joi, iulie 9, 2020

Marea reinventare

Au trecut, iată, câteva luni de când lumea s-a închis; de când suntem siliți, zi de zi, să ne reinventăm viața în gesturile ei cele mai mărunte. Și asta ne ține adesea ocupați cea mai mare parte din zi. Suficient de ocupați cât să nu băgăm de seamă cum se schimbă lumea din jurul nostru. Doar că în ultima vreme s-au înmulțit veștile care ar trebui să ne dea frisoane. Marile universități anunță, una după alta, că trec la cursuri online. La Londra, minunata reconstrucție a Angliei renascentiste, locul în care puteai face o călătorie în vremea lui Shakespeare, teatrul Globe, anunță că este în faliment. La New York, directorul MET anunță suspendarea tuturor spectacolelor, până la sfârșitul anului. Pentru că „Este evident pentru toată lumea că distanțarea socială și marea operă nu pot merge împreună.” Montările spectaculoase, orchestrele mari, corurile, devin brusc potențiale focare de răspândire a infecției.

Când citești astfel de știri nici nu știi dacă se te gândești mai întâi la artiști (cei de la MET n-au mai fost plătiți din martie) sau la tristețea publicului. N-am fost niciodată la MET. Dar am fost la Globe de câteva ori. Fidel tradiției, Globe Theatre vindea bilete în picioare pentru câteva lire; pentru doar câteva lire puteai sta în cercul magic din interiorul acestei copii fidele a teatrului lui Shakespeare. Nu toate spectacolele pe care le-am văzut acolo mi-au plăcut; am obiectat la tendințele de a aduce la zi, la ceea ce am văzut drept conformismul politic și cultural al câtorva dintre producții. Dar chiar și la un spectacol care nu mi-a plăcut m-a furat magia locului; am fost fermecată de frumusețea sonorităților, de modul cu totul extraordinar în care echipa de actori se coordona, de spectacolul de dicție și ritm pe care-l dădeau de fiecare dată. Toate astea nu se văd online – și poate de asta Globe se luptă să supraviețuiască. Filmele producțiilor lor nu mai trec rampa.

Dar unde este, azi, rampa asta? Astăzi, când lumea show-biz-ului nu mai există și glamour-ul a dispărut. Astăzi, când am ajuns să cântăm, să jucăm teatru, să citim poezii sau să facem sport online. Când vedem sufrageria prezentatorului de știri de la BBC world service, grădina din spatele casei lui Patrick Stewart (care recită un sonet shakespearian în fiecare zi) și am ajuns să fim familiari cu pisica lui Sir Anthony Hopkins. Când ne uităm uluiți la coruri, orchestre, sau formații de jazz care încearcă să reconstruiască, fiecare din fața calculatorului propriu, armonia pe care o creau pe scenă. La început a fost amuzant. Era ca un fel de reality-show. Să vezi fețele fără apărare ale actorilor care încearcă să-și construiască o nouă identitate fără ajutorul reflectoarelor, machiajului profesionist, fără retuș digital, fără strălucirea spectacolului. Să le intri în casă și să-i descoperi foarte asemenea ție, luptându-se cu aceleași probleme – cu cât mai mărunte, cu atât mai absurde (să te speli pe mâini după ce duci gunoiul și înainte să schimbi punga din lada de gunoi, doar pentru că ai ieșit din spațiul sacru al apartamentului).

Dar acum noutatea s-a tocit. Acum începe marea reinventare. Pentru că în această lume competiția nu va dispărea. Dorința de a fi cel mai bun e la locul ei. Ce înseamnă însă „actor mare” când n-ai nimic decât ecranul computerului în față? Ce înseamnă „profesor bun” când vorbești singur, la tine acasă, sperând că „la capătul celălalt”, studenții vor deschide computerele și poate – mult prea rar – și camerele de filmat?

Farmecul fragilității

Poate că ar trebui să pornim cu lucrurile simple. În fața camerei de filmat nu poți fi natural. În fața camerei trebuie să te comporți ca un actor. Să învățăm deci de la actori. De la marii actori. Ați văzut cu siguranță filmulețul – devenit viral – în care sir Anthony Hopkis, cu fața ridată, cu spatele încovoiat, dar cu un zâmbet angelic, îi cântă la pian motanului. Glamour-ul a dispărut, regia de montaj nu mai există. Dar farmecul e acolo. E farmecul fragilității. Al unei fragilități calde, umane, pe care o cunoaștem atât de bine și cu care putem relaționa imediat. Sir Anthony a descoperit imediat rolul care trece rampa. În noua lume în care intrăm, modelele vor fi diferite. Idolii își vor pierde ceva din strălucire – dar știm prea bine cât de fals era gloss-ul show-biz-ului, cât sclipici inutil conținea. Vom vedea însă tot mai des frumusețea fragilității umane. Și a unui alt fel de eroism: cel al răbdării, cel al îndurării, cel al ingeniozității.

Cum va arăta lumea academică? Morga și autoritatea nu mai „trec rampa”. Cursurile se reinventează. Devin sporturi de echipă – în care ritmul de du-te vino al învățării (mereu prezent și în clasă) ar putea deveni punctul de plecare în scenariul paideic. Idealul „cursului perfect” va începe să semene cu armonia pe care orchestra o produce „la distanță”, când fiecare instrument cântă în altă sufragerie, uneori la mii de kilometri depărtare. Din ce se naște armonia asta? Dintr-o nesfârșită răbdare de a repeta în condiții improprii. Din înțelegerea pentru dificultățile celuilalt. Din acceptarea propriilor defecte. A propriei fragilități.

Dar avem noi, oare, resursele de răbdare necesare pentru a transforma dezastrul într-un model de succes pe care nu l-a mai văzut nimeni niciodată?

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. „Ce înseamnă „profesor bun” când vorbești singur, la tine acasă, sperând că „la capătul celălalt”, studenții vor deschide computerele și poate – mult prea rar – și camerele de filmat?”

    Am înțeles mesajul articolului și sunt de acord cu el, dar îndrăznesc să mă opresc asupra unui detaliu.

    Păi, dacă ești profesor bun, studenții deschid computerele să te asculte și camerele web pentru a fi văzuți atunci când îți adresează întrebări.

    De fapt, una dintre problemele „profesorilor buni” remarcate de mine este tocmai faptul că webcam-ul poate fi folosit și pentru filmat/înregistrat, așa cum observă autoarea textului. Adică, studentul participant la cursurile desfășurate la distanță le poate înregistra și revedea mai târziu, eficientizând astfel procesul de aprofundare a cunoștințelor.

    Ei bine, „profesorii buni” sunt încântați să-și vadă studenții lundu-și notițe asiduu, să nu reușească să scrie în ritmul în care ei vorbesc, să-i ironizeze cu aroganță atunci când sunt rugați să repete o idee, ori să o explice mai pe larg.

    …Și, poate, cursul înregistrat fiind, doamnele vor observa că o șuviță de păr nu le-a stat cum trebuie în fața camerei web, ori că s-au bâlbâit, sau n-au știut răspunsul la vreo întrebare venită din partea studenților. Acestea, rămase înregistrate în computerele studenților, îi ucid de-a dreptul pe „profesorii buni”.

  2. Vedeti camera filmeaza numai un unghi – realitatea are numeroase fatete si te poti distanta de ea sau, din contra, apropia sa vezi mai atent. Este o libertate de miscare, de alegere unde ai vrea sa fii . Un curs online nu are toate aceste mici optiuni – il iei asa cum este sau pleci. Sigur ca un curs online-ul poti sa vezi si la 2:00AM cand se poate presupune ca lumea, in mod obisnuit, doarme

    Pregatirea si realuzarea unui curs online nu sunt chiar usoare.E nevoie de timp
    Este un altceva. Dar daca se vroia imbunatatirea calitatii unui curs, sa ii spun traditional, atunci preluarea/inregistrarea lui, prima etapa din trecerea catre online, se putea face de mult si nu s-a facut…

    Incet vom reveni la fostul normal si asa cum se vede in toata lumea asta revenirea se va face relativ repede la anterior. Nu cred ca se poate spera la o schimbare profunda, cel putin o vreme, viata va curge pe acelasi vechi fagas inca. Parerea mea este ca cel putin in RO cursurile on-line vor ramane doar o alternativa si cam atat.

    Pe de alta parte schimbarea nu vine cand vrem fiecare dintre noi chiar daca unii o vad cum se arata ea mai devreme decat o intuiesc alti, Poti sa o ajuti sau sa o mai tii in frau cativa ani, sau chiar sa ii deturnezi curgerea.Ne trebuiesc niste carmaci destoinici pentru schimbare si lumea cam duce lipsa lor. M-as bucura sa gresesc.

    PS
    Daca vreti sa vedeti o schimbare revolutionare – reinventare – uitati-va cum s-a cuplat mica naveta spatiala la modulul de cercetare. Inainte procedura de cuplare, andocare, se realiza manual si era o mare straduinta, Acum, in urma cu cateva zile, totul s-a facut automat, foarte rapid si foarte precis. Cabina astronautilor este dotata cu display-uri care au icon-uri pentru diferite meniuri – asta DA este o revolutie ce a putut sa fie privita in direct. Acolo este viitorul. Pe pamant schimbarea, cum spuneam, vine usurel, fara de graba..Elon Musk este unic, la fel a fost si Steve Jobs sau Bill Gates. Am avut si noi un Henri Coanda.

    Cursul online l-am luat pentru prima data in 2002 si mi-a oferit o certificare care inca nici acum nu imi este recunoscuta de partea romana, deci apreciez schimbarea dar vedeti calea este asa atat de lunga…

    • domnule @ Paganel,
      esti implicat direct in „Educația românească”, dar poti sa ne dovedesti ca ai sustinut macar un ministru in efortul sau pentru „Educația românească”?
      Pen`ca a critica doar, e floare la ureche.

      • @victor L
        Ceea ce am făcut eu pentru Educația românească nu este obiect/subiect de „împăunare”! De „împăunați” e plină Țara! Și dacă am făcut – și am făcut! – NU mă văd obligat să „vă dau raportul” dumneavoastră, mai ales după acest ton, aflat la limita batjocurii!

  3. Da, sunt de acord cu mesajul…. lumea se va schimba, se va schimba masiv, vom pierde multe lucruri frumoase dar vom avea altele, poate, depinde de noi sa le gasim, inventam.
    Din nefericire speranta noastra de a reveni la normalitate e naruita de realitate. In Ge de ex s-au relaxat un pic restrictiile si acel celebru Reproduktionszahl a sarit peste unu

  4. Este o reinventare trecatoare si ne vom intoarce la cele dinaintea bolii cel tarziu cand va exista un medicamet si vaccin potrivit, nu am nici cele mai mici dubii ca nu va fi asa.
    Cateva luni nu pot schimba ce s-a cladit in decusrul unor generatii.

  5. Pandemia ne aduce in fata o noua forma de intelegere a studiului , a modului de invatare si ne prezinta profesorul la adevarata lui valoare . Deja cineva a spus un adevar de necontestat , cursurile online pot fi revazute , pot fi regindite de catre elevi si vizualizarea lor produce mutatii in capacitatea elevului de a memora , intelege si folosi aceste cursuri ori de cite ori este nevoie . Profesorii de calitate , vor fi mereu si mereu reascultati , revizionati si cuvintele lor vor fi apreciate de fiecare data in comentariile aparute instantaneu pe net . Cine nu tine pasul cu aceasta noua forma de invatare ramane – codasul clasei – fie ca este invatatorul ,fie ca este elevul .Nu vom mai fi nevoiti ,nici sa ne asezam in prima banca din sala de curs ca sa auzim mai bine , nici sa ne rugam de prietenii nostri din clasa sa ne ofere notitile pe care noi nu le-am putut face din diverse motive ,nici sa solicitam profesorilor sa repete pasaje pe care in acel moment nu le-am inteles . Vom putea accesa de oriunde in lume spusele unor ilustri profesori ,indiferent in ce limba se vor exprima si nevoia de a cunoaste aceste noi limbi straine ,altele decit aceia data de nasterea noastra ,ne va aduce cunoasterea la un alt nivel educational . Priviti cu -ochii mintii- daca puteti , cit de benefica va fi aceasta noua forma de invatare . Nu vei mai tremura de frica profesorului , ce iti va da o nota mica , nu vei mai fi stresat de momentele jenante aparute intre colegi, profesori , in situatii diverse , nu vei mai fi pedepsit (uneori intentionat )de un profesor ce nu te simpatizeza . Notele nu vor mai fi atuul profesorului in aprecirea elevului , vei fi liber sa inveti din placere si nu din obligatie . Ce poate fi mai minunat decit asta ?

  6. Au trecut, iată, câteva luni de când lumea s-a închis; de când suntem siliți, zi de zi, să ne reinventăm viața în gesturile ei cele mai mărunte.
    Pur si simplu nu e adevarat ce spuneti. Sint multe tari care nu s-au inchis deloc. Nici macar China nu s-a inchis. A fost carantina doar la Wuhan si in inca 2-3 locuri. Ce s-a intimplat in Romania a fost un experiment de obedienta extrema, romanii fiind cunoscuti ca un popor usor de calcat in picioare.

    Ați văzut cu siguranță filmulețul – devenit viral – în care sir Anthony Hopkis…
    Nu, doamna, nu l-am vazut. Si nici nu ma intereseaza. Hopkis e un mare actor, dar nu stau la pinda sa vad ce mai face, ce mai zice, ce mai maninca, ce mai cinta la pian, ce-i mai face pisica.

    În noua lume în care intrăm, modelele vor fi diferite. (…)
    Nu intram in nici o noua lume. Sau, ma rog, nu intram cu totii. Daca dvs renuntati fara obiectiuni la libertate in schimbul unei securitati iluzorii promise de politruci, unii dintre noi, satui de conformismul mioritic, vom imigra in Belarus. Sau in Brazilia. Poate chiar in Rusia, intr-un sat izolat din imensitatea Siberiei, unde sa nu mai auzim de politruci, legi, massmedia, vaccinuri obligatorii, doctori in filosofie etc.

    Vom vedea însă tot mai des frumusețea fragilității umane. Și a unui alt fel de eroism: cel al răbdării, cel al îndurării, cel al ingeniozității.
    Mda, Gherla, Aiud, Pitesti, Sighet, Canalul… acum intr-o noua prezentare.

    Cum va arăta lumea academică?
    Asta va preocupa? Imi amintiti de cei care, asediati de turci, discutau despre sexul ingerilor. Ar trebui sa va intrebati cum vor arata recoltele agricole sau marfurile manufacturate daca oamenii sint impiedicati sa munceasca. Ma tem ca va fi o foamete in Romania – foarte curind – amintind de anii din urma ai lui Ceausescu. Veti afla si dvs. cum era pe vremuri sa stai la coada de la 4 dimineata pina pe la 9-10 pentru un litru de lapte sau citeva oua.

    Ce spuneti? Vin miliardele de euro de la UE si se rezolva? 30 de miliarde, cum jubila Rares B.? Eu tin minte ca si Ceausescu a imprumutat de la FMI 18 miliarde si a fost grozav in primii ani dupa ce au sosit banii. Traiam mult peste posibilitatile noastre. Erau magazinele pline. Dupa care a trebuit sa ii dam inapoi. Cu dobinzile aferente. Mari. Si a fost tragic.

    Dar avem noi, oare, resursele de răbdare necesare pentru a transforma dezastrul într-un model de succes pe care nu l-a mai văzut nimeni niciodată?
    Stimata doamna, a fost doar o nenorocita si insignifianta de gripa (la fel de insignifianta la nivel planetar si istoric ca toate celelalte viroze respiratorii), nu vreo ciuma bubonica sau vreun cataclism biblic. Dezastrul a fost creat de politruci.

    Despre speranta de a transforma dezastrul in care ati ajuns de buna voie „într-un model de succes pe care nu l-a mai văzut nimeni niciodată”, doar atit:

    GOOD LUCK WITH THAT!

    • @sir antonica de rromanica Nu stiu daca este vorba de ignoranta, indiferenta sau pur si simplu minciuni, dar ceea ce afirmati este la fel de adevarat si original ca doctoratul lui Ponta.

      1) Puteti imigra linistit in Brazilia: sistemul lor de sanatate este la pamant, au aproape 32 de mii de decese din cauza covid 19 ( declarate) si 555 000 de cazuri confirmate ( in realitate sunt muult mai multe). In ultimele 24 de ore au avut peste 1200 de decese.

      2) „A fost carantina doar la Wuhan si in inca 2-3 locuri.”

      Serios? Macar de Pekin si Shanghai atti auzit? De ce or fi inchis chinezii universitatile si scolile luni de zile, iar universitatile fac cursuri la distanta, inclusiv in acest moment? Si majoritatea universitatilor chineze intentioneaza sa continue cu aceste cursuri la distanta si in noul an universitar.
      De asemenea cele mai multe universitati din lume, de la Cambridge la Yale, Stanford, Sorbona, Columbia , Princeton etc au decis sa organizeze cursurile online si in anul universitar 2020-2021, cel putin in primul semestru.

      3) „a fost doar o nenorocita si insignifianta de gripa (la fel de insignifianta la nivel planetar si istoric ca toate celelalte viroze respiratorii)”

      Sunteti haios, dar ati uitat sa precizati ca pentru insignifianta gripa exista un vaccin. Cei care nu se vaccineaza ofac pe riscul lor, de unde si numarul mare de decese cauzate de gripa. nenorocita asta de covid 19 loveste in schimb orice persoana, ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care o compara cu gripa sezoniera.

      4) „Cum va arăta lumea academică?”
      Asta va preocupa? „- va intrebati retoric.
      Si de ce ar trebui sa fie preocupata autoarea? Cate kg de faina au cumparat romanii in ultima perioada?
      Si comunistii credeau ca lumea academica este doar un moft, pana si coana Leana a ajuns academician doctor inginer. Asa si domnul @sir anton de rromanica: ce ne trebuie lume academica serioasa, ca tot nu sunt astia capabili sa faca un vaccin in 3 luni, asa cum a vazut dansul in filme? Si pe urma ce ne trebuie vaccin ca oricum n-a fost nimic, o sperietura pentru oameni simpli, nu-i asa?

      PS Daca decideti sa va stabiliti in Rusia, sa stiti cai teatrul Bolshoï este inchis.

    • Cel putin in ce priveste China, nu aveti dreptate. S-a inchis, ba inca si acum functioneaza cu restrictii – adica, celebra masca, atat de dificil de „implementat” in Romania, in China e bine de tot implementata si nu a dus pana acum la insuficienta respiratorie, la lipsa oxigenarii creierului, samd. Nu mai vorbesc de masurarea temperaturii, aia e pretutindeni in China, nu le ia datele personale, nu le „citeste” AND-ul si nici nu i-a transformat in zombi, pana acum. Masca e obligatorie indata ce iesi din casa, pe strada, in magazin, mijloc de transport si la lucru (asta e ce mi-au spus colaboratorii din China, chinezi care nu traiesc si muncesc in Wuhan). Iarasi, nu Romania e campioana la restrictii (uite, Spania are restrictii si acum si e normal, dupa ce s-a intamplat acolo) si nu e campioana, din fericire, nici la imbolnaviti sau morti. Am facut bine ca ne-am uitat la ce au patit altii si am tras invataminte, de data asta n-am mai fost prostul care nu invata nici din greselile sale .Hai sa lasam alarmismele de o parte, masca nu te ucide, nici umilul aparat de masura temperatura nu te preface in zombi. Vaccinul va fi optional si cu ocazia asta n-o sa-ti „bage” nici un cip. Mai bine sa vedem ce putem face ca sa imbunatatim sistemul sanitar, din fericire nu a fost cazul de prea multe spitalizari, cele care au fost, asa putine, era cat pe ce sa-l arunce in haos din cauza indisciplinei si a lipsei unui management eficient.

  7. M-am minunat adesea de refuzul comunitatii artistice din Romania de a imbratisa noutatea.

    In materie de beletristica – sa ma critice puristii cat vor! – nu s-a mai facut nimic nou de decenii. Peisajul literar romanesc mi se pare extrem de plictisitor, blocat in idei prafuite. Au fost cateva incercari ale unor reviste literare (Motanov Motanul Mov si diverse alte povestiri) – repede si nemeritat intrate in con de umbra.

    In materie de artele spectacolului – nu cred ca am avansat mai mult de 1 mm de pe vremea comunistilor. Mici zvacniri ici si colo (dar cele despre care stiu sunt ale unor artisti reveniti de pe alte meleaguri).

    Sa nu mai vorbesc despre anchilozarea Administratiei Fondului Cultural National, cu proiectele lor prafuite.

    ===

    Nu cred ca pandemia ne-a trezit din „somnul cel de veacuri”. Poate doar ne-a facut sa ne intoarcem pe partea cealalata si sa sforaim cultural intr-un registru mai grav.

  8. Nu stiu daca in Romania sau in Franta s-a vorbit la televizor de Neil Ferguson. Professor (!) Neil Ferguson. Acesta, devenit cunoscut sub numele de “professor lockdown” după ce l-a convins pe Boris Johnson să reducă radical libertățile cotidiene, tocmai a discreditat politica draconiană pe care chiar el a dezlănțuit-o în lume recunoscând că, deși s-au bazat pe “quite similar science”, autoritățile suedeze au „parcurs un drum lung obținând același efect” ca și Marea Britanie. BOOM! Cu un tupeu uluitor, marti, 2 iunie 2020, Ferguson a admis in fata House of Lords science and technology committee, inocent ca o floare, că nu există nicio diferenta semnificativă intre nivelurile de suprimare a Covid-19 atunci când se compară Marea Britanie și Suedia.

    Articolul din The Telegraph care ne-a adus vestea cea mare:
    ‘Prof Lockdown’ Neil Ferguson admits Sweden used same science as UK

    Nu stiu daca in Romania sau in Franta televizorul le-a comunicat cetatenilor panicati ca modelul matematic (pe calculator!) al lui Ferguson estimase ca s-ar putea ajunge pina la 510.000 de decese în Marea Britanie și 2,2 milioane de decese în SUA. Dar sint absolut convins ca nimeni nu le-a suflat o vorba despre articolele numeroase care il demolau pur si simplu pe impostorul englez. Unul dintre acestea, usor de gasit pe internet, are titlul: „Professor Neil Ferguson, And The Idiot Presidents And Prime Ministers Who Believe His Computer Predictions”, May 5, 2020.

    Un articol lamuritor despre acest model poate fi gasit pe internet sub titlul: „Computer model that locked down the world turns out to be sh*tcode.”

    In sfirsit, in articolul
    Code Review of Ferguson’s Model
    6 May 2020. Updated 10 May 2020.
    by Sue Denim

    puteti sa vedeti o analiza a programului si furia programatorilor in urma dezvaluirilor.

    • Neil Ferguson este genul de „polivalent” care pare a fi expert in toate dar de fapt stie putin din cate ceva: are un doctorat in fizica si acum este „specialist” in mathematical biology si lucreaza intr-o facultate de medicina, „Department of Infectious Disease Epidemiology”.
      Publica in reviste fara legatura cu matematica, banuiesc ca recenzorii nu sunt specialisti in matematica, asa ca multe greseli trec foarte usor.
      Este o moda ca unii care nu reusesc cu brio intr-un domeniu sa fie multi-disciplinari sau transdisciplinari, ceea ce in final da nastere la asemenea personaje.
      Este si un roman, fizician de profesie care a ajuns conducator de doctorate la Cluj in filosofie, fara nici un fel de diploma in domeniul filosofiei, fara ca macar sa fi obtinut echivalentul titlului de profesor universitar in universitatea occidentala de unde a iesit la pensie. Si nu este singurul exemplu, acesta mi-a venit in minte scrrind comentariul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Dana Jalobeanu
Dana Jalobeanu
Dana Jalobeanu, doctor în filosofie și conferențiar universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București. A studiat fizică și filosofie și s-a specializat în istoria și filosofia științei moderne, originile (și fundamentele) modernității europene. Editor al Journal of Early Modern Studies. Este coordonatorul secției de științe umaniste a Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB).

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)