vineri, martie 29, 2024

Marin Preda par lui-même

Sunt deja un număr consistent de ani (mai bine de trei, se pare) de când editura Polirom a avut ideea de a crea o colecție dedicată biografiile romanțate. Un gen sau subgen îndeobște socotit minor (recent trecut în derizoriu de o notiță răutăcioasă din România literară), deloc la mare căutare atunci când Silviu Lupescu&co și-au pus în practică planul. O operațiune defel lăsată în sarcina jocului ori a întâmplării. Au fost căutați scriitori cărora li s-au propus personalități despre a căror viață și activitate ar fi urmat să scrie deloc sec și acru, așa ca în manualele școlare ori în istoriile literare tradiționale. Ci într-un chip care să facă viitoarele volume veritabile best-seller-uri. Cărți ce se citesc, cum se spune, cu sufletul la gură. Pe care nu îți vine să le lași din mână.

 Cele mai multe astfel de personalități devenite personaje aparțin lumii literare. De la Iosif Vulcan și I.L Caragiale la Paul Celan, Nicolae Labiș sau Nichita Stănescu. De la Urmuz, la Cioran, H.P. Bengescu și Eugène Ionesco.  Nu au fost omiși nici muzicieni (Enescu sau Maria Tănase), nici reprezentanți ai artelor vizuale (Luchian și Constantin Brâncuși), nici mari reprezentanți ai scenei românești. Așa cum e cazul Marioarei Voiculescu.

În marea lor majoritate, autorii acestor romane comisionate au recurs la stilul indirect liber, dovedit a fi cel mai eficient în vederea generării și instaurării acelui par lui-même care asigură accesul în și la intimitatea personalității devenite astfel personaj de roman.

La stilul indirect liber și la formula par lui-même face apel și Bogdan Răileanu, autorul cărții Preda. Adevărul ca o pradă (Editura Polirom, Iași, 2022). A cărei scriere i-a luat autorului trei ani din viață. Fapt ce se reflectă în primul rând în calitatea, în temeinicia documentării. Probabil că, asemenea lui Mallarmé, Bogdan Răileanu ar fi îndreptățit să exclame că a citit totul. Totul pe tema subiectului Marin Preda. Și așa cum vor vedea cititorii cărții a obiectivului Marin Preda.

Bogdan Răileanu a citit totul sau măcar exact cât trebuia și ceea ce trebuia despre epocile în care a trăit Marin Preda. Și aceasta nu e nicidecum puțin lucru. Sunt bine observate, relevate și sărăcia satului ca și a marii majorități a bucureștenilor din perioada interbelică (locul acordat percepției oamenilor simpli asupra istoriei e consistent, Preda însuți fiind recrutat dintre aceștia), lumea presei, a editurilor, a oamenilor de condei și înainte și după 23 august 1944, și cutremurul din noiembrie 1940, și rebeliunea legionară, și esența obsedantului deceniu, și anii 60-70, și deschiderea reală sau mimată din vremea trecerii de la perioada Dej la aceea a lui Ceaușescu. Il vedem pe viitorul deconstructor al mitului Dej pregătindu-i acestuia evadarea din închisoare. Nimic poate mai relevant pentru surprinderea specificului puterii comuniste, aceea în care se săruta cu smerenie mâna ce nu putea fi încă mușcată. Ceaușescu mai este evocat și prin episodul Vadu Roșca, și atunci când se pregătea să reintroducă realismul socialist și atunci când ne este relatată pe îndelete povestea scrierii și rescrierii în varianta pretins revizuită și adăugită a Delirului. O carte ce a pus pe jar nomenklatura gerontocratică de la Moscova. Iar atunci când cineva avea guturai la Kremlin se cam strănuta și la București.  

O prezență constantă este Securitatea, metodic informată, și nu doar de agentul Arthur (Ion Caraion) nu numai despre ce gândește și scrie autorul Moromeților, ci și despre tribulațiile lui sentimentale și matrimoniale. Și nu e vorba doar de Nadia Strungaru, Aurora Cornu (o prezență- emblemă, o obsesie, o eternă sursă de inspirație), de Eta sau de Elena.  Bogdan Răileanu a scris o carte, un roman despre condiția de gânditor dilematic ca și de mare singuratic a  semnatarului Risipitorilor.

Este evident că a fost parcursă din doască în doască întreaga creație a lui Preda urmărindu-se felul în care romancierul și-a vânat personajele.

 “- Ce faci? Spuse Sergiu.

 – Vânez, monșer, asta fac. Sunt ca un prădător care vânează personaje, situații, discuții între oameni și din ele își face scrisul. Adevărul e o materie primă pe care o transform și o trec prin astenia mea, prin femeia pe care o iubesc, prin nefericirile sau fericirile mele și scot din asta o carte. Adevărul e ca o ispită pentru mine ”.

Condiția asta de vânător l-a costat destul pe Marin Preda. A scris cu totul altfel decât Liviu Rebreanu despre lumea satului și despre setea de pământ a țăranilor. Iar când cei din Siliștea Gumești s-au regăsit în vreun fel anume în primul volum al Moromeților nu doar că l-au condamnat pe cel pe care l-au acuzat că ar fi cauționat moral cooperativizarea, ba chiar i-au cerut bani. Adică plata drepturilor de autor. Ori, cum se spune astăzi, a folosirii imaginii.  

E adevărat. Marin Preda a  fost un vânător. Unul dintre cei mai temeinici de care a avut parte literatura română. Însă a fost și un vânat. Conștient de asta. Conștient că îi e dat să trăiască în era ticăloșilor. De aici și anxietățile, și temeriile, și obsesiile personajului. Și ipohondria, și felul morocănos, și omul care își ieșea în cel mai curios și spectaculos chip din fire. Un spectaculos și tragic, și grotesc care încheie, după părerea mea așa cum se cuvine, excelenta carte a lui Bogdan Răileanu.

Bogdan Răileanu- PREDA. Adevărul ca o pradă; Editura Polirom, Iași, 2022  

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Preda e ascuns până în ziua de azi. Vara trecută, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui, am putut vedea adevărata față politică și morală a decidenților locali după vitrina bibliotecii. În zona mea, nici urmă de el n-a fost, iar edițiile existente – vai și-amar! Câtă nemernicie! De câte ori prinzi în viață și ai ocazia să onorezi 100 de ani de la nașterea unui astfel de scriitor?

  2. Am citit cartea lui Bogdan Răileanu la recomandarea unui critic literar, cred că din Observator cultural. Nu m-a dezamăgit! Este un fel de Viața ca o pradă actualizată la prezent, nu numai la viața României în interbelic și puțin după război.
    Și vă felicit că îi faceți reclamă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro