luni, noiembrie 30, 2020

Marele Plan de Investiții pe Hârtie, Micul Plan care lipsește cu desăvârșire

Nu e un lucru rău să avem un plan de investiții și relansare economică; cel puțin, un asemenea plan arată intențiile și prioritățile partidelor de la guvernare. Am zice chiar că se observă o continuitate de gândire: aceleași proiecte mari figurează printre prioritățile tuturor partidelor care s-au perindat în ultimii ani pe la Palatul Victoria, deci avem un consens politic, niciun motiv să nu se poată duce la îndeplinire câtă vreme toată lumea e de acord și n-ar trebui nici măcar să ne îngrijorăm că punerea lor în practică depășește durata unui ciclu electoral.

Și totuși, de ce nu se întâmplă? De ce aceleași proiecte de autostrăzi sau centrale electrice, cu mici variațiuni, apar în toate programele și hărțile desenate cu carioca? De ce, dacă toată lumea e de acord, nu se mișcă mai repede? Uitându-mă la capitolele care privesc energia, observ câteva chestiuni.

1. Deși guvernul e liberal, în tot capitolul de energie nu apare nicăieri menționată vreo investiție privată – cu excepția unor parteneriate cu companii de stat, iar toată energia (indiferent că e vorba de rețele sau de producători) e ”infrastructură”. Pur și simplu, există un blocaj mental care ne împiedică să înțelegem niște principii deja consacrate în UE: infrastructura înseamnă doar activitățile de monopol natural (rețele de transport și distribuție), care, fiind monopol natural, nu permit concurență; în timp ce restul – producție, furnizare – sunt activități competitive, de piață, unde există concurență, jucători diferiți cu acționari diferiți – statul poate fi acționar, dar nu trebuie să fie singurul jucător. Ca să înțelegem și mai bine acest blocaj mental: e ca și când nu putem înțelege cu niciun chip diferența dintre șosele (monopol natural) și companiile de transport cu TIR-uri sau autobuze de transport de călători (activități concurențiale) și le-am băga pe toate laolaltă într-o singură găleată numită generic ”infrastructura de transport”.

Chestiunea e mai importantă decât pare la prima vedere: pur și simplu, în planurile date, și cel de față, și cele de până la el, sectorul privat nu există, nu ne interesează. Energia e ”infrastructură”, deci să fie planificată – am impresia că, după 30 de ani, tot CSP-iștii au rămas la butoane. Ce-i drept, probabil că sunt mult mai pregătiți profesional decât vremelnicii sinecuriști numiți politic deasupra lor.

Planul se dovedește însă falimentar: așa am ajuns că ”infrastructura energetică” pe care ne bazăm, cu excepția câtorva investiții private (de exemplu, centrala Petrom Brazi, investițiile în energia regenerabilă, 2-3 CET-uri mititele), a fost construită sau măcar gândită și construită parțial înainte de 1989 (inclusiv mândria Coroanei, reactoarele 1&2). De mai bine de un deceniu nu s-a mai construit nimic esențial în energie în afară de investițiile private, nici în energia electrică, nici în gaze, nici în termoficarea din orașele mari; statul român a eșuat sistematic să-și facă partea lui de investiții. În același timp, rămâne blocat în propriile planuri și schițe de prin 1977, pe care nu e în stare nici măcar să le adapteze la lumea de azi: a murit industria energointensivă, a crescut enorm consumul populației, oamenii își cumpără mașini electrice și aparate tot mai ”smart”, vor să-și monteze panouri pe casă sau pe bloc, tot consumul s-a mutat spre vest, noi venim în continuare cu reactoarele 3 și 4 și cu dezinteresul total pentru investiții în rețele moderne, adevărata infrastructură, integral reglementată de stat, dar de care ne batem joc.

2. De ce nu vin privații să investească? Pentru că n-ai loc de statul român: cum să concurezi cu companii care au toate un singur acționar și care concentrează vreo 80% din producția de energie electrică? Cum să investești într-o centrală electrică, dacă Transelectrica, în planurile sale pe 10 ani elaborate în ultimii 5 ani, are întârzieri de cel puțin 2-3 ani pe 80% din investițiile în modernizarea rețelei existente și pe 100% din proiectele necesare pentru ”integrarea unor noi capacități” – ba chiar unele proiecte sunt întârziate și cu 15 ani? Cum să te legi la rețea, dacă Transelectrica spune că nu e loc, pentru că urmează să se instaleze vreo 10 GW, din care 6 GW în regenerabile care nu se vor construi vreodată (din cauză că s-a schimbat legea și investitorii au abandonat) și 4 GW în eternele Tarnița, reactoarele 3&4 și unitățile pe cărbune ale CE Oltenia în discuții de prin 2010, dar la care nu se renunță, că ele apar mereu în ”planurile naționale de investiții”? Cum să investești, dacă nu poți să-ți vinzi în avans energia pe care o vei produce abia după ce ți-ai construit centrala, ca să garantezi cu contractul un credit la bancă? De ce să investești, dacă statul azi liberalizează piața, mâine o reglementează la loc, azi îți dă ”schemă de sprijin”, mâine o taie că ai deranjat producția statului de energie pe cărbune sau pe unii consumatori bine conectați, azi ai niște taxe, mâine se bagă noi impozite, azi consumatorii îți plătesc, mâine se dă o lege populistă că ar putea să nu-ți plătească, nu atâta că e criză, ci pentru că e an electoral?

3. În loc de planuri megalomane, m-aș aștepta ca guvernanții să vină cu un Mic Plan. Planul în care să se vadă cum au de gând să aplice noile reguli europene de piață, de pildă, să poți face contracte cum vrei, câtă vreme respecți regulile de concurență (da, tot statul e responsabil cu șmenurile pe care le-a făcut Hidroelectrica și din cauza cărora toată lumea tranzacționează pe reguli restrictive). Planul în care să se aplice legile existente, de pildă OUG 109 (și Legea 111), prin care la șefia companiilor de stat să fie numiți oameni după o selecție competitivă și niște criterii de competență, ca aceste companii să concureze realmente unele cu celelalte și cu investitorii privați. Planul în care conducerea reglementatorului în energie ANRE să fie numit competitiv, printr-o selecție transparentă, nu prin negocieri de partid pe oameni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu domeniul și cărora le vor spune alții ce să facă. Planul în care ANRE va lua la bani mărunți planurile de investiții ale companiilor de infrastructură adevărată – Transelectrica, Transgaz, rețelele de distribuție (private, dar integral reglementate de către ANRE), și nu va mai raporta sec în rapoartele sale anuale că proiectele sunt ”întârziate”, fără vreo măsură. Planul în care același ANRE răspunde la telefoanele consumatorilor care întreabă cum e cu liberalizarea pieței de gaze sau la telefoanele investitorilor care se plâng că nu primesc la timp hârtii sau aprobări sau li se cer tarife abuzive de ”întărire a rețelei”. Planul în care nu vom mai sta de 12 ani să iasă din comisiile parlamentare legea termiei. Planul în care companiilor de stat nu li se vor mai lua toți banii ca dividende, ca să acoperim deficitele de la buget. Planul în care un investitor privat nu mai trebuie să sune la 15 instituții ca să afle cine e responsabil pentru ce hârtie și să nu primească răspunsurile. Nu sună sexy, dar abia acest plan ar suna credibil.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Etichete false, politicieni, legi, planuri.
    În Bundestag la Berlin s-a votat azi legea privind termocentralele cu cărbune (brun de la suprafață până 2038) cu pretenția guvernului CDU/SPD de a contribui la reducerea CO2. Un tânar liberal din opoziție a acuzat în prima propoziție în fața Bundestagului guvernul german (direct ministrul economiei Peter Altmaier) de etichetare falsă. E vorba de o lege pentru subvenții în favoarea concernelor cu termocentrale pe bază de cărbune, în nici un caz nu e pentru protectia mediului înconjurător. Termocentralele pe bază de cărbune brun din estul RFG, Lausitz, rămân conectate până 2038 din cauza „locurilor de muncă” și a electoratului estgerman (AFD la 20%).
    Cu care etichete mai mult sau mai puțin false se jonglează la București de 30 de ani în „democrația originară autohtonă specifică”? Ce fel de etichetă se potriveste azi pentru politica energetică de pe malurile Dâmboviței?

  2. 1.Nu poate fi vorba de ,,marele” sau ,,micul” plan de investitii, cita vreme Romania nu are un ,,Proiect de Tara”, cu obiectivul reconstructiei economice si industriale generale!
    Dezvoltarea economica ante ori post-Covid este un proces SISTEMIC care nu poate fi abordat decit la nivelul intregului sistem economic si bugetar national, iar nu pe segmente sau capitole economice!
    In consecinta, sint create pe ,,genunchi” planuri teoretico-politice cu cutare obiective energetice, de infrastructura de transport, oraseneasca si rurala, etc. reincalzite pentru alegeri – cum se intimpla, fara ca totul sa fie cuprins in ,,Planul general” national de reconstructie economica si industriala-agricola!
    Un astfel de PLAN impune insa schimbarea modelului de dezvoltare economica in directia unuia industrial – asa cum arata lucrarea academica ,,Reindustrializarea Romaniei-Politici si Strategii” (Liviu Voinea, 2010), deoarece modelul bugetar actual NU dispune de instrumentarul ,,teoretic si aplicat” al unei analize/cercetari economice pe baza careia sa poata fi planificata/realizata/monitorizata reconstructia industriala a tarii!
    In consecinta, planul liberal este formal in format si ETATIST in continut si nu se poate referi la domeniul privat in acest proces de reconstructie – desi Bugetul nu are banii necesari si nici INSTRUMENTELE proactive de lucru efectiv al unui model proactiv de dezvoltare/reconstructie industriala!Cauza este „imaginarea” unei constructii economice-industriale pe bazele studiilor privind sexul ingerilor, ignorind total literatura ANALITICA academica a starii Romaniei si ipotezele/axiomele de lucru inventariate si propuse de specialistii in economie dupa Criza din 2008: nou model de dezvoltare, reindustrializarea tarii!
    2.Elaborarea unui proiect de tara in locul programelor politice de ,,sedinta de ora 23,55″ necesita:
    a.Organizarea dezvoltarii economice ca demers politic-administrativ, de genul celui la aderarea la NATO, UE, adica consens general national;
    b.aducerea competitivitatii economice nationale catre indicele 1, ca al Coreii de Sud;
    c.crearea unor instititii ,,executive” noi, urmare a cerintelor/efectelor noului model de dezvoltare cu atributii de dezvoltare economica rapida si accelerare a dezvoltarii industriale;
    d.realizarea unei noi teorii generale a dezvoltarii in epoca globalizarii, ca fundament teoretic si aplicat pentru realizarea proiectului de tara si materializare/implementare in economie a celor peste 55 de strategii economice si bugetare, realizate de marii nostri economisti si specialisti pe domenii.
    Organizarea dezvoltarii economice inseamna planificarea/angrenarea COERENTA si FEZABILA a tuturor sistemelor si domeniilor nationale in procesul de initere si declansare a acesteia, astfel incit programul sa dispuna de o viziune unitara si dimensiune realista, cu definirea directiei dezvoltarii viitoare, cu obiective concrete conexate cu cele existente si viitoare (in amontele si avalul activitatii industriale si de aprovozionare/desfacere), cu evaluarea costurilor si resurselor de finantare, cu termene, responsabilitati institutionale si politice, etc.
    Numai in acest mod un PLAN mic la inceput si marit pe parcurs permite evaluarea capacitatii economice nationale de a-l realiza, a infrastructurii tehnice si de personal executant – care sa fie agreat de UE si planificata/acordata alocarea financiara promisa pentru reconstructia economica postcovid!
    Discutia despre repornirea sau resetarea economica a Romaniei in conditiile actualei nefunctionalitati economice si industriale, aflata la indicele subafrican de competitivitate 74 este ceva de speriat pentru cunoscatorii cit de cit a cerintelor investitorilor industriali straini.Este ca si cum ai discuta realizarea unei crescatorii de moruni in Marea Moarta!
    In lipsa proiectului de tara, care sa asaneze toxicitatea extrema a mediului economic romanesc pentru investitori, economia romaneasca nu poate sa se dezvolte niciodata in directie PRODUCTIVA, raminind piata de desfacere pentru investitorii comerciali: supermarketurile straine si nationale.Aceasta ar insemna aducerea rapida a indicelui de competitivitate macar catre cifra 15 -20 a tarilor dezvoltate UE!
    Modelul economic bugetar, actual nu dispune de institutii proactive, generatoare de dezvoltare economica si industriala, ele fiind apanajul noului model economic proactiv, cunoscut deocamdata in Asia Emergenta, preluat de proiectul de tara (personal)!
    Modelul economic ,,bugetar intre doua legislaturi” NU are o teorie economica si cu atit mai putin una a ,,dezvoltarii” care sa permita PNL- d-lui Orban si presedintelui – constructia unui proiect de tara (promis de ultimul si dezumflat odata cu cei 400 de specialisti in economie!
    In consecinta NU era si nu este de asteptat un program economic MARE ori mai MIC, de la DEPARTAMENTUL ECONOMIC al acestora, practic nefiind nici macar vinovati de aceasta incapacitate proprie sau a ,,stiintei economice” nationale!
    Vina imensa si de neiertat al acestora, este refuzul evaluarii si promovarii Proiectuluii de Tara, pe care l-am propus oficial p.m. Ludovic Orban personal la Tg. Jiu, cit si presedintelui Johanis prin cereri oficiale in acest scop, repetate.
    In lipsa proiectului de tara cu continutul aratat (si multe alte completari) pentru care spatiul este limitat, Romania nu numai ca nu va reporni economic, dar va fi parasita de grupuri intregi de investitori cu afaceri (actuale) in tara, iar de plecarea si locarea in tara a intreprinderilor din Asia nici nu poate fi vorba.In concluzie, in situatia actuala urmeaza o Criza economica, fata de care cea de dupa 2008 a fost o gluma.
    Fara a organiza dezvoltarea economica, ca adevarata ,,revolutie” economica reparatorie a tot ceeace n-a asimilat Romania ca mediu economic atractiv, functionalitate institutionala si competitivitate economica minimala dupa 89, ramine de neinlaturat calificativul JUNK pentru investitii, iar resursele financiare straine si ale UE sint inaccesibile.
    Fara a planifica si realiza aceasta REVOLUTIE ECONOMICA, incit ea sa devina BRANDUL economic al tarii, fara a convinge ca ceva fundamental se va schimba in directie pozitiva, insasi guvernarea liberala devine compromisa iremediabil in tara cit si in UE, de incapacitatea de a construi un alt viitor Romaniei, decit cel de colonie comerciala si furnizor de forta de munca…
    prof. Caliman I. Eugen
    – consultant independent –
    – dezvoltare industriala –
    – constructor (de) ,,proiect de tara” –

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.