joi, ianuarie 27, 2022

Majoritatea criminala?

Acest text nu este despre „corectitudine politica”, nici despre discutii subtile despre care e termenul corect si potrivit in conversatie, „rom” sau „tigan”.  Este un semnal de alarma pentru noi toti: e timpul sa ne uitam in oglinda si sa vedem daca mai avem vreo farama de umanitate.

Povestea e pe scurt asa:  un om care are putere, primar, muta fortat vreo 1000-1500 de oameni lipsiti de putere (inclusiv copii) intr-o baraca toxica, pentru ca astia 1000-1500 de oameni le put altor oameni care il voteaza in proportie de 93% pe primar.  Asa o fi – se stie, e vorba de o minoritate care „pute” majoritatii, chit ca altminteri suntem un popor primitor si tolerant cu toata lumea (exceptandu-i pe tigani, ei nu sunt „lume”).  Baraca in chestiune fiind toxica, adica plina de deseuri chimice (mai exact, e vorba de al doilea cel mai poluant combinat chimic din vremea lui Ceausescu, dupa Copsa Mica, lasat in paragina de cativa ani), 10-15 copii si vreo doi adulti se imbolnavesc in mai putin de o zi si e chemata Salvarea; personalul de la Salvare intra cu mastile pe fata din cauza toxicitatii in locul de unde au fost scosi copiii cu pricina.  Inr-un final, omul cu puterea care i-a mutat acolo spune cu nonsalanta ca acelor copii si oameni „li s-a facut rau de la prea multa curatenie”.

As fi crezut ca o asemenea poveste cutremura pe oricine.  Cu siguranta ca ar fi cutremurat daca era vorba nu de 1000 de „tigani”, ci de 1000 de orice altceva, gaini, caini comunitari, cai salbatici, romani.  In loc de asta, la o asemenea stire, 9 din 10 comentarii (cititi cu atentie comentariile la articolul de pe EVZ!) il lauda pe primarul Chereches, ii ureaza sanatate si succes in starpirea „ciumei tiganesti”, il felicita si il asigura ca il vor vota ca presedinte, daca va candida.  Pentru o fapta demna de lauda, ce-i drept – a intoxicat niste copii!

E momentul sa ne uitam in oglinda, urgent.  Noi astia, majoritarii, si majoritatea dintre noi, cum ziceam, 9 din 10 comentatori.  Mai ramanem oameni daca aplaudam o fapta care trebuie sa fie penala, daca traim intr-adevar intr-un stat de drept, adica punerea in pericol a sanatatii si vietii unor oameni, cu buna stiinta, pentru singurul motiv ca „noua ne put”?  Oricat de rai ne convingem noi insine ca sunt ei, suntem intr-adevar noi cei buni, personajele pozitive, cei curajosi si frumos mirositori in povestea asta?

PS:  M-am intrebat de multe ori daca in anii ’40, in timp ce evreii erau exterminati pe scara industriala la Auschwitz, sau oriunde s-a intamplat in istorie ca o minoritate sa fie exterminata de o majoritate, majoritarii stiau intr-adevar sau nu ce se intampla si daca nu cumva au acceptat in tacere, din lasitate.  Acum tind sa cred ca daca au stiut, au aplaudat.  Exact asta am face si noi, daca am avea ocazia.  Inainte de asta, trebuie sa ne trezim si sa ne cautam de urgenta la simtul moral.

PPS:  de obicei aprob toate comentariile la articolele mele.  De data aceasta, am dezactivat optiunea de comentarii.  Fie-mi permis sa fac din acest articol un semnal de alarma si un indemn la introspectie pentru fiecare dintre noi, nu un subiect de dezbatere.

Distribuie acest articol

Autor

Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro