vineri, martie 29, 2024

Manifest pentru politizare

”Depolitizarea” este una din cele mai populiste teme de campanie. Urmată îndeaproape de ”descentralizare”, dar despre eroarea cu descentralizarea cu altă ocazie. Dacă gândiți cu mintea voastră -și nu înghițiți pe nemestecate soluții populiste frumos ambalate- veți constata că soluția corectă (dar nepopulară) este fix cea opusă: politizarea funcțiilor de conducere. Consider că ar trebui politizate următoarele funcții*, prin numire făcută de premier sau ministru:

1) ministru, secretari de stat, secretar general in ministere. Nu sunt decis referitor la directorii generali din ministere (din experiența mea, mai degrabă nu).

2) Șefii de agenții.

3) Șefii structurilor deconcentrate (Inspectorat Școlar Județean, DSP, Direcția Muncii, etc).

4) Prefect.


Pe cât de puternice sunt argumentele pentru politizarea posturilor de mai sus, pe atât de puternice sunt argumentele împotriva politizării posturilor cu valențe tehnice (directori din ministere, directori de școli, personalul executiv). Politizarea funcțiilor executive, înlocuirea oamenilor capabili tehnic cu activul de partid este, în mod evident, o chestiune foarte gravă care ar trebui aspru pedepsită.Iată motivele:
1) ”Depolitizare” nu înseamnă, de fapt, nimic măsurabil, nimic concret pentru că în afară de râme, nimeni nu e apolitic. Cum măsurăm gradul de ”politizare” al unei persoane? Punem în funcții doar oameni care nu au mers la vot? Ne uităm pe facebook-ul lor și dacă acum 12 ani au scris un mesaj de susținere pentru politicianul X îl dăm afară pentru că nu e suficient de ”apolitic”? Sau apoliticii noștri sunt mai apolitici decât ai lor? Dreptul la asociere în partide politice e garantat de constituție și nu văd cum l-am putea lua unui șef de structură deconcentrată. Dacă mergem la extremul absurd, vă întreb: până la urmă de ce să nu fim conduși de expertiza aseptică a inteligenței artificiale?

2) Un ministru trebuie să poată să își pună în practică politicile pentru care guvernul a fost învestit democratic. Închipuți-vă că Miclea e ministru, dar are inspectori pe care nu îi poate schimba, acoliți de-ai lui Liviu Pop sau Andronescu. Schimbarea e esența democrației, a fixa pe cineva într-o funcție de conducere e, așadar, prin definiție nedemocratic. Loialitatea pe verticala puterii față de programul de guvernare și guvernul democratic ales este esențială pentru bunul mers al lucrurilor. Închipuiți-vă că ministrul muncii dă un ordin pe care directorii județeni, pe care ministrul nu poate să îi schimbe, nu îl aplică ”fiindcă nu vrea mușchiul lor”. Nici măcar abuz în serviciu nu e… Ministrul decontează politic neputința, în timp ce aparatul îi râde în nas…

3) Cei care vor ”depolitizare” spun că vor în acele funcții ”experți”. Or, ce exact înseamnă expert? Fără să fac o teorie a ceea ce e un ”expert”, o să vă dau un exemplu: Cătălin Drulă. Un om despre care am scris numai de bine și un expert cert în infrastructură. Aș fi bucuros să fie ministrul infrastructurii, ar fi fost un excelent comisar european. Prin ce diplomă poate demonstra că este ”expert în infrastructură”, pentru că din câte știu are doctorat în IT și a lucrat în IT? Sau încă un exemplu: Vlad Voiculescu, despre care fanii spun că ar fi un excelent ministru al sănătății. Are studii de specialitate? Nu din câte știu. Are studii administrative sau științele educației? Nu, dar va ajunge viceprimarul Bucureștiului responsabil cu educație. Iată doar două exemple de oameni care pretind justificat la posturi ministeriale dar nu s-ar califica să conducă direcții județene pentru că nu sunt… experți. Treabă-i asta? Vi se pare logic? Mie nu. Pleșu a fost un excelent ministru de externe. A făcut vreo ”școală de experți în relații internaționale”?

4) Cine face parte din comisiile de concurs dacă depolitizăm aceste funcții? Să fie clar, independență absolută și obiectivitate absolută nu există. Comisiile de concurs nu sunt și nu pot fi făcute din spirite pogorâte din rai. Da, pentru posturile executive, care necesită competențe tehnice punctuale, sigur că se pot da examene obiective. Legislație, chestiuni tehnice de specialitate. Dar, când conduci o structură, altele sunt competențele necesare. Să cunoști bine ministrul, secretarul de stat, colegii de la finanțe, pur și simplu pentru a fi performant ai nevoie de rețele de cunoștințe pentru a fi eficient.

5) Timpul e un factor esențial. Să zicem că un guvern nou, cu program ultramodern, tocmai e învestit. Dacă pierde luni bune cu concursuri, cu cunoașterea subalternilor sau altele asemenea… degeaba a câștigat alegeri, că nu poate face nimic. Priviți noii primari: intră în iarnă cu aparatele vechilor primari. Acestea sunt argumentele principale și, probabil, suficiente. Mai sunt și altele, cel mai important fiind că partidele nu au decât foarte puțini oameni cu competențe clare. Politizarea funcțiilor de mai sus ar duce, inevitabil, la profesionalizarea partidelor mari. Ne mai putem gândi și la lipsa actuală de răspundere pentru anumite numiri: adesea cei în funcție au ajuns prin concursuri desfășurate cu comisii prietenoase, iar liderii politici care i-au susținut, adesea mici vătafi locali, se ascund sub ”dom’le, habar nu am, a câștigat concursul”. Dacă întreg partidul ar deconta pentru numiri neinspirate, responsabilitatea ar fi mult mai mare atunci când se fac respectivele numiri.

Nu uitați un lucru esențial: ipocrizia este cea mai toxică otravă politică. Este evident, după 30 de ani de vorbe și zero fapte, că singura depolitizare făcută în această perioadă e după principiul ”apoliticii noștri sunt mai apolitici decât ai lor”. Așadar e sănătos să ieșim din această ipocrizie și să ne asumăm clar răspunderea pentru treburile țării. Altminteri, de fiecare dată când un șef dă chix major, guvernul se va ascunde după ”a fost numit de precedentul guvern și nu l-am putut schimba pentru că… legea”.


Este, pe de altă parte, evident că diferite modele se aplică în diferite stadii de dezvoltare ale unei țări. Dacă trebuie schimbate din temelii sisteme, așa cum e cazul în România acum, e limpede pentru orice minte luminată că asta se poate face numai de sus în jos, deci politic. Dacă însă e nevoie doar de gestionat o situație bună, depolitizarea poate fi o opțiune.

Una peste alta, duminică vom vota din nou, după o campanie în care nu s-a discutat nimic important și în care vi s-au vîndut iar teme populiste reîncălzite. Nu s-a discutat nimic despre poziționarea României într-o lume în rapidă schimbare. Nu s-a discutat nimic despre energie, despre amenajarea teritoriului, despre depopularea ireversibilă a satelor, despre demografia catastrofală, despre nivelul scăzut al cercetării.Despre educație… ce să mai vorbim: singurul eveniment important a fost spectaculosul anunț guvernamental că vor risipi banii europeni din educație… pe betoane… Să le spună cineva că Ferdinand, în 1923, a fost mai deștept ca ei, când a spus că ”nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domneșe într-însa”.

România are nevoie de spirite luminate, deschise, inteligente. Din păcate nimic din ce am văzut în această campanie nu a deschis orizonturi în acest domeniu. Așa că… noapte bună, România.*lista este incompletă, nu am făcut un repertoriu al tuturor instituțiilor.PS: Nu uitați: Uniunea Europeană a fost construită prin decizii politice majore. Azi observăm o deconstrucție a Uniunii Europene tocmai pentru că deciziile prin care e condusă sunt luate de ”experți” care au ajuns să determine decisiv deciziile politice.

Articol apărut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. „Consider că ar trebui politizate următoarele funcții: […]Șefii serviciilor deconcentrate (Inspectorat Școlar Județean, DSP, Direcția Muncii, etc).”

    Speram ca inspectoratele școlare să fie desființate… Iar politicienii care se pretind luminați la minte să înțeleagă în cele din urmă cî cele două probleme ale învățământului românesc sunt politizarea și subfinanțarea.

    Așadar, atunci când se schimbă guvernul, se schimbă de la inspectorul școlar general, la ultima secretară de școală generală. În unele instituții de învățământ, inclusiv personalul de serviciu!

    Așa este acum și se dovedește că este prost! Sper ca cei care au asemenea idei crețe cu privire la politică și administrarea „Polis”-ului să nu câștige alegerile și ajungă niciodată în funcții publice. Modelul statelor dezvoltate este totuși altul, iar alții, deși își duc veacul pe-acolo, se vede că nu l-au deprins încă: https://republica.ro/o-mica-revolutie-s-a-intamplat-la-timisoara-dupa-ce-primarul-dominic-fritz-a-dat-anunt-de-angajare-pentru .

    • A răspuns deja la obiecție. Ați studiat, de exemplu, cum au procedat statele dezvoltate când erau că noi? „Este, pe de altă parte evident că diferite modele se aplică în diferite stadii de dezvoltare. Dacă trebuie schimbate din temelii sisteme, așa cum e cazul în România acum, e limpede pentru orice minte luminată că asta se poate face numai de jos în sus, deci politic. Dacă însă e nevoie doar de gestionat o situație bună, depolitizarea poate fi o opțiune.”

      • @Lucix _ „Ați studiat, de exemplu, cum au procedat statele dezvoltate…?”

        Vă mulțumesc pentru recomandare, că asta pare a fi… Aveți dreptate, este posibil să fi avut lecturi diferite, poate și studii diferite.

        În urma „studiului” făcut de mine, ocuparea funcțiilor pe care dl Funeriu le dorește a fi pe criterii politice, sunt pe criterii de competență. În economiile concurențiale de piață și în societățile deschise, pentru ocuparea posturilor nu contează apartenența politică, ori fidelitatea față de principiile politice partinice, ci rezultatul unui concurs.

        Cei care au mai puține „studii” cu privire la subiect pot face observații simple asupra funcționării societăților în care politicul prevalează asupra competenței, cum este România actuală și cea din epoca trecută, spre exemplu.

        Competență, concurs, precum în statele dezvoltate, carevasăzică, nu politică partizană….

      • Va propun un proiect politic.
        Luati un con de gunoi de grajd si in varf puneti un crin (socialistii pot incerca si cu un trandafir). Care va fi mirosul proiect politic ?
        Aceasta este esenta articolului scris de autor.
        Daca in toate partidele exista gunoaie sociale (omul nou creat de comunism) fara criterii de competenta este greu sa obtii schimbarea pe care o asteptam de 30 de ani.

    • Depolitizarea sau pina unde putem merge cu politizarea functiilor ce apartin structurilor de decizie in stat . Ce inseamna in fapt depolitizarea ? Ea nu inseamna nici un atac asupra vreunei persoane ce are preferinte politice , nici eliminarea ,din slujba dobindita conform legii , a vreunui cetatean ce la un moment dat si-a exprimat vreo parere politica sau care a facut vreun comentariu politic cindva in viata . Depolitizarea se refera, strict ,la neapartenenta la un partid politic atunci cind doresti a participa la obtinerea unor functii in societate . Pina la un anumit nivel (vom vedea care este acesta ) este obligatoriu sa iti numesti , conform legii in vigoare , oameni ce accepta a pune in practica programul tau de guvernare , dar acesta actiune are si ea limitele ei de extindere . In rest , doar concurenta si scoaterea la lumina a acestor functii , ca modalitate de cunoastere a existentei lor si scoaterea lor la concurs , facute publica din timp impreuna cu conditiile ce tin de participare si cunosterea celor ce detin decizia , o data cu responsabilizarea acestora , poate crea o structura non politica ce deserveste statul si nu partidul . Este o diferenta NU ? Transparenta totala in luarea acestor decizii impreuna cu legislatia adecvata este cheia acestor masuri . Vrei sa fii in slujba statului nu poti fi si in slujba partidului ca procedura ce tine de existenta ta ca membru de partid . Functiile politice la nivel inalt au scopul doar de a arata drumul si de concepe toate masurile juridice , economice si sociale , masuri care nu pot fi puse in practica decit de oameni apolitici ce reusesc sa isi adjudece in urma unui concurs functiile respective.

  2. Pai da, corect ca pana la un anumit punct trebuie sa fie numire politica.
    Dar da-o€ncolo de teaba… si inspector (exista cazuri concrete in care inspectori au fost dati afara fiindca nu au vrut sa se inscrie in pnl) si director de scoala si director de spital, si orice sefulet de agentie se schimba imediat cu schimbarea guvernului?
    Trebuie sa se intample o depolitizare reala a tarii.

  3. CE am crezut eu ca inseamna depolitizare:
    in epoca de aur nu puteai fi numit in nici o functie de conducere daca nu erai membru PCR; in epoca urmatoare s-a intamplat cam la fel indiferent ce competente aveai daca erai membru de partid erai numit in functie de conducere. Cu diferenta esentiala ca erau mai multe partide nu unicul Partid Comunist Roman.
    Asadar eu am crezut ca depolitizare inseamna ca daca esti competent nu trebuie sa fi membru de partid ca sa ajungi in functie de conducere, ca nu vine un politruc sa ia locul unui om competent -asa cum se intampa de 30 de ani in Romania- cu scopul clar sa faca bani partidului.(In epoca de aur se numea tabla impartirii-ajungeai in functie daca stiai cu cine sa imparti banii).

  4. Subscriu ! Cu o conditie : „ai nostri” sa fie mai buni, adica mai calificati, cu experienta profesionala semnificativa si mai cinstiti decat cei pe care-i inlocuiesc.
    Si-mi spun parerea anticipat si despre descentralizare. Sunt un adept al descentralizarii si al unei autonomii locale largi, dar … Problema la noi este ca „in teritoriu” e o seceta teribila de competente si de caractere. De competente este explicabil, tinerii capabili au tintit – de obicei – „mai sus”, in Capitala, orase mari sau peste hotare. Au ramas cei legati mai mult de familie si de interese materiale locale. Vor reusi ei sa reziste diverselor presiuni locale ? Iti trebuie multa tarie de caracter ..
    Da, in Romania de azi se impune o conducere centralizata puternica, ierarhica, facuta de oameni cinstiti, competenti, de caracter.
    Ii gasim ? Avem rabdare sa-i descoperim, sa-i formam ?

    • @dorin valeriu _ „…„ai nostri” sa fie mai buni, adica mai calificati, cu experienta profesionala semnificativa si mai cinstiti decat cei pe care-i inlocuiesc”

      Adică, să primeze criteriile de competență în numirea în funcții, NU criteriile politice, nu-i așa?!

      Politicienii elaborează programele politice, programele de guvernare. Odată stabilite obiectivele, sunt selectați prin concurs cei care își asumă îndeplinirea lor, prin strategii conforme politiclor cuprinse în programe.

      Cam așa funcționează lucrurile în lumea civilizată, după cum spuneți: sunt promovați cei buni, cei performanți, cei mai calificați și mai cinstiți. În România, precum dorește dl D Funeriu, sunt promovați cei mai puțin comepetenți, dar care se conformează criteriilor de partizanat politic. Și vedeți uned ne aflăm după 30 de ani de democrație „originală”…

  5. Nevoie este de un program concret, o viziune clară, niste KPI-uri bine definite pentru fiecare funcție, cu responsabilități, salarii, targeturi și bunus de targeturi foarte clar stabilit. Atunci perfect, funcția este corect sa fie asumată politic pentru că reușitele (și nereușitele) sa fie asumate politic.
    Oamenii caută programe, planuri, rezolvări. Responsabilități clare. Și da, sunt dispuși să îi aleagă pe cei responsabili, cu reușite politice. Dar, in Ro, politicul este rupt de administrativ, „parlamentarul” de partid doar „parlamentează”, fără viziune și legătura cu administrativul și concretul. Când ceva nu merge, „parlamentarul politic” își asumă doar schimbarea șefilor, nu și propria schimbare. Lanțul responsabilității se rupe de sub el, nu cu tot cu el.
    Daca asumăm lanțul politic, atunci si asumarea sa fie totala. Chestia cu „concursuri” și „funcționari publici” e o invenție de ne-asumare. Atenție la ce vă doriți, pentru că dacă s-ar împlini oficial ( oricum se împlinește neoficial), răspunderea politică ar răsturna mai multa lume decât răspunderea administrativa.

  6. O abordare interesanta si as zice ca partial corecta, dar trebuie stabilit totusi altfel limita intre politic si tehnic. Domnul Funeriu coboara parca prea jos.

    Exemplu: inspectorate scolare. De ce ar mai incerca vreodata un om normal, bun in profesie, sa ajunga din profesor inspector scolar? Caci da o meserie sigura pe o meserie extrem de nesigura, unde o sa fie dat jos si pus inapoi din 4 in patru ani? Mai mult, trebuie sa aleaga o meserie pentru care E OBLIGAT sa adere la un partid, caci altfel nu il pune nimeni acolo?

    Mi se pare calea sigura spre a crea o casta de persoane slab pregatite a caror preocupare nu o sa mai fie pregatirea profesionala, ci crearea unor relatii puternice in interiorul partidului, ca sa ai o sansa buna cand partidul tau ia puterea.

    Sau, ca sa ma refer la subiectul zilei: e normal sa pui ca director la Directia Judeteana de Gospodarirea Apelor un agent de vanzari bauturi alcoolice, doar pentru ca va face acolo „politica” partidului? Aici mi se pare ca deja politicul a coborat mult, mult prea jos. Din toate punctele de vedere.

  7. Eu stiu un exemplu de ministru al educatiei care, avea scoli inalte la Strasbourg, doctorat facut cu un laureat de premiu Nobel si conducea proiecte academice importante finantate de UE. Ei bine, tipul asta a ajuns ministrul educatiei in Romania. A fost pus politic dar a meritat pe deplin numirea: era expert in domeniu, avea si diplome cu care sa isi dovedeasca expertiza si mai era si un om destept si integru. Ce a realizat? Singurul lucru cu adevarat important care a ramas in urma celor doi ani si ceva cat a fost ministrul educatiei, a fost ca NU SE MAI COPIAZA LA BAC. Ceea ce e foarte bine, au fost atatia ministri care n-au facut nimic, bacul devenise o „copiere nationala”, iar din 2012 in sfarsit nota la bac chiar reflecta, in mare masura, cunostiintele elevului. Numai ca ideea de a pune camere in salile de examen ar fi putut foarte bine sa vina de la un fost sef de firma de paza, sau fost director de inchisoare, sau fost tehnician in domeniul sistemelor de alarma. Nu era nevoie de un doctor in chimie pentu asta.
    Dar nici el nu a reusit sa transforme (sau macar sa inceapa) invatamantul romanesc in unul adaptat secolului asta.
    •In continuare profesorii dicteaza si elevii scriu, desi orice scriu ei in caiete in cei 12 ani de scoala ar putea fi accesat in 3 secunde si sigur ar fi o informatie mai corecta si completa.
    •In continuare modul de evaluare in scoli e „inchideti cartile si caietele si scoateti o foaie de hartie” desi nu are niciun fel de relevanta daca memoria elevului a retinut niste date seci, atata timp cat in ziua de azi cu telefonul oricarui copil poti gasi de 10 ori mai multe informatii decat stiu toti profesorii din Romania, luati la un loc. Mult mai relevant e sa stii sa cauti si sa intelegi acele date, insa invatamantul romanesc nu te ajuta cu asta.
    •Eu sunt antreprenor si oamenii mei trebuie sa stie sa lucreze in echipa, scoala romaneasca nu-i invata asta.
    •Trebuie sa stie sa-si sustina o idee sau sa-si argumenteze un raspuns. Nu stiu de la scoala.
    •Trebuie sa stie sa scrie romaneste corect. Asta ii invata scoala, dar nu datorita sistemului de invatamant ci, din pacate, datorita sistemului de supraveghere de la bac.

    In concluzie eu sustin ce spune domnul Funeriu in articol: nu e nevoie de super-experti nepolitizati sau proaspat depolitizati.
    Insa eu zic ca in primul rand e nevoie de OAMENI CU ETICA (membrii de partid sau nu) care stiu sa MISTE LUCRURILE in directia corecta, fara sa incalce legea si fara teama ca pierde partidul voturi. Mai e nevoie de sefi de partide care nu se cred capitani de nave in furtuna, ci sunt constienti ca pot conduce o tara doar daca se inconjoara de oameni inteligenti si corecti si doar daca scot imediat din partid pe oricine incalca orice principiu ETIC.
    Domnule Funeriu, nu facultatea sau doctoratul v-a facut sa miscati lucrurile si sa puneti camere la bac, ci ETICA si mentalitatea „can do” cu care v-ati intors in tara. Iar spre deosebire de expertiza sau politicianism, etica se poate evalua. Si mentalitatea.

  8. e treaba partidelor sa atraga profesionisti, chiar si fara carnet de membru;
    altfel, daca or sa-mi propuna la primarie numai medici si starlete TV , n-am cu cine vota; la parlamentare trebuie sa numar politrucii de duzina, la care mai nou incep sa se adauge si diversi masteranzi in macronustiuce;
    administratia s-ar putea reforma din interior, daca politrucii sau atotstiutorii de la varf, in premiera, ar avea pe lista de prioritati un program in acest sens, ar fi consecventi in aplicarea lui si ar lasa mai multa libertate de miscare esaloanelor inferioare.

    • pentru ca administratia sa functioneze, mai trebuie si sa fie lasata sa functioneze, nu doar sa raporteze cincinalul in doianijumate si sa declare ca „situatia e sub control”

  9. Subscriu.
    Asociez populistului „depolitizare” si „Romania fara hotie”. Iarasi vrem sa fim protocronisti? vrem un om nou?

  10. Mi-a placut ultima fraza: „Azi observăm o deconstrucție a Uniunii Europene tocmai pentru că deciziile prin care e condusă sunt luate de ”experți” care au ajuns să determine decisiv deciziile politice.” Eu as adauga doar ca acestia sunt „experti in corectitudine politica”, mai precis. Daca ar fi fost experti in salvarea UE si a acestui proiect vizionar, atunci poate lucrurile ar fi stat altfel, insa atunci cand esti precocupat doar de a-ti pune in aplicare ambitiile socialiste si, implicit utopice ca orice proiect socialist, nu ai cum sa mentii Europa unita. Cel mai bun exemplu este cel din Balcanii de Vest, unde Serbia si Muntenegru isi expulzeaza zilele astea ambasadorii. UE a dorit sa integreze aceste state si sa le ofere stabilitate politica, insa istoria lor revine mereu in prezent si in memoria oamenilor, iar acest lucru este mai important decat orice integrare in „paradisul bunastarii utopice al UE”.

  11. Adevărul este la mijloc. Sunt zone care trebuie depolitizate, în sensul să nu aibă conducători membri sau fost membri ai unui partid. De ex. CCR, CNA, TVR, Avocatul Poporului, Consilii de Administraţie din zona economică, etc. Mai mult, politizarea trebuie, dacă e nevoie, să meargă numai la etajele superioare ale ierarhiilor, nu la cele inferioare. De ce un director de liceu sau de spital trebuie să fie membru de partid?

  12. „whatever it takes“.
    Cuvintele lui Mario Draghi la BCE Frahnkfurt sunt formularea scurtă și precisă a „politicii” de comunitizarea a datoriilor de state (Schuldengemeinschaft) cerută de statele „naționale” din sud – est și refuzată de cei cinci din nord-vest.

    …”….. Azi observăm o deconstrucție a Uniunii Europene tocmai pentru că deciziile prin care e condusă sunt luate de ”experți” care au ajuns să determine decisiv deciziile politice…. „…

    Conflicte de interese sunt cauza scindării în UE. Scindarea est- vest începe la Bratislava 2016 unde cei de la „Vișegrad” au refuzat respectarea, aplicarea și preluarea „ principiilor constitutive UEE/EWG/UE”. Uniunea datoriilor de state nu va primi „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale (șefii de state). Cu acest principiu de „unanimitate voturi” se poate bloca UE ca în momentul de față de către PIS/Polinia și Orban/Ungaria. UE nu are și nu va avea încă mult timp o „politică comunitară” externă și nu va avea o apărare militară cu scut nuclear propriu.
    Cred că în momentul de față se poate observa o orientare și mai puternică în Danemarca, Norvegia, Olanda, Ţările Baltice și UK către SUA și NATO. Nordstream2 e amânat și pe moarte. Exportul ca strategie economică și politică germană nu mai poate satisface cerințele de azi de pe lume. Către noul Președinte american Joe Biden, NATO și UK se orientează interesele statelor „naționale „ scandinave și baltice, azi mai mult decât în ultimii 4 ani. Către Paris și E. Macron nu se orientează în nici un caz interesele statelor scandinave și baltice, Brussels/UE via Paris nu reprezintă interesele lor în nici un fel.
    Nu sunt de loc de acord cu autorul în privința UE. E „politica” care scindeaza UE. Experți ca M .Draghi și doamna Lagarde/BCE Frankfurt execută numai ordinile „politice” primite indirect de la Paris. Acesti experți cumpără de 12 ani timp, cumpără hârtii datorii ale statelor „naționale” cu riscul ca tinerii să refuze această „moștenire politică” UE contaminată.
    Viitorul e deschis în România și UE.

    România are de ales 2020.
    O Românie integrată puternic în structurile euroatlantice sau „izolaționism naționalist”, practicat ca în secolul trecut, sunt mizele „politice” românești de ieri, de azi și de mâine

    • Daca cineva scindeaza UE, acela este Macron. Dar la ce va referiti cand afimrati ca: „O Românie integrată puternic în structurile euroatlantice sau „izolaționism naționalist”, practicat ca în secolul trecut, sunt mizele „politice” românești de ieri, de azi și de mâine”? Risca Romania sa iasa din structurile euroatlantice daca va continua cu acest partid de guvernamant si acest presedinte sau are nevoie de o schimbare dupa alegeri pentru a se integra ma mult in aceste structuri? Este nevoie deo schimbare sau nu?

  13. Un articol care exprima clar multe realitati ale tarii de ieri di de azi. Dar aceasta depolitizare este necesara pentru ca altfel vor domina si mai mult incompetentii si cu rezultate zero in multe domenii. Ca un primar a facut niste schimbar radicale, clar ca al doilea mandat nu il va mai avea si cu o floare nu se face primavara!

  14. Depolitizarea sau pina unde putem merge cu politizarea functiilor ce apartin structurilor de decizie in stat . Ce inseamna in fapt depolitizarea ? Ea nu inseamna nici un atac asupra vreunei persoane ce are preferinte politice , nici eliminarea ,din slujba dobindita conform legii , a vreunui cetatean ce la un moment dat si-a exprimat vreo parere politica sau care a facut vreun comentariu politic cindva in viata . Depolitizarea se refera, strict ,la neapartenenta la un partid politic atunci cind doresti a participa la obtinerea unor functii in societate . Pina la un anumit nivel (vom vedea care este acesta ) este obligatoriu sa iti numesti , conform legii in vigoare , oameni ce accepta a pune in practica programul tau de guvernare , dar acesta actiune are si ea limitele ei de extindere . In rest , doar concurenta si scoaterea la lumina a acestor functii , ca modalitate de cunoastere a existentei lor si scoaterea lor la concurs , facute publica din timp impreuna cu conditiile ce tin de participare si cunosterea celor ce detin decizia , o data cu responsabilizarea acestora , poate crea o structura non politica ce deserveste statul si nu partidul . Este o diferenta NU ? Transparenta totala in luarea acestor decizii impreuna cu legislatia adecvata este cheia acestor masuri . Vrei sa fii in slujba statului nu poti fi si in slujba partidului ca procedura ce tine de existenta ta ca membru de partid . Functiile politice la nivel inalt au scopul doar de a arata drumul si de concepe toate masurile juridice , economice si sociale , masuri care nu pot fi puse in practica decit de oameni apolitici ce reusesc sa isi adjudece in urma unui concurs functiile respective.

  15. Articolul ofera o tema/aspect de „rumegat”, multumesc pt el.
    Referitor la concursuri cred de vreo 15 ani ca cea mai corecta varianta pt Romania ar fi organizarea lor in orb pe PCuri. Un software national creat pt toate posturile care necesita (deci nu pt ingrijitor de ex) si corectare automata…s-ar elimina factorul uman al „comisiei” care de prea multe ori e corupt sau incompetent.

  16. Economistii PSD au gasit acum cativa ani o chestie desteapta numita wage led growth – maresti salariile ca sa impulsionezi cresterea economica. Se pune intrebarea ce nevoie avea PSD-ul de teoria asta (care e oricum mai mult o gaselnita decat o teorie respectabila). Ei urmau sa dea pomana aia electorala oricum, cu sau fara teorii cu nume englezesc. Teoria lui peste prajit i-a ajutat totusi cu ceva – le-a dat posibilitatea sa declare public ca nu e asa cum vede toata lumea. Maririle alea de salarii si pensii nu erau o incercare de a cumpara voturi cu banii contribuabilului. Nici vorba de asa ceva. Erau o strategie de crestere economica pe care criticii nu o inteleg. Pana la urma tichia de margaritar cu wage led growth i-a ajuta sa mai reduca ceva din costul politic, pentru ca o discutie despre doctrina e mai putin neplacuta decat una despre mita.

    Cam asa stau lucrurile si cu articolul dvs, din pacate. Partidele oricum aveau de gand sa rasplateasca cu functii de conducere in aparatul de stat o armata de oameni fara o pregatire anume, pentru ca asta e modelul. Probabil ca in permanenta exista liste de asteptare ca la avion si nu se stie cati Danuti Andrusca sunt pe acolo. Unul ca a dat taica-so un milion de dolari, altul ca a ajutat partidul in campanie etc. Partidelor le mai trebuia doar lansarea in dezbatere publica a unui manifest pentru politizare ca sa ne poata explica in ce mod inlocuirea aluia care a lucrat toata viata in domeniu cu omul de la partid fara nicio pergatire este de fapt un mod rational de a urmari obiective strategice esentiale in democratie, nu ce ce credeam noi.

  17. Ma tem ca domnul Funeriu a cam dat cu oistea-n gard cu acest articol. Cei care militează împotriva politizării nu o fac împotriva a priori a numirii celor care sunt membri PSD, PNL, USR, UDMR, etc, ci împotriva criteriilor (sau mai degrabă a lipsei oricăror criterii serioase) folosite de aceste partide in selecția membrilor lor care sunt numiți pe aceste poziții. Am dat anterior un exemplu din Grecia la care după fiecare alegeri se schimbau și șefii de birou, la noi situatia este similara. Domnul Funeriu ignora ca numirea unui nou inspector școlar pe criterii politice duce aproape inevitabil la schimbare directorilor de școală, mai ales cand partidul cu pricina are siguranța ca va sta la putere un intreg ciclu electoral. Daca in functiile publice ar exista criterii minime de inamovibilitate poate ca treba ar fi acceptabilă.
    PS
    N-am văzut nimic in acest articol de politizarea sau depolitizarea consiliilor de administrație in companiile cu capital de stat, chiar si cu un capital minoritar al statului.

    • Un articol atit de scurt nu poate cuprinde totul, ci e o opinie in mare. Sustine ca depolitizarea populista nu e buna.
      Si da in 4 puncte ceea ce crede dl Funeriu. Nu precizeaza ca propunerile sale sint batute in cuie. E vorba de anumite structuri. Ceva experienta, mai multa decit mine sau tine, are.
      NB,
      zilnic apar in media numirile pe care le face Presedintele ales al SUA. Nu il acuza nimeni ca politizeaza. Ci este normal sa aiba echipa sa cu care sa lucreze. Sau sa ii poata schimba daca nu corespund.

      • Presedintele SUA numeste ministri si alte functii de rand inalt.
        Nu tot felul de sefuleti de agentii, inspectori scolari si alte maruntisuri.
        La noi, politizarea se transmite pana la directorul de scoala si, in plus, cu cat mai incompetent si obedient, cu atat mai bine.

      • Oamenii numiti de președintele USA (fie el democrat sau republican) sunt in general profesionisti, ceea ce nu se intampla la noi. Nu cred ca se aplica criteriul apartenenței la partid, mai degrabă a împărtășirii ideilor cu partidul (sau mai degrabă cu președintele) aflat la putere.
        Cu o singura excepție: ambasadorii, care sunt numiți pe baza contribuției financiare la campania electorală.
        In sistemul westminsterian nimeni nu poate fi ministru dacă nu este membru in Parlament, ceea ce implicit înseamna ca trebuie sa fie membru de partid. Are avantaje și dezavantaje.

  18. Cred ca atunci cand cerem „depolitizare” ne referim la functii mult mai marunte: directori de scoli si spitale, sefi de servicii prin ministere, directori la companii cu capital de stat, membrii in CA-uri…

  19. Se pare ca americanii bat pe toata lumea si la aceasta faza de „schimbare” a administratiei între mandate. Pur si simplu si-au acordat prin Constitutie un interval de aproape trei luni pentru a putea schimba într-un ritm decent vechea administratie cu cea noua rezultata din alegerile din noiembrie.

  20. În statul român „politizare” și „rețele de cunoștințe” înseamnă așa:
    – cohorte de neamuri semi-alfabetizate și posesoare de diplome cumpărate băgate în funcții unde n-au ce să caute
    – impostori sadea plantați în fruntea unor instituții pe care le duc de râpă
    – inventat funcții și posturi fără noimă pentru amicii și complicii unor „politicieni” care trebuie să rămână „la stat” chiar după pierderea alegerilor
    – extras sinecuri pe viață pentru fidelii decidenților politici, de obicei necalificați doldora de diplome fără acoperire care dau lovitura vieții pe la vreun serviciu de informații, posturi în diplomație etc.

    Acest stat este principala vulnerabilitate a țării iar acest flagel continuă și este cauzator de emigrare masivă, subdezvoltare și destrămare a țesutului social.
    Dar stați liniștit, doar se vorbește despre „depolitizare” in campanie, de făcut ceva concret n-a făcut nimeni decenii la rând.

  21. Am votat de fiecare data cu zona „bună” politica – PNL USR etc. Am ieșit în strada în februarie 2017. Acum am devenit apolitic. Nu mai ies la vot. Deloc. Niciodată. Voi redeveni politic cind și dacă va veni ziua aia în care vom atirna de felinarele de pe strada pe toți cei care au avut vreo funcție sau poziție politica în tara în ultimii 30 de ani.

  22. Ceea ce sustine d-l Funeriu in acest articol este valabil, cred eu, pentru Romania, adica nu este partea teoretica a filosofiei guvernarii. D-l Funeriu a fost ministrul educatiei si stie cum au reactionat adversarii politici fata de legea educatiei nr,1 adoptata in timpul mandatului domniei sale. Desigur, noi putem avea diverse opinii asupra acestui subiect, dar d-l Funeriu are, cred eu, argumente concrete privind modul cum a fost aplicata legea educatiei de catre oamenii usl-ului aflati in posturile responsabile cu implementarea legii. In acest context, trebuie sa spun ca oamenii usl-ului nu s-au dat in laturi de la nici o mizerie pentru a incerca sa „ingroape” legea, chiar in timp ce d-i Funeriu era inca in functie. Ma refer aici la diversi directori de scoala(pe unii i-am auzit cu urechile mele cum criticau public prevederile legii) si asta a fost doar inceputul fiindca dupa ce au venit usl-istii la guvernare, s-au pus pe ciopartit legea….
    Teoria este teorie, practica este cea care ne omoara, nu-i asa? Standardele impuse prin lege pentru diverse categorii de functii nu „puscau” nicicum cu traditia lui „las’ ca merge si asa”.
    Totusi, ma intreb si l-as intreba si pe d-l Funeriu, daca nu ar fi posibil ca fiecare partid cu vocatie la guvernare sa se concentreze special pe formarea specialistilor care sa ocupe aceste functii, incat sa nu mai puna „tractoristi” la medicina si farmacisti la transporturi ori poeti la ministerele de interne /aparare sau sanatate, chiar daca respectivele persoane dau dovada de o fidelitate ultra fata de linia partidului respectiv…
    Functia de manager, mai nou, se ocupa pe baza de experienta in alte domenii, decat in cel in care este pus de guvern, mergandu-se pe ideea ca este descurcaret si merita incredere…
    Ce ar fi daca pe viitor, contractele de munca ale acestor categorii de functionari s-ar realiza pe o durata determinata, adica s-ar intinde pe cel mult perioada pana la alegeri? In acest mod am rezolva o parte din probleme, in sensul ca daca vine alt partid la putere sa poata schimba fara scandal un inspector scolar sau un director de la ape, cu oamenii sai, iar daca partidul ramane la guvernare, n-are decat sa-i prelungeasca contractul sau sa puna pe altul, fara a mai crea discordie….

  23. Obiectivul trebuie sa fie clar pentru toata lumea: CADRELE DE CONDUCERE DIN APARATUL ADMINISTRATIV AL STATULUI SAU AL TUTUROR INSTITUTIILOR / AGENTIILOR FINANTATE DELA BUGET , dela secretarii generali ai ministerelor ( care trebuie sa fie si ei,da, da, chiar daca sint asimilati cu ministri adjuncti, functionari de cariera ) si pina la cei mai mici directori de scoala sau dispensar trebuie sa ajunga a fi total depolitizat.
    Numiti de guvern trebuie sa fie numai directorii generali /presedinti ai agentiilor si institutiilor subordonate direct guvernului , iar in teritoriu , numai prefectii ( nu subprefectii, acestia r trebui , la fel sa fie functionari de cariera care ramin in functie oentru a asigura continuitatea ).
    Asta ar fi ideal. Sigur ca drumul nu este usor si inteleg frustarea Dlui Funeriu, care a fost sabotat fatis de aparatul din minister .Exact asa s-a intimplatcu guvernul Ciolos, sabotat din toate partile, si dela stinga si dela dreapta. Dar nu se poate altfel.
    Probabil ca intr-o prima etapa , directorii din ministere si asimilatii lor si directorii directiilor judetene specializate, vor trebui numiti politic si insarcinati sa faca curatenie in jos. Dar pentru asta, ei trebuie sa fie , inainte de toate, competenti si onesti., nu sinecuristi.
    Cred ca la scoli si spitale, doua mari dureri, nu trebui inlocuti actualii directori cu alti politruci ai noului guvernm ci declarate posturil drepy=t vacante si organizate de urgenta concursuri deschise, pentru ocuoarea posturilor excusiv pe baza de competente. Nu as exclude, in aceste doua cazuri, sa se recurga la alegerea directorilor de catre cadrele didactice ale scolii ( nu si ingrijitorii ) si de doctorii din spitale .
    Asta este depolitizarea reala.
    Formarea in ceva timp a unei structuri alcatuite din functionari de cariera in administraita de stat si a unui sitem de algere si promoivare bazat numai pe competente in educatie si sanatate . Acestora trebuie sa li se asigure inamovibilitatea, altfel nu se poate. Daca nu au abateri dela etica sua care sint sanctionate de lege, un secretar general de minister sau un director de scoala, ar trebui sa iasa la ensie din acel post.

  24. Punctul 1 si 4 da trebuie sa fie politice , punctul 2 si 3 sunt functii technice in care n-au ce cauta politicieni numiti, ele pot fi ocupate in urma unor concursuri cu specialisti.
    Problema cu care ne confruntam, prea multa politica pana la nivelurile inferioare ale institutiilor, administratiilor.
    Mai mult curaj si mai putin control de sus , mai multa incredere si responsabilitate, ne-ar scuti de multe neplaceri.

  25. cel mai simplu model:
    – administratia publica se face exclusiv de functionari publici cu pregatire profesionala si experienta in domeniul respectiv; ei pot fi responsabilizati de sefii departamentelor respective functie de performanta
    – „peste” aceste structuri administrative tehnocrate se numesc echipe temporare pe criterii politice (oameni de partid) care colaboreaza cu departamentele si functionarii publici in scopul implementarii „noii strategii politice” adica programul politic pe puncte propus la alegeri
    – programele politice propuse la alegeri (aka „promisiuni electorale”) sunt analizate de tehnocratii respectivi si inainte de alegeri se spune clar ce se poate face, ce nu, cum si cu ce pret si rezultate, astfel incat votantul sa stie ce promisiune voteaza
    – in fiecare an/schimbare de conducere politica se face o analiza succinta a programului politic cu prezentarea reusitelor, nereusitelor, cauzelor etc
    Deci functionarul public ramane, politicienii se schimba insa folosesc echipa existenta de tehnocrati, nu inlocuiesc tehnocrati cu tot felul de incompetenti

  26. Titlul este evident conceput pentru a atrage atentia (ceea ce nu e neaparat rau). In realitate prin depolitizare nu se intelege eliminarea tuturor numirilor politice, ci limitarea acestora strict la functiile de raspundere, adica cei care elaboreaza sau supervizeaza implementarea strategiilor asumate politic. In astfel de functii, ministru, secretar de stat, director judetean, trebuie sa vii, dar si sa pleci odata cu guvernul. Ai fost numit explicit pentru a elabora sau implementa o anumita viziune strategica, si esti obligat sa te retragi odata cu schimbarea acesteia.
    Dar acestea sunt doar exceptiile care confirma regula. Cat timp functia nu presupune decizii politice, ci doar executie, nu se justifica numirea politica. Ai fost numit director si nu ai personal competent, organizezi concurs si selectezi oameni cu aptitudinile necesare, dar pe criterii tehnice, nu politice.
    In momentul de fata, dupa alegeri, de la director si pana la portar, toti sunt numiti politic (pe fata sa nu). E aberant, atata timp cat poti fi numit sau inlocuit in baza unor indicatori tehnici de performanta (de exemplu daca raspunzi administrarea cladirii primariei, iti faci treaba indiferent de cine guverneaza). Am o cunostinta care lucreaza in primarie, si la fiecare patru ani trebuie sa-si schimbe partidul. Nu faci asta, ori esti dat afara, ori marginalizat. Nu conteaza ce pregatire, ce experienta ai, doar carnetul de partid. Complet anormal, atata timp cat faci parte din personalul de executie si nu poti influenta cu nimic deciziile politice.

  27. Pentru a aduce o modestă contribuție la această interesantă dezbatere, reiau mai jos câteva idei dintr-o lucrare mai veche a subsemnatului în care se examinează pe larg cazul particular al relației între tehnocrație și economie. (https://oeconomica.org.ro/abstract/451/Technocracy-and-Economics-Tehnocra%C5%A3ia-%C5%9Fi-economia.html, http://www.oranoua.ro/silviu-cerna-tehnocratia-si-economia/):

    …. Tehnocraţia a fost unul din miturile comuniste: conform clasicilor marxism-leninismului, după cucerirea puterii de către proletariat, guvernarea va fi lăsată în sarcina administratorilor. Deşi această previziune nu s-a confirmat nicicând, comunismul real a arătat că tehnocraţia şi totalitarismul sunt strâns legate. Atunci când puterea politică nu poate fi contestată public, alegerile sunt irelevante, iar o anumită calificare – efectivă sau formală – poate oferi un avantaj indivizilor dornici de ascensiune în structurile de putere. În România, conducătorii comunişti au avut puţină şcoală. După ce au ajuns la putere, mulţi dintre ei au devenit însă „specialişti”, „ingineri”, „academicieni”, „savanţi de renume mondial” (caz celebru prin enormitatea lui) etc. …

    … Comuniştii nu au fost singurii care au crezut în tehnocraţie. În statele nefuncţionale, militarii care justifică o lovitură de stat folosesc adesea un limbaj tehnocratic pentru a arăta că nu depind de partide şi că urmăresc exclusiv interesul naţional. De asemenea, juntele militare includ frecvent în guvern tehnocraţi civili sau lasă puterea în mâna acestora din urmă atunci când sunt date jos. Rezultatul este, de obicei, un hibrid tehnocrato-militar, în care experţii civili deţin portofoliile economice şi sociale, iar militarii, ministerul apărării şi cel de interne. Acest model se regăseşte, de exemplu, în regimul actual din Egipt.
    Cel mai performant caz de tehnocraţie este, probabil, Singapore: componentele politice şi tehnice ale sistemului guvernamental par a fi fuzionat aici complet. Pe locul doi, prin prisma performanţelor economico-sociale, se situeză fosta colonie britanică Hong Kong (retrocedată în 1997 guvernului de la Beijing). În fine, guvernul format de Partidul Revoluţionar Instituţional (PRI) din Mexic – numit de laureatul premiului Nobel Mario Vargas Llosa „partidul dictatorial perfect” – a evoluat de la generali-revoluţionari la politicieni-jurişti şi, în cele din urmă, la economişti-tehnocraţi, însă cu mai puţin succes decât cazurile sud-este asiatice amintite.
    De fapt, chiar şi un guvern format în întregime din tehnocraţi se află sub o puternică influenţă politică. În ţările cu democraţii viciate sau cu regimuri hibride, există puternice grupuri de influenţă şi numeroase conflicte şi tensiuni, iar tehnocraţii trebuie să se preocupe, la fel ca politicienii, de majorităţile transpartinice şi de intrigile din interiorul adunărilor alese, atâtea şi aşa cum există acestea. Ei se confruntă, de asemenea, cu poporul, confruntare care poate fi uneori foarte dură, mai ales atunci când populaţia este divizată etnic, religios, geografic etc., ori consideră că tehnocraţii din guvern sunt părtinitori în împărţirea foloaselor şi sacrificiilor. În acest context, este interesant de amintit cazul unor economişti celebri la nivel mondial – unii dintre ei laureaţi ai premiului Nobel şi cu realizări academice excepţionale –, care s-au ocupat de problemele dezvoltării economice şi au recomandat o serie de reforme şi de ajustări fiscale unor ţări care se confruntă cu criza datoriilor externe.
    Însă, decizia de a reduce anumite cheltuieli publice sau de a creşte unele impozite şi taxe necesită nu numai ştiinţă, ci şi un acut simţ politic. Or, puţini tehnocraţi au aşa ceva; iar suplinirea acestui talent prin învăţare poate fi un proces îndelungat, costisitor şi uneori fatal din punct de vedere politic. …

    … Concluzia care se desprinde din cele arătate este că intervenţia tehnicienilor nu duce, contrar afirmaţiilor superficiale, la excluderea politicii din treburile publice. Dorinţa de a anula politica prin tehnică, voinţa de a „depolitiza” marile probleme ale vieţii naţionale sunt teme care se bucură în prezent de o mare audienţă în toată lumea. Or, atâta timp cât nu toate clivajele sociale şi culturale care dezbină oamenii au fost eliminate, înlocuirea guvernării oamenilor cu administrarea bunurilor nu este posibilă. Transformarea guvernării în administrare este, deci, utopică. În ceea ce priveşte pretenţia autorităţilor de a fi realizat această schimbare, ea constituie, de fapt, o simplă tactică de guvernare. În realitate, consolidarea puterii tehnocraţilor are ca rezultat final acordarea puterii de a face politica ţării unor tehnicieni care nu răspund în faţa cetăţenilor. Menţinută în mod nominal, autoritatea atribuită personalului politic este golită parţial de conţinut. Iar acesta este deja cazul, în mare măsură, în mai multe domenii, printre care politica economică. …

  28. Deja sa ajustam regulile in folosul celor de la putere? Sa ne aducem aminte cazul alegerilor primarilor intr-un singur tur. A fost infaptuita de PDL dintr-un calcul politic pe termen scurt, crezandu-se pe cai mari. Fast-forward 4 ani, PDL se dizolva, alde Videanu’ se intoarce trist la milioanele lui, iar noi ne trezim cu PSD-ul inradacinat in primarii gratiei entuziasmului PDList de ocolire a regulilor, pe care nici azi n-am reusit inca sa-l intoarcem. Ce vom face cand guvernul nou cu program ultramodern cu Drula si Voiculescu vor fi inlocuiti cu guvernul lui Gabi Firea cu Valcov si Iordache la butoane?

    Atentie la ce va doriti, nu cumva sa se intample … Sa ne imaginam ca autorul articolului ar fi Liviu Dragnea, si s-ar numi manifest pentru pesederizare. Cum ar suna argumentul „Lia Olguta Vasilescu este un excelent ministru de justitie. Are studii de specialitate? Nu, dar ce conteaza”. Sau „Timpul e un factor esential … Trebuie sa demontam aparatele statului paralel. Degeaba am castigat alegerile, nu putem face nimic cat timp nu putem inlatura oamenii lui Klaus Werner din pozitiile cheie”.

    Exista un sambure de adevar. Da, trebuie o diferenta mai clara intre „policy-maker” numiti si alesi politic si „civil servants” administrativi care implementeaza. A se vedea comedia britanica „Yes minister” pentru a intelege relatiile dontre cele doua categorii. Totusi, as crede ca numarul policy-makerilor este destul de restrans: sefii de ISJ chiar participa la definirea politicii guvernamentale? Sefii de la Drumuri si Poduri? Sefii de la Ape?

    In final, un contraexemplu. Parlamentul creeaza legile, si chiar daca acestea sunt noi si ultramoderne, chiar daca timpul e un factor esential, de aplicat legile le aplica judecatorii independenti. N-ar fi mai simplu ca sa parlamentarii sa numeasca direct judecatorii dupa bunul plac, ca sa asigure implementare ultra-eficienta, o rapiditate maxima, un consens perfect intre lege si aplicarea ei? La urma urmei, cum ziceti si dvs, orice numire neinspirata poate fi decontata politic la fiecare 4 ani, care e problema…

  29. Dupa 30 de ani in care au ajuns sa guverneze/legifereze toate partidele care au trecut pragul electoral, starea proasta a natiunii ar trebui sa ne faca sa admitem, in sfirsit, ca nu exista solutie politica la problemele statului roman.

    Etica e buba. Si la noi, si in Nordul altadata civilizat. Poti sa ai ce constitutie si ce legi vrei daca subiectii acestora sint cu moralitatea la nivel de pornhub si instinctele primare definesc valorile majoritatii. Traim intr-un fel de neolitic fara Dumnezeu, dar cu electricitate, motoare, drone si bombe atomice. Nu vom putea supravietui mult timp asa.

    John Adams, al doilea presedinte al SUA, a prezis ce se va intimpla daca tara va deveni seculara si isi va uita radacinile crestine: „Our Constitution was made only for a moral and religious people. It is wholly inadequate to the government of any other.” Stinga seculara de azi din America nu da doi bani pe Constitutie, pe valorile Declaratiei de Independenta sau pe un sistem moral comun. Nici americanii nu vor putea supravietui mult timp asa.

    In 1983, la virsta de 65 de ani, Soljenitin a primit Premiul Templeton, oferit de Fundatia Templeton din Pennsylvania. E un premiu anual oferit unei persoane in viata care, in opinia juriului, “a avut o contributie deosebita la afirmarea dimensiunii spirituale a vietii.”

    La primirea premiului, Soljenitin a citit un discurs memorabil, intitulat “Godlessness: The First Step Toward the Gulag” (“Ateismul: Primul pas catre Gulag”). Din care citez urmatoarele:

    „Cu mai mult de o jumatate de secol in urma, cind inca mai eram copil, imi amintesc ca auzeam oameni mai in virsta oferind urmatoarea explicatie pentru marea nenorocire care lovise Rusia: Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu; din cauza asta s-au intimplat toate nenorocirile.

    De atunci am petrecut aproape 50 de ani studiind istoria revolutiei noastre [rusesti]. In timpul asta am citit sute de carti, am adunat sute de marturii personale si am scris deja opt volume incercind sa dau la o parte darimaturile ramase in urma acelei convulsii.

    Dar, daca mi s-ar cere azi sa formulez cit pot eu de concis principala cauza a ruinatoarei revolutii care a inghitit 60 de milioane de oameni, nu as putea sa o formulez mai clar decit repetind: Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu; din cauza asta s-au intimplat toate nenorocirile.

    Ceea ce apare aici e un proces de importanta universala. Si, daca mi s-ar cere sa identific pe scurt trasatura principala a intregului secol 20, as fi incapabil sa gasesc altceva mai precis si mai concis pe care sa il mai spun inca o data: Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu.”

  30. Exemplu: in 2019 vara politicienii Belgiei au luat decizia sa distruga echipamentul de protectie medical expirat si sa nu inoiasca stocurile, desi legea ii obliga sa aiba un stock si sa fie pregatiti de o pandemie. Din decembrie 2019 pana in martie 2020 dupa carnaval au privit la tv ce se intampla in China, dupa in Italia dupa care s-au trezit si ei. Concluzii ale comisiei:
    – Varful tarii nu a avut nici o pregatire pe domeniile pe care erau responsabili. Habar nu aveau.
    – Nu s-a respectat nici un protocol existent
    – Nu s-au admis specialisti in decizia politica.
    Politicienii in vara au zis ca au facut ce au putut, ca asa le-au spus savantii (nu stie nimeni nominal care, specialistii au spus ca nu i-a intrebat nimeni), ca a fost o alegere a societatii (adica noi suntem vinovati ca ei au mintit si au actionat aiurea), dupa care au facut rocada, acei care erau pe acolo au obtinut posturi caldute, si acum sunt altii. Deci responsabilitatea e un cuvant abstract. O sa primeasca medalii, pensii, onoruri si asa mai departe.

    Intrebare la autor: e bine sa fie politizat si sa avem habarnisti? Adica nu pot ei fura si face ce vor cu grija ca nu vor fi alesi? Gresiti, vor fi realesi si nu odata, isi vor redenumi partidele, vor fuziona, diviza, misca ca la alba neagra pana ne plictisim. Uite Geoana parca e din PSD dar unde a ajuns, si sunt multi din astia. Acelasi Melescanu ce cariera, toti i-am dorit sanatate cand am stat 6 ore la coada la vot si ne-a impins politia. Nu poate dormi noaptea Melescanu de speriat ce este ca nu il mai alegem.

    Poate ar trebui o democratie mai directa? Suntem in 2021 dar le tot frecam cu metode expirate.

  31. Prin digitalizare se poate renunta la 90 % din personalul institutiilor care „plimba hartii” de colo si iti face viata un cosmar, reduce statul si impozitele ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Funeriu
Daniel Funeriuhttp://contributors
Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea laureatului Nobel în chimie, profesorul Jean Marie Lehn. Între 1999 și 2006 a activat ca cercetător științific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California și la AIST, Amagasaki, Japonia. În anul 2006 a obținut un grant de cercetare oferit de Uniunea Europeană (UE), de 2 milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant). Tot în 2006, a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice München.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro