joi, martie 28, 2024

Marea Britanie: Asistații social luați ca țintă de guvern

Premierul britanic David Cameron și-a exprimat sprijinul pentru ministrul său de finanțe (cancelar), George Osborne, într-o dispută publică plecată de la un bărbat condamnat pentru uciderea a șase dintre copiii săi, care trăia de ani de zile pe seama contribuabilului.

Disputa survine pe fondul limitării sumei anuale plătite asistaților sociali la 26000 de lire sterline.

Premierul Cameron a spus că beneficiile sociale nu trebuie privite ca un stil de viață și i-a dat dreptate cancelarului Osborne, când acesta a afirmat că recentul caz Mick Philpott ar trebui să deschidă o dezbatere asupra costului statului bunăstării.

Philpott împreună cu soția sa și cu un prieten a fost condamnat recent, primind o pedeapsă de închisoare pe viață pentru omorul, fără premeditare, a șase dintre copiii săi într-un incendiu provocat.

Cazul Philpott a provocat revulsie în opinia publică, nu doar din cauza faptei în sine, ci datorită stilului de viață al acestuia.

Tată a 17 copii cu cinci femei, Philpott trăia de cel puțin 10 ani din beneficii sociale când, în 2012, și-a dat foc la casă, încercând să însceneze un incendiu accidental pentru a obține o locuință socială mai mare din partea consiliului local.

Frauda s-a transformat în tragedie, când cei șase copii ai săi aflați în casă, în vârstă de cinci până la 13 ani, au fost prinși într-o capcană ucigașă și nu au mai putut fi salvați.

Philpott a încercat să acopere infracțiunea dar a fost descoperit, investigat, trimis în judecată și găsit vinovat împreună cu complicii săi, soția și un  prieten.

Presa britanică a calculat că primea peste 50000 de lire sterline anual pe seama celor 11 copii ai săi –  șase cu soția și cinci cu amanta.

Practic, Philpott era bigam și se lăuda în gura mare că-și folosește copiii ca să mulga statul asistențial.

A apărut în 2007 la un foarte cunoscut talk show de televiziune, moderat de Jeremy  Kyle, pe când nevasta și amanta erau gravide cu copiii săi numărul 16 și respectiv 17, iar în același an a fost eroul unui documentar prezentat de fosta deputată Conservatoare, Ann Widdecombe, care i-a găsit trei slujbe, el neprezentându-se la niciuna dintre ele.

Relatările de presă vorbesc despre un individ indolent, cu un trecut penal (a fost condamnat pentru tentativa de omor a unei prietene de-ale sale) care folosea banii din alocații pentru distracția proprie în timp ce copiii săi erau neglijați.

Dezbatere politică

După condamnarea sa de săptămâna trecută, cancelarul Osborne a fost primul care s-a aventurat pe terenul minat al comentariilor la cazul Philpott.

Osborne este membru al Partidului Conservator, condus de premierul Cameron, cel care și-a propus asanarea finanțelor publice aflate într-o stare precară la preluarea puterii în 2010 de la Partidul Laburist.

Iar cheltuilile cu protecția socială, care reprezintă  aproape 60 de miliarde de lire anual – peste 10% din cheltuiele bugetare – au constituit una dintre țintele de predilecție ale guvernului de coaliție dintre Partidul Conservator și cel Liberal Democrat.

Începând de anul acesta, suma totală de bani pe care o familie o poate încasa în fiecare an din toate tipurile de alocații sociale este limitată la 26000 de lire, adică aproximativ venitul mediu anual din Regatul Unit.

Reacția stângii la afirmațiile lui Osborne a fost previzibilă: Partidul Laburist l-a acuzat pe cancelar că diabolizează o întreagă categorie socială defavorizată pe seama unui singur caz.

Cotidianul The Guardian a scris într-un editorial că dacă statul bunăstării e de vină pentru acțiunile lui Philpott, atunci la fel de vinovate sunt armata, închisoarea sau televiziunea, cu care a avut de face la un moment dat sau altul infractorul condamnat la închisoare pe viață.

Chiar și unii fruntași Liberal Democrați au ținut să se demarce de afirmațiile colegului de coaliție, spunând că tragedia cauzată de Mick Philpott nu trebuie să fie un prilej de a marca puncte politice.

Dar premierul Cameron, intrând și el în dezbatere, a sesizat că această temă este una de mare impact și că o bună parte a contribuabililor sunt de fapt de acord cu reforma statului bunăstării care în opinia lor îi descurajează pe mulți dintre asistații social să-și caute de lucru.

Odată cu plafonarea beneficiilor sociale, în noul an fiscal a crescut și suma anuală de la care începe să fie perceput  impozitul pe venit la 9400 de lire, iar de anul viitor suma se va ridica la 10000 de lire.

Un astfel de tratament fiscal, speră actualul guvern, îi va îndemna pe oamenii care nu muncesc să caute și să accepte mai ușor de lucru.

Dar dacă personaje ca Mick Philpott sunt sau nu produse ale statului asistențial, aceasta va rămâne în continuare o dezbatere care până la urmă este una politică.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

    • Sa intelegi ca nu e normal sa tai frunza la caini si sa primesti la fel de mult ca unul care pune osul la treaba.

      A, da: si sa traiesti mai bine ca el, ca n-ai aceleasi cheltuieli!

        • Pai ce-ai vrut sa spui, de fapt? Hai sa te ajut cu trei variante:
          1. Ca asistatii sociali fac coada la birourile de plasare ca sa-si gaseasca un loc de munca platit cu o suma mai mica decat cea pe care o iau daca stau acasa?
          2. Ca banii dati asistatilor sociali nu afecteaza salariile celor care muncesc, reducand si mai mult atractivitatea muncii?
          3. Ca efectele cumulate ale taxelor si demobilizarii fortei de munca nu contribuie la stagnarea economiei?

          Desigur, mai exista o varianta: te-ai referit strict la cazul lui Mick Philpott si ai decis ca e normal sa te impui ca iepurii desi nu ai cu ce sa-ti cresti plozii, doar are statul grija sa ti-i creasca altii.

          Deci?

          • @iosiP

            Sidney ne spune ca nu sint locuri de munca in afara. Ca aceasta dezbatere e sterila in lipsa „object d’interet”. Practic, multi dintre „asistatii sociali” (in afara cazurilor patologice, prezentate mai sus) sint fortati sa fie asistati sociali.

            Ceea ce Sidney uita este o realitate pentru multi romani de pe aici: varianta emigratiei exista si pentru britanici; asa cu Ro s-a depopulat din lipsa de locuri de munca (au avut ai nostri guvernanti grija!) n-au decit sa se care sa-si faca un viitor mai bun in alta parte, for all that I care.

            • ;) Am inteles ce vrea sa spuna Sydney.

              Ce vreau eu sa spun este ca cel mai mare ajutor social ar trebui sa fie mai mic decat cel mai mic salariu. Doar astfel asistatii sociali vor fi tentati sa-si caute de munca, iar cei care muncesc nu vor fi tentati sa devina asistati sociali.

              Cat despre puseurile procreative ar trebui facuta o diferenta: cel care a facut copii pe cand muncea ar trebui sa beneficieze de ajutor ca sa-i creasca, dar asta ar trebui sa se reflecte in ajutorul de somaj. In schimb, inconstientul care s-a impuiat ca iepurii stiind bine ca n-are nicio sursa de venit… sa se descurce!

    • Evident ca asta a fost caz mediatizat, d-aia i s-au si gasit locurile de munca. Se cheama publicitate :). Dar nu asta e esenta articolului, daca n-ai sesizat, aici vorbim de cei care trag cate foloase pot din sistem.

      Avem si la noi cazuri din astea, de toarna puradei pe banda sa traiasca din alocatie. Diferenta e ca in Ro statul e mult mai zgarcit, dupa cum ti-a raspuns si iosiP in UK (si Franta din cazurile aparute in presa) in cazuri cu multi copii „saracutul” de asistat social primeste si casa, gratis sau cu chirie minima (restul fiind suportat de primarie). Desi recent citeam si de niste locuinte sociale in Bucuresti in niste rezidente dotate cu sala de gimnastica si piscina, asa ca progresam si noi.
      Si da, cand tu care muncesti dai pe o casa asemanatoare o chirie de 2000 lire, de ex, si vezi ca alaturi sta unu din asta cu burta la soare si pus pe facut copii…iti cam scade avantul sa muncesti. Ca si din taxele tale sta ala cu burta la soare.
      Ex din Franta, era o tanti roma care avea 4 copii si primise alocatie aproape 2000EUR/luna si-un apt in care sa stea.

      Se practica aceeasi chestie si cu somajul, sunt tari unde poti sta in somaj linistit cativa ani pe un venit bunicel (% din salariul pe ultimul an), singura chestie e ca unii (de la biroul de somaj) „insista” sa te trimita la interviuri, deci trebuie sa fii sigur ca si pici cand esti chemat :D. Altfel se scurteaza vacanta…

    • Sa intelegi ca incepe sa se prefigureze fundul sacului pentru asistatii social. Ca sunt locuri de munca sau nu, ca trag angajatorii de tine sau nu, ca esti somer de placere sau de nevoie, zilele de aur ale asistentei sociale se apropie de final.

      Ceea ce nu se vede in articolul lui Petru este faptul ca si strainii sunt luati in ochean. Philpott este un caz extrem, dar aproape in fiecare zi apare cate un articol despre arabi care cresc o echipa de fotbal productie proprie din banii statului. Cei ca Philpott fac ca subiectul sa para tratat mai PC (politically correct) sa nu para ca numai strainii sunt scosi in evidenta.

      Dar cand cureaua se va strange, vor incepe cu cei care nu prezinta „capital politic” – n-au drept de vot, nu reprezinta minoritati etc.

        • Straini – pentru ca si ei sunt asistati social in Marea Britanie.

          Arabi – pentru ca si arabii sunt straini, daca vorbim de Marea Britanie. Nu-i inca complet arabizata, chiar daca Londonistan asa pare. Sau dvs credeti ca e?

          Echipe de fotbal – o echipa de fotbal are 11 jucatori. Philpott avea 11 copii. Era o metafora, Prea profunda pentru dvs?

          Titlul articolului dvs se refera la asistati sociali in general. Articolul insa vorbeste numai despre Philpott, dar nu e singurul asistat social. Sare in ochi din cauza vioentei si din cauza ca familii numeroase ca ale lui sunt rare in Anglia printre englezii get-beget, cel mai adesea este vorba despre emigranti.

          • Se pare că n-ați înțeles absolut nimic din acest articol. În schimb, ca mulți români, sunteți tentat de xenofobie.

            • Nu zau? As spune ca Dvs ati facut o varza a la Clej, pardon Cluj, din influenta cazului Philpott in evaluarea sistemului de asistenta sociala. Mai precis ati amestecat cele doua fatete ale cazului Philpott:

              1) faptul ca a abuzat de sistemul de beneficii prin numarul de copii, si modul in care intentiona sa castige si mai multi bani din inselatoria cu asigurarea. De fapt tragedia incendiului i-a pus capac, altfel primea si acum ajutorul social bine-mersi. Ministrul Osborne se va concentra pe taierea acestor beneficii pentru ca in acest moment pentru unele categorii sociale din Anglia este mai profitabil sa faca copii si sa stea acasa nelimitat decat sa-si caute de munca.

              2) detaliile sordide ale vietii lui Philpott – cu cate femei traia, cati copii avea cu fiecare si in ce succesiune, cum le exploata, indiferenta lui psihopata fata de toti in afara de propria persoana. Parte din comportamentul sau poate face obiectul cercetarii penale, multe aspecte insa din pacate nu pot fi pedepsite prin lege si fac cel mult tinta oprobriului public si deliciul reality shows sau al ziarelor de scandal.

              Cat despre presupusa mea xenofobie, v-as recomanda studiile demografice ca
              re arata clar provenienta familiilor cu multi copii si sursele lor de venit in Marea Britanie, dar vad va preocupa mai mult scandalul decat sistemul de asistare sociala. Este adevarat ca nu am considerat articolul dvs unul de scandal, inteleg asta abia acum. Mea culpa.

            • E din ce în ce mai clar că nu pricepeți nimic din ceea ce citiți. Cazul Philpott a fost ocazia, iar nu cauza, dezbaterii cu privire la stilul de viață vs necesitate la acordarea beneficiilor sociale. Toată lumea care a făcut legătura, inclusiv cancelarul Osborne, au făcut precizarea că Philpott este responsabil de actele sale, nu statul bunăstării în ansamblu.

              La acest articol, persoana care se ascunde sub aliasul „Artemis” introduce în discuție, tam-nisam, străinii. Când îl (o) întreb care este legătura îmi răspunde cu un non-sequitur:

              „Straini – pentru ca si ei sunt asistati social in Marea Britanie.”

              La care și eu îi răspund că străinii contribuie și ei prin impozite și taxe în Marea Britanie, ba chiar, potrivit unui raport oficial (http://statistics.dwp.gov.uk/asd/asd1/adhoc_analysis/2012/nat_nino_regs.pdf) beneficiază într-o proporție mai redusă decât cetățenii UK (bănuiesc că la asta se referă „Artemis” când folosește termenul „englezii get-beget”, deși acesta duce cu gândul la terminologia nazistă) de asistență din partea statului.

              Cu alte cuvinte, ca să continui off-topicul, în Marea Britanie, străinii contribuie mai mult decât beneficiază la statul bunăstării.

              Să-i mai dau o statistică xenofobului (xenofoabei) „Artemis”: 40% din populația Londrei (orașul în care locuiesc) este născută în afara Marii Britanii. Iar Londra, cu o populație de 8,2 milioane de locuitori (dintre care câteva zeci de mii de români) este unul dintre cele mai dinamice orașe ale Uniunii Europene. Știu că pentru mulți români această societate multicetnică este insuportabilă. Nu e surprinzător când însuși prim ministrul României arunca vina pe infracționalitatea românească din Marea Britanie pe o anumită etnie, care este totuși compusă din cetățeni români.

              Deprimante comentariile persoanei care se ascunde sub aliasul „Artemis”.

  1. Un comentariu pentru autor si comentatori: nu exista casa „de la primarie”, exista doar casa din impozitele celor care muncesc. Mentiunea trebuie facuta de fiecare data cand se pomeneste despre asa ceva pentru ca este esential sa nu se uite vreodata ca primaria nu are bani, ci aduna bani de la unii ca sa ii dea la altii (Robin Hood style).

    • Stiu bine ca aceasta ar insemna cenzura dar propun interzicerea exprimarilor oficiale de tipul „din bani de la buget”, „din banii statului” si altele asemenea.
      Sa spunem lucrurilor pe nume: „statul a decis sa ia banii celor care muncesc pentru a creste copiii celor care stau degeaba” sau „pierderile combinatului Oltchim vor fi acoperite din banii vostri”.
      Cam cat credeti ca ar rezista sistemul fara „newspeak”?

  2. Asistența Socială, prin diferitele ei forme, a fost unul din „atuu-rile” vestului Europei în lupta de imagine purtată cu toată lumea. Trebuiau să vină și „facturile”, la un moment dat, ale acestui „stat al bunăstării”
    Cu alte cuvinte sărăcia din România trebuia privită mai realist, demn și nu difamator.
    Ar trebui să fim atenți ca vestul Europei să nu ne „paseze” tiketul pe sub ușă. Încă mai au mult de coborât la capitolul bunăstare.

    • Asistenta sociala a fost posibila datorita echilibrului unor factori demografici si macroeconomici pe care politicienii nu i-au inteles.

      In momentul in care a fost permisa imigratia masiva a unor grupuri de persoane inactive economic, si in acelasi timp fabrici si uzine au fost mutate in tari mai ieftine, evident ca „welfare state” a incetat sa mai fie sustenabil.

  3. @Dl Clej

    Am senzatia din ce in ce mai mult ca vorbim in paralel.

    Am spus numai ca in Marea Britanie sunt asistati social si englezii, si strainii. Nu era subiectul principal, si mai mult, este adevarat. Nu era cazul sa interpretati acest punct afara din context si sa-l mariti dincolo de orice proportie rezonabila.

    Dvs traiti in Londra, va place. Ca dvs mai traiesc in Londra zeci de mii de romani, spuneti. OK, daca au ales sa stea acolo n-au decat sa se adapteze. Dar nu obligati milioanele de romani care locuiesc in afara Londrei sa va impartaseasca entuziasmul. Inteleg ca ati acumulat multa frustrare datorita campaniilor duse de mass media britanica impotriva imigratiei, dar nu intentionez sa va servesc drept paratrasnet.

    • Persoana care se ascunde în continuare sub aliasul „Artemis”, sesizând că a dat-o complet în bară, a renunțat la off-topicul cu străinii asistați social. A adoptat cu totul al off-topic xenofobia românilor.

      După care o mai dă o dată în bară cunu știu ce frustrări. Se vede că n-a citit articolul meu pe această pagină: http://www.contributors.ro/editorial/ce-au-dom%E2%80%99le-englezii-a%C8%99tia-cu-noi/

      În orice caz, sunteți complet pe dinafară cu aceste comentarii și, ceea ce-i mult mai rău, sunteți xenofob (xenofoabă).

      • Stimate domn, aliasurile sunt permise pe site. Nu va convine, discutati cu adminii.

        Regret sa va anunt dar articolele dvs nu constituie lectura obligatorie. In general nu va citesc, acest articol a facut exceptie datorita referirii la cazul Philpott.

        Ar fi de preferat sa nu puneti etichete persoanelor necunoscute. La fel as putea eu sa va acuz de discriminare. Desi cred ca vreti doar sa mai atrageti comentarii. Va urez succes.

        • Stimata doamna (Artemis este un personaj mitologic feminin), va sugerez sa cititi si comentariile pe marginea celorlaltor articole semnate de acest autor si va veti convinge de caracterul sau. Nu este absolut nicio noutate faptul ca a devenit atat de agresiv in limbaj.

          Am vazut ca exista persoane in blogosfera care au inceput sa scrie articole pe marginea lipsei de flexibilitate cu care acest autor isi trateaza cititorii, dar se pare ca in tara in care mircea badea este model de jurnalism, petru clej isi poate manifesta dispretul enorm pentru orice parere diferita de a sa, poate eticheta pe oricine, ne poate considera pe toti prosti si xenofobi. After all, banuiesc ca dl. petru clej, a trait destul timp in Romania comunista pentru a invata cum e cu atitudinea dictatoriala. :D

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro