vineri, martie 29, 2024

Maia Sandu și victoria bunului simț

Victoria zdrobitoare a Maiei Sandu este o gură de aer proaspăt pentru mișcarea reformatoare de la Chișinău. Cu un Parlament ostil și puțini aliați, Maia Sandu va avea însă un mandat dificil. Victoria acesteia este o palmă morală și pentru un București care a desconsiderat-o și l-a susținut până la final pe oligarhul Plahotniuc.

Maia Sandu a câștigat alegerile din Moldova și pentru că a avut o campanie cu mult bun simț și decență, elemente mai degrabă rare într-o țara deprimată de cum au evoluat lucrurile în ultima decadă, fie ei ani dominați de partide pro-rusești sau așa zis pro-europene. A avut și șansă, căci cel puțin două evenimente au ajutat-o semnificativ în confruntarea cu Igor Dodon: victoria nesperată din turul întâi, pe fondul spargerii frontului pro rusesc de către Renato Usatîi, ceea ce a crescut imediat speranța speranța și mobilizarea electoratului pro-european pentru turul doi, unul mult mai pretențios decât cel pro-rus, dar și prezența foarte ridicată a diasporei moldovenești la vot. A fost emoția necesară pentru o prezență masivă în turul doi de care a profitat din plin.

Între cele două tururi, un Igor Dodon descumpănit a făcut și foarte multe gafe. A numit electoratul din diaspora unul “paralel”, a organizat mitinguri la Chișinău cu Bogdan Țîrdea pe post de portavoce, unul dintre cei mai puțin credibili politicieni din Moldova, unde și-a amenințat oponenții politici că “vor primi peste bot”, dar l-a și determinat pe primarul Ceban să-și ia concediu de la primăria Chișinău pentru a-i face campanie. Enervarea electoratului din Chișinău s-a acumulat între cele două tururi, iar prezența la vot a capitalei a fost mult peste media pe țară (53% vs 49%). 1 din 5 voturi au venit din Chișinău, un oraș care a votat masiv cu Maia Sandu (60% vs 40%), aceasta câștigând inclusive sectoarele tradițional pro-ruse.

A fost o campanie murdară coordonată de Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, cu multe știri false, dezinformări sau denigrări în ultimele două săptămâni. Toate acestea s-au întors decisiv împotriva acestuia. Un Igor Dodon iritat a preferat să mizeze pe radicalizarea propriului electorat, o tactică pierzatoare într-un final. A pierdut și pentru că propriul electorat a fost mai degrabă dezamăgit de prestația sa ca președinte, una lipsită de orice performanțe notabile.

Ce înseamnă victoria Maiei Sandu

Este victoria Maiei Sandu un moment decisiv pentru Republica Moldova? La fiecare scrutin electoral s-a vorbit despre un moment decisiv, de cotitură pentru Republica Moldova. E cazul să renunțăm la această retorică și să ne obișnuim cu ideea că alegerile din Moldova vor fi pe muchie o bună perioadă de acum înainte. Moldova este o țară împărțită între Est și Vest, cu părți importante ale populației orientate spre Est, în special în Nord și Găgăuzia, dar și în multe raioane vecine cu România, dar cu o economie dependentă de comerțul cu statele vestice și ajutorul financiar al Uniunii Europene, Statelor Unite sau României. Și cu o tânără generație pro europeană și pro românească din ce în ce mai implicată civic.

Victoria Maiei Sandu este în primul rând o gură de aer proaspăt pentru mișcarea reformatoare de la Chișinău, una descurajată complet de evenimentele ultimilor ani. Situația Moldovei rămâne însă extrem de complicată, cu un Parlament dominat de Partidul Socialist și sateliții săi, dar și de deputații încă fideli oligarhilor Plahotniuc și Șor. Chiar și în eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, puțin probabile de altfel, scorul Maiei Sandu nu se va reflecta neapărat în scorul Partidului Acțiune și Solidaritate, căci eșichierul pro european este extrem de divers, existând suficient de multe antipatii chiar și între partidele pro-europene sau pro românești.

În realitate, alegerea Maiei Sandu dă semnalul că puterea nu mai este concentrată în mâinile unui singur grup de interese, că inclusiv puterea oligarhilor moldoveni de a controla votul s-a redus simțitor în ultimii ani, mai ales după fuga lui Vladimir Plahotniuc. Deși puterea dată de Constituție președintelui din Republica Moldova este limitată, Maia Sandu va avea pârghii pentru a impulsiona reformele de la Chișinău. Mișcarea reformatoare începută în 2016, și apărută în jurul Maiei Sandu, și-a dat testul de maturitate și l-a câștigat într-un timp relativ scurt.

Cum s-au împărțit voturile

Pe fondul unei prezențe masive la vot, cu populația de sub 40 ani mult mai activă, Igor Dodon a câștigat voturile doar în raioanele rusofone nordice, în Găgăuzia, dar și din Transnistria. Și cam atât. Votul covârșitor obținut de acesta din Găgăuzia și Taraclia, de 92-95%, a venit în pofida faptului ca regiunea Găgăuziei este cea mai mare beneficiară netă de fonduri europene după Chișinău. Iar în Transnistria, cea care a speriat atat de mult înainte de alegeri, Dodon a obținut 85%, deci semnificativ sub voturile dinspre regiunea găgăuză.

Maia Sandu a câștigat într-o manieră autoritară votul din diasporă (93%), Chișinău (60%), dar și din majoritatea raioanelor moldovenești din centru. A beneficiat din plin de prezența la urne a electoratului tânăr, iar în diaspora doi din trei votanți au avut sub 40 de ani. La Chișinău doi din cinci. 63.5% dintre tineri au votat față de o prezență medie la urne de 52%.

Provocările Maiei Sandu

Așteptările de la mandatul prezidențial vor fi ridicate. Și cel mai probabil nu vor ține cont nici de aritmetica parlamentară de la Chișinău, nici de cine va domina componența guvernului. Maia Sandu va avea parte doar de o scurtă perioadă de euforie, însă apoi va trebui să înfrunte realitatea clasei politice de la Chișinău, una care nu este dominată de idei reformiste sau bună guvernare.

Marea provocare pentru Maia Sandu va fi probabil susținerea unei reforme sustenabile a sistemului judiciar, unul aflat în sfera de influență a lui Plahotniuc și Dodon. Lupta anticorupție nu există la Chișinău, marile dosare de corupție sau crimă organizată au fost clasate, iar încrederea populației în justiție este la un minim absolut. Moldova s-a afirmat mai degrabă printr-o ineficiență cronică în a soluționa problema corupției, Uniunea Europeană întrerupând de câteva ori asistența financiară din această cauză.

Maia Sandu are puțini aliați la Chișinău. Relația cu celelalte partide pro-europene sau pro românești s-au răcit, animozitățile cu Andrei Năstase fiind cele mai evidente. Nici relația cu liderii unioniști de la Chișinău nu sunt excelente, Octavian Țîcu declarând înainte de primul tur că Maia Sandu este cel mai facil adversar al lui Dodon, mai ales pentru că “Moldova nu este pregătită să voteze o femeie”. Și dacă acestea pot fi reechilibrate, mai ales după victoria categorică în fața lui Igor Dodon, Maia Sandu poate conta cel mai mult pe partenerii internaționali – fie ei dinspre Statele Unite sau Uniunea Europeană. Aceștia sunt probabil atuul Maiei în următorii patru ani.

Palmă serioasă pentru București

Pentru București victoria Maiei Sandu ar trebui să fie o palmă serioasă. România a susținut în ultimii ani la Chișinău partide doar aparent pro-europene, a investit masiv în oligarhul Vladimir Plahotniuc, și a fost una dintre ultimele țări care a recunoscut guvernului Maiei Sandu din 2019. În pofida declarațiilor recente de dragoste, Maia Sandu a fost ignorată ani la rând atât de Ministerul Afacerilor Externe, cât și de Administrația prezidențială. Falimentul politicii românești la Chișinău este unul destul de evident.

Atât MAE, cât și Administrația prezidențială, au fost puțin interesate de noile mișcări politice pro-europene de la Chișinău, inclusive de partidul Maiei Sandu, atâta vreme cât politica de la Chișinău era dominat de Plahotniuc și asociații. Nici după fuga acestuia, Bucureștiul nu și-a revenit din șoc, iar Maia Sandu n-a fost niciodată printre preferații Bucureștiului. Suportul primit de Maia Sandu dinspre instituțiile de la București a fost minim. Klaus Iohannis s-a remarcat mai degrabă printr-un dezinteres total față de Moldova, iar dacă ar fi să căutăm poziționările sale publice privind situația de la Chișinău din ultimii ani, probabil le-am număra pe degetele de la o mână.

Partidele de la București s-au poziționat ușor diferit. Dacă Partidul Social Democrat și sateliții săi, Pro România sau ALDE, au avut poziționări dezastruoase pentru parcursul european al Moldovei, PNL și USR PLUS, chiar și PMP uneori, cu unele rezerve aici, au fost aproape de Maia Sandu și mișcarea reformatoare de la Chișinău.

Foarte mulți analiști și oameni politici din România și-au redescoperit recent apetitul pentru alegerile din Republica Moldova și s-au declarat susținători ai Maiei Sandu. Mulți dintre cei care o atacau anii trecuți la București se prezintă acum că mari susținători ai acesteia și a parcursului european al Chișinăului. Maia Sandu ar trebui să aibă grijă la declarațiile de dragoste dinspre București căci ascund de multe ori o doză serioasă de ipocrizie.

*O variantă a articolului a apărut și la Revista 22 .

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Zilele astea doi activisti au ordonat lantului de magazine american Target sa retraga de la vanzare cartea Irreversible Damage – The Transgender Craze is Seducing our Daughters. Target a executat instant.
    Tot recent alt activist a ordonat lantului de restaurante rustice american Cracker Barrell sa indeparteze o funie din decoratiile tematice ale unui restaurant. Cracker Barrell a executat instant, cu scuze ignobile, si ploconire in fata cartelelor de activisti.
    Bine ati venit pe calea deschisa de Maia Sandu.
    https://www.youtube.com/watch?v=dVNMOLwEmmQ&t=4m38s

  2. Bun articolul! felicitari. Dar mai gasiti alternative la cuvantul „pozitionare” ca suna la un moment dat cam strident.

  3. Alegerea Maiei sandu indica cu claritate vointa majoritatii electoratului din Republica Moldova. Ca si in Romania, Parlamentul moldovean a devenit nereprezentativ, chiar daca are o componenta in principiu opusa Maiei Sandu. Stim acum cu totii ce doresc in realitate moldovenii, tot asa cum stim ce au dorit romanii cind au fost alegerile europene, si chiar cele locale (alegeri locale care se fac inca intr-un singur tur, sa nu uitam).

  4. @ Dan Plesoianu 18/11/2020 At 2:07
    Traiesc de 25 de ani intr-un stat democrat in care toate alegerile (locale, provinciale si federale) sunt intr-un singur tur.
    Din 1993 au fost 4 guverne minoritare din cele 7 guverne; in prezent avem tot un guvern minoritar. Toate guvernele au fost monocolore (nu se fac aliante pre sau post electorale) deci au raspuns direct in fata electoratului de realizarile/re-realizarile lor.
    Cand a fost cazul, un guvernul minoritar a trebuit sa negocieze cu opozitia trecerea unei anumite legi. Nu-mi amintesc sa fi fost migratii de la un partid la altul.
    La o populatie de 37.6 miilioane de locuitori sunt 338 deputati alesi uninominal + 105 senatori numiti.
    De fapt si in Romania au fost la un moment dat alegeri uninominale dar s-a renuntat ca nu erau alesi cine trebuia.
    Prin comparatie, in Romania cu o populatie la aproximativ 50% (de 19 milioane) sunt 329 deputati + 136 senatori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian este director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro