duminică, aprilie 11, 2021

Maia Sandu și victoria bunului simț

Victoria zdrobitoare a Maiei Sandu este o gură de aer proaspăt pentru mișcarea reformatoare de la Chișinău. Cu un Parlament ostil și puțini aliați, Maia Sandu va avea însă un mandat dificil. Victoria acesteia este o palmă morală și pentru un București care a desconsiderat-o și l-a susținut până la final pe oligarhul Plahotniuc.

Maia Sandu a câștigat alegerile din Moldova și pentru că a avut o campanie cu mult bun simț și decență, elemente mai degrabă rare într-o țara deprimată de cum au evoluat lucrurile în ultima decadă, fie ei ani dominați de partide pro-rusești sau așa zis pro-europene. A avut și șansă, căci cel puțin două evenimente au ajutat-o semnificativ în confruntarea cu Igor Dodon: victoria nesperată din turul întâi, pe fondul spargerii frontului pro rusesc de către Renato Usatîi, ceea ce a crescut imediat speranța speranța și mobilizarea electoratului pro-european pentru turul doi, unul mult mai pretențios decât cel pro-rus, dar și prezența foarte ridicată a diasporei moldovenești la vot. A fost emoția necesară pentru o prezență masivă în turul doi de care a profitat din plin.

Între cele două tururi, un Igor Dodon descumpănit a făcut și foarte multe gafe. A numit electoratul din diaspora unul “paralel”, a organizat mitinguri la Chișinău cu Bogdan Țîrdea pe post de portavoce, unul dintre cei mai puțin credibili politicieni din Moldova, unde și-a amenințat oponenții politici că “vor primi peste bot”, dar l-a și determinat pe primarul Ceban să-și ia concediu de la primăria Chișinău pentru a-i face campanie. Enervarea electoratului din Chișinău s-a acumulat între cele două tururi, iar prezența la vot a capitalei a fost mult peste media pe țară (53% vs 49%). 1 din 5 voturi au venit din Chișinău, un oraș care a votat masiv cu Maia Sandu (60% vs 40%), aceasta câștigând inclusive sectoarele tradițional pro-ruse.

A fost o campanie murdară coordonată de Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, cu multe știri false, dezinformări sau denigrări în ultimele două săptămâni. Toate acestea s-au întors decisiv împotriva acestuia. Un Igor Dodon iritat a preferat să mizeze pe radicalizarea propriului electorat, o tactică pierzatoare într-un final. A pierdut și pentru că propriul electorat a fost mai degrabă dezamăgit de prestația sa ca președinte, una lipsită de orice performanțe notabile.

Ce înseamnă victoria Maiei Sandu

Este victoria Maiei Sandu un moment decisiv pentru Republica Moldova? La fiecare scrutin electoral s-a vorbit despre un moment decisiv, de cotitură pentru Republica Moldova. E cazul să renunțăm la această retorică și să ne obișnuim cu ideea că alegerile din Moldova vor fi pe muchie o bună perioadă de acum înainte. Moldova este o țară împărțită între Est și Vest, cu părți importante ale populației orientate spre Est, în special în Nord și Găgăuzia, dar și în multe raioane vecine cu România, dar cu o economie dependentă de comerțul cu statele vestice și ajutorul financiar al Uniunii Europene, Statelor Unite sau României. Și cu o tânără generație pro europeană și pro românească din ce în ce mai implicată civic.

Victoria Maiei Sandu este în primul rând o gură de aer proaspăt pentru mișcarea reformatoare de la Chișinău, una descurajată complet de evenimentele ultimilor ani. Situația Moldovei rămâne însă extrem de complicată, cu un Parlament dominat de Partidul Socialist și sateliții săi, dar și de deputații încă fideli oligarhilor Plahotniuc și Șor. Chiar și în eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, puțin probabile de altfel, scorul Maiei Sandu nu se va reflecta neapărat în scorul Partidului Acțiune și Solidaritate, căci eșichierul pro european este extrem de divers, existând suficient de multe antipatii chiar și între partidele pro-europene sau pro românești.

În realitate, alegerea Maiei Sandu dă semnalul că puterea nu mai este concentrată în mâinile unui singur grup de interese, că inclusiv puterea oligarhilor moldoveni de a controla votul s-a redus simțitor în ultimii ani, mai ales după fuga lui Vladimir Plahotniuc. Deși puterea dată de Constituție președintelui din Republica Moldova este limitată, Maia Sandu va avea pârghii pentru a impulsiona reformele de la Chișinău. Mișcarea reformatoare începută în 2016, și apărută în jurul Maiei Sandu, și-a dat testul de maturitate și l-a câștigat într-un timp relativ scurt.

Cum s-au împărțit voturile

Pe fondul unei prezențe masive la vot, cu populația de sub 40 ani mult mai activă, Igor Dodon a câștigat voturile doar în raioanele rusofone nordice, în Găgăuzia, dar și din Transnistria. Și cam atât. Votul covârșitor obținut de acesta din Găgăuzia și Taraclia, de 92-95%, a venit în pofida faptului ca regiunea Găgăuziei este cea mai mare beneficiară netă de fonduri europene după Chișinău. Iar în Transnistria, cea care a speriat atat de mult înainte de alegeri, Dodon a obținut 85%, deci semnificativ sub voturile dinspre regiunea găgăuză.

Maia Sandu a câștigat într-o manieră autoritară votul din diasporă (93%), Chișinău (60%), dar și din majoritatea raioanelor moldovenești din centru. A beneficiat din plin de prezența la urne a electoratului tânăr, iar în diaspora doi din trei votanți au avut sub 40 de ani. La Chișinău doi din cinci. 63.5% dintre tineri au votat față de o prezență medie la urne de 52%.

Provocările Maiei Sandu

Așteptările de la mandatul prezidențial vor fi ridicate. Și cel mai probabil nu vor ține cont nici de aritmetica parlamentară de la Chișinău, nici de cine va domina componența guvernului. Maia Sandu va avea parte doar de o scurtă perioadă de euforie, însă apoi va trebui să înfrunte realitatea clasei politice de la Chișinău, una care nu este dominată de idei reformiste sau bună guvernare.

Marea provocare pentru Maia Sandu va fi probabil susținerea unei reforme sustenabile a sistemului judiciar, unul aflat în sfera de influență a lui Plahotniuc și Dodon. Lupta anticorupție nu există la Chișinău, marile dosare de corupție sau crimă organizată au fost clasate, iar încrederea populației în justiție este la un minim absolut. Moldova s-a afirmat mai degrabă printr-o ineficiență cronică în a soluționa problema corupției, Uniunea Europeană întrerupând de câteva ori asistența financiară din această cauză.

Maia Sandu are puțini aliați la Chișinău. Relația cu celelalte partide pro-europene sau pro românești s-au răcit, animozitățile cu Andrei Năstase fiind cele mai evidente. Nici relația cu liderii unioniști de la Chișinău nu sunt excelente, Octavian Țîcu declarând înainte de primul tur că Maia Sandu este cel mai facil adversar al lui Dodon, mai ales pentru că “Moldova nu este pregătită să voteze o femeie”. Și dacă acestea pot fi reechilibrate, mai ales după victoria categorică în fața lui Igor Dodon, Maia Sandu poate conta cel mai mult pe partenerii internaționali – fie ei dinspre Statele Unite sau Uniunea Europeană. Aceștia sunt probabil atuul Maiei în următorii patru ani.

Palmă serioasă pentru București

Pentru București victoria Maiei Sandu ar trebui să fie o palmă serioasă. România a susținut în ultimii ani la Chișinău partide doar aparent pro-europene, a investit masiv în oligarhul Vladimir Plahotniuc, și a fost una dintre ultimele țări care a recunoscut guvernului Maiei Sandu din 2019. În pofida declarațiilor recente de dragoste, Maia Sandu a fost ignorată ani la rând atât de Ministerul Afacerilor Externe, cât și de Administrația prezidențială. Falimentul politicii românești la Chișinău este unul destul de evident.

Atât MAE, cât și Administrația prezidențială, au fost puțin interesate de noile mișcări politice pro-europene de la Chișinău, inclusive de partidul Maiei Sandu, atâta vreme cât politica de la Chișinău era dominat de Plahotniuc și asociații. Nici după fuga acestuia, Bucureștiul nu și-a revenit din șoc, iar Maia Sandu n-a fost niciodată printre preferații Bucureștiului. Suportul primit de Maia Sandu dinspre instituțiile de la București a fost minim. Klaus Iohannis s-a remarcat mai degrabă printr-un dezinteres total față de Moldova, iar dacă ar fi să căutăm poziționările sale publice privind situația de la Chișinău din ultimii ani, probabil le-am număra pe degetele de la o mână.

Partidele de la București s-au poziționat ușor diferit. Dacă Partidul Social Democrat și sateliții săi, Pro România sau ALDE, au avut poziționări dezastruoase pentru parcursul european al Moldovei, PNL și USR PLUS, chiar și PMP uneori, cu unele rezerve aici, au fost aproape de Maia Sandu și mișcarea reformatoare de la Chișinău.

Foarte mulți analiști și oameni politici din România și-au redescoperit recent apetitul pentru alegerile din Republica Moldova și s-au declarat susținători ai Maiei Sandu. Mulți dintre cei care o atacau anii trecuți la București se prezintă acum că mari susținători ai acesteia și a parcursului european al Chișinăului. Maia Sandu ar trebui să aibă grijă la declarațiile de dragoste dinspre București căci ascund de multe ori o doză serioasă de ipocrizie.

*O variantă a articolului a apărut și la Revista 22 .

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Zilele astea doi activisti au ordonat lantului de magazine american Target sa retraga de la vanzare cartea Irreversible Damage – The Transgender Craze is Seducing our Daughters. Target a executat instant.
    Tot recent alt activist a ordonat lantului de restaurante rustice american Cracker Barrell sa indeparteze o funie din decoratiile tematice ale unui restaurant. Cracker Barrell a executat instant, cu scuze ignobile, si ploconire in fata cartelelor de activisti.
    Bine ati venit pe calea deschisa de Maia Sandu.
    https://www.youtube.com/watch?v=dVNMOLwEmmQ&t=4m38s

  2. Bun articolul! felicitari. Dar mai gasiti alternative la cuvantul „pozitionare” ca suna la un moment dat cam strident.

  3. Alegerea Maiei sandu indica cu claritate vointa majoritatii electoratului din Republica Moldova. Ca si in Romania, Parlamentul moldovean a devenit nereprezentativ, chiar daca are o componenta in principiu opusa Maiei Sandu. Stim acum cu totii ce doresc in realitate moldovenii, tot asa cum stim ce au dorit romanii cind au fost alegerile europene, si chiar cele locale (alegeri locale care se fac inca intr-un singur tur, sa nu uitam).

  4. @ Dan Plesoianu 18/11/2020 At 2:07
    Traiesc de 25 de ani intr-un stat democrat in care toate alegerile (locale, provinciale si federale) sunt intr-un singur tur.
    Din 1993 au fost 4 guverne minoritare din cele 7 guverne; in prezent avem tot un guvern minoritar. Toate guvernele au fost monocolore (nu se fac aliante pre sau post electorale) deci au raspuns direct in fata electoratului de realizarile/re-realizarile lor.
    Cand a fost cazul, un guvernul minoritar a trebuit sa negocieze cu opozitia trecerea unei anumite legi. Nu-mi amintesc sa fi fost migratii de la un partid la altul.
    La o populatie de 37.6 miilioane de locuitori sunt 338 deputati alesi uninominal + 105 senatori numiti.
    De fapt si in Romania au fost la un moment dat alegeri uninominale dar s-a renuntat ca nu erau alesi cine trebuia.
    Prin comparatie, in Romania cu o populatie la aproximativ 50% (de 19 milioane) sunt 329 deputati + 136 senatori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian lucrează în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE). A fost implicat în ultimii cinci ani în proiecte privind afacerile europene, bună guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest. Este absolvent de Științe Politice și a absolvit un Masterat în Studii Europene în cadrul Universității Libere din Bruxelles.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Infrastructura și lucrările publice, veriga slabă a PNRR 2.0

Planul Național de Relansare și Reziliență (PNRR), versiunea 2.0 prezentată public în martie 2021, nu a reușit să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.