cea mai mică interacțiune cu autoritățile. Nu atât impozitele îi scot din minți pe oameni cât povara administrativă și incertitudinea legislativ-reglementară care le însoțesc. Cu legi multe, stufoase, ambigue și schimbătoare, ajungi infractor chiar și fără intenție.
Dacă s-ar înființa un Partid al absenteiștilor, care ar putea fi programul politic care să atragă voturile nehotărâților, neinformaților, dezinteresaților și scârbiților de politică? Poate că există o singură propunere capabilă să federeze un electorat atât de divers: Aleșii Partidului abstenționiștilor să promită că nu vor vota nici o lege, că nu vor participa la nici o ședință legislativă a Parlamentului, lăsându-l în permanență fără cvorum. Astfel, timp de 4 ani vom avea aceleași legi proaste, dar măcar nu se vor schimba de la o zi la alta. Vom avea la dispoziție patru ani în care partidele „adevărate” și înțelepții analiști de care nu duce lipsă România vor avea timp să identifice toate legile și reglementările proaste care trebuie anulate, toate aberațiile care îi încurcă pe cei care vor să întreprindă ceva în această țară. Poate că totuși ar trebui votate două legi: una care să precizeze că legile existente se aplică uniform (tuturor cetățenilor și aleșilor) sau deloc, iar alta care să interzică guvernului emiterea de ordonanțe. Vede cineva un alt remediu la incontinența legislativă revărsată în cele 8-900 de Monitoare Oficiale pe an?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Principalul său handicap este că încă nu a fost înființat.”
Nu. Principalul sau handicap este ca fiecare ar vrea altceva.
Absenteismul este REZULTATUL lipsei de ofertă electorală, nu cauza. Se pot imagina și exemple concrete: dacă un partid ar propune desființarea totală a noțiunii legale de copyright, niște absenți s-ar prezenta la vot; dacă un alt partid ar milita pentru dezincriminarea violului sau a pedofiliei, alți absenți s-ar prezenta la vot. Și tot așa …
Ceea ce lipsește în România este o ofertă electorală concretă, de genul ”vom face TVA-ul de 16%, vom elimina taxa de poluare pentru automobile, vom reduce accizele la carburanți la nivelul celor din Luxemburg și în 5 ani salariul mediu va ajunge la 800 de euro, ca în Portugalia”. Lucruri pe deplin realizabile, însă politicienii actuali sunt incapabili să reformeze ceva. Filozofia lor în materie de guvernare se rezumă la creșterea taxelor de orice fel și îmbunătățirea colectării, care a ajuns marota tuturor.
Astfel că absenteismul este rezultatul firesc.
Se impune o precizare privind comentariul de mai sus, pentru că unii cititori nu sunt foarte subtili: propunerile de dezincriminare a violului sau a pedofiliei vor aduce la vot absenți din ambele tabere, foarte puțini pro dezincriminare și foarte mulți contra, așa cum e și firesc. Dar absenteismul va scădea dramatic, asta era ideea :P
Exact!
In Romania nu exista nici un singur partid de dreapta. Pentru ca, daca ar exista, astea sint citeva dintre ideile cu care ar intra in alegeri. Si, daca romanii nu sint complet nebuni sau masochisti, simpla oferta de a reduce TVA cu 3%, sa zicem, ar trebui sa le aduca 90% din voturi fara sa mai promita nimic altceva.
In realitate, un partid de dreapta ar trebui sa promita abolirea TVA in citiva ani, interzicerea prin lege a taxarii muncii, eliminarea a 99% din sutele de taxe existente, desfiintarea a 5-6 din cele 7 sau 8 servicii secrete, scoaterea din schema a trei sferturi din ministerele actuale etc. Si cu legea copyright-ului ar trebui dat de pamint, e adevarat.
Nu pot sa imi imaginez conditii mai prielnice pentru cistigarea majoritatii absolute de catre un partid de dreapta, chiar de catre unul infiintat ieri dimineata, decit cele din Romania de azi.
Amen to that! :P
2 plusuri pentru domniile voastre.
Pentru un nou-nascut orice poanta e noua. Asta cu partidul absenteistilor e veche. S-a propus deja in anii nouazeci.
Motivatia a fost atunci la fel de gresita ca si acum. Mirarea este ca cei de atunci veneau din 99,99 la suta ai lui Ceausescu pe cand autorul acestui text pare mult mai tanar, m-as mira sa aflu ca a votat intaiasi data si pentru prima oara pentru FDUS (pentru profani, Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, pseudoorganizatie pentru crearea impresiei ca ai de unde alege).
Absenteismul nu este un fapt negativ in sistemul votului democratic. Dimpotriva, este, la fel ca si prezenta, un factor de apreciere si masurare. Negativ apare doar penrtru cei care gandesc partizan cu frica in san pentru propriul partid care va fi lasat de izbeliste de bobor.
Se porneste de la ideea falsa ca cei care nu vin sunt needucatii si inconstientii, ceea ce este fals. PSD se bazeaza pe acestia si se vede ca vin buluc. Cei care nu vin sunt desteptii / cei care vad ca nu exista miza autentica/ si dezamagitii /cei care cred ca convingerile lor nu sunt reprezentate de niciun partid sau candidat/.
Stati linistiti pana vor veni alegeri cu miza si cu candidati adevarati: sa vedeti atunci inghesuiala.
Votati FC voi cei care inca nu stiti ce partid din dreapta preferati fara niciun dubiu si oricum nu de cateva voturi ale voastre ar depinde acel partid. Singurul care risca sa lase un parlamentar in plus Psd-ului, daca nu face 5% sau cu 5,4% ar putea sa mai ia unul de la Psd. Asta fata de rezultatul ultimului sondaj pe care-l postez pentru verificare
-Psd: 39,35% (15 locuri)
-Pnl: 15,5% (6 locuri)
-Pdl: 13,65% (5 locuri)
-Pmp: 9,6% (3 locuri)
-Udmr: 5,6% (2 locuri)
-Forţa Civică: 5,1% (un loc)
-Ppdd: 4% (0 locuri)
Asadar repet daca nu sunteti din nucleul dur al unui partid , votati FC si luati cel putin un scaun psd-ului, o spune un basist convins.