Pe data de 25 mai anul curent a avut loc la Miercurea Ciuc cel de-al XI-lea Congres al UDMR, la care Uniunea şi-a propus o evaluare a activităţii ultimilor doi ani şi o planficare pe termen scurt şi mediu. Ce semnificaţii comportă evenimentul politic din perspectiva evoluţiei Uniunii, a condiţiei comunităţii maghiare şi a relaţiilor interetnice din România?
Congresul a marcat doi ani de la momentul schimbării de generaţii la vârf în cadrul Uniunii şi a constituit un bun prilej de analiză a rezultatelor sub conducerea lui Kelemen Hunor. Preluând o Uniune aflată într-o coaliţie de guvernare dificilă, din perspectiva crizei şi instabilităţii politice, Kelemen Hunor a reuşit să mențină UDMR ca principală organizație de reprezentare a intereselor comunităţii maghiare din România, obţinând un scor electoral rezonabil la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut, iar dacă avem în vedere contextul politic din Ungaria şi dezechilibrul raportului politic din România, acest scor este chiar foarte bun.
De ce ar reprezenta un nou capitol aceşti ultimii doi ani şi următorii în viaţa UDMR și a comunității maghiare? Schimbarea de generaţii şi a viziunii privind dezvoltare comunităţii maghiare sunt elementele ce definesc noul capitol din viaţa Uniunii.
În primul rând, asistăm la o schimbare treptată de generaţii, la retragerea etapizată a liderilor care au debutat în Uniune în 1990, în apropierea vârstei de 40 de ani, preluând conducerea acesteia în 1993. În perioada scursă, managementul UDMR s-a format în jurul grupului de politicieni din Târgu Mureş (Marko Bela, Frunda Gyorgy, Borbely Laszlo, dar și politicieni din alte regiuni, cum ar fi: Verestoy Attila, Takacs Csaba, Tokay Gyorgy etc.), grup care a mizat pe echilibrul dintre reprezentarea comunităţilor compact majoritare şi cele minoritare: centrul de putere al UDMR a fost în Târgu Mureş, reprezentarea s-a realizat prin politica dialogului, prin parlamentarii din toate zonele unde trăiesc maghiari și mai ales prin păstrarea unităţii şi echidistanţei Uniunii faţă de orice forţă politică internă sau externă.
Una dintre cele mai importante realizări ale generaţiei în retragere este contribuţia decisivă la integrarea României în structurile euroatlantice. Dialogul dintre majoritatea română şi minoritatea maghiară din România a fost subordonat compromisului în atingerea dezideratului comun al celor două comunităţi: integrarea euroatlantică. A fost cheia succesului. În acest proces s-a adoptat cadrul legislativ privind drepturile minorităţilor naţionale. Desigur, implementarea legislaţiei este un demers dificil în România, exercitarea drepturilor minorităţilor naţionale a cunoscut şi cunoaşte momente de regres, ce generează tensiuni. Dincolo de drepturile minorităţilor naţionale, UDMR a fost un factor de modernizare şi democratizare a României. Cei ce nu recunosc sau bagatelizează rezultatele generaţiei în retragere din UDMR, trec cu vederea realităţile din comunitatea maghiară din România dar şi provocările regionale ale ultimiilor 23 de ani. Generaţia în retragere are încă o serie de responsabilităţi, cea mai importantă poate acea de a facilita şi sprijinii o schimbare de generaţii eficientă, în care competitiviatea şi profesionalismul să apară ca elemente esenţiale.
Managementul schimbării de generaţii constituie o sarcină dificilă pentru preşedintele Kelemen Hunor. Procesul provoacă tensiuni, determină schimbarea culturii organizaţioanale şi a raporturile interne de putere. Centrul de putere din UDMR s-a mutat în Ţinutul Secuiesc, în afara acestei regiuni, o serie de organizaţii teritoriale suferă în rezultate şi în percepţia publică. Liderii naționali ai noii generații provin exlcusiv din Harghita și Covasna.
Modificarea statutului UDMR a fost criticată de unii delegaţi şi calificată ca fiind o măsură de centralizare a conducerii (dreptul președintelui Uniunii de a schimba președintele organizației teritoriale, reducerea componenței conducerii operative a Uniunii, stabilirea a două ședințe pe an a Consiliului Reprezentanților Uniunii). Verticalizarea leadershipului Uniunii este însă necesară în această etapă a schimbării de generaţii dar noile instrumente statutare se impun a fi folosite cu inteligență și cumpătare.
Uniunea şi noua generaţie de lideri are nevoie şi de o nouă viziune de dezvoltare pentru comunitatea maghiară. Această necesitate apare din cauza epuizării ţintei reprezentate de integrarea euroatlantică a României, a adoptării cadrului legislativ privind protecţia şi drepturile minorităţilor naţionale din România.
Integrarea euroatlantică a avut beneficii pentru toţi cetăţenii din România dar comunitatea maghiară a realizat că de exemplu, UE reglementează în detaliu procedura de sacrificare a porcului crescut în gospodăria proprie dar nu doreşte să gestioneze în niciun fel subiectul privind respectarea drepturilor minorităţilor naţionale istorice din statele membre. Maghiarii au constatat că nimeni nu le poartă de grijă, chiar dacă România este în UE.
În practică, asistăm la un regres în implementarea, exercitarea şi respectarea drepturilor minorităţii maghiare în România. Nu există o monitorizare a statului în privinţa aplicării drepturilor minorităţilor naţionale iar utilizarea limbii materne în administraţia publică locală nu se aplică sau se aplică în mod restricitiv. Sunt o serie de incidente în utilizarea limbii materne în administraţia publică locală şi în exercitarea dreptului la educaţie în limba maternă. Exprimarea identităţii naţionale minoritare (vezi utilizarea steagului secuiesc) este supusă unor atacuri şi intimidări sau este interpretată în registrul discursului de ură.
Replica liderilor majorităţii române se înscrie în tipicul şabloanelor: „ce mai vor maghiarii, România este un model european în modul în care a rezolvat drepturile minorităţilor naţionale”. O abordare cel puţin eronată. Drepturile minorităţilor naţionale constituie un subiect permanent. Are un aspect legislativ, în care România are o experienţă remarcabilă dar are şi un aspect practic, efectiv, de implementare a normelor legale. Aici România suferă. Pe scurt, de jure suntem un exemplu de bune practici, de facto încă mai avem mult de lucru. Această stare de fapt explică şi solicitările explicite de autonomie teritorială şi culturală formulate de liderii maghiari din România.
O nouă viziune pentru comunitatea maghiară din România ar urmării implementarea efectivă a cadrului legislativ privind drepturile minorităţilor naţionale, adică o modalitate de a da conţinut practic normelor juridice. Aplicarea efectivă a legilor este în primul rând responsabilitatea statului român iar în privința minorității naționale maghiare aplicarea pe fond a normelor este o necesitate strategică.
Noua generaţie de lideri ai UDMR trebuie să-şi asume ca viziune construcţia unei comunităţi maghiare moderne şi competitive (fond uman competitiv, educaţie competitivă, modernizare). Această viziune poate fi punctul comun al majorităţii române şi al minorităţii maghiare.
Aici putem să includem teme ce țin de revizuirea Constituţiei sau regionalizarea. În acest ultim subiect, majoritatea românilor resping argumentele minorităţii maghiare, motivând că regionalizarea n-ar trebui făcută pe pe criterii etnice. Din nou fals. Propunerea de reorganizare administrativ teritorială pe 8 regiuni are o componentă etnică, dar aceasta este net defavorabilă comunităţii maghiare (de la o majoritate de 80%, maghiarii devin minoritari sub 30% în oricare dintre variantele regionalizării). Starea de majoritate a maghiarilor în unitățile administrative teritoriale locale este percepută de aceștia ca fiind o garanție împotriva asimilării iar de români ca o sursă de pericol.
Documentele adoptate la Congresul UDMR (privind: Alegerile pentru Parlamentul European, Iniţiativa Cetăţenească Europeană pentru Minorităţi, Revizuirea Constituţiei, Regiunile şi Diaspora internă) sunt priorităţi pe termen scurt şi mediu, instrumente prin care organizaţia încearcă să-şi definească viziunea, mesajul pentru comunitatea maghiară din România. Valorile şi obiectivele sunt cele ale generaţiei în retragere: păstrarea şi dezvoltarea liberă a identităţii minorităţii maghiare din România, prevenirea asimilării.
La 23 de ani de la schimbarea de regim şi cu 5 ani înainte de împlinirea a 100 de ani de la Declaraţia de la Alba Iulia (Rezoluţia), prin documentele adoptate, UDMR face demersuri explicite şi legale pentru respectarea unuia dintre principiile actului istoric: „fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.
Rezultatul acestor demersuri țin de dialogul complex (îngreunat de experiența istorică comună) cu factorul majoritar român, ceea ce trebuie însă să rețină comunitatea maghiară este că, de exemplu, în acest moment calitatea și competitivatea educației în unitățile de învățământ cu predare în limba maghiară depind exclusiv de comunitate. Pe acest palier nu există bariere și este mult de lucru. Succesul noii generații de lideri ai UDMR va fi influențat decisiv de capacitatea de a mobiliza maghiarii asupra acelor aspecte ce țin exclusiv de voința și determinarea comunității.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Problemele” comunității maghiare vor dispărea când liderii ei vor renunța să mai facă politică etnică, iar liberalii maghiari se vor înscrie în PNL, social-democrații maghiari se vor înscrie în PSD, iar popularii/creștin-democrații maghiari se vor înscrie în PDL/Mișcarea Populară.
PRM și PUNR au dispărut, dar naționaliștii maghiari sunt în continua în tranșee, ca soldatul japonez care nu aflase că Al Doilea Război Mondial se terminase.
1. UDMR a fost intotdeauna un exemplu de oportunism politic, avand norocul sa joace rolul de „balama” in mai multe guvernari. Curat modernizare, coane Iancule!
2. UDMR doreste autonomie. Perfect, eu asta am propus dintotdeauna: autonomie completa, totala si ireversibila! Adica de-aia cu granite, viza de Romania, si debransare de la retelele nationale de gaze si electricitate. Traiti din ce produceti…
3. Cat despre utilizarea limbii materne, pana la administratia publica avem de rezolvat chestiunile private (stiti dumneavoastra, alea cu „nem tudom” prin magazine). Despre invatamant ce sa mai spun? Vreti facultate de medicina in limba materna? 100% de acord, numa’ sa nu creape dreac’ vreun romanas de infarct, pe motiv de acelasi „nem tudom”, ca se lasa cu „nagy baj”…
Domnule Asztalos,
1. Un exemplu extrem de egocentrism etnocentric:
„Una dintre cele mai importante realizări ale generaţiei în retragere este contribuţia decisivă la integrarea României în structurile euroatlantice.”
Va autosugestionati – contributia eventuala a minoritatii maghiare a fost sa ingreuneze mereu acest proces. Sa ne amintim felul in care liderii maghiari s-au plans de lipsa drepturilor fapt care a incetinit integrarea Romaniei in EU. Ne-am integrat in momentul in care pozitia geostrategica a Romaniei a contat mai mult decat faptul ca avem o clasa politica extrem de corupta, formata inclusiv din lideri UDMR care se comporta idiscretionar in zona – de la cei mai mari, ca Frunda (cel care a incercat prin toate mijloacele v. legea ANI sa distruga orice tentativa de reformare a statului) Verestoy Attila si pana la politruci marunti ca Albert Almos, Kerestely Irma &co. de functionari RDMSZ cu care va mandriti in loc sa recunoasteti ca in fapt asemenea personaje intretin tensiunile etnice tocmai fiindca altfel si-ar pierde pozitia privilegiata si accesul la resurse (resurse intretinute si de contribuabilii romani, sa nu uitati asta)!
2. Faptul ca centrul de putere s-a mutat in HarCov nu inseamna progres, dimpotriva. Inseamna ca tendintele de enclavizare / radicalizare ale acestei regiuni sunt din ce in ce mai pronuntate. Mures este, de ce sa nu recunostem, o regiune multiculturala, o zona universitara si pro-europeana. HarCov pe de alta parte este zona cu 90% populatie avand salariul minim, o zona ancorata inca in nostalgii imperiale, o zona in care liderii RDMSZ isi mascheaza tendintele autoritare in spatele unui discurs identitar ce prinde la masele cramponate intr-o scoala care fictionalizeaza istoria si care nu au acces la alte ideologii (nu exista aproape deloc resurse de carte in zona, librariile, inclusiv cele care vand carti in maghiara sunt sarace sau inexistente). Avand in vedere radicalizarea dreptei europene care se petrece sub ochii nostri, prevad ca tendinta va deveni si mai vadita, in detrimentul populatiei locale (ma rog, unii se pare pot trai cu nostalgie pe paine… )
3. spuneti ca exista un „regres în implementarea, exercitarea şi respectarea drepturilor minoritatii maghiare”. Va rog sa-mi spuneti, ca presedinte al Consiliului pentru Combaterea Discriminarii, de cate ori ati trecut cu vederea regresele in exercitarea drepturilor minoritatii romane din HarCov. Exista o ecuatie a bunului simt care obliga ambele parti sa respecte anumite reguli. Nu am intalnit niciodata un maghiar care sa nu poata vorbi ungureste in HarCov, dar am intalnit romani care au fost marginalizati, discriminati, impiedicati sa acceada la functii de conducere, obligati sa participe la sedinte in limba maghiara, obligati sa renunte la a mai comunica in romaneste. Cum numiti dvs. aceste cazuri? Eu le numesc exemple in care „dreptul de reprezentare” pe care il fluturati mereu in sens invers este incalcat. Si exemple de tentative de ASIMILARE!
4. sunt de acord cu ultimul paragraf. Din pacate calitatea si competitivitatea educatiei pe care elevii maghiari o primesc depinde de persoane ca Kerestely Irma. Asta spune totul…
5. Sper din tot sufletul ca la un moment dat maghiarii din zona sa se trezeasca si sa realizeze faptul ca au fost folositi timp de aproape un sfert de secol de politicieni fara scrupule. Ma indoiesc insa ca asta se va intampla vreodata
Marea provocare este de fapt a comunității maghiare și constă în renunțarea la UDMR! Pur și simplu o întreagă comunitate este percepută de restul populației exclusiv pe baza acțiunilor „liderilor” autodeclaraţi: „UDMR a dat dovadă de oportunism și aroganță, este obsedată de autonomie și nu dorește binele României? Înseamnă că TOȚI UNGURII sunt oportuniști, aroganți, obsedați de autonomie și nu doresc binele României!” Ceea ce este fals, evident, dar la nivel „micro” asta se înțelege. Practic UDMR a creeat o problemă de imagine pentru întreaga comunitate maghiară în fața românilor. Așa cum spune și primul comentariu, câtă vreme maghiarii vor miza exclusiv pe partide etnice nu doctrinare rezultatul va fi nul. Pentru că fiecare concesie smulsă de la politicienii români înclinați spre compromisuri nu face decât să crească frustrarea și nervozitatea în rândurile majorității. Iar o situație conflictuală este ultimul lucru de care avem nevoie, indiferent de etnie!