Nu știm care sunt criteriile după care își recrutează televiziunile și în general companiile media private managementul. Tevatură mare se face doar în jurul desemnării președintelui-director general al televiziunii publice, unde apar suspiciuni de clientelism politic și de absență a criteriilor profesionale în selectare. Cu unele excepții (Alexandru Lăzescu ar fi una), suspiciunea e întemeiată, boșii TVR fiind parașutați din cercurile de partid, fară a avea nicio expertiză în domeniu. Cazurile flagrante au fost de-a lungul timpului Valentin Nicolau, geolog, pus în fruntea televiziunii publice din poziția de consilier al premierului Adrian Năstase și Alexandru Sassu, venit în 2007 direct din poziția de secretar general al PSD, funcție pe care a detinut-o o vreme în paralel cu cea de PDG.
Directoratul lui Alexandru Sassu nu s-a terminat cu happy end: în iunie 2010 când pleca de la TVR tot politic, așa cum venise, prin căderea Raportului anual în Parlament, lăsa în urmă un deficit de 18 milioane de Euro, o audiență în scădere cu aproximativ 30% și cu taxa colectată doar în proporție de 60%. Totuși, imediat Sassu a fost recuperat de Adevărul Holding, o investiție privată în mass-media, pentru a pregăti Adevărul TV care se anunță pe piață spre finele anului în curs. Sigur că se pune întrebarea ce l-a convins pe Patriciu să îi încredințeze conducerea lui Alexandru Sassu după managementul dezastruos de la TVR, tocmai în perioada când se caută manageri privați la companiile cu capital de stat. Dar mai ales îți pui întrebarea dacă patronii din România vor sau nu vor să facă o afacere din mass-media, vor să scoată profit din compania de presă, sau bagă bani pentru a folosi putera mediatică în scopuri politice sau în confruntări de piață ale altor afaceri.
Piața de publicitate din România a ajuns în 2011 la nici 300 de milioane de Euro, din care 200 de milioane se împart inegal între cele aproape două sute de canale de televiziune românești. Orice calcul arată că dacă ar trebui să trăiască din publicitate, jumătate din televiziuni ar trebui să dispară. Piața de print s-a trezit recent datorită crizei și a închis numeroase publicații, România riscând să fie unica țară din Europa fără ziare, cum scria mai deunăzi Mircea Vasilescu, în timp ce Ungaria are atât cotidiene naționale, cât și patru reviste gen News Week sau Paris Match, gen dispărut din România acum zece ani o dată cu săptămânalul Privirea. Cum cea mai mare parte a banilor din publicitate o încasează de mulți ani PRO TV, se poate presupune că Sârbu vrea profit, deci joacă pe piața comercială și în mai mică măsură dorește influență politică, deși aceasta nu este exclusă. Mișcări în management ca plecarea la B1 TV a lui Sorin Oancea de la Intact Media, neliniștile de la Prima TV și de la Kanal D care prospectează posibili cumpărători, mortificarea canalelor fraților Micula, Național TV și N24, conduse de manageri aduși din fabricile de sucuri, practic inexistente ca audiență, dar folosite pentru autoreclamă, eșecul directoarei Teo Trandafir la Romantica, propulsată totuși în politică, arată că managementul televiziunilor este în suferință. Realizatorul Șerban Huidu afirma bine că ”în România oamenii care conduc instituții media nu le simt, nu simt media. Sunt în mare parte oameni care vin din vânzări, din business, dar nu simt”.
Răspunsul implicit la întrebarea inițială este că mass-media poartă adesea la noi alte interese decât afacerea în sine, fapt confirmat de stenogramele convorbirilor lui Vântu și de insolvența Realității Media, încăpută pe mâinile altor manageri ”iscusiți”, într-un pariu politic și infracțional perdant pentru imaginea presei românești. Cum altfel ar apărea canale noi, fără șansă de a supraviețui din venituri, ca 10 TV sau Adevărul TV și alte televiziuni care înfloresc local, în așteptarea alegerilor din 2012 ? Exemplele cele mai scandaloase dar și amare pentru condiția jurnalismului sunt partidul-mutant intitulat Partidul Popular-Dan Diaconescu, conceput în promiscuitatea OTV-ului, precum și negocierile Partidului Conservator din interiorul USL purtate de Voiculescu cu Antenele pe masă.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pro TV-ul este in prezent implicat politic. Urmariti cu obiectivitate spre exemplu stirile de la ora 19 si o sa vedeti ca acum sunt numai stiri pozitive despre cei de la putere…
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de claudia | Greșeală de tipar | Permalink
Dacă ar fi vorba numai de televiziuni, doamnă! Ce-l recomandă pe agronomul Ionuţ Costea la conducerea Eximbank, sau pe Bogdan Olteanu, în BNR?!
Desigur, cei doi, nefiind finanţişti pot face cafeaua, sau alte treburi de secretară.
La televiziuni este mai grav, pentru că ele sunt marile manipulatoare. Nu numai că lasă pe oricine să mintă, şi unii politicieni mint mai des decât clipesc, dar se folosesc şi tehnici de manipulare (Programarea Neuro-Lingvistică – PNL sau NLP după abrevierea în limba engleză) pe care majoritatea populaţiei nici nu le remarcă şi nici nu le înţeleg.
nu exista televiziune care sa nu fie implicata politic sa fim seriosi…. toate sunt o apa si un pamant indiferent de manager
1) Partidul Popular Dan Diaconescu este varianta curenta a unui alt mutant, din fericire decedat cu multi ani in urma, desprins din jalnicul PNL, adica PNL-Cerveni. Cu alte cuvinte, nimic nou sub soarele „democratiei originale” rumanesti.
2) Televiziunile sunt, pe langa instrumente de manipulare/rafuiala intre mafioti si suport de publicitate…si spatiile virtuale ce ofera circul (nicidecum painea!) atat de necesar prostimii! Iata ca, fara prea mult efort, am descoperit una (cea mai importanta?) dintre utilitatile acestora! Corect, nu?
3) Meritocratia e un mit, ea nu exista NICIUNDE, nici macar in Occident. Asa ca nu vad de ce va surprinde actuala stare de impostura generalizsata din presa. Impostura e o regula in Romania! Si asta….se vede/simte/traieste in fiecare zi!
4) Decredibilizarea presei poate fi vazuta ca un moment dureros DAR NECESAR de asanare a celei de a 4-a puteri in stat. Asta…cu conditia ca ea, presa, chiar sa devina a 4-a putere in stat. Asa cum arata astazi, la sfarsit de an 2011, presa romaneasca este A 4-A MINCIUNA IN STAT!
5) Mare dreptate avea Protagoras: „Omul e masura tuturor lucrurilor”. Extrapoland, putem spune ca „romanii sunt masura Romaniei actuale”!
QED!
Ne uitam tot timpul la presedintele TVR dar uitam ca televiziunea este o institutie politizata, prin lege. Asta in.ro. Problema este consiliul de administratie, consiliu care ar trebui sa dea liniile pe care presedintele sa le urmeze. Ori in .ro, consiliul e numit politic, ca asa intelege parlamentul sa controleze televiziunea publica. Si uita asa ii avem pe cei pe care ii avem si care habar n-au cum sa citeasca un buget sau un raport contabil.