Nota editor: Am primit la redactie acest text semnat de majoritatea judecătorilor de la Tribunalul Dolj
Pe fondul discutării condițiilor de pensionare a magistraților, dorim să lansăm în dezbatere tema schimbării în profunzime a manierei în care ne exercităm profesia. Fără a nega importanța salarizării și regimului de pensionare, în cadrul statutului, credem că la fel de importante sunt rolul social al judecătorului şi organizarea muncii sale.
Semnalăm că nemulțumirile acestui corp profesional sunt de o altă natură, iar „cifra neagră” a burnout-ului din sistem ar trebui să îngrijoreze nu doar pe decidenții politici, ci și pe orice cetățean responsabil. Astfel, pe fondul unei crescânde juridicizări a raporturilor sociale, e nevoie de promovarea unei calități sporite a muncii magistratului, ce se va reflecta în actul de justiție, în folosul cetățeanului.
Nu ne mai permitem să repetăm vechile erori și să ratăm acest moment care poate fi prilejul unei modernizări accelerate a justiției românești. Este necesar să abandonăm privirea strict cantitativă, rutinieră a problemelor noastre spre a atinge miezul crizei actuale.
Din această perspectivă, fără a minimiza importanța altor demersuri ale colegilor noștri, reflectate în sesizări ale Curții Constituționale, studii, memorii în calitate de amicus curiae, comunicate ale asociațiilor profesionale etc., dorim să accentuăm câteva trăsături ale modului actual de funcționare a justiției ce ar putea fi îmbunătățite printr-o schimbare de percepție şi abordare.
Orice tratament eficient începe cu o bună diagnosticare. Datele statistice ce prezintă situații comparative la nivelul Uniunii Europene relevă, fără putință de tăgadă, că trăim încă într-o eră dominată de criteriul numeric, cantitativ. La un volum de cauze/magistrat/an ce ne plasează pe primul loc în UE (în materie civilă şi comercială), timpul de soluționare este unul rezonabil, sub media europeană.
Cu toate acestea, operativitatea rămâne principala preocupare în evaluarea judecătorilor şi instanțelor. O dovadă a orientării în acest sens este programul de statistică al MJ denumit STATIS, ale cărui date sunt aproape exclusiv centralizate în funcție de numărul de dosare din instanțe. O altă dovadă este abordarea inspectorilor judiciari ce semnalează, implicit, criteriile cantitative în determinarea performanței în justiția românească.
Operativitatea e importantă dar, așa cum o arată şi diverse organisme europene, ea nu mai constituie o problemă presantă în sistemul judiciar românesc, iar mutarea atenției pe calitate ar trebui să devină prioritară.
Spre a nu rămâne un simplu deziderat, această schimbare de perspectivă se poate face, credem noi, prin două instrumente importante, fără a exclude existența altora.
a. O corectă normare a muncii, cu luarea în considerare a criteriilor de complexitate, respectiv o bună organizare a resursei umane. Scopul este acela de degrevare a magistratului de funcții non-jurisdicționale energofage şi cronofage, ce nu implică înaltă calificare, respectiv de o încărcătură de lucrări incompatibilă cu calitatea.
Judecătorului trebuie să i se permită să abandoneze mentalitatea de tip „centralist”, marcată de presiunea de a-și asuma conținutul încheierilor, de a calcula taxe de timbru, de a stabili termene de judecată și de alte chestiuni administrative, angoasat că ar putea răspunde pentru greșelile celorlalți actori ai sistemului. Soluția pentru ieșirea dintr-o astfel de concepție este dată de regândirea atribuțiilor și responsabilităților.
Binomul grefier-judecător trebuie regândit în scopul orientării spre calitate. În acest sens, trebuie edificat un statut al grefierului în acord cu nivelul de pregătire profesională superioară a acestuia (studii superioare, Școala Națională de Grefieri) și armonizat cu atribuțiile judecătorului de a spune dreptul.
Normarea recentă a profesiei asistentului judecătorului, pripită și lipsită de o consultare veritabilă a corpului profesional, riscă să se înscrie într-o linie de compromitere a unor instituții, în esență, bune, a căror utilitate a fost probată în alte țări europene. Opacitatea la criticile solid argumentate venite din partea profesioniștilor dreptului, cu privire la garantarea unei selecții meritocratice și stabilirea clară a responsabilităților, a generat, din păcate, rezistență la însăși ideea acestei noi profesii. Nemulțumirea a fost determinată şi de faptul că nu s-a explicat deloc abandonarea proiectului de lege privind grefierii judiciari, proiect ce oferea garanția unei bune selecții şi pregătiri prin SNG şi care, în plus, a fost un succes ca program pilot.
b. Metode alternative de soluționare a litigiilor. Medierea este o instituție care se impune a fi resuscitată, găsindu-se căi legislative adecvate. Eficacitatea medierii creează posibilitatea reală de diminuare a numărului de cauze aduse pe masa judecătorului. În acest sens, este necesar să se profite de existența mediatorilor deja instruiți şi certificați urmând ca, treptat, să se consolideze în rândul justițiabililor o mentalitate de tip preventiv, non-conflictual, pragmatic, restaurativ.
Recenta reglementare a Statului judecătorilor și procurorilor a trasat un profil de magistrat încorsetat de incompatibilități, tehnicizat, ce tinde spre nivelul unui funcționar public cu restricții suplimentare. Nu sunt asigurate mijloacele care să-i confere deschidere, creativitate şi viziune de judecător european confruntat cu problematici noi şi cu o complexitate crescândă.
Nemulțumirile tot mai numeroase ale justițiabililor și neîncrederea acestora derivă, în mare măsură, din limitarea instrumentarului magistratului, inclusiv de comunicare. Pe fondul acesta, se remarcă o anume înstrăinare de destinatarul actului de justiție prin formalism, prin teama de antepronunțare, prin reflexe birocratice generate de statut și proceduri anacronice.
În acest sens, trebuie să se ia în considerare schimbarea rațiunilor din spatele multiplelor incompatibilități și limitări reglementate în prima formă a legii din anul 2004, înăsprite, ulterior. Incidența mult mai redusă a corupției în justiție permite adoptarea unui regim de restricții mai relaxat. Acest nou regim s-ar cuveni să abandoneze prezumția de rea-credință a magistratului, indusă de severitatea limitărilor care, nu întâmplător, are ecou în percepția acestuia de către justițiabil.
Mai mult, traseul profesional al magistratului este jalonat de promovări a căror reglementare imprevizibilă nu încurajează meritocrația autentică, punând accent pe acumulare cantitativă, învățare școlărească, tehnicism, cu slabă preocupare pentru raționament și consolidarea unei viziuni mai largi a mizelor și provocărilor actuale ale profesiei. De asemenea, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție continuă să nască controverse an de an.
În ciuda eforturilor Institutului Național al Magistraturii (INM) şi ale Rețelei Europene de Formare Judiciară (EJTN), dezvoltarea profesională și personală a magistraților este iluzorie în condițiile date. Volumul, atribuțiile non-jurisdicționale, încorsetările statutare (imposibilitate de suspendare pentru studii, lipsa aproape totală de mobilitate profesională), conținutul și maniera de derulare a programelor de formare profesională continuă, îi țin pe aceștia captivi, într-o relație toxică cu propria profesie. De aceea, poate, dorința de pensionare a unor oameni experimentați și încă tineri.
Este momentul să se treacă de la modul de funcționare ”la capătul puterilor”, pentru simpla supraviețuire, la un mod de dezvoltare și de respirație mai largă.
Riscurile perpetuării actualei stări de lucru sunt ca oamenii aflați la deplina maturitate să părăsească sistemul judiciar în căutarea altor proiecte profesionale, să se rateze utilizarea potențialului real al oamenilor tineri, iar profesia să devină neatractivă pentru absolvenții de drept, pasionați și doritori să îmbrace haina unui judecător european.
Pe fondul degradării îngrijorătoare a încrederii în justiție cauzate, cel puțin în parte, de mesaje manipulatorii, prezentul manifest se vrea o invitație la autoanaliză și la o reinventare a magistraturii, ca garant credibil al statului de drept, într-o colaborare loială cu celelalte puteri ale statului și cu ceilalți profesioniști ai dreptului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte interesant. Mulțumesc pentru acest text, care scoate la suprafață – face publice – preocupări fundamentale și frământări ale profesioniștilor din magistratură.
Sper ca demersul să continue, iar magistrații să comunice tot mai mult public. Și mai sper ca cei care exprima public aceste preocupări și le fac cunoscute justitiabililor să nu fie descurajați de CSM prin instrumentul de inspecție judiciară.
Gargara tot acest text.
Problema cea mai mare din justitia romaneasca este politizarea ei.
Desemnarea de catre parlament si presedinte a membrilor CSM si CCR asigura partidului majoritar (de regula PSD) numirea oamenilor acestuia in pozitii cheie. Vezi cazul Dorneanu, vechi si devotat soldat al PSD-ului. De ce nu se organizeaza un concurs pt aceste pozitii, cu candidati alesi dupa conditii stricte?
Apoi admiterea in magistratura pe baza de relatii, dupa cum am auzit de la o ruda care a terminat dreptul ca s-ar face, care bareaza accesul „neavenitilor” (cei fara sustinere) in sistem.
Faptul ca tot ei judeca si spetele care-i privesc direct, in flagrant conflict de interese (vezi CCR care se pronunta pe eliminarea sau nu, a pensiilor speciale ale caror beneficiari sunt majoritatea dintre ei.
Siatemul de justitie de la noi este una din cauzele majore a esuarii statului, care este incapabil sa tina marea coruptie sub control si sa asigure securitatea cetateanului de rand.
Practic, am ajuns sa fim pe cont propriu in acest stat, sa ai singur si pe banii tai grija de sanatatea ta, desi esti deja asigurat (un exemplu doar).
În România, Justiția este stat în stat. Stat corupt în stat corupt.
Eu cred ca fiecare perioada mai zdravana de timp/ciclu istoric sa ii zicem – vine la pachet cu un fenomen, mai mult sau mai putin coordonat/inteles (as zice ca un curent care ne duce pe toti intr-o directie sau alta): societatea isi conduce cei mai capabili membrii spre cele mai stringente probleme de rezolvat.
De exemplu, asa imi explic de ce hartile din sec XVIII – XIX sunt atat de exacte.. Erau antrenate cele mai mari talente ca sa cartografieze terenurile, intr-o societate efervescenta, in plina dezvoltare industriala.Trebuiau trasate cai ferate, canale navigabile, trebuia agricultura, trebuiau dezvoltate orasele etc.
Romania – imi amintesc ca acum 20 de ani cei mai buni din scoala se indreptau spre drept & medicina, plus economic si IT. Nu ma refer la economic si IT, pt ca nu stiu. In medicina – intre timp multi din aceasta generatie au plecat. Dar in zona dreptului majoritatea este inca acolo. Nu? Si sunt la maturitate, la apogeul carierei lor. Isi pot propune sa conduca acest proces de autoanaliză și reinventare a magistraturii. Sunt cei mai in masura. Si sunt dintre cei mai buni.
Multe explicatii benefice pentru cei care nu lucreaza in acest domeniu al magistraturii. Dar aglomerarea instantelor de judecata cu mii si mii de procese, unele minore arata lipsa de control din partea institutiilor publice ale statului, de la primarii, agentii, directii de tot felul, ministere. Dar si neaplicarea legilor, (multe proaste ce ar trebui refacute in totalitate) care prevad sanctiuni si amenzi. De aceea multi romani spun ca dreptatea in Ro umbla cu capul spart.
Ín Romänia, până înțelegi ce spune legea, se schimbă.
Politicienii mereu au vrut sa aiba o justitie slaba. Dupa OUG 13 au adoptat o alta politica. Blamarea magistratilor pentru pensii de serviciu si salarii mari. Au reusit, opinia publica e impotriva magistratilor acum.
Prelungirea peste masura a proceselor este urmarea supraaglomerarii artificiale a instantelor, datorate cauzelor artificiale, rejudecarilor datorate unei legislatii stufoase, in continua schimbare si neclare, care da nastere multor decizii ambigue sau arbitrare. Solutia este revizuirea codurile penal si civil si a regulilor de aplicare prin prisma coerentei si constitutionalitatii, dar la adapostul politicienilor care au responsabilitatea ambiguitatii, nedreptatilor si incoerentei cadrului legal de azi. Un nou cadru legal rapid produs, intocmir si propus de IA (UiPath este o companie romaneasca, totusi…) ar putea fi un proiect de tara cu sanse mari de se dovedi superior cadrului actual. Munca judecatorilor si grefieror ar fi devrevata de sarcini usir de preluat de sisteme IA adaptate. In varianta beta, inIocuirea CCR si a CAB cu IA sigur va da rezultatele mai bune ca cele de azi. In plus, IA nu va cere pensie speciala.
Evaluarea muncii ar trebui sa inceapa cu niste controale vizand respectarea programului. O sa avem surpriza sa constatam ca volumul de activitate e mare si din cauza ca unii chiar nu respecta programul. Sunt cazuri cand nu vin la munca cu zilele, sau cand vin, ajung pe la 10, stau la cafele si pe net pana pe la 13, dupa care pleaca la masa si se mai intorc doar ca sa incuie biroul. Nu zic ca asta fac toti, dar sunt foarte multi care se comporta asa.
Cred ca daca ar respecta programul si si-ar citi dosarele nu am mai avea asa mare volum de munca acumulat …
Sa vedeti la ICCJ ce boierie! Vin cand vor, pleaca cand vor, si, bineinteles se plang si ei de volumul mare de munca.
Magistrații nu lucrează într-o fabrică să respecte un program anume. Munca magistraților esteuna de creație și mulți își redactează lucrările în timpul nopții ( acasă sau la serviciu) pentru că este liniște și nu sunt deranjați.
Nu este munca de creatie, este munca de analiza, aplicare cat mai buna a legii de logica.
1. Justitia este un serviciu public. Deci, justitia nu echivaleaza cu „dreptatea” (ideal uman si concept filosofic).
2. Justitia, ca serviciu public, este o creatie a omului. E un sistem, mecanism conceput pentru a transa conflicte juridice in societate. Fiind o creatie a omului este supusa permanent aceluiasi risc ca orice altceva care a fost creat de om.
3. Justitia se organizeaza, se desfasoara si are ca activitate „aplicarea legii”. Probabil ca toti indivizii sociali au reprezentarea faptului ca legea este un set de reguli concepute cu scopul de a crea mecanisme si solutii de moment pentru solutionarea disputelor juridice dintre persoane (fizice, juridice – private/publice).
4. Legea e rezultatul unei vointe impuse de majoritatea politica conducatoare, de regula sub pretextul mecanismelor institutionale „democratice”. Desigur, si asta e tot o chestie inventata de mintea umana, adica ceea ce rezulta sub forma legii nu este perfect, ci intodeauna ceva ce serveste unui anumit interes.
5. Dreptatea, ca ideal uman si concept filosofic, va fi posibila doar atunci cand justitia si legea vor fi perfecte…. adica niciodata.
6. Sentimentul/senzatia de dreptate (rezultat al perceptiei individuale) este posibila atunci cand legea va propune reguli echitabile (general acceptate ca rezonabile), pentru ca justitia va incepe sa pretinda astfel de reguli celor care fac legile. Numai justitia este cea care poate intelege exact carui interes serveste setul de reguli consemnate intr-o lege (act normativ).
7. Concluzie. Tot ceea ce i se intampla azi justitiei in ansamblul sau e rezultatul a 80 de ani de minciuna si pervertire judiciara. Sistemul stie ca fundamentele actualei justitii au fost create in 1990-1992, interval in care s-a consolidat intelegerea nescrisa pe baza careia „politicul va da ce vreti” (statut, beneficii financiare si de alta natura – merit judiciar, dreptul la calatorii gratuite, locuinte de serviciu, locuinte cumparate pe Legea 112/1995 etc), iar „voi, justitia, creati practica/jurisprudenta de care avem nevoie noi, politicul”.
Singura sansa a justitiei de a iesi din minciuna in care s-a consolidat este o reforma constitutionala a sistemului judiciar, care sa reaseze fundamentele sistemului, prin consacrarea unui principiu fundamental care ar putea cu adevarat crea premisele „senzatiei de dreptate” – principiul echitatii.
PS
„Mutarea atentiei pe calitate ar trebui sa devina prioritara” reprezinta concomitent o dovada/proba, cat si un slogan. Este afirmatia „profesionista” care demonstreaza tragedia „actului de justitie”, adica a unui act prin care s-au nenorocit vietile celor care au pasit pragul „justitiei” (se recunoaste lipsa de calitate a actului de justitie de parca cei care au suportat asemenea act nu ar fi fiinte umane, ci niste obiecte oarecare), si este un slogan pentru ca „profesionistii” care populeaza sistemul stiu foarte bine ca lipsa de calitate a actului de justitie se datoreaza nu doar legilor, dar mai ales jurisprudentei care a consolidat porcariile legale. Supraincarcarea magistratului il poate supralicita neuropsihic si poate duce la scaderea randamentului in activitatea de judecata, insa nu aceasta este cauza unui act de justitie lipsit de calitate.
Actul de justitie lipsit de calitate se datoreaza in primul rand lipsei de militantism pentru adoptarea de reguli echitabile si de durata din partea „profesionistilor” impartitori de justitie. Daca magistratii – care inteleg cel mai bine dintre toti consecintele instituirii unui anumit set de reguli prin adoptarea anumitor legi – nu iau atitudine impotriva consecintelor pe care le intrevad din cauza legilor adoptate si pe care sunt obligati sa le aplice, atunci justitia se va gasi in aceeasi parametri statistici din perspectiva perceptiei sociale (de la neicrederea in sistem si pana la perceperea membrilor sistemului ca „speciali” cu salarii si pensii …).
Justiția nu este serviciu public, este putere în stat. Numai că a devenit stat în stat, mai ales după impunerea ticăloasă a UE a noțiunii relative de stat de drept.
NB. Comentariul Dvs este excelent.
Pentru evitarea de confuzii terminologice, una e autoritatea judecătorească, care aparține instantelor de judecată, și alta e justiția, care “se înfăptuiește in numele legii” (art. 124 alin 1 Constituție).
Deci, așa cum spuneam, justiția e un serviciu public, care se înfăptuiește in beneficiul societății in general (menținerea unei ordini juridice sociale) și al justițiabililor, in particular (prin tranșarea/reglementarea/regularizarea/stingerea conflictelor de natura juridica – statuarea de drepturi și obligații, sancționarea de fapte ilicite etc).
Autoritatea judecătorească este parte a unui concept ce sta la baza organizării unui stat democratic contemporan (principiul checks and balances). Autoritatea judecătorească nu se “înfăptuiește”, ci este o consacrare/recunoaștere constituțională.
1. Trebuie schimbata constitutia si introdus UN nou sistem de pensii, cu contributivitate si pensie limitate
2 Argumentele lor sint valabile in price activitate, de la gunoieri la neurochirurgi
De aproximativ 20 de ani, justiția din România se tot reformează.
În acestă perioadă, cleptocrația care guvernează România s-a consolidat permanent, cu excepția unui scurt interval de timp care, întâmplător sau nu, coincide cu cel în care doamna L. Kovesi a dat un dinamism aparte instituțiilor în care a activat și în care unii membri marcanți ai cleptocrației au fost condamnați.
Dacă în urmă cu două decenii dorința de reformă în rândul magistraților părea reală, astăzi ea pare mai degrabă pretextul pentru a milita în favoarea unor venituri mai consistente și a privilegiilor precum pensii și mai speciale decât sunt în prezent.
În cazul în care unii magistrați doresc reforma justiției, le doresc succes, dar încrederea mea s-a consumat în aceste două decenii. Ea va reveni atunci când se va schimba modul în care își vor fi ales membrii propriilor structuri instituționale, astfel încât un magistrat să nu fie lăsat fără surse de subzistență mai multe luni doar pentru că a arătat public cum tunde propriul gard viu, spre exemplu.
Chestia asta cu justiția, mă scuzați, este o glumă de prost gust. Mai ales că legile sunt făcute de parlament și aprobate în principiu de președinte.
Toate sistemele din Românoia au hibe, dar justiția parcă le întrece pe toate. De la SRI-ul ce încă are puterea să scrie pe dosare cum ar trebui soluționate, la dosarele care se prescriu de atîta muncă a judecătorilor, la dispariția vinovaților politici în frunte cu Iliescu.
Le mai trebuie pensii speciale și pensionare precoce? Ce merite speciale au acești cetățeni din justiție? Țineți minte vreun judecător integru, un adevărat erou al magistraturii românești? Eu n-am auzit de așa ceva.
Justiția, ca și întreaga societate românească, NU și-a găsit încă parametrii de funcționare într-un sistem democratic.
@ Babaiaga: Comentariu de excepție. 👌
Acum vreo 10-15 ani când se părea că justiția chiar începe să-și dea drumul și să mai bage la răcoare ceva găinari de frunte nu doar plevușcă, intelighenția română striga entuziasmată că dacă ar fi plătiți magistrații bine atunci se vor reduce șpăgile mânărelile aproape cu totul și vom avea în sfârșit o justiție funcțională și incoruptibilă.
Ei bine iată că în zilele noastre au ajuns să fie plătiți chiar foarte bine raportat la nivelul veniturilor din România. Care e cosecința? Păi nu mai vezi picior de condamnare. Variantele uzuale merg de la târâirea procesului până la prescrierea faptelor, la „erori de procedură” ce duc la eliberarea criminalilor sau în cel fericit caz la condamnări cu suspendare. Șpăgile din justiție au crescut proporțional cu mărirea lefurilor magistraților.
În niciun caz nu merită nicio centimă în plus. Dimpotrivă trebuie tăiat cât mai adânc în lefuri și pomeni. Sau eventual plătite lefurile și pensiile lor „cu suspendare” așa cum dau și ei sentințele. Sigur că asta n-ar îmbunătăți cu nimic situația justiției din România. Dar măcar ar aduce costurile la valoarea reală a „serviciilor” pe care le furnizează paraziții veșnic nesătui.
În ultimul paragraf, ultima frază – excepțională!
„Judecătorului trebuie să i se permită să abandoneze mentalitatea de tip ‘centralist’, marcată de presiunea de a-și asuma conținutul încheierilor, de a calcula taxe de timbru, de a stabili termene de judecată și de alte chestiuni administrative”. Onorabile doamne și onorabili domni judecători, întrebați-i pe medici, adică pe cei fără de care e probabil ca d-stră să nu mai fi scris/semnat acest text, de cîte „chestiuni administrative” sunt încorsetați. Și totuși d-stră existați „bine-mersi” și, la rîndul d-stră, faceți și creșteți copii sănătoși. Deci, se poate!
Laudatio. „La un volum de cauze/magistrat/an ce ne plasează pe primul loc în UE (în materie civilă şi comercială), timpul de soluționare este unul rezonabil, sub media europeană”. Pe bune?! Dar de ce, în ‘manifest’ nu vorbiți și despre penal?! Despre infractorii dovediți dar făcuți scăpați de d-stră prin amînări pînă la prescriere sau ca urmare a unor decizii CCR (să ne deslușim: cei din CCR nu sunt de profesie magistrați)? Unii dintre infractori cu miliarde și miliarde însușite de la poporul care vă plătește salariile și pensiile și nerecuperate? Acestea sunt fapte care pe noi, prostimea, ne dor tare…
Despre ce nu vorbește ‘manifestul’ – pensiile nesimțite, mai mari decît salariile („Fără a nega importanța regimului de pensionare”). Argumentul breslei (mea culpa dacă greșesc): magistraților le este interzis să desfășoare activități de comerț (adică să facă afaceri). Doamnelor și domnilor care în ‘manifest’ pomeniți cuvîntul „statistică'”, cereți INS-ului și/sau ANAF-ului să vă comunice cît cîștigă cei din PFA/II/IF-uri sau patronii de SRL-uri și veți vedea că majoritatea acestora ar fi mulțumiți să aibă salariile d-stră, nu pensiile. Iar fiindcă d-stră manifestați „preocupare pentru raționament” (alte cuvinte din ‘manifest’), asta, rațiunea adică, vâ conduce la concluzia că dacă ați da robele pe afaceri ați ajunge toți miliardari? Fals! V-ați întoarce la robe. Majoritatea. Căci oportunitățile, pe care d-stră le vedeți din înălțimea jilțurilor de magistrați, ca PFA/II/IF/SRL- iși ordinari v-ar fi inaccesibile în România statului de drept la care cu abnegație deplină d-stră înșivă puneți umărul.
Toate legile sunt facute de juristi in proportie de 90%, cu exceptia celor care se refera la specialitati distincte (tehnica, economie, medicina, etc.) si sunt facute in asa fel incat sa permita „portite” care sa fie exploatate tot de juristi si /sau avocati.In mod ideal o lege nu ar trebui sa lase nici o portita de scapare vinovatului dovedit! Degeaba se lamenteaza juristii de toate speciile, am o intrebare de bun simt :
– DE CE IN TOATA LUMEA JUDECATORII, AVOCATII AU CELE MAI MARI VENITURI DESI NU CREAZA NIMIC ??