joi, martie 28, 2024

Marea înşelătorie: Sotii Rosenberg si miturile stangii mondiale

Nu au fost martiri, ci tradatori. Au pozat in victime inocente ale unui angrenaj politienesc infernal. Si-au mintit copiii, prietenii, rudele. Au facut spionaj pentru o putere straina, un imperiu ideologic care urmarea un proiect liberticid de dominatie planetara. In pofida evidentelor incontestabile, dupa 60 de ani de la executarea lor, cazul soţilor Julius şi Ethel Rosenberg face parte dintre acele cauze celebre care nu contenesc să alimenteze controverse şi polemici. Atasamentul irational pentru asemenea mituri tine de ceea ce numesc fantasmele salvarii. Intr-un text celebru, filosoful Sidney Hook a formulat perfect cum trebuie sa ne raportam la asemenea actiuni: „Heresy, Yes – Conspiracy, No!”

Acuzaţi de spionaj în favorarea URSS, cei doi au fost judecaţi, condamnaţi şi executaţi pe scaunul electric în luna iunie 1953. Preşedintele Eisenhower a refuzat să le comute sentinţa, iar propaganda stângii mondiale i-a transfigurat pe cei doi în martirii unui crez politic, victime presupus inocente ale unei sinistre „vânători de vrăjitoare“. În anii ’80, istoricii Ronald Radosh şi Joyce Milton au publicat o carte menită să demoleze mitologia legată de cazul Rosenberg, dovedind, cu probe extrem de persuasive, că a fost vorba de spionaj real, că Julius Rosenberg a fost într-adevăr agent sovietic, nu doar un comunist idealist îndrăgostit de experimentul stalinist. Am scris la vremea respectivă un eseu transmis la Radio Europa Liberă sub titlul „Falşi martiri şi trădări reale“. Poate fi citit în volumul meu „Scopul şi mijloacele“, apărut la Curtea Veche în 2004. Între timp, s-a întâmplat să stau îndelung de vorbă cu Ronald Radosh, editor al unei importante cărţi despre rolul Moscovei în Războiul Civil din Spania şi participant activ la dezbaterile intelectuale din Statele Unite.

O mărturisire spectaculoasă a pus capăt, in 2008, oricărei îndoieli privind culpabilitatea lui Julius Rosenberg. În plus, reiese acum limpede că Ethel, deşi nu a fost parte activă a agenturii sovietice de spionaj atomic, a fost conştientă de implicarea soţului ei şi a complicilor acestuia (inclusiv fratele său, David Greenglass, care a acceptat să coopereze cu acuzarea in schimbul unei pedepse reduse) în acţiunile trădătoare.

Şocul resimţit în mediile de stânga nu poate fi nicicum subestimat. S-a nascut un mit extrem de puternic si persistent. In 2008, Morton Sobell, în vârstă de 91 de ani, acuzat în contumacie alături de soţii Rosenberg, ulterior capturat în Mexic, judecat şi condamnat la 25 de ani de închisoare, a decis să spargă conspiraţia minciunii şi a tăcerii. Într-un interviu cu ziaristul Sam Roberts de la „New York Times“ (11 septembrie 2008), Sobell a recunoscut că ceea ce a fost un articol de credinţă pentru atâţia stângişti americani, dar şi din alte ţări, anume inocenţa soţilor Rosenberg, a fost de fapt o enormă minciună. A explodat astfel mitul confecţionat nu doar de o propagandă pentru care faptele istorice pot fi manipulate fără jenă, dar şi de scriitori faimoşi precum E.L. Doctorow (autorul romanului „The Book of Daniel“) ori dramaturgul Tony Kushner cu piesa „Angels în America“ (câştigătoare a unui Premiu Pulitzer) în care Ethel Rosenberg este prezentată drept simbol al purităţii în contrast cu procurorii care au condus investigaţia (în primul rând demonizatul Roy Cohn). In decembrie 2010, Sobell a admis ca a facut parte dintr-o retea care a oferit spionajului sovietic secrete militare de maxima importanta.

Complici: Morton Sobell, Julius si Ethel Rosenberg

Într-un articol apărut în „The New Republic“ (2 octombrie 2008), Martin Peretz, la acea data directorul revistei, cunoscut gânditor liberal anticomunist, nota pe bună dreptate că „exista în America o întreagă cultură care a crezut în nevinovăţia soţilor Rosenberg ca doctrină şi ca dogmă“. Ca şi în cazul diplomatului Alger Hiss demascat de Whittaker Chambers ca participant în activităţi de spionaj, stanga bien-pensante a continuat vreme de decenii să se agaţe de propriile fixaţii şi să refuze evidenţele. Pentru mulţi dintre aceşti intelectuali şi activişti politici, ostilitatea faţă de capitalismul democratic este atât de intensă, încât produce o orbire auto-întreţinută şi o intoleranţă de-a dreptul maladivă.

Declaraţia lui Sobell a inlaturat orice dubiu privind faptul că Julius Rosenberg a fost vinovat de spionaj. Chiar cei doi fii ai soţilor Rosenberg, Robert şi Michael Meeropol, care au organizat vreme de decenii campanii de reabilitare a memoriei părinţilor au acceptat acum faptul că tatăl lor a fost spion. Confesiunea lui Sobell pune capăt oricărei ambiguităţi, a afirmat Michael: „Am crezut că au fost inocenţi şi am încercat să le probăm inocenţa“. Revelaţiile din mărturisirea lui Sobell fac această atitudine de nesusţinut: „Adevărul este mai important decât poziţia noastră politică“.

Nici măcar faptul că propriii copii ai soţilor Rosenberg au decis că lupta s-a sfârşit nu zdruncină fundamental opiniile unor stângişti încremeniţi în propriile obsesii. Iată de pildă ce declara istoricul Howard Zinn: „Nu contează dacă cei doi au fost vinovaţi sau nu. Cel mai important lucru este că nu au avut parte de un proces onest în atmosfera de isterie a Războiului Rece“. Ar trebui să li se reamintească acestor experţi în desfigurări ale adevărului că exact în perioada procesului Rosenberg, în blocul sovietic mii şi mii de inocenţi erau lichidaţi ca spioni imperialişti, agenţi sionişti şi sabotori titoişti.

Soţii Rosenberg şi complicele lor Sobell au crezut într-o iluzie ce s-a dovedit o enormă înşelătorie. Mişcarea internaţională pentru apărarea lor a fost organizată de Kremlin ca parte a luptei pentru discreditarea Statelor Unite şi a ideii de lume liberă. După atâtea decenii, poziţia din 1953 a Comitetului American pentru Apărarea Culturii s-a dovedit corectă: „Faptul fundamental al vinovăţiei soţilor Rosenberg trebuie recunoscut în mod deschis înainte ca orice apel la clemenţă să poată fi considerat de bună-credinţă“.

Iata cuvintele rostite de judecatorul Irving Kaufman ca justificare a deciziei sale:

“Citizens of this country who betray their fellow-countrymen can be under none of the delusions about the benignity of Soviet power that they might have been prior to World War II. The nature of Russian terrorism is now self-evident. Idealism as a rationale dissolves . . .

I consider your crime worse than murder. Plain deliberate contemplated murder is dwarfed in magnitude by comparison with the crime you have committed. In committing the act of murder, the criminal kills only his victim. The immediate family is brought to grief and when justice is meted out the chapter is closed. But in your case, I believe your conduct in putting into the hands of the Russians the A-bomb years before our best scientists predicted Russia would perfect the bomb has already caused, in my opinion, the Communist aggression in Korea, with the resultant casualties exceeding 50,000 and who knows but that millions more of innocent people may pay the price of your treason. Indeed, by your betrayal you undoubtedly have altered the course of history to the disadvantage of our country.

No one can say that we do not live in a constant state of tension. We have evidence of your treachery all around us every day–for the civilian defense activities throughout the nation are aimed at preparing us for an atom bomb attack. Nor can it be said in mitigation of the offense that the power which set the conspiracy in motion and profited from it was not openly hostile to the United States at the time of the conspiracy. If this was your excuse the error of your ways in setting yourselves above our properly constituted authorities and the decision of those authorities not to share the information with Russia must now be obvious . . .

In the light of this, I can only conclude that the defendants entered into this most serious conspiracy against their country with full realization of its implications . . .

The statute of which the defendants at the bar stand convicted is clear. I have previously stated my view that the verdict of guilty was amply justified by the evidence. In the light of the circumstances, I feel that I must pass such sentence upon the principals in this diabolical conspiracy to destroy a God-fearing nation, which will demonstrate with finality that this nation’s security must remain inviolate; that traffic in military secrets, whether promoted by slavish devotion to a foreign ideology or by a desire for monetary gains must cease.

The evidence indicated quite clearly that Julius Rosenberg was the prime mover in this conspiracy. However, let no mistake be made about the role which his wife, Ethel Rosenberg, played in this conspiracy. Instead of deterring him from pursuing his ignoble cause, she encouraged and assisted the cause. She was a mature woman–almost three years older than her husband and almost seven years older than her younger brother. She was a full-fledged partner in this crime.

Indeed the defendants Julius and Ethel Rosenberg placed their devotion to their cause above their own personal safety and were conscious that they were sacrificing their own children, should their misdeeds be detected–all of which did not deter them from pursuing their course. Love for their cause dominated their lives–it was even greater than their love for their children.”

http://www.weeklystandard.com/articles/sobell-confession_554817.html#

http://yalepress.yale.edu/book.asp?isbn=9780300072051

http://www.curteaveche.ro/scopul-si-mijloacele-eseuri-despre-ideologie-tiranie-si-mit.html

http://www.nytimes.com/2008/09/12/nyregion/12spy.html?partner=rssnyt&emc=rss&_r=0

Despre David Greenglass:

http://www.amazon.com/The-Brother-Greenglass-Rosenberg-Electric/dp/0375500138

Distribuie acest articol

78 COMENTARII

  1. Vor mai exista spioni?!
    Intr-o lume tot mai digitalizata, in care cu greu mai poti avea, nu doar secrete, dar chiar intimitati, oare nu-i lipsim pe spioni de obiectul muncii punand totul la vedere?! Nu pentru ca am fi obligati, dar ascultati suntem acum pana si de prieteni.

  2. Foarte bine. O singura intrebare: care-i legatura, de ce vorbim de asta acum, si inca pe un ton urgent si polemic? Why should I care?

    • Adinca cugetare coane!!! Care-i legatura??? Legatura dintre ce si ce maestre? E ca bancul ala „Stii care-i diferenta intre o camila si.. ? Camila are doua cocoase, in vreme ce…”

      E binevenita clarificarea domnule Profesor, eu unul nu stiam de marturiile lui Sobell…

  3. Stimate domnule Tismăneanu,

    Nu cred că este chiar cea mai bună comparație- între un stat cu pretenții democratice cum e SUA- și Rusia sovietică. Soții Rosenberg au prins isteria McCarty- care a fost pur și simplu o isterie tipic americană (ne facem că uităm 1922 când procurorul de atunci al SUA- model pentru alte figuri sinistre de procurori) i-a umflat pe membrii marcanți ai partidului Socialist din SUA- și i-a trimis în exil în URSS- pe vapor- deși oamenii nu erau comuniști !), erau evrei- ceea ce a contat pentru judecător- și el evreu- și îngrijorat să nu pară că-și menajează co-religionarii și erau – practic- plătică pentru presă. Nu de alta, dar încă din 1948 rușii aveau bomba atomică- tot de la spioni dar la nivel mult mai înalt- iar prin 1956 dacă nu mă înșel- au testat și o termonucleară. Deci Rosenberg, la fel ca Sacco și Vanzetti înaintea lor- au hrănit doar mass-media americană. Nu mai vorbim despre faptul că au fost denunțați de cumnatul lui- și fratele ei- care n-a primit nici măcar 10 ani de închisoare- deși spionul real și activ era el. Cel mai bine a ieșit din toată afacerea colonelul Abel- șeful rețelei de spioni- care deși arestat a fost schimbat- și a ajuns un eru în URSS:

    • N-am comparat URSS cu Statele Unite. Nu aceasta este tema articolului. Nu, sotii Rosenberg nu au fost Sacco si Vanzetti. Acesti nu au fost spionii unei puteri straine care urmarea distrugerea lumii democratice. Am dat link la biografia lui David Greenglass, fratele lui Ethel Rosenberg.

  4. Sper sa mai existe suficient de multi judecatori de asemenea calibru in USA.

    Paralela cu Snowden, Assange si, de ce nu, Michael Moore, este evidenta. Ca Hollywood-ul e plin de stingisti a outrance nu reprezinta nici o surpriza (de la Charlie Chaplin incoace). Apropo: Dle Profesor, puteti sa-mi confirmati faptul ca ideea filmului „Timpuri moderne” i-a fost indusa lui Chaplin de un agent de influenta sovietic ? Am citit treaba asta undeva si nu mai stiu unde. Ca muncitorii la banda nu se simteau de loc oprimati de munca repetitiva (mintea le putea vagabonda in voie) se poate afla din „Rotile” de Arthur Hailey si din esecul experimentului Volvo in anii 1970 cu echipele sale multi-tasking. Multumiri anticipate.

    • Ma scuzati ca intru in discutie.

      „Sper sa mai existe suficient de multi judecatori de asemenea calibru in USA. ”

      Exista!

      „Dle Profesor, puteti sa-mi confirmati faptul ca ideea filmului “Timpuri moderne” i-a fost indusa lui Chaplin de un agent de influenta sovietic ? ”

      Nu am citit de asa ceva. Un lucru este cert: Chaplin a cochetat cu stanga radicala si a fost un vocal critic al capitalismului, desi el insusi a fost un antreprenor, chiar unul de succes (studiourile Chaplin inca mai exista in Hollywood, la intersectia intre La Brea si Sunset Boulevard). Observati stilul arhitectonic specific britanic (Chaplin era cetatean britanic, de etnie roma).

      http://www.seeing-stars.com/ImagePages/HensonStudiosPhoto.shtml

      Simpatia politica (socializa cu comunisti, extremisti si anarhisti) a fost unul din motivele pentru care nu a primit cetatenia americana. Si scaderea dramatica in popularitate incepand cu anii ’40.

      • Draga Domnule Lup Monarhist, e pacat sa intelegem din filmul Modern Times numai pozitia de stinga a lui Chaplin si sa nu intelegem, poate, o pledoarie pentru o munca pe care omul sa fie capabil sa o suporte. In fond, democratiile nu impiedica conditii acceptabile pentru cei care muncesc, indifferent cum (ca muncitori, antreprenori, brokeri etc.). Revolutia industriala insasi a creat enorma mizerie la inceput, nu se poate nega exploatarea copiiilor si orarul de munca istovitor, pina societatea si-a dat seama ca e nevoie de altceva, ca se poate si altceva. Un artist ca Chaplin e pacat sa fie tirit intr-o asociere cu personaje si intimplari cu care n-a avut nici in clin nici in mineca.

      • Asta posed, asta postez:

        „In May 1942 he (Charlie Chaplin) gave a speech at the American Committee for Russian War Relief in San Francisco, in which he addressed the audience as “Comrades—and I mean comrades!” The line got a big laugh, and he used it again in two more speeches to pro-Soviet groups in the next few months. In December, at a dinner at the Hotel Pennsylvania in New York sponsored by Russian War Relief, he explained to 700 guests that Stalin’s purges had been “a wonderful thing”: “In those purges the Communists did away with their Quislings and Lavals, and if other nations had done the same there would not be the original Quislings and Lavals today. The only people who object to Communism and who use it as a bugaboo are the Nazi agents in this country. . . . I am not a Communist but I am proud to say that I feel pretty pro-Communist.”

        Arta e artă, şi istoria-i istorie. Să nu le confundăm şi să nu le înhămăm acolo unde fiecare din ele va trage o căruţă goală.

        • Nu pot decât să constat- încă o dată- că lipsa de cunoștințe e dăunătoare grav. Toți marii actori de la Hollywood- începând cu Bogart și terminând cu Errol Flyn și Gary Grant- de exemplu- au fost antifasciști și pro-sovietici. Ronald Regan n-a fost niciodată un actor mare- ci un actor de serie B- ca să ne lămurim. Faptul că Chaplin participa la ”Russian War Relief” unde se regăseau și secretarul de stat- Harry Hopkins- ca să nu mai vorbim de doamna Roosevelt- e un punct în plus pentru el.

          • Toți marii actori de la Hollywood- începând cu Bogart și terminând cu Errol Flyn și Gary Grant- de exemplu- au fost antifasciști și pro-sovietici.

            Am sosit acasa, am deschis laptopul si vad ca Errol Flynn a devenit intre timp anti-fascist. :-) Ooops! Au contraire!. Errol Flynn a avut simpatii pro-naziste, anti-semite, a luptat de partea nationalista in Razboiul Civil din Spania in anii ’30. A cunoscut familia Roosevelt, pe vremea razboiului circuland zvonuri ca ar fi fost agent nazist infiltrat in cercul de la Casa Alba. Unii au mers mai departe, acuzandu-l ca ar fi fost agent dublu. Ultima acuzatie a fost dezmintita de copiii sai. Cert este ca FDR nu l-a placut, l-a tinut la distanta. In rest, un actor popular cu priza la publicul feminin, o fire rebela cu o viata privata tumultoasa.

      • @Grammaticus – Asta a fost istoria, nu incerc sa il tarasc pe Chaplin in ceva in care nu a avut de-a face. Cu siguranta a fost un idealist, a vazut prin comunism (ca multi altii) solutia la injustitiile sociale de la inceputul secolului trecut. Era ceva nou si tentant. Scurgerea timpului a dovedit ca s-a inselat. Hollywood-ul este notoriu privitor la simpatiile poltiice din zona radicalismului de stanga. Tot atat de notorii sunt San Francisco, Oakland, Chicago, etc. O pleiada de personalitati continua traditia si in prezent. Pe plan personal, o viata ultra-libertina, cu legaturi amoroase care au scandalizat opinia publica americana a vremii. Pe partea artistica, Chaplin a fost un geniu si toata lumea recunoaste acest lucru in prezent.

    • domnule Tismaneanu daca tot scrieti articole ca „oamenii sa nu uite si sa repete greselile trecutului” ar fi corect din partea dumneavoastra sa scrieti si despre fascism, nazism sau ultraconservatorism…nu e prima oara cand suprapreciati pericolul stangii democrate si liberale in detrimentul unor formatiuni de extrema dreapta (gen Tea Party)…imi amintesc cu dezgust cum criticati acum un an victoria lui Hollande in alegerile din Franta (slava domnului ca a castigat) fara insa a comenta nici macar un rand despre cele aproape 20 de procente ale Frontului National sau despre discursurile profund antidemocratice ale lui Sarkozy in campania electorala…pentru dumneavoastra nu era relevant antisemintismul FN sau xenofobia UMP ci doar ca stanga castiga (desi inclusiv partidul centrist moderat a lui Bayrou il sustinea pe Hollande)…..acest tip de discurs in care stanga liberalo-progresista este ostracizata in timp ce dreapta ultraconservatoare este menajata arata cel putin o lipsa de obiectivitate academica ce ma intristeaza, la fel cum ma intristeaza si obsesia cu care incercati sa aratati ca presa de stanga americana ar fi aservita unor grupuri de interese in timp ce dreapta este mirobolanta ( dar lipseste cu desavarsire as zice eu)…poate nu ar strica sa fiti mai obiectiv si sa nu mai incercati sa creati culpabilizati stanga si de lucruri de care nu este vinovata…Obama, Hollande sau Zapatero nu sunt Stalin, stanga moderna nu e comunism

      • Nu cred ca puteti gasi macar un rand al meu in care sa ma ocup de Tea Party. Cum nu-mi amintesc sa ma fi ocupat de miscarea „Occupy” :) Despre cum privesc francezii presedintia lui Francois Hollande la ora actuala, va las pe Dvs sa ne spuneti. Nu am scris despre fascism? Dati-mi voie sa ma indoiesc ca ati citit ce-am scris in ultimii ani aici pe”Contributors” ori in alta parte. Nu am scris despre xenofobie si antisemitism? Ati deschis cartea mea „Fantasies of Salvation”. Subtitlul este „Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe”.

        Mai putin militantism si mai mult interes pentru o informare onesta nu strica. Nu am spus nicaieri ca stanga moderna echivaleaza cu comunismul. Stiu sa disting intre Francois Mitterrand si urmasii sai, pe de o parte, si Georges Marchais sau cine va fi fiind acum secretarul general al PCF, pe de alta. Dar exista un spatiu simbolic, un univers mitologic al stangii globale (si anti-globaliste, sa nu uit) care mi se pare ca merita explorat critic si informat. Zapatero e Zapatero, nu e Slavoj Zizek, Hollande nu e Evo Morales, indeed :)

        Nu imi veti lua in nume de rau, cred, daca voi cita aici finalul unui articol scris de un filosof politic american despre o carte care exalta „ipoteza comunista” si ignora programatic catastrofele socialismului real:

        Communism was a god that failed. And the communist horizon is a fantasy of salvation. Democracy is an imperfect means of ongoing dialogue, dissent, contestation, struggle, and public problem solving. It faces profound challenges. In the face of these challenges, the only horizon worth keeping in view is that of democracy itself.

        Citatul este din Jeffrey C. Isaac, profesor la Indiana University si editorul revistei „Perspectives on Politics” publicata de American Political Science Association, si este o replica data admiratorilor lui Zizek. Este dintr-o recenzie, aparuta in revista „Dissent” (o revista de orientare democratica de stanga), la o carte intitulata „The Communist Horizon” de Jodi Dean (Verso, 2012).

        • O mica corectare re. PCF –-conducatorul nu este secretar general (ca in perioada Marchais) ci Secretar National . De 3 ani functia e ocupata de jurnalistul Pierre Laurent . La ultimul congres (de anul asta) s-a renuntat la simbolul „secera si ciocanul” pe drapel si carnete pe motiv ca e desuet pt. timpurile noi (dar e folosit la mitinguri, sedinte, etc.) . Este afiliat , pe motive electorale , la ceea ce se numeste „Front Gauche” (cu locuri in senat si PE )

        • „Nu cred ca puteti gasi macar un rand al meu in care sa ma ocup de Tea Party. Cum nu-mi amintesc sa ma fi ocupat de miscarea “Occupy”” spuneti dvs, dle Tismaneanu. Hmm, pai foarte rau. Da, probabil ca despre Tea Party ati fi vorbit de bine, probabilca despre „Occupy” ati fi vb. de rau (indraznesc sa banui, imi cer scuze anticipat); si foarte bine ati face, daca ati vorbi asa! Dar eu zic ca am avea nevoie sa scrieti, si despre lucrurile astea, ca sa ne mai deschideti mintea, noua, astora, traitori in Romania, care avem mai putin acces la acele informatii. Intre altele, ma gandesc ca e si putin ilogic, sa scrieti atata despre USL, Ponta, Antonescu, dvs, traitor in USA, dar despre Occupy si Tea Party sa nu ne povestiti nimic, ocmai despre lucrurile pe care, teoretic, as putea banui ca le cunoasteti, cum zicea tov. Ilici, „nemijlocit”. Si apropo de Ilici – dupa ce pe mine m-ati convins, personal, de faptul ca ca un intelectual cu background-ul dvs cu +++ sa stea de vorba cu toti internautii si sa raspunda la diverse atacuri, incercam si eu la un moment dat sa va conving de faptul ca biografia aia a lui Iliescu, aia de care si dvs ati spus la un moment dat ca e trist ca inca n-a fost scrisa, biografia aia nu exista istoric mai potrivit pe lumea asta decat dvs, ca s-o scrie. Nu cred ca exista cineva care sa detina mai multe informatii despre personaj decat dvs, si mai multa expertiza in a le utiliza eficient si ordonat. Ar fi pacat sa n-o faceti, pe bune. N-am reusit inca sa va conving, dar mai incerc ;) :)
          Btw, minunata „Cartea presedintilor”, mi s-a parut una dintre cele mai bune carti ale dvs, felicitari!
          Al dvs cititor fidel in continuare,
          med venlig hilsen/kind regards :)

          • Multumesc mult. Ziua are 24 de ore, saptamana sapte zile etc Ne ocupam, atat cat putem, de lucrurile care ne framanta intelectual. Traitor in SUA, fireste, dar specializat profesional in totalitarism, comunism, post-comunism, tranzitii, ideologii, revolutii etc

            In rest, ne tinem la curent, avem opinii, uneori le exprimam public, daca e nevoie. Ma bucur ca v-a placut „Cartea presedintilor”. Ganduri bune.

            • „avem opinii, uneori le exprimam”- adevarat, si din opiniile astea, noi, din Romania, invatam ceva, sau altceva, acumulam informatie, etc. Sigur, ziua are numai 24h, saptamana doar 7 zile, si tocmai din cauzele astea none of us get any younger; unii din noi, intamplator sau nu (dvs, in speta) acumulam in minte un univers de informatii/idei pe anumite teme, care, la un moment dat, risca sa se piarda, inainte de a fi fructificate la maxim. Indraznesc sa cred ca „Stalinism for all seasons” suna mult mai putin incitant decat „ion Iliescu – un om, o panseluta (plantata in P-ta Univ., 13-15.06.1990)”(am inventat si eu un titlu, ma rog, la intamplare), pentru un traitor in Romania – cunosc, chiar, multi romani care, nestiind engleza, nici nu vor intelege nimic din primul titlu (chiar daca subiectul ii intereseaza). Stiu, cartea a fost tradusa in romana, veti spune. Enfin, nu insist, pt ca nu vreau sa va supar.
              PS Ca offtopic, am invatat (cel putin) 2 lucruri bune, de la dvs:
              a)ca un profesor nu trebuie sa se ascunda in turnul lui de fildes (cum o faceau multi din dascalii mei), daca vrea ca informatiile dinspre el sa ajunga pana la elevi/studenti
              b)ca e bine si util ca, forum/ne-forum, sa-ti corectezi postarile inainte de a apasa enter (ma refer la mine :) )
              Ganduri bune, si sanatate!

        • domnule tismaneanu, stiu ca sunteti un critic fara echivoc si al totalitarismelor de dreapta nu doar cele ale stangii si va multumesc pentru acest lucru…mi-am permis sa va fac o observatie tocmai pentru ca va stimez si va citesc cu placere chiar daca uneori avem pareri diferite. insa trebuie sa recunoasteti ca puteti uneori sa fiti partinitor ..sunt de accord ca nu trebuie gasite nuante sau scuze in a ataca totalitarismele fie ele de dreapta sau de stanga. Insa, in cazul partidelor care respecta jocul democratic ar trebui sa priviti lucrurile usor mai nunatat…nu cred ca este aprioric rea stanga democrata cum nu este nici dreapta…exista lideri absolut respectabili si la dreapta ( de la Churchill, la Merkel sau preferatul meu Valery Giscard d`Estaing) si la stanga ( de la C. Atlee la Clinton sau Prodi)…la fel cum exista si lideri execrabili si la dreapta si la stanga (Orban, Berlusconi, Putin sau Chavez)…ce va reprosez nu este lipsa de echivoc cu totalitarismele ci lipsa de nuante cu ideologiile democratice…

    • Prietene trist, aș fi fericit să aduc un omagiu acelui agent sovietic care a condus la ”Modern Times”.Binemerită de la omenire- în ansamblul ei- și de la cultura secolului XX-XXI- în totalitatea sa. Deși respectivul agent sunt convins că a fost chiar Charles Chaplin. Iar dacă Chaplin a fost agent sovietic- nu pot decât să mulțumesc defunctei URSS.

      • @ Andrei George – oameni ca tine care respecta URSS, in ciuda crimelor oribile, a foametei si saraciei in care a aruncat zeci de milioane de oameni, si care gasesc orice pretext (Chaplin) pentru a o elogia sunt motivul pentru care cand aud de stanga vad numai niste oameni incapabili sa traiasca pe banii lor, si care din frustrare pe cei care muncesc intretin toata mitologia socialista pentru ca daca ar fi piata libera ar trebui sa munceasca. Nu o sa vedeti aici oameni de dreapta care sa elogieze fascismul in halul in care dvs. elogiazi orbeste comunismul. Faceti niste distinctii minime si apoi intrati in dialog cu Vladimir Tismaneanu

        • Dragă domnule,
          Cel mai neplăcut- și chiar foarte neplăcut- este anticomunismul ”urechist”, ăla care se bazează pe cântări anterioare. URSS_ul a avut și părți bune- și părți proaste. Apropo de părțile bune- deși aș putea pune pariu că nu citiți în limba engleză- v-aș recomanda cartea lui Simon Seabag Montefiore- despre cercul apropiaților lui Stalin. Montefioare- care numai de comunism nu poate fi suspectat- este un istoric care merită să fie citit.În rest, credo-ul dvs. băsist e ușor ridicol, ca și personajul -Băsescu. Dar unii avem simțul ridicolului- alții nu. Cât despre ”cei de dreapta”, mă faceți să râd copios.

    • Eu unul nu o vad. Cel putin nu din ceea ce-am citit. Dvs o vedeti? Este vorba de conspiracy? Am scris articolul pentru ca mi se pare firesc sa nu uitam. Cum spuneam au trecut sase decenii de-atunci. Am tinut sa marchez momentul cu un text istorico-analitic.

      • domnule Tismaneanu, dupa parerea dumneavoastra singura diferenta intre cele doua cazuri e ca intr-unul (cazul Rosenberg) avem de a face cu o conspiratie (in sens juridic) iar in celalalt nu?

        • Nu am spus ca e singura diferenta. Ori singura similitudine, for that matter. Dvs ce credeti? Eu unul vad cazul Snowden mai degraba comparabil cu acela al lui Christopher Boyce („The Falcon and the Snowman”). In cazul sotilor Rosenberg ideologia a jucat un rol decisiv. Erau convinsi ca slujesc umanitatea. Pentru ei, a-l servi pe Stalin insemna a servi progresul. Au fost ceea ce putem numi spioni ideologici.

          • Snowden e similar cu Boyce? pai Boyce a dat secrete militare sovieticilor. pe cand Snowden a dat presei informatia ca serviciile secrete americane si britanice monitorizeaza mai tot traficul de pe internet si mare parte din cel de telefonie mobila, ca isi monitoriezaza in masa proprii cetateni si spioneaza cetatanii si guvernele unor tari aliate. a dat in vileag ca US si UK conduc un sistem de supraveghere Big Brother mai mare decat orice ne-am imaginat pana acum ca ar fi cu putinta. a dat in vileag ca se incalca legile (US, EU), si constitutia multor state privind dreptul la viata privata, sperjur din partea unor politicieni si militari americani, etc.

            nu prea vad nici o similitudine. poate ma lamuriti.

            • Nu cred ca am scris un articol despre Snowden. Din ce-am citit, omul se plictisea. Ca si Boyce. Se credea deasupra oricui. Orice am crede despre Rosenbergi, ei nu se plictiseau. Deci, e vorba de motivatii. Julius si Ethel erau true believers. Dar tema este alta, v-as propune sa revenim la ea.

    • Paralela cu Snowden saga poate fi facuta doar in rolul jucat de media in inflamarea si manipularea spiritelor . Parametrii pt. Cold War propaganda sint total diferiti de cei pt. New World Desorder.

      Cred ca o paralela , daca e musai a fi facuta , poate fi cu Vanunu case. Miza e aceeasi . Sigur , Sarah Harrison nu e de calibrul lui Cheryl Bentov , nici „Sunday Times ” vs. „Guardian”. Dar logistica folosita acum de CIA se suprapune , pina la un punct , pe cea folosita de Shabtai Shavit in anii ’80.

      @dl. profesor Tismaneanu

      Domnule profesor , cum n-am fost de mult in RO , va intreb pe dvs. , poate stiti : vila de la Snagov , unde a fost „gazduit” I. Nagy este inca locuibila sau trebuie niscaiva reparatii , pt. vremuri friguroase de iarna ? :wink:

      • Nu am nici cea mai vaga idee despre ce s-a intamplat cu acea vila ori cu cele din apropiere (in care au stat ceilalti membri ai grupului Nagy cu famillile lor). Dar, nu mi-o veti lua in nume de rau, am vazut ca citati sintagma presedintelui Eisenhower despre „ascensiunea complexului militar-industrial”. De ce ar fi aceasta mai adevarata decat doctrina Truman? Nu exista o minoritate armata in Grecia (1946-1948) care incerca sa acapareze prin violenta puterea politica? In legatura cu Coreea, poate aruncati o privire peste recenta carte a profesorului Robert Gellately, „Stalin’s Curse”.

        • Domnule profesor , dvs. stiti foarte bine ca subiectul e vast si imposibil de dezbatut prin scurte comentarii . La fel cum , sint convins, veti observa ca doctrina Truman a fost lansata la INCEPUTUL razboiului rece , de vreme ce sintagma (indeed, less than doctrine) lui Eisenhower a fost la finalul celui de-al doilea mandat si in PLIN razboi rece. Apoi , sint din nou convins ca veti agreea, retorica ideologica (inclusiv doctrinele , inclusiv „suveranitatea limitata” a lui Brejnev ) sint doar ambalaj pentru economia conflictelor (inclusiv razboaie) .

          Am citit „Stalin’s Curse ” , dar eu ma refeream la economics of war . Iar recentele abordari ale neocons , inclusiv asa zisele preventive strikes , nu fac decit sa sustina acest lucru. Complexul militaro-industrial existent in North-America , desi in schimbare datorita digitalului, tre’ sa supravietuiasca si va supravietui . Nu-i frumos, dar e sanatos . Si , vorba dvs.despre anii ’80 din RO –scapa cine poate :!:

          De alfel, daca urmariti actuala reorientare a complexului MI spre zona Extremului Orient imi veti da dreptate .

  5. Domnul Tismaneanu vorbeste cu multa siguranta despre lucruri nesigure.
    Pledoariile politice isi au sorgintea in parodii. Am invatat acest lucru in 50 de ani de comunism in Romania.
    Tragedia sotilor Rosenberg a fost cantatea in toate tonalitatile, care mai de care mai falsa.
    Si aceasta s-a intamplat pentru ca in politica nu exista know-how, ci doar hau-hau. Zis si mit.
    Ma indoiesc de faptul ca domnul Tismaneanu nu stia acest lucru cand a pus mana pe tastatura calculatorului.

    • Deci, dupa Dvs, mistificarea si demistifcarea sunt echivalente? Minciuna propagandistica este acelasi lucru cu adevarul istoric? Ati citit cartea lui Radosh si Milton? Ati citit macar una din sursele la care ofer link?

  6. „But in your case, I believe your conduct in putting into the hands of the Russians the A-bomb years before our best scientists predicted Russia would perfect the bomb has already caused, in my opinion, the Communist aggression in Korea, with the resultant casualties exceeding 50,000 and who knows but that millions more of innocent people may pay the price of your treason. Indeed, by your betrayal you undoubtedly have altered the course of history to the disadvantage of our country.”

    Aici, judecătorul înţelegea realitatea invers :D

    Între anumite limite, agresiunea (co)mu(n)istă din Coreea s-a bazat pe faptul că „ei” (ruşii, chinezii şi coreenii) nu se aşteptau să li se răspundă cu o lovitură nucleară. Deşi motivele pentru care s-ar fi aşteptat ei la asta nu au foarte mult sens: chinezii nu aveau armament nuclear, iar ruşii nu aveau nici voinţa de a-l utiliza şi nici mijloacele necesare pentru a-l lansa.

    Însă în unele împrejurări deţinătorii puterii se hotărăsc în mod deliberat să piardă, chiar dacă au victoria în mână, ca să evite complicaţii şi mai mari.

    Prima economie şi forţă militară a lumii fusese adusă într-un punct în care nu mai putea înainta, în ciuda superiorităţii tehnice şi a faptul că era condusă de unul din cei mai competenţi comandanţi militari din istorie, Douglas MacArthur. Exista însă deja planul de a folosi 30 până la 50 de bombe atomice pentru a pulveriza bazele aeriene chineze şi nord-coreene.

    În acest punct, Preşedintele Truman îşi demite cel mai bun general pe care îl avusese vreodată SUA şi se retrage încet-încet cedând terenul. În mod paradoxal.

    Fiindcă victoria ar fi avut implicaţii prea periculoase: “planul nuclear” era practic rezultatul unei lovituri de stat (MacArthur aducându-i pe şefii Statelor Majore ai SUA să voteze transferul puterii de a folosi armamentul nuclear de la Preşedinte la el însuşi), organizată de un general deosebit de popular acasă, împotriva blocului comunist care cuprindea jumătate din planetă… oare ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost pus în practică?

    Sigur lucrurile nu s-ar fi încheiat cu o victorie militară. Victorie militară ar fi însemnat China costieră devastată (Coreea de Nord nu ar fi existat, deloc, dar ăsta e doar un amănunt), ruşii ar fi rămas să îşi roadă unghiile şi să se fortifice între graniţele lor, şi SUA triumfătoare.

    Dar imediat după aceea incompetentul şi puţin popularul Preşdinte ar fi fost eclipsat de popularitatea lui MacArthur (conflictul dintre conservatori şi liberali a făcut ca omul nostru să intre într-un con de umbră, dar pe vremea când era activ era mult mai aplaudat decât Ceaşcă şi Gorbaciov la un loc, şi în mod sincer!).

    Gazul ar fi curs pe focul furiei anticomuniste a anilor ’50. SUA s-ar fi transformat într-o semi-dictatură militaristă. Politicienii URSS şi-ar fi văzut coşmarul favorit, complotul capitalist împotriva lor, revenit la viaţă, şi asta i-ar fi stimulat să fie şi mai tiranici decât au fost în realitatea pe care o ştim. Conflictele dintre comunişti-pacifişti-stângişti şi orânduirea politică tradiţională ar fi sfâşiat ţările europene proaspăt ieşite din sărăcia de după 1945. Războiul din Vietnam nu ar mai fi avut loc, şi odată cu el ar fi pierit şi sămânţa conflictului politic care a dus la lărgirea drepturilor civile pentru americanii de rând. Ideea că armamentul nuclear e perfect legitim în război ar fi făcut ca oricine are acces la el să îl folosească, indienii, pakistanezii, chinezii şi oricine altcineva. Până la urmă, lumea modernă (a computerului, iPodului, Internetului etc) nu s-ar mai fi putut naşte şi ne-am fi ales cu cine ştie ce “despotism luminat”, cum au grijă să ne bată la cap unii că ar fi făcut Ceaşcă în prima parte a domniei lui.

    Din acest motiv, faptul că americanii au pierdut, şi în Coreea, şi în Vietnam, în timp ce (co)mu(n)iştii au câştigat, este benefic pe termen lung. În timp ce opusul lui, victoria americană, ar fi fost, pe termen lung, o pacoste.

    Deci cele două jivine trădătoare de Rosenbergi au făcut un serviciu omenirii, fără ca ei să realizeze asta, şi dacă acum scriu pe un calculator modern sub protecţia drepturilor legale ale lumii moderne le-o datorez indirect lor. Oarecum ciudat, nu?..

    • @ Nautilus

      Nu , americanii NU au pierdut in Corea si Vietnam –depinde despre ce „americani” vorbim.
      Conflictul coreean a fost creat , din ratiuni economico-financiaro-militare pt. consumarea stocurilor de surplus material militar si binenteles, pt. revigorarea complexului militaro-industrial care stagna. Iar nou creatul razboi rece a venit numai bine pt. platforma ideologica de suport (pina la creearea alQuida mai era vreme…..) .

      Conflictul din Vietnam asisderea ; revigorarea complexului militaro-industrial de care avertiza Eisenhower . Si era rezultatul inceperii ultimei etape a revolutiei industriale , etapa descrisa frumos de Toeffler in „Future Shock”

      De fapt , dl. Nautilus , precum bine stiti, nu numai Fukushima trece prin stomac :!:

        • Pai ce sa faca saracii ? Faceau si ei ce spuneau finantele :Hitler se oprea la Dankerque , Obama lasa criza sa se intinda atat cit trebuie , Gorby inventa glasnost and so on ….

          Money talk :!:

      • @Hannibal Lecter, foarte interesant!
        Tot supravietuirea „complexului militaro-industrial” a fost si ratiunea din spatele razboiului cu URSS? Dar al celui cu Germania Nazista?

        In logica asta, milioanele de dusmani de clasa ucisi de comunisti dupa si ca urmare a retragerii armatei americane din razboaiele din Corea si Vietnam, fac parte dintr-un plan de conservare al complexului alimentaro-industrial american.

        Stalin oare de ce parere ar fi fost? Pt ca parerea lui Lecter o cunoastem :)

        • Nu stiu la al cui „razboi cu URSS” va referiti. Dar stiu ca tancurile produse anterior primei conflagratii mondiale trebuiau consumate , iar productia duduia…la fel cum avioanele creeate interbelic (si bombele aferente) trebuiau consumate , iar productia duduia ….Si da, oameni mureau , dar altii (oligarhia financiara , apoi cea militara , plus mici bonusuri pt. politicieni ) faceau averi –that’s a fact. Distrugerea adusa de conflicte urmata de aferenta reconstructie e motorul lumii financiare . Ross Perot este regula, nu exceptia . Wesley Clark asisderea .iar astea sint doar exemple la nivel individual. Asa -numitul IranGate in the mid-80’s e un alt exemplu.

          Eu m-am referit , in comentariul anterior, la economics of war, nu la events post-war . Si da, razboaiele amintite , ca de altfel toate conflictele din istorie , sint mulate pe economics. Ceea ce dvs. amintiti sint events post -factum, tragice din punct de vedere umanitar , dar fara legatura cu aspectele financiare amintite. Sau, vorba lui Caragiale, una-i Strul si alta Smul :lol:

          • bun, deci SUA a intrat in razboi cu URSS pentru bani. iar Reagan a spus „Mr. Gorbachev – tear down this wall” ca sa deschida fi-sa McDonalds-uri in Estul Europei si sa se umple de bani. E bine de stiut.

            • Puteati spune de la bun inceput ca doriti sa aveti ultimul cuvint si atunci ma opream dupa prima–daca asa va tratati interlocutorii (partenerii de dialog) si pe „linia dreapta” , well, tant pis …

              Razboiul rece , daca la asta v-ati referit , a condus la escaladarea cheltuielilor militare, de inarmare si nu numai , pentru ambele parti. Daca pt. USA a fost o buna afacere , ducind banii contribuabililor in buzunarele contractorilor privati, pt. URSS nu prea a fost , mai ales in ultima etapa, adica „Star Wars”. Prin natura relatiilor de productie si a proprietatii asupra mijloacelor de productie , diferite de la un sistem la altul , cursa inarmarilor era fatala , mai devreme sau mai tarziu , sistemului socialist .Boala lunga , moarte sigura :!:

          • Hanny, nu asa imi tratez interlocutorii, asa tratez pe cei care fac propaganda soviet-like. Eu nu sunt interlocutorul tau pentru ca nu am ce discuta cu un om care sustine astfel de enormitati.

            • Aveti categoric dreptate –am revazut acum comentariile ce le-am scris si realizez enormitatea propagandei soviet-like pe care am facut-o. Vedeti, eu fiind educat in anii 60-70 am fost indoctrinat pina peste poate si nu reusesc deloc, desi ma straduiesc , sa fiu ancorat in realitatea politica si sa inteleg ce se intampla cu adevarat, in ce constau fortele raului, etc. Am vizitat azi site-ul pe care publicati curent (in liniedreapta) si sint coplesit de bogatia informatiilor si profunzimea analizelor. Voi face din acesta my homepage for the future –it’s a must !

              Va multumesc pentru onoarea ce mi-ati facut-o de a citi comentariile mele (in fapt niste aberatii)
              si pt. ca v-ati rapit din pretiosul timp in scopul de a ma aduce pe linia cea dreapta !

  7. Domnule profesor, ma surprinde ca atunci cand s-a facut paralela sau mai bine zis o incercare de comparatie cu cazul Snowden ati invitat revenirea la topicul articolului. Ma surprinde din mai multe motive; unul ca sunteti expert in politica comparata si refuzati subiectul; doi, ca puteti crede ca tipul a facut asta din plictiseala si nu ideologie (nu avansez sub nici o forma teoria conspiratiei); trei, nu ati raspuns direct daca dvs. considerati cu datele existente ca Snowden a tradat; patru, in ciuda invitatiei la revenirea pe subiectul articolului, raspundeti la intrebari despre vile si renovari. Sunteti desigur liber sa comentati cum doriti si sa raspundeti cui doriti insa cred ca parerea dvs intr-o comparatie Rosenberg/Snowden ar fi mai mult decat interesanta.
    Repet, cu tot respectul, ca afirmatia cum ca Snowden a facut-o din plictiseala si nu convingere ideologica, oricare ar fi ea, este hilara.

    • Hilara, dar credibila si, poate, adevarata. In orice caz nu din ratiuni ideologice comparabile, fie si hiperbolic, fie si metaforic, cu cel ale sotilor Rosenberg. Tema articolului meu este, sper, clara. Snowden poate fi discutat cat doriti pe forum, dar nu ma puteti obliga sa scriu pe forum un articol nou numai pentru ca vi s-ar parea interesant. Un articol cere analiza, documentare, reflectie. Daca doriti sa scrieti pe subiectul pe care il propuneti, o puteti face. Sunteti liber, sunt liber. Raspund la intrebari oneste intrucat sunt politicos.

      • Acum spuneti-mi dumneavoastra unde va oblig eu in comentariu sa discutati subiectul. Un simplu raspuns de „nu cunosc detalii, nu ma pronunt” ar fi fost suficient. Ati facut-o insa dupa ce m-acuzati ca va impun teme de discutii (desi nu vad ce ar fi rau in asta in cazul in care as fi facut-o). Mergeti prea departe cu sugestia sa sciu eu despre subiect; ironia e putin deplasata intrucat eara evident din comentariul meu ca nu eu sunt specialistul. Am insa oarecare expertiza in ceea ce inseamna ideologie iar afirmatia dumneavoastra ca tipul era plictisit este de-a dreptul incredibila si repet hilara.

        • Cred ca avem o problema de comunicare. Nu am scris nimic ironic. Chiar ma gandesc ca unii comentatori pot scrie articole originale. In chestiunea sotilor Rosenberg nu am pretins a fi specialist. Nu am facut eu insumi cercetari in arhive pe acest subiect, dar am citit multa literatura istoriografica si cred ca ma pot pronunta competent asupra dezbaterii publice a cazului. Intrucat va intereseaza ideologiile:

          http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/premises-of-liberty-in-memoriam-kenneth-minogue-1930-2013/

          • Putem continua la nesfarsit cu problemele de comunicare. Oricum, multumesc pentru link; am citit articolul in care spuneti ca Minogue v-a ajutat sa intelegeti himerele ideologiei moderne. Va sugerez, la randul meu stiind ca l-ati citat deseori, Eric Voegelin Order and History volumul V in titulat The Ecumenic Age. In introducere la subcapitolele Allegoresis si The Deformation of Philosophy into Doctrine, Voegelin explica esenta deformarii realitatii prin „hypostatization” simbolurilor lingvistice.
            Dupa parerea mea, cea mai elocventa definitie a ideologiei apartine unui fost professor of political philosophy at Notre Dame University, Gerhardt Niemayer care zice asa „“the term ideological refers to the subordination of contemplative theory [theoria] to the libido dominandi, which manifests itself in the building of closed systems around dogmatically willed ‘positions,’ in reductionism of both scope and materials of analysis, and in the determination to substitute an intellectually fabricated ‘Second Reality’ for the reality given to man.”

            • Multumesc pentru citat si sugestii. La randul meu, va sugerez cartea discipolei lui Karl Jaspers, Jeanne Hersch, „Ideologie et realite”. Monica Lovinescu a scris despre ea, a folosit ideile lui Jeanne Hersch pentu a interpreta ideologiile totalitare.

    • @ Victor Victoria

      Cred ca v-am supraestimat in dialogurile noastre anterioare . Intrebarea re. vila de la Snagov era , believe it or not, in context si dl. profesor a inteles asta f. bine. Si a raspuns pe masura si am inteles la rindul meu f. bine. Relax, este loc sub soare si comentare pt. toata lumea !

    • V-as reaminti ce-am scris mai devreme: „Eu unul vad cazul Snowden mai degraba comparabil cu acela al lui Christopher Boyce.” Deci, spre a inlatura ambiguitatile, pe baza datelor existente in domeniul public, Snowden a tradat. Motivatia sa a fost insa diferita de a sotilor Rosenberg. Repet, ei au fost spioni ideologici. Nu stiu care este ideologia lui Snowden. Tema insa, reamintesc, e legata de persistenta unor mituri, in pofida evidentelor factuale.

      • D-le Profesor,
        va citesc cu interes articolele publicate pe acest forum.
        Cu parere de rau, Snowden a tradat interesele celor pentru care a „lucrat” sau …a „scanat” !
        Interesele celor … „lucrati” si „scanati” in toata aceasta perioada nu au fost tradate nicicum.
        Eu unul nu ma simt deloc confortabil sa stiu ca tot ce discut pe mijloacele moderne de comunicatii ajunge la „Big Brother”.
        O democratie „originala”, asta a ajuns SUA.
        Nu va prinde bine postura de avocat al „diavolului” !

      • „Snowden a tradat” Really? Asta este opinia dvs?
        Din punctul de vedere al lui Big Brother si Winston Smith a tradat!
        Evident, coincidenta este pur intamplatoare…

      • „Snowden a tradat”. interesanta remarca mai ales ca vine de la cineva care se ocupa de studiul totalitarismelor.
        da, Snowden a tradat cand a aratat ca traim (noi europenii, ei americanii) intr-o societate Big Brother, in care toate emailurile, conexiunile de internet, convorbirile telefonice, folosirea cardurilor bancare sunt inregistrate, monitorizate si analizate.

        cineva care ne arata ca traim in state orweliene, ca drepturile fundamentale garantate in constitutii (atat in US cat si in constitutii din europa) sunt incalcate sistematic, ca state sub pretextul unui razboi continuu cu un inamic vag isi spioneaza in masa proprii cetateni (si pe cei ai altor tari), ca tari pana acum democratice devin incet incet state politienesti, aflam ca e tradator. cum a ramas cu drepturi si libertati fundamentale? cu societatea civila? cu protejarea cetateanului in fata propriului stat? vorbe pe hartie!

        • da, Snowden a tradat pt ca ne-a aratat cum ne sunt incalcate (inclusiv noua europenilor) niste drepturi fundamentale. probabil si Doina Cornea a tradat si-a incalcat contractul cand a trimis scrisori la europa libera. iar cei care lucreaza constiincions la monitorizare doar isi fac datoria, precum securistul de sector. „eu doar am urmat ordine”.

          cat despre demisia si tinut o conferinta (unde? cine stia de Snowden inainte?) e hilar sa credem ca asa ceva ar fi fost posibil. mai ales dupa furtuna care s-a declansat zilele astea. mai nou si legile internationale sunt facute ferfelita (vezi cazul cu avionul lui Evo Morales).

  8. Pe langa vinovatia propriu-zisa a celor doi, pe mine cel mai tare ma enerveaza prostia in care persevereaza persoane asemeni lui Zinn, propaganda leftista in general, gasind mereu circumstante atenuante mai cu seama acolo unde nu e cazul.

    P.S. Ganduri bune, mai cu seama ca astazi am trecut si prin statul dumneavoastra in drum spre destinatia de vacanta :)

  9. Cred ca ar fi interesant sa urmarim reactia societatii americane vis a vis de cazul Rosenberg. Stim ce a facut justitia, stim ca actiunile de reconsiderare au devenit vizibile dupa 30 de ani de la proces dar nu se scrie in nici o sursa ce reactie a avut societatea in perioada procesului si dupa. Consider important acest exercitiu, din prisma repetabilitatii, pentru a reevalua situatii ulterioare – vezi Patriotic Act si 9/11. Oare, procesul Rosenberg a „legiferat” mccartysmul?

  10. Stimate domnule Tismăneanu, consider interesant articolul dvs. și vă mărturisesc că l-am citit cu plăcere.
    Ar fi totuși un paragraf care nu mi-a plăcut: „Ar trebui să li se reamintească acestor experţi în desfigurări ale adevărului că exact în perioada procesului Rosenberg, în blocul sovietic mii şi mii de inocenţi erau lichidaţi ca spioni imperialişti, agenţi sionişti şi sabotori titoişti.”.
    Problema nu e în conținut, ci în faptul că, în paragraful citat, mi se pare că încercați să acreditați ideea că, de vreme ce în blocul sovietic numărul cazurilor de abuzuri ale sistemului împotriva cetățeanului era foarte mare, eșecul de a asigura un proces corect soților Rosenberg este scuzabil.
    Sau poate nu am înțeles eu bine ce voiați să spuneți?

  11. Stimate domnule Tismăneanu,

    În spatele articolului dvs.- se ascunde, ca de foarte multe ori în ceea ce ne oferiți pe acest site- un îndemn la meditație- pentru acest subiect l-aș considera ”Trădarea, mod de utilizare”. Întrebarea- logică- este când se poate considera că un individ face ceea ce-i spune conștiința- și când este un trădător. Soții Rosenberg- spuneți și dvs.- sunt credincioși fanatici. Snowden este un idealist. Mihai Sturza- cel trecut cu arme și bagaje la nemți în 1917- s-a considerat și el, toată viața- idealist. Dl.Pacepa- a ales libertatea. Idealist ?
    Revenind la soții Rosenberg- din câte știu eu- au fost efectiv hrană pentru media mc-cartystă. Oamenii erau foarte mici în ierarhie- și chiar dacă au trădat- o pedeapsă rezonabilă cu închisoarea ar fi fost singurul lucru de bun simț pentru o democrație. David Fuchs- cel care a transmis rușilor- și mai apoi și chinezilor- secretul bombei atomice, și el idealist- a făcut cred că 6 ani de închisoare- și a murit în pace. Idem dl.Pontecorvo. Nu s-a știut niciodată dacă Oppenheimer n-a fost și el agent sovietic- mai ales că în timpul războiului și el și soția au manifestat oarece sentimente pro-rusești. Durerea cea mare- în cazul Rosenberg- cred că a fost frustrarea SUA că au pierdut bățul cel mare.

    • Domnule Andrei George „micii” Rosenbergi ne-au …tut tineretile si acum fac acelasi lucru cu batranetile noastre. Aparatii si justificatii in alt parte ca noi am platit pentru „idealismul” lor cu ce aveam mai de pret . Elita Romaniei a disparut in inchisori fara a avea nici o vina. Avem doua generatii de tineri crescuti in frig, mizerie si minciuni. Lor cine le tine partea? Va stropsiti la Ameicani si va faceti pres in fata comunistilor fara pic de demnitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro