vineri, martie 29, 2024

Majoritatea pro-europeană de la Chişinău, în pericol. E nevoie de o emoţie puternică, pe finalul campaniei. Ce poate face România, înainte şi după? (Updated)

Prinşi cu ale noastre, am cam pierdut din vedere apropierea alegerilor de peste Prut. Ne îndreptăm acum grăbiţi atenţia spre ei, cu interes şi cu legitime speranţe, în ideea prelungirii victoriei uriaşe din România, dar lucrurile nu arată acolo, să recunoaştem, entuziasmant.

Mă tem că bătălia crucială cu forţele stângii (pro-ruse, anti-occidentale şi rezistente la reforme esenţiale) a fost tratată superficial. Clişeele şi banalităţile pro-europene, desfiinţarea vizelor şi ratificarea Acordului de Asociere (un document încă abstract, pentru mulţi moldoveni) nu sunt suficiente. În schimb, agenda economico-socială, temerile de instabilitate, perspectiva locurilor de muncă şi dependenţele economice ale Moldovei pe termen scurt vor avea un cuvânt greu de spus. Din multe puncte de vedere, chiar dacă nu ne place constatarea, societatea moldovenească este totuşi diferită de cea din România iar resursele de europenitate de peste Prut, fie ele politice, culturale, socio-educaţionale sau economice, sunt categoric mai mici.

Pe 30 noiembrie, Republica Moldova îşi alege noul parlament, din a cărui majoritate va rezulta, chinuit ca de obicei, noul lor guvern. Semnalele sunt contradictorii şi par să anunţe surprize sau cel puţin dificultăţi politice postelectorale. Nu neapărat printr-un cutremur la urne favorabil comuniştilor, cât mai degrabă prin lipsa de entuziasm şi de mobilizare a pro-europenilor şi prin posibilitatea ca, la momentul numărării mandatelor, bilanţul pro-Vest să nu fie impresionant, ci unul la limită sau chiar deficitar (sub 51), care să reclame compromisul negocierii punctuale cu un partid de stânga sau cu rusofonii, fără cooptarea acestora în guvern. Miza păstrării direcţiei este prea mare iar obiectivul politic general nu trebuie ratat. S-a mai întâmplat, acum câţiva ani, să se recurgă la aşa-zisul „vot de aur”, atât de urât mirositor, iar Republica Moldova a avut totuşi de câştigat. Nimeni nu vrea să moară cu dreptatea în braţe, cu atât mai mult în politică. Aş vrea, desigur, să nu am dreptate, să nu fie nevoie de data aceasta de discuţii în afara arcului guvernamental, să fie de la început mai mult de 51 de deputaţi, dar varianta de mai sus nu poate fi teoretic exclusă.

Cauzele acestui impas sunt multiple. Să le luăm pe rând. În primul rând, fragmentarea excesivă a sistemului de partide, imaturitatea şi ineficienţa lui. 23 de partide înscrise în cursă (şi 3 independenţi) sunt cam mult, pentru un stat atât de mic. Spectrul politic local aduce oarecum cu politica României anilor 1992-2000. E momentul ca liderii politici de la Chişinău să înceapă să se gândească serios la fuziuni, trecând peste dorinţa fiecăruia de a fi şef, un simptom de altfel caracteristic infantilităţii democratice a regiunii noastre. Ştiu, e uşor de zis dar greu de făcut. La noi, PNL şi PDL au reuşit totuşi să treacă peste orgolii, au fuzionat şi s-au impus. Pe de altă parte, nu e normal să ai un partid câştigător al alegerilor cu un scor de 20-21% (PCRM), cum arată sondajele recente, şi acela, evident, exclus din start din coaliţia de guvernământ. Media europeană a învingătorilor este undeva între 30-35%. Dacă un partid de 15-18% are pretenţia să dea premierul, guvernul acestuia (presupunând că se poate face) nu poate fi decât unul slab şi vulnerabil la şantaje politice, înclinat spre compromisuri greu de digerat. Desigur, procentele sunt aproximative şi pot varia în funcţie de mobilizarea din ziua votului, dar imaginea fragilităţii de ansamblu a taberei favorabile integrării europene nu se mai poate acum schimba. Pe viitor, oferta partidelor democratice pro-europene va trebui serios întărită.

Doi. Succesele europene ale Chişinăului (multe produse prin fericit ricoşeu din criza ucraineană) nu vor avea o greutate electorală pe măsura aşteptărilor guvernanţilor. Trebuia muncit mai mult şi mai bine în campanie. Simpla fluturare a steagului albastru cu stele galbene nu umple sacul cu voturi. Contează, dar prea puţin într-o societate care nu a ajuns încă (nu avea când şi cum, nu e o critică) la nivelul de modernitate culturală necesară unei bătălii epice a direcţiilor strategice, a marilor opţiuni principiale. Bătălia e încă una a blidului, aşa cum a fost şi la noi de atâtea ori în deceniile trecute.

Trei. Premierul Leancă a fost total neinspirat susţinându-l pe Victor Ponta în alegerile din România. Practic a arătat, în avans, că nu este urmat de românii cu dublă cetăţenie, scorul Iohannis-Ponta fiind zdrobitor şi în Republica Moldova. Prin acest gest oportunist (evident, a fost sigur că Ponta va câştiga), a mai pierdut cu siguranţă câteva procente preţioase la el acasă dar şi aici, printre moldovenii din România.

Patru. Apariţia unor personaje politice dubioase dar în creştere de popularitate, de genul Dodon-Usatâi, respectiv PSRM şi „Patria”, pe linia moldovenismului socialist, care camuflează destul de bine, se pare, strategia şi uniformele „omuleţilor verzi” transferaţi din Crimeea în Republica Moldova, va mai strânge, la rândul ei, ceva mandate pentru zestrea anti-occidentală şi anti-românească de peste Prut.

Dincoace, de partea argumentelor pozitive, încurajatoare, nu avem prea multe, dar totuşi putem conta pe ele. Micile succese europene ale Chişinăului, deşi mult sub nivelul de impact preconizat de PLDM, PDM şi PL, îşi au rolul lor, procentele lor. Victoria lui Klaus Iohannis poate insufla, pe finalul campaniei, o anumită mobilizare a votanţilor pro-europeni. Preşedintele Timofti, la rândul său, care a crescut mult în ultima perioadă ca imagine a seriozităţii şi credibilităţii, este o garanţie că la Chişinău nu va fi desemnat un premier pro-Rusia, şi că se va „discuta” până se ajunge la instalarea unui guvern de continuitate a direcţiei pro-Vest.

România poate ajuta mult, dincolo de lozinci, Republica Moldova să ţină cârma dreaptă. Unele lucruri pot fi spuse, dar cele mai multe trebuie făcute şi punct. Nu întâmplător, în prima convorbire telefonică avută cu Preşedintele ales Klaus Iohannis, după victoria din 16 noiembrie, cancelarul Angela Merkel a precizat cât de importantă poate fi România pentru menţinerea Republicii Moldova pe orbita Uniunii Europene. Pe 30 noiembrie, dar mai ales după 30 noiembrie, „lucrul bine făcut” se va simţi şi peste Prut. Căci acolo vin vremuri grele, pline de provocări.

Update.

Tema discuţiilor privind obţinerea majorităţii parlamentare agită, cred, exagerat şi inutil spiritele în Republica Moldova. Guvernul dezirabil ar fi, neîndoielnic, cel al coaliţiei tripartite PLDM-PDM-PL, care a confirmat în ultimii ani şi a adus succesele europene ale Chişinăului de după 2009. A discuta însă în parlament pentru securizarea votului la instalarea guvernului pro-occidental, „dacă şi numai dacă” va fi absolut necesar, nu este o trădare a principiilor şi valorilor în care crede această coaliţie şi nu înseamnă aducerea la putere a comuniştilor sau socialiştilor. Guvernul pro-european trebuie să treacă. Democraţia parlamentară presupune dialog politic şi soluţii negociate, în limitele mandatului primit de la alegători, pentru realizarea obiectivelor strategice ale ţării.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cred ca in RO ar trebui sa-i mobilizam pe cei care sunt cetateni moldoveni sa mearga la vot.
    E foarte important ca ei sa aiba acces la sectiile de votare deschise, sa stie unde sunt localizate etc.
    Altceva nu se poate face pana la alegeri. Doar o vizita a lui Klaus Iohannis la Chisinau ar putea eventual sa aduca ceva entuziasm printre pro-europeni.

  2. …traiesc moldoveni in Romania?

    SI presedinte Romaniei de ce nu merge la Chisinau, ca cei ai Ucrainei si Poloniei, ce asteapta??
    Rep.Moldova e aproape cat Slo vacia si mai mare decat Lituania, Letonia+Estonia, Slovenia… si mult mai mare decat ALBANIA – ca stat.
    Cand ma gandesc la progresele ROmaniei, la resursele ei de EUROPENITATE sub Vaile PushCash, nu pot decat sa amutzesc.

    (adevarul e ca nu erati in veci primiti in UE fara componenta geostrategica aferenta pozitiei si resurse, bonus PETrrom, gaz, banci si compromisuri cu austroungarii – ce sa mai vorbim de interesul unguresc! – chestii in care rep.moldova nu conteaza)

  3. Impartasesc 100% temerile tale Valentin. Impreuna, partidele pro-europene, in sondaje, nu trec de 50 %. Daca nu se face ceva semnificativ, RM va fi aruncata in trecut cu cel putin 8-10 ani. Daca se urac Ivan pe Divan, de data aceasta democratic, va fi vai si amar! Ivan nu mai coboara de pe divan decat cu jertfe de sange serioase.
    Nu inteleg cum nu reusesc politicienii de la Chisinau sa valorifice exemplul tarilor baltice si sa ii extraga pe moldoveni definitiv din ghearele lui Ivan?
    Astazi, in era comunicatiilor instant, cum se poate sa nu fii in stare sa valorifici experienta pozitiva a tarilor baltice, tari baltice care oricum au mai multi etnici rusi in componenta decat R. Moldova!?!?!
    Faceti ceva consistent! ACUM! Sau va fi prea tarziu!

  4. E pretul pe care-l platim pentru lipsa noastra de interes. Rusii au zeci de canale tv in Moldova, astfel ca societatea e deconectata aproape complet de occident. Noi abia am reusit sa reintroducem TVR. Romania ar fi trebuit pana acum sa controleze cel putin o retea nationala de cablu in Moldova, prin care sa distribuie atat posturi romanesti, dar mai ales canalele internationale subtitrate in limba romana.

  5. Cu adevarat: „Unele lucruri pot fi spuse, dar cele mai multe trebuie făcute şi punct.”

    Imi place sa cred ca se vor face multe lucruri. Moldova a avut mari asteptari de la RO si cred ca este, era normal sa fie asa. Pentru a onora asteptarile este nevoie de mai mult efort depus de RO si stiu ca se poate. Evident ca este nevoie de pregatire si de coordonare,dar RO este inca datoare catre Moldova, dpdv sentimental…

  6. Ce poate face Romania? Ponta sa se abtina, sa nu le transmita mesaje de sprijin ca sigur pierd. Sa vorbeasca Johannis despre „Romania lucrului bine facut”.
    Romania sa-i ajute pe tinerii care invata in Romania, sa mearga la vot, pentru ca sectiile de votare sunt la distante mari.
    Romania sa multiplice posturile de televiziune, radio si ziare in limba romana pentru o informare corecta. Sa prezinte cat mai multe reportaje din tarile europene avansate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro