joi, iunie 20, 2024

Managerii educației românești

Pentru a înțelege în adâncime dramoletele și vodevilurile învățământului de stat românesc, așa cum s-au adunat acestea în straturi din ce în ce mai compacte în ultima perioadă, trebuie să pornim de la o evidență neconvenabilă: nu se poate vorbi sigur de ce înseamnă management real și verificat în educația românească, dar despre ,,conducătorii” săi știm fiecare câte ceva. Câte bordeie, atâtea obiceie, iar vorba aceasta neaoșă are greutatea ei testată și îndurată milenar. Înțelepciunea populară nu se dezminte. Omul sfințește locul și niciodată pe dos. Cu toate acestea, se poate broda lejer în jurul unei anecdote, savuroase în felul ei, a cărei acuratețe nu se poate confirma decât prin cercetarea presei ultimilor ani: se zice că într-un oarecare minister portarul instituției l-ar fi oprit într-o bună zi pe un domn splicuit și aferat care pretindea, încercând să urce treptele spre ușa de la intrare, că lucrează în incinta respectivă. Parafrazând, ipochimenul cu pricina ar fi insistat: ,,Vă rog frumos să va dați din calea mea. Eu sunt ministrul în persoană!”, moment de grație mult așteptată pentru ca portarul să rostească nemuritoarele vorbe: ,,Mă iertați, domnule ministru. E prima dată în viața mea când vă văd la muncă!” Se non è vero, è ben trovato.

Din acest punct încolo, putem înțelege cu ce se ocupa în realitate conducătorii mai mici sau mari și ai sistemului nostru de învățământ preuniversitar. Cultura instituțională din inspectoratele, liceele, școlile, grădinițele și creșele României este la fel de diversă ca flora și fauna din zonele subecutoriale pentru că nimic nu leagă sistemul într-un întreg în afara diversității prin mijlocirea căreia managementul înțelege să își facă datoria și să aplice legea, subiect nu numai de interpretări multiple și deseori cotradictorii, ci și de aplicări oblice, tergiversate sau aberante ale aceleiași pritocite legi. S-ar putea ca într-o comună prăpădită de țară, care s-ar putea denumi mai corect sat după dimensiuni și drumul principal neasfaltat, directorul școlii să fie mai frecvent la prășit în ograda sa primăvara decât în cancelarie. Se prea poate ca la oraș inspectorii să fie mai degrabă de surprins la sindrofii de onomastică sau de naștere decât pe teren, investigând ce trebuie și, mai ales, ce nu se cade făcut. Se poate la fel de bine ca ei, factorii de decizie, supraveghere și control, să fie la școală, dar ascunși printr-un cotlon, unde se îndeletnicesc cu lungi șuete sau încrucișând de zor cuvinte în colecții groase de integrame. Vara s-ar putea să-i întâlniți jucând table cu paznicul școlii la umbra idilică a nucului din curte. Dar de cele mai multe ori, cinstiți să fim până la capăt, sunt șanse mari să nu-i întâlniți decât ocazional, cu programare din timp, sau rar, pe la soroace și cu multă așteptare, bătaie de cap și plecăciuni pe la uși.

Dar este în toate mai convenabil că se întâmplă astfel. Sună strigător la cer și cu adevărat alarmant că situația de fapt, care este răsturnată pe dos față de ce ar trebui să fie, să ajungă să fie preferabilă oricărei alternative. Mai bine lipsă, spune românul, și, iată, acesta are din nou dreptate. ,,Șeful” în învățământul românesc preuniversitar este întotdeauna iubit când nu face nimic prea serios, nici bun, nici rău, și urât când se ocupă aprins de câte ceva fiindcă bine, conform temerii generale, nu e în stare să facă nimeni. Un manager prezent toată ziulica la școală și implicat în activitatea comună până peste cap pune o groază de presiune pe umerii colegilor, de la profesorii care intră la timp și aud pași grei pe hol în timpul orelor, până la secretarele și îngrijitoarele școlii, care neapărat trebuie să își caute ceva de făcut, un dosar de cercetat, o sală de clasă de curățat. Dacă managerul vorbește îngrijit, pe un ton moderat, așezat și politicos cu profesorii din cancelarie, atunci aceștia se vor simți derutați ca în fața unei amăgiri sau a unei posibile liniști de dinaintea furtunii. Dacă inspectorul venit în misiune de lucru discută de la egal la egal, dând sfaturi, indicând direcții de dezvoltare în activitatea zilnică și promițând că va găsi ceea ce este nevoie în lămurirea unor probleme mărunte, dar care întârzie să fie rezolvate, directorii din unitatea de învățământ vor simți un fior pe șira spinării, nu de spaimă, cum sunt învățați în asemenea situații, ci de uimire ca în fața unei curiozități a naturii: cum este posibil așa ceva? Dacă un părinte este invitat la o discuție amiabilă și decentă cu directorul școlii, în care se trece în revistă conduita elevului, se cade de acord asupra unui plan de redresare a notelor existente, se încearcă creionarea unui parcurs profesional care să coincidă cu înclinațiile adolescentului, părintele va ieși din birou oarecum derutat și puțin mahmur: ,,Cum de nu ne-am certat nițel? Înseamnă că nu i-am zis tot. M-a păcălit și nu i-am arătat ce pot”. Ca să acceptăm ce este normal și de păstrat în învățământul nostru de stat ar fi indicat să ne ciupim de câteva ori când nu ne simțim, în calitatea noastră de părinte, profesor sau angajat al școlii, nici jigniți, nici duși cu vorba, nici umiliți, nici amenințați, nici sfidați, nici înșelați, nici dezinformați atunci când ieșim din clădirea unei școli.

Cu certitudine sunt și asemenea locuri pe harta rețelei școlilor românești. Indubitabil că se pot stabili câteva nume de oameni admirabili care conduc unități de învățământ. Dar cum îi identificăm și cauterizăm pe ceilalți, inomabilii despre care știm că există, dar nu-i prindem niciodată, deși îi surprindem neplăcut în atâtea ipostaze? La așa ceva cetățeanul român nu a găsit soluția și nici nu dă semne că ar face-o. Sistemul autoimunitar al birocrației de stat românești, dincolo de abilitatea fiecăruia de a lăsa loc de bună ziua, nu funcționează, nu se leagă deloc și nu reacționează la ingerințele unor celule rebele.

Așa cum suntem primiți și găzduiți pentru câteva zeci de minute în școli, la fel vom fi tratați în orice instituție a statului român. Reciproca rămâne la fel de valabilă: așa cum vorbim cu profesorii copiilor noștri sau cum interacționăm oficial cu directorii școlii, tot la fel vom privi celelalte autorități publice. Dacă starea de spirit generală se compune din mefiență și teamă, dispreț greu ascuns și prezumția de vinovăție răstită, atât din partea noastră, ca părinți maturi și responsabili, cât și a lor, educatorii celor în curs de formare, dacă atitudinea va fi tot cea de la stăpân la slugă dinspre școală spre comunitate, deși forța politică este restrânsă de primatul legii, sau de client nervos spre prestatorul de servicii dinspre cetățean spre școală, atunci boala nu doar că nu se va lecui, ci, dimpotrivă, se va accentua până la cote de nevindicat. Am putea găsi atâtea exemple, culese din amara experiență cotidiană, pentru a descrie și a justifica cele afirmate mai sus încât cititorul s-ar sastisi curând citindu-le. Important este ca ideea centrală să fie subliniată corespunzător: deficitarea administrație și iresponsabila luare a deciziei cariază statul român din interior mai mult decât spectrul corupției – fără îndoială, reală – care plutește ca o ceață peste tot și-n toate la noi.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

    • Asta o fost motivatia pentru infiintarea celei mai mari fabrici de diplome din Romania si cred din Europa – Spiru Haret?
      Pentru ca e nevoie si de „specialisti” si doctori docenti, sau pentru ca asta era o cale facila de a capata un salariu mai mare?

      • Prima motivatie a fost ca profesorii de la stat sa predea in privat.A doua ca tinerii cu pregatire slaba sa faca o facultate. Decaderea s-a produs cand s-a extins invatam.f.frecventa si la distanta si aplicarea examenelor numai pe teste si black board. Atata timo cat licentele se dadeau la facult.de stat, pregatirea a fost mai buna. Dupa 2004 totul a scazut ca nivel.

  1. Mare adevar ati spus, dle Chita! Dar totul porneste de la lipsa celor 6-7 ani de acasa, ca alta data, cand parintii erau ceva mai interesati de odraslele lor, de invatatorii si profesorii care alegeau in majoritatea aceasta munca din pasiune si vocatie. Astazi, institutionalizarea copiilor de la varste timpurii nu inseamna si educatie. A invata toleranta, comunicarea, rabdarea, gandirea proprie, corectitudinea, intrajutorarea, autocontrolul, etc.fac parte din educatie. Azi, avem putine locuri unde mai exista asa ceva. Iar cine detine o functie si o cat de mica putere are impresia ca poate face orice, oricum, oriunde, oricand. La noi, sintagma ca seful este sef si in pielea goala, nu a disparut!

    • „La noi, sintagma ca seful este sef si in pielea goala, nu a disparut!”.
      Cum m-au invatat fostii colegi din URSS emigrati in Israel.
      „Ia nacealnik ti Durak” – eu sunt director tu esti un prost.

    • Vesnica scuza cu cei 7 ani. Si apoi? Ajunge la o scoala unde ii preda cineva care a avut printre ultimele medii la absolvire, dar o ruda in inspectorat

  2. Stimate Durak, dv. cu asemenea postari ar trebui sa fiti inlaturat de pe acest blog. Sunt realitati care nu vor dispare prea repede. Dupa 1990, in universitatea de stat unde am lucrat, ce hotara rectorul era lege, parerile sau alte observatii contra nu contau. Au inceput si aici sa apara troli.

    • Opinii diferite == troli in opinia dumneavostra???
      Va deranjeaza adevarurile incomode sau cele care nu sunt in limitele d-voastra de intelegere?
      Asa visati sa (re)faceti Agora?

  3. „Șeful” în învățământul românesc preuniversitar este întotdeauna iubit când nu face nimic prea serios, nici bun, nici rău, și urât când se ocupă aprins de câte ceva fiindcă bine, conform temerii generale, nu e în stare să facă nimeni.”

    Dintr-o satira audio-video englezeasca de acum cca 40 de ani, care (ca si Caragiale) e „film documentar de actualitate” (respectiv minutele intalnirilor politicienilor(P)/administratorilor-functionarilor(A-F) de stat din Romania sec XXI):

    (a) P = sa transferam local/la nivel de scoala + parinti/tutori legali deciziile de angajare/demitere/delegare si sa desfiintam autoritatea centrala(concediem toti „specialistii”) care se ocupa acum de reglementarea/supravegherea/gestionarea procesului:
    https://www.youtube.com/watch?v=1e9gq9sYIuA

    (b) P in dialog cu A-F despre (a):
    „P – We’re supposed to be preparing children for working life. 3/4 of the time they’re bored stiff!
    A-F – Well I’d have thought been bored 3/4 of the time would be perfect preparation for working life.”
    A-F – Half of them are your enemies anyway and the other half are the sort of friends that make you prefer your enemies.”
    https://www.youtube.com/watch?v=yeF_o1Ss1NQ

    Despre control la nivel local de pe la min12 in aceasta compilatie despre transferul de „intelepciune”(influenta/manipulare/impunerea vointei si interesului A-F asupra P si votanti/cetateni dinafara P/A-F) a unui A-F harsit-amoral-condescendent catre un A-F mai tanar-doritor de a avea o constiinta curata:
    https://www.youtube.com/watch?v=FLm2X6sFa48
    +
    „4: When there is extreme pressure to show actual reductions (ad mea – in the number of civil servants/A-F), turn government units into independent bodies. This removes all personnel from the government payroll, but their salaries continue to be paid by means of a grant-in-aid. You will remember that this worked very well with Kew Gardens some years ago; the scam is still not worked out.”
    https://www.civilservant.org.uk/misc-humour-sir_humphrey.html
    =========

    „…secretarele și îngrijitoarele școlii, care neapărat trebuie să își caute ceva de făcut, un dosar de cercetat, o sală de clasă de curățat.”

    … cuie de batut:
    https://ibb.co/sR4fScm

  4. Distrugerea competitivitatii este stabilita prin legi si regulamente. Scolarii mici nu mai primesc note, sunt egali cu totii. Nu mai ai voie sa nominalizezi public absente, refaceri de lucrari practice, note la examen etc. Repartitia pe merit nu mai exista. Loaza cu pile va fi sef, ceilalti simpli salariati daca au noroc sa gaseasca loc de munca. Asta ii demotiveaza pe toti sa invete pentru ca „merge si asa”. Dar daca merge si asa, inseamna ca nu merge. Deci ajungem la vorba lui Spiru Haret.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Alexandru Chiță
Dan Alexandru Chiță
Dan-Alexandru Chiță (n. 1985). Absolvent al Facultății de Științe Politice a Universității București (2008), Master (2010) și Doctorat (2014) în cadrul aceleiași universități. Profesor în sistemul preuniversitar din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro