vineri, martie 29, 2024

Manipulatorii memoriei, falsificatorii istoriei

Au trecut, cam nebăgați în seamă, și cei 30 de ani împliniți de la tragicele evenimente de la Târgu Mureș, și același număr de ani de la Proclamația de la Timișoara, și aniversarea începutului marelui miting anticomunist din Piața Universității, și 30 de ani de la alegerile ratate din Duminica Orbului.
Un teatru particular- Yorick din Târgu Mureș- a difuzat online, și bine a făcut, spectacolul 20/20, scris și regizat de Gianina Cărbunariu, câteva jurnale, ici-colea, au publicat o seamă de articole despre mai sus amintitele aniversări sau comemorări, cotidianul Adevărul a transmis un interviu cu scriitorul și publicist Stelian Tănase despre alegerile de la 20 mai, am mai citit câte ceva prin revista 22, prin Dilema veche, pe contributors.ro. Iar Radio Europa Liberă a pus pe site și continuă să pună zilnic documente sonore din epocă. Și cu asta, basta. Probabil că același lucru se va întâmpla și luna viitoare, atunci când se vor împlini 30 de ani de la Marea Mineriadă.
Avem chestiuni mai arzătoare la ordinea zilei. Pandemia și controversele cu puternic substrat politic stârnite de ea. Gazetele și televiziunile arondate Opoziției se dau de ceasul morții să ne lămurească cât de tiranic e președintele Klaus Iohannis și cât de mișel și ticălos guvernul, în vreme ce, cei care, teoretic, dețin puterea, au un foarte subțire și parcă tot mai diluat sprijin mediatic. Și, pe urmă, cu sau fără COVID, istoria, memoria nu au mare priză la public, nu se vând, nu fac audiență. Să ne amintim, de pildă, cât de puțini au fost aceia care au marcat, în ianuarie, atunci când nu se prea vorbea despre COVI, împlinirea a 30 de ani de la momentul în care FSN și-a încălcat promisiunile, s-a transformat în partid și a decis să participe la alegeri. Știind încă din data de 6 februarie, când s-a înregistrat la Tribunal ca atare, că toate celelalte partide (PNȚCD, PNL, PSD-ul lui Sergiu Cunescu) vor fi astfel condamnate să facă doar ceea ce se cheamă figurație specială la viitoarele alegeri. Primele libere după 40 de ani și mai bine.
În vremea aceasta, falsificatorii istoriei își văd liniștiți de treabă. Iată, nu mai departe decât săptămâna trecută, dl. Nicolae Croitoru a publicat pe cristoiublog un articol în care se face că rememorează istoria controversatei afaceri cunoscute sub numele de Meditația Transcedentală. Dl. Croitoru a fost, pe vremuri, mare nacealnik, responsabil cu propaganda pe Capitală, iar cine vrea să afle cât de mare i-a fost ticăloșia nu are decât să citească volumul consistentul volum Eu, fiul lor al unuia dintre puținii autentici disidenți anticomuniști români, poetul Dorin Tudoran. Reamintesc că Eu, fiul lor reproduce dosarele de la Securitate ale lui Dorin Tudoran și a stat la baza unui bun spectacol creat tot de Gianina Cărbunariu.
Ce face în articolul său domnul, fost tovarăș, Nicolae Croitoru? Ceea ce a făcut o viață. Minte, falsifică istoria, se dedă operațiunii de manipulare a memoriei. O ironizează pe poeta Ana Blandiana (aici se vede școala Săptămânii lui Eugen Barbu și a României Mari a lui Vadim, lecturi de bază pentru inetelctualul Croitoru), reiterează ideea că toți am fi ori am fi fost la fel de vinovați pentru înflorirea cultului lui Nicolae Ceaușescu, se prezintă pe sine drept eroul salvator. Nu numai pentru Marin Sorescu (pe care l-a salvat de conivență cu Nicu Ceaușescu, alt mare erou cu derogare și cu D.R.Popescu), ci și pentru Gabriel Liiceanu pe care, ce să vezi?, el, tovul Croitoru, l-a pus la adăpost de la o pedeapsă mai aspră. I-a găsit chiar un loc de muncă mai de Doamne-ajută. Umanismul socialist în floare și întruchiparea lui în tovul Croitoru. Chiar, la o adică, i-ar fi salvat pe toți cei dați afară de la Institutul de Științe Pedagogice dacă șeful lor, Virgiliu Radulian, ar fi fost nițeluș mai flexibil.
De fapt, fostul tov. actualul domn Croitoru, al cărui articol este găzduit, cum spuneam, de blogul informatorului Coroiu ,se dedă unei operațiuni similare celei la care s-a dedat pe vremuri între timp repauzatul întru Domnul Adrian Păunescu. Da, admite dl. Croitoru, l-oi fi slujit eu pe Ceaușescu, oi fi servit eu cultul personalității sale, dar am făcut-o subminând comunismul din interior. Și ca să vă fie vouă nițeluș mai moale.
Pe când o decorație pentru tovul Croitoru? Pe când un omagiu pentru un neobrăzat manipulator al memoriei și mizer falsificator al istoriei? Pe când o pensie specială și pentru el? Pentru el, pentru tov. Aurelian Bondrea, pentru tova Olivia Clătici, dacă o mai fi trăind. Nu le inventează oare pesedistul Șerban Nicolae, cel care a spus măscări despre lupta partizanilor și partidul majoritar în Parlament l-a felicitat mustăcind?

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Până când acest popor nu va învăța să judece cu severitate „încanalierea” la care s-au dedat de zeci de ani comuniștii și, iată, neocomuniștii lucrurile (politice,sociale,administrative)vor rămâne într-o matcă tulbure. Demonii cântători de ode ai lui Ceaușescu ne vor sfida de-a pururi și ne vor măslui istoria și memoria deopotrivă.

  2. Din pacate istoria se falsifica functie de propaganda, fiind folosita mas-media.
    Privind aniversarea unor momente unice in isoria R0manilor, sa nu intram in detalii
    [vezi sarbatorirea marii uniri 2018/2019]

  3. O intrebare personala. Unde se afla acest secretar cu propaganda al anilor 80 de care odata m-am ciocnit si eu. Presupun ca est eom de afaceri sau ce inclinatii propagandistice culturale mai vadeste? Avea o ajutoare, dna Ana Vanciota care era totusi o femeie ceva mai bine cresuta Stiu ca de la sectorul 2(parca) dupa decembrie 89 a aterizat la IOR inainte de evenimente adica poate stia ea ceva …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro