Mai puțin ca prima oară

Prin 2019, Mihai Bendeac, cunoscut marelui public mai degrabă în calitate de actor de divertisment decât de teatru, devenit peste noapte regizor, punea în scenă la Teatrul de Comedie din București un spectacol cu celebra piesă Nunta lui Krecinski a încă și mai celebrului dramaturg A.V.Suhovo-Kobîlin.

Probabil că cineva cu bun simț din conducerea Teatrului a avut inteligenta idee de a trece pe afiș extrem de utilul detaliu că spectacolul este mult după Suhovo- Kobîlin. Mult după, adică tare departe de ceea ce a scris dramaturgul. Pesemne că  acel cineva și-a amintit și detaliul că, în anul 1983, marele regizor Harag György a montat pe aceeași scenă, într-un spectacol magnific, o altă piesă a aceluiași dramaturg, realizând că nu se face să le pui alături. Cu atât mai mult cu cât Harag realizase ceea ce Bendeac nu putea admite în ruptul capului. Și anume că, spre a fi bine puse în scenă, scrierile lui Suhovo-Kobîlin nu au nicidecum nevoie de gaguri minore, unele specifice filmului, chiar marelui mut, altele împrumutate din lumea circului. Și nici măcar de muzica celebrei formații Carla’s Dreams. Muzică, de altfel, deloc rea.

Spectacolul din 2019 al lui Mihai Bendeac a avut succes. De casă. De public. De critică mai puțin. Succesul a venit în primul rând grație distribuției impecabile ca și a deja amintitei Carla’s Dreams și scenografiei cu totul remarcabile semnată de excelenta scenografă Iuliana Vîlsan. Era, cum spuneam în cronica scrisă la data premierei, un spectacol în care toată lumea se scoate. În primul rând, actorii.

Ce s-a gândt în anul de grație 2024 același Mihai Bendeac? Că ulciorul merge și a doua oară la apă. Așa că a transferat spectacolul de la Teatrul de Comedie în film. A luat aproape în totalitate distribuția de la Comedie, iar Liviu Pintileasa, Vlad Drăgulin și chiar Mihai Bendeac însuși sunt foarte buni în cei numiți acum Conașu, Arsenie și Pagubă. Care joacă un trio de nefericiți ai sorții. Când pierd totul la jocurile de noroc, liderul grupului crede că își pot găsi salvarea însurându-se, că doar nu degeaba e el băiat stilat și fercheș cu Lidocika, fiica bogatului, grosierului domn Barbărasă. Asta, deși numitul Barbărasă plănuiește să-și mărite odrasla cu la fel de bogatul fiu al domnului Pufulete. Aparițiile filmice ale Lidocikăi (Gloria Găitan), ale domnului (Alin Florea) și doamnei Barbărasă (Mihaela Teleoacă), ale nefericitului Pufulete (Lucian Ionescu) și ale tatălui său (Cezar Antal) sunt mult mai grotești decât a fost cazul în spectacol. Le face să fie astfel și felul în care manevrează camera Alexandru Sterian. Costumele, în special cel al Lidocikăi, ca și cele ale părinților ei, niște îmbogățiți peste noapte, el, pe mai departe frust, ea cu fumuri de grande dame, întreaga scenografie creată de Valentina Ighigheanu amplifică impresia.

Mihai Bendeac a renunțat din cine știe ce motive care mie îmi scapă la muzica celor de la Carla’s  Dreams. L-a păstrat în schimb în echipă pe Mihnea Irimia căruia i-a căzut în sarcină coloana sonoră și le-a chemat în ajutor pe Andra, pe Loredana și pe Ilona Brezoianu. Care cântă fiecare ce știe

Numai că peste tot plutește o impresie de previzibil, chiar în ceea ce privește replicile și nici de prea mult umor nu face dovadă semnatarul scenariului și regiei. Așa că, de data asta, până și actorii parcă se scot mai puțin.

VERTICAL CONTENT

CĂSĂTORIA

Scenariul și regia: Mihai Bendeac

Producători: Ana Truță, Smaranda Sterian, Alexandru Sterian,

Coloana sonoră: Mihnea Irimia

Scenografia: Vali Ighigheanu

Imaginea: Alexandru Sterian

Cu: Mihai Bendeac (Pagubă),Liviu Pintileasa (Conașu),Vlad Drăgulin (Arsenie),Alin Florea (Barbărasă), Gloria Găitan (Lidocika), Mihaela Teleoacă (Anastasia), Lucian Ionescu (Pufulete), Cezar Antal (Tatăl lui), Șerban Georgevici (Bijutierul) și Andra, Loredana , Ilona Brezoianu (Cântărețe)