sâmbătă, octombrie 5, 2024

Marile întrebări ale anului 2024, cel mai intens an al competiţiilor electorale în lume. Va persista tentaţia modelului democraţiei iliberale?

2024 va fi anul care va marca o premieră în istoria democraţiilor: 4,2 miliarde de cetăţeni reprezintă totalul populaţiei ţărilor care vor organiza alegeri, dintr-un total al populaţiei globale de 8,2 miliarde. România va marca o premieră în cadrul acestei premiere, cu patru tipuri de scrutinuri diferite ce vor fi organizate pe parcusul anului 2024. În mod evident, modelul democraţiei va fi supus unui test major şi nu putem anticipa cum va trece acest test.

Dacă se exclud cei care nu au drept de vot în ţările unde vor avea loc alegeri, aproximativ 2 miliarde de cetăţeni din mai mult de 70 de ţări vor merge la vot.

Într-o variantă optimistă, s-ar putea ca 2024 să fie anul în care democraţia triumfă în multe ţări, întorcând tendinţa actuală de de-democratizare pe plan global. Temerea majoră este însă că de fapt 2024 va marca o nouă bornă în ceea ce priveşte cursul ascendent al de-democratizării.

Vor avea loc alegeri în 76 de ţări dar dintre acestea doar 43 sunt democraţii în adevăratul sens al cuvântului. Dintre aceste 43, 27 sunt membre ale Uniunii Europene unde vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European. Dacă excludem acest scrutin, vor avea loc alegeri democratice în doar 16 democraţii, dintre care cele mai importante sunt SUA şi Marea Britanie. Jumătate din planetă va vota dar în realitate alegeri democratice vor avea loc doar în 16 ţări (exceptând statele membre UE). Aceste cifre vorbesc de la sine.

Cele mai importante alegeri vor fi de departe cele din SUA. De rezultatul acestora va depinde foarte mult cum se vor desfăşura în continuare cele două războaie, cel din Ucraina şi cel din Gaza. Atitudinea unui preşedinte din partea Democraţilor este bine cunoscută. Nu ştim însă cum vor evolua cele două războaie în cazul în care Donald Trump va fi ales încă o dată, precum în 2016. Toate semnalele indică în această eventualitate o întoarcere la izolaţionism, dublată de mai multe încercări de a afirma singularitatea Statelor Unite. 2024 este anul în care va fi ales un nou Secretar General al NATO. Cum va colabora acesta cu un viitor preşedinte al SUA rămâne o întrebare deschisă. Este posibil ca Donald Trump să fie împiedicat să candideze, caz în care succesorul cu cele mai mari şanse este Nikki Haley. Ar fi o premieră pentru SUA, un preşedinte de sex feminin. Despre poziţionarea doamnei Haley faţă de problemele globale nu ştim foarte multe – în orice caz, Partidul Republican este dominat autoritar de adepţii lui Donald Trump şi niciun preşedinte Republican nu va putea să se îndepărteze de la linia stabilită de Trump, în caz contrar riscând să nu aibă o majoritate de partea sa. Altfel spus, nici nu contează dacă Trump va fi sau nu preşedinte în situaţia unui vot în favoarea candidatului Republican. Totuşi, Haley are avantajul de a nu fi contestat sistemul democratic în felul în care Trump a făcut-o după ce a pierdut alegerile din 2020.

Indiferent de rezultatul alegerilor din SUA, scrutinurile programate în 2024 vor fi dominate de rezultate ştiute dinainte. În Federaţia Rusă Vladimir Putin probabil nu va avea nici măcar formal un contra-candidat: toţi cei care ar fi vrut să intre în această cursă electorală au fost descalificaţi din start ori sunt în închisoare, Vor fi primele alegeri prezidenţiale din Federaţia Rusă organizate după schimbarea Constituţiei din 2020 prin care Vladimir Putin s-a asigurat de un număr nelimitat de mandate. Vor fi alegeri şi în Belarus – Lukaşenko va câştiga cu siguranţă, singura problemă fiind de a nu depăşi procentul de 100% din cei înscrişi în listele electorale.

În Asia, vor fi alegeri simultan în India, Indonezia şi Bangladesh. În Indonezia vor fi alegeri libere, prentru preşedinte şi pentru parlament. Pentru poziţia cea mai înaltă în stat competiţia va fi între Anies Baswedan şi Prabowo Subianto dar actualul preşedinte John Widodo vrea să continue să conducă din umbră, nemafiind eligibil să candideze după expirarea a două mandate. În Bangladesh vor avea loc alegeri pe 7 ianuarie 2024.  Situaţia este mai complicată în acest caz. Vor avea loc alegeri legislative la care vor participa în principal Marea Alianţă, formată în jurul partidului Liga Poporului din Bangladesh, condus din 1981 de actualul prim – ministru Sheikh Hasina şi opoziţia, în principal Partidul Naţional din Bangladesh, acuzat de legături cu grupări islamiste radicale. În India Narendra Modi nu va avea emoţii dar primul-ministru este cunoscut pentru atitudinile sale iliberale, pentru demantelarea statului de drept, prin coruperea instituţiilor democratice şi pentru reprimarea minorităţii musulmane. Astfel, în aceste trei ţări din Asia vor vota aproape 1 miliard de cetăţeni dar niciuna dintre acestea nu întrunesc standardele pentru a fi considerate democraţii consolidate care garantează libertatea votului şi imparţialitatea celor aflaţi la putere în procesul electoral.

În Africa vor avea loc mai multe alegeri dar, în marea lor majoritate, acestea vor confirma la putere lideri corupţi şi iliberali. În foarte multe ţări din Africa au avut loc în ultimii ani lovituri de stat sau au loc războaie civile, problema democraţiei şi a alegerilor libere fiind departe de a fi rezolvată în această regiune a lumii. În Rwanda Paul Kagame va candida pentru al cincilea mandat, la fel ca şi Vladimir Putin – este foarte clar că fostul rebel care făcea parte din gherila ce a invadat Rwanda în 1990 va rămâne preşedinte. De departe cele mai interesante alegeri vor fi în Africa de Sud. Congresul Naţional African (CNA), la putere de aproape 30 de ani de la organizarea primelor alegeri libere de după abolirea regimului de apartheid, va fi pus pentru prima oară în situaţia de a nu putea forma singur o majoritate. CNA este într-un declin constant din 2019, scăzând de la 58% în 2019 la 41% în ultimele sondaje din 2023. Dintre cei 26,8 milioane de cetăţeni cu drept de vot, 11,2 au între 18 şi 39 de ani – pentru această generaţie, începutul democraţiei în Africa de Sud şi figura tutelară a lui Nelson Mandela nu mai au nicio semnificaţie. Nu există o opoziţie la CNA pregătită să preia puterea prin vot – Carta Multi-Partită, o alianţă formată din 8 partide, nu va avea, potrivit sondajelor, mai mult de 38% dar va fi o forţă de opoziţie foarte importantă în viitorul parlament. CNA a dezamăgit prin lideri corupţi, creşterea şomajului şi a criminalităţii, procentul celor care se declară mulţumiţi de actuala direcţie în care se îndreaptă Africa de Sud fiind în continuă scădere.

În America de Sud – Mexic – liderul populist Andrés Manuel López Obrador nu va mai candida, competiţia fiind în premieră între două femei, Claudia Sheinbaum şi Xocitl Galvez. Sheinbaum are prima şansă, fiind susţinută de partidul Morena, aflat la guvernare, Morena fiind partidul care l-a susţinut pe Obrador, iar acesta a fost preşedintele acestui partid în perioada 2015 – 2017.

Alegeri decisive pentru viitorul democraţiei la nivel global vor avea loc în Taiwan pe data de 13 ianuarie 2024. Candidatul Partidului Democrat Progresist (PDP), Lai Ching-te, îl va înfrunta pe HouYu-ih, din partea Partidului Naţionalist al Chinei (Kuomintang). Actualul preşedinte Tsai Ing-wen, din partea PDP, s-a remarcat printr-o poziţie mai independentă faţă de R.P. Chineză, ceea ce a atras relaţii mai tensionate între Beijing şi Taipei. Sondajele de opinie îl indică favorit pe Lai dar Hou este în creştere constantă. Un alt candidat de luat în seamă este Ko Wen-je din partea unui nou partid, Partidul Poporului din Taiwan. Ko a pornit foarte bine în sondaje dar după un punct culminant a început să scadă, fiind în prezent pe locul trei. Hou şi Ko au un punct comun în a critica politica PDP în privinţa relaţiilor cu R.P. Chineză. Lai va candida împreună cu Hsiao Bi-Khim care va deveni, în caz de succes al lui Lai, vice-preşedinte. Hsiao este ambasadorul de facto al Taiwanului la Washington începând cu 2020. Pentru Xi Jinping, nu contează dacă Hou sau Ko vor conduce Taiwan în următorii patru ani, important este ca PDP să nu mai fie la putere. Însă chiar dacă Lai va câştiga cursa electorală, PDP nu va mai avea majoritatea în Parlament şi va fi foarte dificil să îşi pună în aplicare programul său politic. Relaţiile dintre SUA şi R.P. Chineză, stabilitatea Asiei de Sud – Est, viitorul Taiwanului ca entitate de facto independentă – toate acestea depind de rezultatul alegerilor din Taiwan.

Alegeri vor avea loc şi în Europa, în toate cele 27 de state membre, pentru noul Parlament European. Aceste alegeri vor fi libere dar vor marca cu siguranţă ascensiunea partidelor populiste. Mai mult ca sigur, marea coaliţie între populari, socialişti şi liberalii progresişti va continua în diverse forme şi după 2024 dar în multe state membre prezenţa partidelor populiste la putere va face mai greu aplicabile planurile de continuare a integrării europene. Uniunea Europeană va trebui să facă alegeri cruciale în materie de menţinere a standardelor democratice şi care privesc drepturile omului, în condiţiile în care actualul sistem bazat în multe domenii pe unanimitate permite unor democraţii iliberale precum Ungaria să facă inaplicabile reforme agreate de toate celelalte state.

În acest context, importanţa alegerilor din SUA este vitală. Noul preşedinte al SUA va trebui să facă în primul rând o analiză foarte realistă a motivelor pentru care promisiunea administraţiei Biden în vederea inversării tendinţelor anti-democratice nu a reuşit să avanseze foarte mult. Proiectul Alianţa Democraţiilor, foarte bine gândit teoretic, nu a reuşit să convingă atunci când a început să fie revitalizat şi pus în practică. Toate acestea s-au întâmplat în condiţiile în care Joe Biden a excelat pe parcursul mandatului său prin încrederea sa neclintită în democraţie. Pur şi simplu forţele anti-democratice sunt majoritare la nivel global, după ce la începutul anilor 1990 exista mult optimism privind răspândirea modelului democratic. S-ar putea ca sistemul politic american să nu mai poată genera un lider cu convingeri democrate de calitatea lui Joe Biden nu doar în 2024, ci şi în următoarele decenii – chiar şi în cazul în care acesta va fi reales. Marea miză a anului 2024 este crearea condiţiilor apariţiei unor lideri cu convingeri democratice, aşa cum s-a întâmplat în generaţia lui Biden, cea a politicienilor – de stânga, liberali sau conservatori deopotrivă – a căror importanţă s-a făcut remarcată din anii 1980 şi a făcut posibilă căderea comunismului şi restaurarea democraţiei în mai multe ţări, nu doar în Europa de Est. Va fi posibil ca aceşti lideri să fie măcar remarcaţi în premieră la alegerile din 2024, chiar şi în condiţiile în care nu ar juca un rol principal? La această întrebare nu poate fi formulat încă niciun răspuns. Dincolo de predicţiile pe termen scurt, rămân valabile mizele pe termen lung asupra cărora puţini se concentrează – iar din această perspectivă 2024 poate marca degradarea în continuare a democraţiei sau apariţia unor semne de speranţă care nu vor fi, deocamdată, vizibile la suprafaţă, ci doar în îndepărtate straturi tectonice.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Democrația este o convenție, un contract social între cetățeni și stat. Sistemul democratic poate glisa între două limite, dictatură și anarhie. Ca părere, în prezent, Occidentul este într-un fel de anarhie, iar restul lumii vrea regimuri autoritare (China, Rusia, Turcia, Hungaria, etc).
    Tot ca părere, situația este provocată de a treia Revoluție Industrială, în care apare o situație nouă față de compromisul anterior capitalism/democrație vs socialism/autoritarism.
    Alegerile din 2024 vor trebui să găsească o soluție la această dilemă, respectiv CE punem în locul actualului sistem, inclusiv la nivelul balanțelor de putere mondiale. Fiindcă, vai, Lumea nu mai este aceeași cu cea stabilită în secolele 19 și 20.
    Lumea este la o răspântie și trebuie să se hotărască ce vrea în continuare. Poate alegerile și diplomația vor rezolva situația. Dacă nu, atunci se va ajunge la conflict(ca în secolele trecute).
    Vom trăi și vom vedea.
    La mulți ani cu pace!

  2. Yup, iar de data asta NOI avem „painea si cutitul” in maini. Este cel mai frumos sentiment, acela cand vezi cum politicienii tremura in preajma alegerilor si incep sa se milogeasca pentru voturi promitand verzi si uscate. Noi ar trebui sa decidem ce ideologii ni se par bune sau rele si nicidecum sa ne luam dupa cei care catalogheaza partide sau lideri politici in „buni/rai, liberali/iliberali”. „Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi”.

  3. Decat un model care se pretinde democratic, si in fapt seamana bine cu ce am avut in comunism, adica lipsa libertatii si impunerea cu forta de catre stat adiversr lucruri: injectari obligatorii cu seruri experimentale pt care nimeni nu isi asuma raspunderea, cu sanxtiunea pierderii sursei de subzistenta, introducerea fortata a ideologiei de gen in educatie, in ciuda opozitiei parintilor, sub sanctiuni mergand pana la preluarea copiilor de catre stat,colonizarea Europei cu populatii din Asia, Africa si Orientul Mijlociu, fara acordul explicit al europenilor, sub pretext ca sunt „refugiati”, stigmatizarea unei mari parti a populatiei ca extremista cand obiecteaza la astfel de masuri, incercarile statului de a-ti impune cum sa iti cheltui banii prin ecoterorismul practicat la nivel statal si international(sa nu mai poti instala centrale cu gaze/lemne, sa nu mai poti cumpara masini termice, sa ai o cota de carbon alocata, sa mananci insecte, etc.), restrangerea continua a libertatii de exprimare sub pretextul combaterii dezingormarii sau a inicitarii la ura(urmeaza un minister al adevarului?), restrangerea unor drepturi elementare sub pretexte sanitare care s-au dovedit false, asumarea directa de catre actori relevanti ca WEF a unei modelari obligatorii a lumii care ne transforma efectiv in sclavi ai unor indtitutii care nu raspund in fata nimanui, trucarea alwgwrilir si acuzarea de insurectie a contestatarilior, asta nu are nici o lwgatura cu prtinsa democratie, ci este doar o forma de dictatura mascata, diferenta fata de China si Rusia fiind doar marimea tarcului, care insa se micsoreaza constant, totul pt binele nostru, pe care niste birocrati , activisti si pseudojurnalisti pretind ca il cunosc mai bine decat noi….asa ca de am alege un model in esenta dictatorial care se pretindw fals dem9cratic , in locul unui model carenu are ipocrizia de a se degini democrat liberal, si in care, in mod paradoxal, ai chiar mai multe drepturi decat in.primul?

    • „Decat un model care se pretinde democratic, si in fapt seamana bine cu ce am avut in comunism, adica lipsa libertatii si impunerea cu forta de catre stat adiversr lucruri…”

      Nu se pretinde, chiar este. Asa functioneaza democratia. E vina noastra ca raminem blocati in aceasta disonanta cognitiva cauzata de conflictul intre ceea ce vedem cu ochii nostri si ceea ce ni s-a turnat in creiere inca de mici despre minunatia inegalabila a democratiei. Orice altceva ne sperie tocmai fiindca altceva nu stim. Popoarele nu au avut puterea niciodata in istorie. Faptul ca sistemul se numeste democratic nu inseamna nimic atita timp cit puterea reala este in cele citeva miini ale unei oligarhii plutocratice. Un singur exemplu, atit de strident incit e de mirare cum de oamenii nu fac legatura intre democratie si bani: instalarea lui Obama la Casa Alba a fost o investitie de 2 miliarde de dolari. Tot cam atit s-a investit si in intentia de a o instala in acelasi loc pe Hillary Clinton, dar a invins un alt miliardar, sprijinit de alti miliardari. Pe scurt, cineva care nu are in spate suficient de multi donatori miliardari nici nu poate sa se gindeasca sa candideze.

      Dar la fel e si cu locurile in Congress: e nevoie de zeci de milioane pentru fiecare fotoliu.

      Pastrind proportiile, asa merg lucrurile in toate democratiile, chiar si in fragila noastra democratie.

      In rest, de acord cu tot ce ati scris.

    • colonizarea Europei cu populatii din Asia, Africa si Orientul Mijlociu, fara acordul explicit al europenilor

      Totuși, acordul există. Încerc să explic:

      Spectacolul de circ suprarealist al „migranților” care vorbesc în gura mare despre epurarea etnică a popoarelor gazdă, în timp ce conducătorii acelorași state gazdă proclamă că nu se întâmplă așa ceva, rezumă destul de bine ceea ce se întâmplă. Asistăm la extincția intenționată a unor civilizații întregi și aproape nimeni nu pare să fie suficient de interesat încât să comenteze această problemă. De fapt, fiecare gram de putere instituțională din acele națiuni gazdă pare să se concentreze exclusiv pe aducerea la îndeplinire a acestei extincții.

      Ceea ce este bizar este faptul că multe dintre aceste popoare gazdă par să fie mulțumite să se evapore pur și simplu și să-și cedeze întreaga moștenire cuceritorilor străini, comițând bucuroase sinuciderea culturală de dragul așa-numitelor „principii” care le conduc la propria lor dispariție.

      Istoricii se vor strădui să înțeleagă această perioadă istorică, dar totul se reduce la un singur lucru: mândria, primul din cele șapte păcate capitale.

      („Potrivit traditiei crestine, pacatele capitale sunt in numar de sapte, dupa cum urmeaza: mandria (slava de sine), iubirea de arginti (bani), desfranarea, pizma (invidia), lacomia, mania si lenea (trandavia).”

      „Sfantul Ioan Casian spune: «Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie. Pacatul mandriei, cand pune stapanire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inalta, il darama in intregime si il surpa pana in temelii. Marturie despre aceasta este ingerul acela care, pentru mandrie, a cazut din cer. Caci, fiind zidit de Dumnezeu si impodobit cu toate virtutile si cu intelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa.»”)

      Occidentalii se privesc pe ei înșiși cu atâta mândrie și aroganță încât cred că, oricare ar fi consecințele, astfel de acțiuni sunt justificate. Acest lucru se datorează faptului că ei nu cred într-o putere superioară, în natura umană, în adevăr sau în dreptatea lui Dumnezeu. Ei se văd doar pe ei înșiși și singura lor grijă e cum să facă să se simtă mai bine, superiori sau satisfăcuți pe moment.

      Își văd propriii copii uciși pe stradă, propriile biserici arse, propriile case furate, dar, în loc să lupte pentru ceea ce este drept și justificat, își spun, doar pentru a se simți superiori, „eu nu vreau să fiu rasist”. Ei cred că, pentru a promova valorile liberale, trebuie să renunțe la tot ceea ce sunt sau au fost vreodată doar pentru a fi asimilați în globo-borg, care vine cu promisiunea falsă a plăcerii veșnice.

      Aceasta este pilula otrăvitoare din societatea occidentală: îți spune că poporul tău și istoria ta nu înseamnă nimic, că ești doar un pion economic într-o mașinărie a consumismului, că esti desprins de realitate și că ar trebui să trăiești doar pentru a te desfăta.

      Această minciună insidioasă este îmbrăcată în mierea falselor proclamații de „pace”, „democrație”, „individualism”, „cosmopolitism”, „diversitate” etc. Toate aceste așa-zise valori liberale nu fac decât să anestezieze populația pentru a accepta rezultatul final al acestui sistem – extincția – oferindu-i un motiv pentru a avea temporar o părere mai bună despre sine.

  4. Cum sa apara lideri de opinie?
    Posibil printr-o discutie majora despre cum definim moralul si eticul in lumea de azi?
    Asociata cu asumarea faptului ca suntem generatia care da directia societatii umane pentru urmatoarele decenii, secole, daca nu milenii?
    Uite un sentiment care te poate inspaimanta. Cate generatii de oameni au fost in aceasta pozitie privilegiata? Cateva, dar nici una cu implicatii asa de mari. Numai de ne gandim la generatia care a dat tonul calatoriilor in jurul lumii, si deja ne adunam. Nu, aceia erau marii exploratori care au schimbat fata lumii.
    Ei bine, miza noastra e si mai sus plasata- in timpul vietii noastre se va coloniza Luna, daca nu si Marte. Cu sansa sa se porneasca un nou ciclu civilizational, cum nu s-a mai vazut. Generatia care probabil va marca tranzitia de la epoca de piatra a civilizatiilor mileniului 5 de aici incolo.
    Trebuie sa existe oameni la calibrul vremurilor. Altfel nu ar aceasta provocare. O astfel de miza nu apare din neant, ca accident.
    Ar fi socant de impotriva firii ca o asemenea lume, care face posibile asemenea realizari, sa esueze in isterii in masa, macel si viol. Si asta pentru ca lideri mici, fara scrupule si viziune, se erijeaza in apostoli si conducatori destoinici. De fapt niste paraziti la filonul central al generatiei noastre.
    Stim multe acum, au fost descuiate cufetele lumilor misterioase din trecut. Am constientizat ca toti suntem din aceeasi specie. Indiferent de culoarea pielii, hainele pe care le purtam, credinte, obiceiuri, idei, toti avem aceleasi nevoi. Si raspundem la fel la aceeasi stimuli de durere sau bucurie.
    Sentimentul meu e ca inca se cauta frecventa vorbelor. Ca o muzica inca nescrisa, dar care iti zumzaie neconturata in urechi. Pentru ca ideile sunt acolo, cunoasterea si ea, iar noi suntem mult mai evoluati dpdv moral si etic decat acum 70 de ani. Nu are cum sa fie altfel.

    • „Cum sa apara lideri de opinie?”

      Dar e simplu, doamna:
      Aveti nevoie doar de mai multi bani , mai multi securisti, mai multe bastoane de cauciuc , gaze lacrimogene si mitraliere decat au autoritatile care controleaza exprimarea in public a opiniilor. Pentru inceput n-ar strica sa aveti un sait necenzurat , necontrolat de CIA , Mossad si SRI.

  5. Democratia asta de care se teme dl. Carp ca este erodata de iliberalism are drept cauza, dupa mine, faptul ca si in SUA (democratii), si in UE se incearca o centralizare excesiva. Oamenii nu voir sa fie condusi „de la centru”, care sa le spuna ce au si ce nu au voie sa faca sau sa gandeasca. Iar un alt aspect este problema migrantilor ilegali, tema comuna de ambele parti ale Atlanticului. Acestia genereaza costuri sociale imense, cresc sentimentul de insecuritate la nivel individual si sunt acceptati de „democrati” cu speranta unei forte de munca relativ ieftine si voturi in viitor pe fondul unei scaderi demografice. Problema e ca acestia nu se integreaza si diferentele culturale creeaza un disconfort major, ceea ce face foarte atractiva agenda dreptei, care promite stavilirea influxului de ilegali si restabilirea ordinii sociale. Poate pt dl Carp, care traieste in Romania, acest lucru este doar un element vag, dar pentru cei care traim de cealalta parte a Atlanticului vedem asta zi de zi – de la muzica latino bubuind din difuzoarele unei masini parcate pe o strada intr-un cartier altcandva linistit, pana la grupurile de cersetori tolerati in fata supermarketurilor. Nu mai vrem asta si de-aia nu va fi nicio supriza rezultatul alegerilor din 2024.

    • De ce nu actionati autoritatile in Justitie ? Fiind vorba de ilegali, puteti obtine condamnarea penala a oricarui politician , functionar public si politist de frontiera pentru „accessory to crime” , instigare si complicitate la incalcarea legii. Legea e clara . Guvernatorul nu poate da dispozitii contrare legii iar politistul de frontiera este obligat de lege sa nu se supuna ordinelor ilegale.
      Inclusiv in Europa , declaratiile politice nu inlocuiesc legea. De ce nu cheama nimeni in Contencios politia de frontiera ? NU exista nici o lege , nici in SUA nici in statele din Europa , care sa permita imigratie ilegala.
      Rezulta ca aveti si avem ceea ce meritati / meritam.

      • Sa ne reamintim ce stim de la scoala si de la televizor: stim ca avem trei puteri in statul nostru democratic. Si mai stim ca, daca una din puterile din stat se ticaloseste, celelalte doua pot sa o tina in friu.

        Spuneti-mi, va rog, cum va functiona acest mecanism atunci cind toate cele trei puteri in stat devin simultan corupte!?

        • Acel mecanism nu exista si nici n-a existat vreodata , nici macar in SUA.
          E doar o teorie , o poveste frumoasa . Deci nu va tineti respiratia asteptand vreo rezolvare din partea a ceva care nu exista.
          De functionat functioneaza doar violenta. Drepturile si exercitarea lor se obtin si se apara doar prin violenta , nu prin buna-vointa vreunei institutii . Actiunea in justitie forteaza autoritatile sa recunoasca public ca nu respecta legea , contractul social. Deci populimea se infurie si se revolta. In tarile anglo-saxone si scandinave populimea se revolta daca nu este respectata Magna Carta , in Balcani se revolta numai de foame si de frig. Daca sinteti traitor in Romania , mamaliga va exploda numai si numai de foame si de frig -dar chiar si atunci numai instigata si manipulata in scopul/directia dorita de cei care se pricep.

          Rezumat: nu va functiona , deoarece nu exista. Acel mecanism. Mai mult: acele trei puteri sint corupte ab initio deoarece nu sint absolut deloc separate ,au un stapin unic iar acela nu e „poporul”.

          In eventualitatea ca intrebati cine e stapinul: e ala care poate.

          • @Clar?: pentru ca pareti a fi expert in amurgul democratiei, puteti explica profanilor de aici de ce adeptii trumpismului au coarne?
            Eu am o parere, dar nu sunt expert (nici biolog, nici geolog).

  6. „Joe Biden a excelat pe parcursul mandatului său prin încrederea sa neclintită în democraţie”
    Cred ca asta spune tot, nu? Deturnarea alegerilor, justitie cu doua masuri, impartirea oamenilor dupa criterii arbitrare, incalcarea drepturilor fundamentale etc. etc. Si asta doar in SUA. In mare parte tarile susmentionate au mecanisme democratice, suprascrise de birocratii corupte. Ceea ce e considerat populism e in mare parte sentimentul de revolta si respingere a deciziilor proaste luate de functionari nealesi.

  7. Iata ce putem face spre a maximiza forta democratica a cetatenilor din Romania spre a se impotrivi tendintelor rusofone din societatea sau impotriva fricii umane ce ne arata aparitia unui razboi cu mult mai greu de suportat de catre noi toti .O lume libera trebuieste acum aparata .
    1)Sa devenim activisti politici spre a ne asigura ca fortele raului nu vor cistiga in alegerile din 2024 forte ce deja sunt supuse trecutului comunist si natiunilor ce propovaduiesc Comunismul .
    2)Este absolut necesar sa nu cedam în fața anesteziei tentante sau in fata cinismului unor politicieni ce nu au facut nimic in toata viata lor cu exceptia datului din gura la TV .Sa convingem pe cei din jur si sa votam pe cei care au dovedit ca pot si nu pe cei care au dovedit contrariul .
    3)Sa ne impotrivim celor care fac casa buna cu minciuna si sa acceptam adevarul de netagaduit desprins chiar din realizarile noastre .
    4)sa nu toleram ura ce ne este mereu prezentata in mai toate iesirile la TV si in Parlament de acele forte mincinos patriotice .
    5)Sa aratam tuturor care sunt mijloacele democratice de exprimare in societate si sa condamnam pe cei care folosesc injuria , ura sau otrava sufleteasca spre a insela alegatorul.
    6)Nu incercati sa alegeti o asa zisa perfectiune ea nu exista .Intodeauna din doua , presupus de tine ca fiind rele ,participa si alege raul cel mic .
    7)Cereti prietenilor dupa ce le explicati nevoia de democratie si de libera circulatie sau de libera exprimare sa intelega care este reversul si medaliei .
    8)Aratati mereu demogogia acolo unde se afla ea si inlaturati in cercul vostru de prieteni zicerile ce doar invrajbesc si care nu produc plusvaloare .
    10)Nu va lasati purtati in discutii eterne fara a pune adevarul faptelor in mijlocul tutor formelor de intelegere si eliminati din cunosterea d- voastra sau desprindeti faptele deja existente de promisiunile desarte .

    • Domnule Lili, ne prezentati un Decalog personal imperativ, dar in democratie tocmai tonul imperativ trebuie sa te faca sa feresti si sa cauti alte alternative, mai democratice. Incercati sa reformulati.

  8. „Toate acestea s-au întâmplat în condiţiile în care Joe Biden a excelat pe parcursul mandatului său prin încrederea sa neclintită în democraţie. ”
    hm. Tipul ăsta -Biden- e senzațional: deși majoritatea oamenilor pricep că individul nu știe pe ce lume se află, iată că reușește să-și consolideze baza de susținători fanatici din Europa, bravi apărători ai democrației care nu se jenează deloc să-și exprime omagiile chiar și la sfârșit de mandat. Bravo Biden! Dacă le mai dai o sută de dolari și gaze-n lampă și, eventual, in sobe niuiorchezilor te votează și-n sicriu..

    Singura întrebare mare e: noi pe cine mai votăm global dacă niște democrați răi se hotărăsc să-l scoată pe Viteazul Biden din scenă, pardon, din cursă? că Kamala nu ne place, nici Ursula nu-i cu moț, iar Macroul e pe făraș de când a marșat reacționar in salvarea căpcăunului misogin și rusofil Depardieu…

    • Daca decuplarea SUA de un car UE tractat de sefi pe tiparul Merkel, Sarkozy sau Berlusconi si obligarea membrilor UE sa participe la intarirea NATO aveau sens, actuala pozitie a lui Trump pentru decuplarea SUA de UE/NATO este sprijin direct pentru Putin. De ce il preferi pe Trump lui Haley? Ca nu e incalzirist? Batranul Biden te enerveaza ca nu stie cine e Epstein si ca nu grabeaza pe nimeni de nicio parte a corpului?

    • Ce intrebare e asta?! Se știe cu cine votezi tu, cu Trump, cum ai mai votat „la nivel global „. Jumate de metru de comentariu complet inutil.

  9. indiferent ce si cum voteaza acesti peste 2 miliarde de oameni va fi un castig pentru democratie, populatia isi va spune cuvantul si isi va arata preferintele politice in 70 din cele 185 de state democratice care sunt membre onu.
    oricum, ce credem noi nu are relevanta pentru ei, acolo unde voteaza.
    cred ca ar fi mai bine sa ne concentram pe ce vom vota noi, aici, pentru noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro