Au trecut, cam nebăgați în seamă, și cei 30 de ani împliniți de la tragicele evenimente de la Târgu Mureș, și același număr de ani de la Proclamația de la Timișoara, și aniversarea începutului marelui miting anticomunist din Piața Universității, și 30 de ani de la alegerile ratate din Duminica Orbului.
Un teatru particular- Yorick din Târgu Mureș- a difuzat online, și bine a făcut, spectacolul 20/20, scris și regizat de Gianina Cărbunariu, câteva jurnale, ici-colea, au publicat o seamă de articole despre mai sus amintitele aniversări sau comemorări, cotidianul Adevărul a transmis un interviu cu scriitorul și publicist Stelian Tănase despre alegerile de la 20 mai, am mai citit câte ceva prin revista 22, prin Dilema veche, pe contributors.ro. Iar Radio Europa Liberă a pus pe site și continuă să pună zilnic documente sonore din epocă. Și cu asta, basta. Probabil că același lucru se va întâmpla și luna viitoare, atunci când se vor împlini 30 de ani de la Marea Mineriadă.
Avem chestiuni mai arzătoare la ordinea zilei. Pandemia și controversele cu puternic substrat politic stârnite de ea. Gazetele și televiziunile arondate Opoziției se dau de ceasul morții să ne lămurească cât de tiranic e președintele Klaus Iohannis și cât de mișel și ticălos guvernul, în vreme ce, cei care, teoretic, dețin puterea, au un foarte subțire și parcă tot mai diluat sprijin mediatic. Și, pe urmă, cu sau fără COVID, istoria, memoria nu au mare priză la public, nu se vând, nu fac audiență. Să ne amintim, de pildă, cât de puțini au fost aceia care au marcat, în ianuarie, atunci când nu se prea vorbea despre COVI, împlinirea a 30 de ani de la momentul în care FSN și-a încălcat promisiunile, s-a transformat în partid și a decis să participe la alegeri. Știind încă din data de 6 februarie, când s-a înregistrat la Tribunal ca atare, că toate celelalte partide (PNȚCD, PNL, PSD-ul lui Sergiu Cunescu) vor fi astfel condamnate să facă doar ceea ce se cheamă figurație specială la viitoarele alegeri. Primele libere după 40 de ani și mai bine.
În vremea aceasta, falsificatorii istoriei își văd liniștiți de treabă. Iată, nu mai departe decât săptămâna trecută, dl. Nicolae Croitoru a publicat pe cristoiublog un articol în care se face că rememorează istoria controversatei afaceri cunoscute sub numele de Meditația Transcedentală. Dl. Croitoru a fost, pe vremuri, mare nacealnik, responsabil cu propaganda pe Capitală, iar cine vrea să afle cât de mare i-a fost ticăloșia nu are decât să citească volumul consistentul volum Eu, fiul lor al unuia dintre puținii autentici disidenți anticomuniști români, poetul Dorin Tudoran. Reamintesc că Eu, fiul lor reproduce dosarele de la Securitate ale lui Dorin Tudoran și a stat la baza unui bun spectacol creat tot de Gianina Cărbunariu.
Ce face în articolul său domnul, fost tovarăș, Nicolae Croitoru? Ceea ce a făcut o viață. Minte, falsifică istoria, se dedă operațiunii de manipulare a memoriei. O ironizează pe poeta Ana Blandiana (aici se vede școala Săptămânii lui Eugen Barbu și a României Mari a lui Vadim, lecturi de bază pentru inetelctualul Croitoru), reiterează ideea că toți am fi ori am fi fost la fel de vinovați pentru înflorirea cultului lui Nicolae Ceaușescu, se prezintă pe sine drept eroul salvator. Nu numai pentru Marin Sorescu (pe care l-a salvat de conivență cu Nicu Ceaușescu, alt mare erou cu derogare și cu D.R.Popescu), ci și pentru Gabriel Liiceanu pe care, ce să vezi?, el, tovul Croitoru, l-a pus la adăpost de la o pedeapsă mai aspră. I-a găsit chiar un loc de muncă mai de Doamne-ajută. Umanismul socialist în floare și întruchiparea lui în tovul Croitoru. Chiar, la o adică, i-ar fi salvat pe toți cei dați afară de la Institutul de Științe Pedagogice dacă șeful lor, Virgiliu Radulian, ar fi fost nițeluș mai flexibil.
De fapt, fostul tov. actualul domn Croitoru, al cărui articol este găzduit, cum spuneam, de blogul informatorului Coroiu ,se dedă unei operațiuni similare celei la care s-a dedat pe vremuri între timp repauzatul întru Domnul Adrian Păunescu. Da, admite dl. Croitoru, l-oi fi slujit eu pe Ceaușescu, oi fi servit eu cultul personalității sale, dar am făcut-o subminând comunismul din interior. Și ca să vă fie vouă nițeluș mai moale.
Pe când o decorație pentru tovul Croitoru? Pe când un omagiu pentru un neobrăzat manipulator al memoriei și mizer falsificator al istoriei? Pe când o pensie specială și pentru el? Pentru el, pentru tov. Aurelian Bondrea, pentru tova Olivia Clătici, dacă o mai fi trăind. Nu le inventează oare pesedistul Șerban Nicolae, cel care a spus măscări despre lupta partizanilor și partidul majoritar în Parlament l-a felicitat mustăcind?
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Unii falsifica Istoria trecutului, altii falsifica Istoria prezentului.
Până când acest popor nu va învăța să judece cu severitate „încanalierea” la care s-au dedat de zeci de ani comuniștii și, iată, neocomuniștii lucrurile (politice,sociale,administrative)vor rămâne într-o matcă tulbure. Demonii cântători de ode ai lui Ceaușescu ne vor sfida de-a pururi și ne vor măslui istoria și memoria deopotrivă.
Din pacate istoria se falsifica functie de propaganda, fiind folosita mas-media.
Privind aniversarea unor momente unice in isoria R0manilor, sa nu intram in detalii
[vezi sarbatorirea marii uniri 2018/2019]
O intrebare personala. Unde se afla acest secretar cu propaganda al anilor 80 de care odata m-am ciocnit si eu. Presupun ca est eom de afaceri sau ce inclinatii propagandistice culturale mai vadeste? Avea o ajutoare, dna Ana Vanciota care era totusi o femeie ceva mai bine cresuta Stiu ca de la sectorul 2(parca) dupa decembrie 89 a aterizat la IOR inainte de evenimente adica poate stia ea ceva …