miercuri, septembrie 23, 2020

Majoritatea criminala?

Acest text nu este despre „corectitudine politica”, nici despre discutii subtile despre care e termenul corect si potrivit in conversatie, „rom” sau „tigan”.  Este un semnal de alarma pentru noi toti: e timpul sa ne uitam in oglinda si sa vedem daca mai avem vreo farama de umanitate.

Povestea e pe scurt asa:  un om care are putere, primar, muta fortat vreo 1000-1500 de oameni lipsiti de putere (inclusiv copii) intr-o baraca toxica, pentru ca astia 1000-1500 de oameni le put altor oameni care il voteaza in proportie de 93% pe primar.  Asa o fi – se stie, e vorba de o minoritate care „pute” majoritatii, chit ca altminteri suntem un popor primitor si tolerant cu toata lumea (exceptandu-i pe tigani, ei nu sunt „lume”).  Baraca in chestiune fiind toxica, adica plina de deseuri chimice (mai exact, e vorba de al doilea cel mai poluant combinat chimic din vremea lui Ceausescu, dupa Copsa Mica, lasat in paragina de cativa ani), 10-15 copii si vreo doi adulti se imbolnavesc in mai putin de o zi si e chemata Salvarea; personalul de la Salvare intra cu mastile pe fata din cauza toxicitatii in locul de unde au fost scosi copiii cu pricina.  Inr-un final, omul cu puterea care i-a mutat acolo spune cu nonsalanta ca acelor copii si oameni „li s-a facut rau de la prea multa curatenie”.

As fi crezut ca o asemenea poveste cutremura pe oricine.  Cu siguranta ca ar fi cutremurat daca era vorba nu de 1000 de „tigani”, ci de 1000 de orice altceva, gaini, caini comunitari, cai salbatici, romani.  In loc de asta, la o asemenea stire, 9 din 10 comentarii (cititi cu atentie comentariile la articolul de pe EVZ!) il lauda pe primarul Chereches, ii ureaza sanatate si succes in starpirea „ciumei tiganesti”, il felicita si il asigura ca il vor vota ca presedinte, daca va candida.  Pentru o fapta demna de lauda, ce-i drept – a intoxicat niste copii!

E momentul sa ne uitam in oglinda, urgent.  Noi astia, majoritarii, si majoritatea dintre noi, cum ziceam, 9 din 10 comentatori.  Mai ramanem oameni daca aplaudam o fapta care trebuie sa fie penala, daca traim intr-adevar intr-un stat de drept, adica punerea in pericol a sanatatii si vietii unor oameni, cu buna stiinta, pentru singurul motiv ca „noua ne put”?  Oricat de rai ne convingem noi insine ca sunt ei, suntem intr-adevar noi cei buni, personajele pozitive, cei curajosi si frumos mirositori in povestea asta?

PS:  M-am intrebat de multe ori daca in anii ’40, in timp ce evreii erau exterminati pe scara industriala la Auschwitz, sau oriunde s-a intamplat in istorie ca o minoritate sa fie exterminata de o majoritate, majoritarii stiau intr-adevar sau nu ce se intampla si daca nu cumva au acceptat in tacere, din lasitate.  Acum tind sa cred ca daca au stiut, au aplaudat.  Exact asta am face si noi, daca am avea ocazia.  Inainte de asta, trebuie sa ne trezim si sa ne cautam de urgenta la simtul moral.

PPS:  de obicei aprob toate comentariile la articolele mele.  De data aceasta, am dezactivat optiunea de comentarii.  Fie-mi permis sa fac din acest articol un semnal de alarma si un indemn la introspectie pentru fiecare dintre noi, nu un subiect de dezbatere.

Distribuie acest articol

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Sinteze geopolitice (readuse) în actualitate: A Treia Romă și Califatul

"Nu există decât două țări, Orientul și Occidentul; nu există decât două popoare, orientalii și occidentalii." Napoleon...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.