sâmbătă, august 8, 2020

Marți, înainte de Crăciun

…adică ieri după amiază, am urmărit preț de trei ore la documentarul 30 de ani de democrație, realizat de Mihai Voinea și Cristian Delcea. Ziariști la publicația recorder
Despre Mihai Voinea am reușit să aflu că e născut în anul 1985. Cristian Delcea nu cred să aibă nici el mai mult de 35-37 de ani. Aceasta înseamnă că înainte de 22 decembrie 1989 erau fie Șoimi ai Patriei, fie pionieri și, probabil, că mergeau și ei disciplinați, încolonați obligatoriu la manifestările menite să-l preaslăvească pe Conducătorul iubit, pe Eroul între eroi, pe Geniul Carpaților. Mai țineți minte? Omagiul țării conducătorului iubit. Așa cum făceau copiii care apar în primele secvențe ale documentarului. Imediat după cele în care vedem cu ce lehamite un grup de muncitori pregăteau în vederea aninării un imens tablou al Tovarășului.
Nu știu când au auzit pentru întâia oară, nu știu nici când au început să înțeleagă Mihai Voinea și Cristian Delcea cuvântul democrație. De asemenea, habar nu am nici dacă respectivii au citit ori au auzit susținerile din cartea Șocul civilizațiilor potrivit cărora democrației îi va fi ceva mai greu să se impună în România post-revoluționară având în vedere slaba experiență  anterioară a țării în domeniu. Știu că filmul arată cât de reticenți au fost românii la primele manifestări adevărate de democrație, de modernizare și europenizare. Le-au fost de ajuns câțiva bani în plus, câteva turcisme și supralicitarea poveștii cu apărarea sărăciei, a nevoilor și a neamului.
Clar îmi mai e un lucru. Cristian Delcea și Mihai Voinea au petrecut mii de ore în sălile de proiecție. Au văzut o cantitate imensă de istorie înmagazinată pe peliculă cinematografică sau de televiziune și, probabil, că au fost șocați de cât de contradictoriu, de imprevizibil a fost tot ceea ce li s-a întâmplat românilor după 1989. Zilele fericite la care spera și pe care le anunța actorul Ion Caramitru într-una dintre aparițiile sale televizate din Decembrie 1989 lăsau impresia că se apropie pentru ca imediat totul să sufere o amânare. În cei 30 de ani de la Revoluție, istoria contemporană a României a dat în repetate rânduri semne a fi fost croită pe principiul un pas înainte, doi pași înapoi. Așa a fost în mai 1990, în noiembrie 1996, în toamna anului 2004.
Îndată după alegerile parlamentare din decembrie 2016 au apărut semne că ceva se schimbă, însă deloc în bine. Au rămas numai cei doi pași înapoi, iar cel înainte era suspendat de un regim care spera că se va menține, că se va eterniza la putere refuzând orice întrebare, dând însă în schimb bani contra democrație.
Mihai Voinea și Cristian Delcea au vrut să își explice în primul rând lor mișcările acestui bizar mecanism istoric. Le-au cerut să comenteze evenimentele din secvențele filmate unor martori, ori chiar făcători de istorie. Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Theodor Stolojan, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Adrian Năstase, Victor Ponta, Cristian Tudor Popescu, Andreea Esca, Vlad Petreanu… O altă serie de viziuni contradictorii. Acolo unde unii vedeau binele, alții vedeau răul. Totul e cum nu se poate mai normal și în specificul condiției de martor despre care a vorbit într-o carte celebră Tzvetan Todorov.
Mihai Voinea și Cristian Delcea au scris și un comentariu, Cel mai adesea respectând gradul zero al scriiturii sau modelul neimplicării subiective specific jurnalismului anglo-saxon. Se întâmplă însă ca pe alocuri să intervină și atitudinea polemică. Văd în ea replica unor jurnaliști tineri la cât de mult au fost prostiți, mințiți, duși cu zăhărelul românii în cei 30 de ani, mult prea mulți de așa-zisă democrație.
Mihai Voinea și Cristian Delcea au realizat o excelentă recapitulare a faptelor. Nouă ne revine misiunea de a o înțelege. Și, cum se spune, de a trage învățăminte.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. „…au fost șocați de cât de contradictoriu, de imprevizibil a fost tot ceea ce li s-a întâmplat românilor după 1989”

    După cum am scris în mai multe rânduri, parcursul României după 1989 a fost cât se poate de PREVIZIBIL. Îndoielile cu privire la evoluția democratică au început cu 22 decembrie, când a fost instalată noua putere organizată în jurul grupului Iliescu, Brucan, Bârlădeanu, Militaru, Gușe, Stănculescu, Măgureanu șamd.

    Transformarea FSN în partid și participarea la alegerile din 1990 a fost o dovadă extrem de convingătoare că România este condusă de vechii comuniști prin aceleași mijloace, minciună, manipulare, clientelism etc.

    După marile mitinguri din 28 ianuarie și 12 februarie, diversiiunea din martie de la Tg Mureș și intervenția minerilor din iunie (cu autoincendierea autobuzelor MI Diamandescu-Chițac etc.) au demonstrat clar că puterea securisto-comunistă nou instalată nu va permte României să cunoască democrația reală timp de cel puțin câteva decenii. De altfel, deceniul 1990 a fost pentru țara noastră un deceniu MORT, economic, social, politic șamd., cu Președintele Republicii „învins de Sistem, după cum domnia-sa însuși a declarat și stagnare economică, aservirea justiției politicienilor etc. .

    A fost perioada de constituire a cleptocrației care a capturat statul și a determinat atât subdezvoltarea (adică, sub potențail, carevasăzică, dar și prin comparație cu celelalte state fost comuniste), înapoierea României timp de decenii, cât și emigrarea masivă.

    Care naiv nu putea prevede acest parcurs al României, pentru cine a fost IMPREVIZIBIL și contradictoriu?! Pentru cine era imprevizibil?! Pentru cetățenii manipulați? Ori pentru cei care au manipulat și manipulează în continuare?

    Vedeți, cam acestea sunt întrebările pe care mi le sugerează articolele din presă care vorbesc despre parcursul imprevizibil al României ultimelor trei decenii. Oare autorii sunt manipulați și, atunci, lipsa lor de profesionalism face ca articolele lor să nu merite atenție, sau manipulează ei înșiși, caz în care textele lor, de asemenea, nu merită să fie luate în seamă?!

    …Pentru că asemenea discursuri despre „imprevizibilul, contradictoriul și misteriosul” drum al României pe calea spre democrație duc aproape invariabil spre concluzia că dl Iulian Vlad a fost un „băiat de treabă”, Ion Ilescu a fost un bun președinte de tranziție, iar guvernarea cleptocratică, cea care jefuiește averea publică de treizeci de ani, reprezintă starea de normalitate, firescul (condimentat cu multinaționalele și globalizarea din pricina cărora trăim prost, bancherii străini care ne fură țara și G Soros care fură mințile tinerilor).

    Permiteți-mi, vă rog,… Dezastrul actual era cât se poate de previzibil!

    • „După cum am scris în mai multe rânduri, parcursul României după 1989 a fost cât se poate de PREVIZIBIL”
      Ehe, bine zicea autorele necunoscut: dupa rezbel, multi proroci se arata.
      Putina retinere nu strica: am spus io, am scris io…
      Daca stiai ca asa se va intimpla, ce mai ai de criticat?

      • „Daca stiai ca asa se va intimpla, ce mai ai de criticat?”

        Stimate domn, rar îmi încalc promisiunile, precum cea de a nu intra în dialog cu dumneavoastră. Dar…

        Reamitesc celor care acordă atenție modestelor mele comentarii că am scris în repetate rânduri (iar dl victor L, care îmi citește comentariile a aflat cu siguranță) că după ce m-au fugărit minerii prin Piața Universității în iunie 1990, conștienți că România nu va cunoaște adevărata democrație în următoarele decenii, am organizat un consiliu de familie în care să decidem dacă ne vom urma prietenii și rudele care emigrau, sau rămânem în țară.

        Am decis alături de copiii noștri să rămânem în România și să trăim conștienți că restul zilelor noastre câte vor fi se vor petrece într-o guvernare cleptocratică, securisto-comunistă. Adică, a fost o opțiune rațional asumată, în deplină cunoștință de cauză…spre deosebire de alți concetățeni. Și ne-am îndemnat copiii să plece.

        Ce mai am de criticat?!… Mult mai multe decât mi-aș dori. :-)

        P.S. Cu scuze… Promit să nu vă mai răspund la alte întrebări.

    • Dati-mi voie ca macar o data sa nu fiu de acord cu dvs. nu cred ca era previzibil ca fii sau urmasii celor care au facut industrializarea Romaniei sa fie cei care vor instrumenta destructurarea economiei. Nu era in mod necesar ca daca furi din averea statului trebuie s-o si distrugi. Americanii au o vorba: do not shit where you eat!. Cand furi struguri de pe tarlaua IAS-ului nu te apuci sa smulgi via din pamant.
      Documentarul arata o multime de politicieni care se dezvinovatesc de acest dezastru: Roman, Stolojan, Ciorbea, Constantinescu (pe Vacaroiu nu l-am mai inclus ca nu stie ce vorbeste). Toti spuneau povesti cu argumente false.
      Antonescu a fost judecat de comunisti pentru „dezastrul ţării”. Ar fi timpul ca o parte din cei numiti mai sus plus Iliescu sa fie judecati, pe drept de adta asta, pentru dezatrul tarii.

      PS
      Sa-l auzi pe Magureanu ca le-a dat voie in 1996 celor din opozitie sa joace si ei pentru 4 ani cu butoanele puterii este culmea cinismului. Asta pentru ca, tragic, este adevarat.
      Si mai tragic este ca s-ar putea sa fie adevarat si pentru alegerile de luna trecuta.

  2. O minima imagine a ceea ce a fost si reprezentat societatea asa numita -Multilateral Dezvoltata si ceea ce revolutia din decembrie 1989 a reprezentat pentru intregul popor roman.Vom stii oare cine sunt vinovatii ?
    Vinovatii sunt cunoscuti . Presedintele a spus clar, vinovatii trebuie sa plateasca si cei care au facut efectiv aceste crime si cei care au dat ordine ca aceste crime sa fie posibile si cei care de unii singuri (din motive personale )s-au dedat la omoruri . Presedintele a aratat tuturor natura non comunista a persoanei sale si a zis :Eu sunt primul presedinte necomunist , nici ca apartinator de carnet , nici ca modalitate de gindire . Nu exista scuza pentru cei care au fost comunisti si au acceptat sa fie comunisti .Foarte multi dintre noi au refuzat , de nenumarate ori ,sa devina membri de partid , invocind diverse motive de la neacceptarea propriu zisa pina la incompatibilitatea obtinerii unui carnet PCR din motive de rude in strainatate sau religioase . Cei care acum zic ,asa erau vremurile , trebuia sa acceptam daca doream o functie , au si ei partea lor de adevar ,dar puteau tot atit de bine sa refuze . Bineinteles unii au acceptat fara macar sa stie de ce , in cazuri la tara , tineri fiind si neintelegind ce inseamna sau unii chiar dintr-o dorinta proprie (sa nu uitam ca foarte multi dintre noi au crezut la inceputuri in aceasta ideea comunista ce parea atit de generoasa ) . Au fost multi scriitori , multi intelectuali(in timp unii proveniti si din mediile satesti ce isi trimiteau la oras virfurile pentru a studia) ce au achiesat la ideea de revolutie proletara si de conducere proletara a statului in dauna asa zisilor burghezo – mosieri ce trebuiau alungati . Elitele timpului (la inceputuri )fie au reusit sa fuga in strainate, fie au fost trimisi la munca fortata si intreaga lor agoniseala a fost trecuta in patrimoniul statului roman -ca bun al intregului popor- (ce expresie dezolanta )casele le-au fost confiscate si cedate cu chirie proletariatului ,iar cele mai pricopsite(ca sa zic asa )au fost luate de comisarii comunisti si de elitele ce si-au declarat public adeziunea fata de PCR.Plecarea acestor elite au lasat un gol , in administratia de stat, care a fost rapid umplut de tineri absolventi ai facultatilor muncitoresti (era obligatoriu ca parintii sa fie proletari sau tarani ,in nici un caz mici chiaburi ) Foarte multi tineri la inceputuri au fost dezavantajati privitor la accesul in invatamintul liceal si universitar si inlocuiti de tineri fara rezultate remarcabile dar care aveau parinti din asa zisa clasa muncitoare. A urmat o perioda ,dupa venirea lui Ceausescu la putere in care lucrurile au devenit mai normale , profesorii erau bine pregatiti, in invatamintul superior se facea carte si examenele erau curate , dar din nefericire totul a durat foarte putin si incet incet totul s-a transformat intr-o goana dupa privilegii (minore ca esenta , dar majore pentru vremurile in care saracia a fost instalata incet , incet ) Lipsa tehnologiilor de virf si megalomania conducatorului mereu iubit , mereu zeificat de multi , foarte multi intelectuali au facut ca totul sa decada , ca pretul de cost a tuturor produselor exportate sa fie mai mare decit valoarea la care ele erau vindute in exterior (pentru intern nu mai ramanea mare lucru)si diferenta sa fie luata din retributia platita celor care asigurau productia ,adica din banii tuturor ,concomitent cu redistribuirea energiei si a resurselor spre mari consumatori energetici (pentru populatia totul era limitat la partea de jos a suportabilitatii ) ce nu isi justificau existenta . Aceasta situatie si mirajul Occidentului ,plus postul de radio Europa Libera (toata lumea asculta cu frica ,dar asculta acest post ) impreuna cu primele semne de modificare aparute in lagarul socialist (asta era denumirea )au facut posibila si la noi revolutia (din nefericire cu victime )revolutie ce nu a avut un conducator ,ea fiind declansata dupa revolta spontana inceputa cu victime la Iasi si Timisoara si continuata de cei mai tineri dintre noi la aceea vreme in Bucuresti .Restul ,tot ceea ce s-a intimplat se cunoaste si acum dupa 30 de ani Presedintele Statului Roman a declarat obligativitatea de a se aduce la suprafata ,in prim plan , toate crimele si faptuitorii lor . Nu cred ca cineva mai poate trece peste aceste cuvinte si cred ca totul o sa fie facut public foarte curind . Un nou inceput nu se poate face fara acest demers .

  3. Excelent comentariul d-stra vizavi de acest filmulet realizat de acesti 2 tineri jurnalisti!
    Felicitari d-le Murariu ca aveti deschiderea de a incuraja serios pe tinerii jurnalisti care va vor prelua stafeta responsabilitatii acestei profesii atat de batjocorata de multi colegi de breasla, care au contribuit chiar la alegerile rele ale romanilor de-a lungul celor 30 de ani, oare chiar am meritat un astfel de traseu mizerabil dupa 45 de ani de decimare a unei natii care totusi si-a dat cu prisosinta jertfa de sange?!

  4. Este democratia un deziderat? Si daca da, avem dupa 30 de ani de bilant unde este Romania? Nu ma conving cuvintele fara substrat. Faptele arata ca un sfert din cei mai buni cetateni au hotarit sa-si caute viitorul in alt loc. 30 de ani in viata unui om inseamna poate jumatate de viata in care lupti cu existenta, cu hotii de tot felul (de paduri, de drept comun sau legali cu functii, de tot felul) si daca ramii corect si victorios cu sanatatea, ai o pensie sa plingi in fiecare luna la primirea ei. Sunt obosita de ginduri si de pierderile ultimilor 30 de ani ca nu poate nimic sa ma convinga ca a ramas un dram de speranta sa apuc sa vad Romania mare si tot romanul multumit si prosper.

  5. @Cinicul _ „Pentru cine n-a vazut acest documentar exceptional…”

    Nu-l văzusem… L-am văzut.

    Vă mulțumesc, pentru că el este un exemplu excelent de ipocrizie și manipulare.
    Reprezentanții mass-media, cei care au apărut după 22 decembrie 1989 la SINGURUL post TV, cel condus de aceiași reprezentanți ai PCR și ai Securității care îl conduceau și înainte de 22 decembrie 1989, precum și redactorii la fosta Scînteia, devenită „Scînteia poporului” șamd., și declară astăzi că „au fost convinși de idealurile comunist-iliescene”, au fost exact cei care au manipulat populația în favoarea securisto-comuniștilor care au preluat puterea prin lovitură de stat în 22 decembrie 1989.

    „Orgiile” din Piața Universității, „drogurile” și „banii falși” de la partidele istorice, incitarea la uciderea d-lui Corneliu Coposu, toată mizeria proFSN-istă a fost rezultatul manipulării de tipul pe care astăzi o face Antena 3 Și TVR, desigur (a se vedea România 9). …Și dispunând pe deplin de serviciile de informații, de instituțiile de forță, care se străduiau fără preget să-și acopere crimele de la Timișoara și București etc., pe care le-au plătit din belșug din resursele publice. Adică, [inclusiv] din banii mei.

    Precum spuneam altundeva, dacă la viitoarele alegeri parlamentare dl D Voiculescu va dori ca labradorii domniei-sale să ocupe două fotolii în Senat, singura chestiune este mărimea sumei pe care trebuie să o investească. Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Explicațiile pentru comportamentul aparent lipsit de rațiune, excesiv emoțional, al electoratului român din 1990 sunt DOAR cu referire la gradul ridicat de eficiență (informare precară, absența liderilor, inexistența unei dizidențe la Ceaușescu-PCR etc.) .

    Explicația atitudinii majorității românilor este că au acționat exact cum au fost îndemnați să o facă la TVR, singurul canal de informații, în care stăteau cu ochii înfipți non-stop, după ce timp de zece ani programul TV dura doar două ore și vorbea exclusiv despre „fiul iubit al poporului”

    Afirmațiile că instaurarea puterii securisto-comuniste a fost inexorabilă și că membrii grupului Iliescu, Bârlădeanu, Brucan, Militaru, Gușă, Măgureanu șamd. au fost singura soluție posibilă pentru România democrată este o imensă și mizerabilă manipulare. Și ne este servită într-un film „documentar” exact de cei care în urmă cu 30 de ani au făcut-o în slujba puterii securisto-comuniste care a capturat statul român, iar de trei decenii au instaurat o guvernare cleptocratică, ce transferă în mod ilegal resurse din averea publică în proprietatea privată a câtorva oligarhi și a apropiaților lor.

    Iar „băieții destoinici” inocenți, de la Recorder, o preiau și o livrează publicului… Este, într-adevăr, o mizerie excepțională! Păi, ce rost are să mai întrebăm despre criminalii Revoluției, așa cum ne îndeamnă Uniunea Europeană?! Ei sunt, conform „filmului documentar” realizat de Recorder EROII Revoluției!

    Diamandescu-Chițac și-au aprins autobuzele să se încălzească, nici vorbă să fie o manipulare josnică pentru a-i face responsabili pe demonstranții pașnici din Piața Universității! Este vorba doar despre faptul că românii l-au votat pe Iliescu pentru că vorbea frumos, iar pe Roman pentru că arăta sexy! Nu-i așa?!

    Nu, nu-i așa! FSN s-a transformat din putere provizorie în putere absolută! A devenit organ legislativ, executiv (atât la nivel local, cât și la nivel național) și sindicat în același timp. Fiecare întreprindere a înființat un FSN care ținea deopotrivă locul PCR, FDUS și sindicatelor. Și apoi, a participat la alegeri! Păi, cine poate surprins că a câștigat cu un scor uriaș?! Cineva care este extrem de naiv? … Sau cineva care încearcă să manipuleze?

    Într-adevăr excepțional…

    • Imi amintesc foarte bine despre inființarea organizatilor FSN in fiecare intreprindere imediat după… rivuluție . Era un entuziasm general la nivelul tuturor acestor intreprinderi si al sindicatelor lor ! La care au subscris foarte muți si din cei care nu erau feseniști ! Asa au fost câștigate alegerile de atunci . Amintiti-vă ! Derulați filmările dezbaterilor parlamentare din vremea aceea și vă veți minuna cu ce fel de ”cetâțeni ”s-a pornit la drum ca să se ajungă unde s-a ajuns . Mulți dintre ei …intelectuali cu ștaif care se înghesuiau care mai de care să-l ”interviuzeze ” pe mnealui domnul tovarăș ILIESCU et comp. Ce rapid s-a adoptat noua modă proletară a puloverului fără cravată si ce cu sărg se râdea de domnul cu papion la toate colțurile de stradă , cafenele, berării cofetării și alte cele tejghele cu pepsi , coca și fanta aduse cu mari sacrificii de benzină și pașapoarte de peste fruntariile vecinilor nostri . Ce mai tura-vura ? ASTA A FOST ! Acum ? Păi , acum …FERICIUN CRECIT !

    • Va inteleg indignarea, dar acest documentar este exceptional pentru simplul fapt ca unii din actorii evenimentelor din ultimii 30 ani, in special din anii 90, vin si ne spun in fata ca am fost niste prosti. Si au dreptate.
      Sa-l vezi pe Vantu in costum (nevargat) si cravata vorbind cu inocenta despre cum se faceau bani in anii 90, pe Roman mintind cu nerusinare despre opozitia sa la cadoul cu partile sociale, pe Vacaroiu despre cat de bine a mers Romania in timpul guvernarii sale, pe Constantinescu despre lipsa corupriei in cei 4 ani cat a fost presedinte, sunt documente de pastrat. Eventual la dosar.
      Repet cateva fraze dintr-o replica scrisa mai sus:
      Sa-l auzi pe Magureanu ca le-a dat voie in 1996 celor din opozitie sa se joace si ei pentru 4 ani cu butoanele puterii este culmea cinismului. Asta pentru ca, tragic, este adevarat.
      Si mai tragic este ca s-ar putea sa fie adevarat si pentru alegerile de luna trecuta.

      Autorii acestui documentar ne pun pe ecran adevarata Romanie, Romania inculta politic (si nu numai), brutala, naiva, o tara violata care traieste de cateva sute de ani intr-o sindrom Stockholm. Autorii nu fac prea multe comentarii, ne arata ce s-a intamplat in Romania in ultimii 30 ani. Sunt doar faptele si probabil ca tocmai asta deranjeaza.

  6. Am vazut doar prima jumatate de ora a filmului, pina la mineriada inclusiv. Eram atunci in Romania. Da, asa era poporul Romaniei, abrutizat de anii de minciuna comunista, descumpanit, asa cum se vede in film. O fatalitate alegerea lui Ilici, mineriada ? Dar in film nu se spune nici un cuvint despre uriasa actiune de dezinformare post-revolutie, de asmutirea populatiei impotriva occidentului si a intelectualilor. „Moarte intelectualilor”. Nu se putea altfel ? Sau papusarii comediei au avut sforile in mina, le-au tras si au reusit cu brio reprezentatia ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 - 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii '70 încoace. A...

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși....

Cum să furi un interviu. Caz rușinos cu stiridiaspora.ro și Antena 3

Julia Sandra Vîrsta este o jurnalistă de origine română stabilită de douăzeci de ani în Italia. Nu și-a părăsit vocația, așadar lucrează...

Un rechizitoriu al școlii românești

Premisele educației românești sunt – ar trebui să fie – doar două, mari și late: Țările occidentale europene...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.