duminică, noiembrie 28, 2021

Mario Vargas Llosa, Isaiah Berlin si moralitatea limitelor

Mario Vargas Llosa implineste azi, 28 martie, 80 de ani. Este nu numai un imens scriitor, ci si un mare prieten al societatii deschise, Atunci cand destui intelectuali s-au prostituat ingenunchiind in fata tiranilor, Vargas Llosa a articulat filosofia demnitatii. Pentru mine si prietenii mei de idei, pentru toti care iubesc libertatea, opera sa literara si morala ramane o vesnica sursa de inspiratie. Iata omagiul pe care l-am scris cu prilejul acordarii Premiului Nobel pentru literatura.

Mario Vargas Llosa este nu numai un formidabil romancier, dar si un eseist de mare forta, interesat, as zice chiar fascinat, de pulsul ideilor in lumea de azi. In cartea sa de eseuri tradusa in engleza sub titlul „Making Waves” (Farrar, Straus and Giroux, 1996) sunt incluse texte despre Marx, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Bunuel, Faulkner, Fernando Botero, despre Sendero Luminoso si Nicaragua sandinista, despre invazia Cehoslovaciei in 1968 si multe alte teme de maxim interes. Este publicata in volum scrisoarea adresata de Vargas Llosa in 1971 lui Haydée Santamaria (fosta luptatoare de guerrilla devenita demnitara de varf a regimului comunist avea sa se sinucida in 1980) in care isi anunta ruptura cu tirania castrista ca riposta la prigoana declansata impotriva scriitorului disident Heberto Padilla.

Despartirea scriitorului peruvian de utopia absoluta si absolutista de sorginte marxista incepuse de fapt in august 1968 cand, in dezacord cu Fidel Castro si atatia intelectuali stangisti din America Latina, condamnase interventia militara din Cehoslovacia, suprimarea experimentului “socialismului cu chip uman” de catre exponentii socialismului tancurilor. Mario Vargas Llosa nu a renuntat la idealul justitiei sociale, insa a inteles ca aceasta este o simpla himera in absenta libertatilor politice. In consens cu Camus, el sustine moralitatea limitelor, ideea ca nu scopul scuza mijloacele, ci invers, ca utopiile sunt indispensabile cata vreme sunt relative si se mentin in domeniul imaginatiei, deci nu se transforma in retete pentru subjugarea si injosirea individului. Liberalismul lui Mario Vargas Llosa este unul al luciditatii, al modestiei epistemice si al decenţei. Adversar al oricarui despotism si al religiilor seculare cu programe mantuitoare, al ersatz-milenarismelor, el nu si-a limitat criticile la Castro, Ortega, Chavez ori Evo Morales. Indignarile lui Vargas Llosa nu sunt selective. Despre generalul Augusto Pinochet a scris in termeni la fel de duri, numindu-l “un ucigas si un hot”. Critica radicalismului de stanga este pentru Vargas Llosa incompleta daca se ignora obscurantismul autoritar al diversilor caudillos de dreapta.

Reiau aici cateva din ideile eseului despre Isaiah Berlin, unul dintre cei mai influenti ganditori liberali ai timpurilor noastre. As mai adauga ca reprosul admirativ care strabate finalul acestui eseu a fost formulat inaaintea publicarii cartii lui Isaiah Berlin „The Crooked Timber of Humanity” in care ilustrul ganditor britanic se ocupa exact de zona “intunecata” a spiritului modern, de variile incarnari ale romantismului politic si de revolta impotriva rationalismului, scientismului si pozitivismului. In acea carte, Berlin apare mult mai putin optimist, mai putin devotat serenitatii iluministe decat in volumele sale anterioare. Cat priveste chestiunea a ceea ce se cheama progres, nu voi uita randurile Nadejdei Mandelstam care spunea ca Osip Mandelstam avea doar cinci ani cand a auzit acest cuvant “progres” si a izbucnit in plans. Cei care luam in serios lectiile veacului al XX-lea stim de ce.

Pentru Vargas Llosa, Isaiah Berlin este “un filosof ‘reformist’, un aparator al suveranitatii individuale convins deopotriva de necesitatea schimbarii si a progresului social ca si de inevitabilele concesii pe care aceeasta din urma le impune celei dintai. El crede in libertate o intreprindere alternativa pentru indivizi si natiuni, desi este constient de obligatiile pe care conditiile economice, culturale si politice le impun acestei optiuni pentru libertate si este un aparator al ‘pluralismului’, deci al tolerantei si al coexistentei diferitelor idei si forme de viata, precum si un adversar hotarat al oricarui despotism, fie el intelectual ori social”.

Scrie in continuare Vargas Llosa despre ruptura sa personala cu dogmele redemptiv-revolutionare:

“Acum cativa ani, mi-am pierdut gustul pentru utopiile politice, acele apocalispsuri care fagaduiesc sa aduca raiul pe pamant: stiu acum ca ele conduc de-obicei spre injustitii la fel de serioase precum acelea pe care doresc sa le indrepte. De atunci, am ajuns la concluzia ca buna-socotinta (common sense) este cea mai valabila dintre virtutile politice. Citindu-l pe Isaiah Berlin, am ajuns sa vad un lucru pe care pana atunci il intuisem doar confuz. Anume faptul ca progresul real, deci cel care a erodat si demolat practicile si institutiile barbare care fusesera sursa unor infinite suferinte pentru oameni si care a intemeiat relatii si stiluri de viata mai civilizate, a fost intotdeauna realizat printr-o aplicare partiala, heterodoxa si deformata a teoriilor sociale. … Dintre autorii pe care i-am citit in ultimii ani, Isaiah Berlin este cel m-a impresionat cel mai puternic. Opiniile sale filosofice, istorice si politice imi par iluminante si instructive. Cu toate acestea, am sentimentul ca desi putini oameni in vremurile noastre au vazut intr-un chip la fel de patrunzator ce este viata–viata individului in societate, viata societatilor in timpurile lor, impactul ideilor asupra experientei cotidiene–exista o intreaga alta dimensiune a omului care nu apare in aceasta viziune, ori apare doar in chip pasager: dimensiunea pe care Georges Bataille a descris-o mai bine decat oricine altcineva. Este lumea non-ratiunii care uneori orbeste si ucide ratiunea; lumea inconstientului care, in chipuri intotdeauna neverificabile si dificil de detectat, impregneaza, orienteaza si uneori subjuga contiinta; lumea acelor instincte obscure care, in moduri neasteptate, tasneste brusc spre a intra in competitie cu ideile si adeseori le inlocuieste ca o forma de actiune si poate chiar distruge ceea ce aceste idei au edificat. Nimic nu poate fi mai indepartat de lumea pura, senina, armonioasa, lucida si sanatoasa pe care o propune Isaiah Berlin despre fiinta umana decat aceasta conceptie sumbra, confuza, suferinda si inversunata a lui Bataille. Si totusi banuiesc ca viata este probabil ceva care imbratiseaza si combina acesti doi inamici intr-un singur adevar, in deplina lor incongruenta”. (pp. 146-147).

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

    • Eseul domnului Tismaneanu induce si o anumita melancolie – parca nu valorificam indeajuna sansa de a fi contemporani cu un gigant precum Llosa.
      Intr-o abordare poate superficiala as zice ca ultima fraza isi are originea si in experiente foarte personale ale scriitorului. Ma refer la pierderea unor alegeri prezidentiale in fata unui individ lipsit de scrupule numit Fujimori, chestie care imi suna extrem de familiar.
      Continuarea povestii pare totusi pura fantezie pentru consumatorii de politica din Romania.
      Cum adica ? Poporul s-a revoltat si l-a pus pe fuga pe impostor, iar in final omul – acelasi Fujimori – s-a reintors de buna voie pentru a-si executa detentia ? Asta suna a realism fantastic sud american , nu a realism tehnocratic romanesc.
      PS. Sa nu uitam umorul exceptional al lui Llosa – iarasi o chestie care il face greu digerabil pentru tristul cititor din Romania actuala.

  1. Sa fii convins ca si tu nu doar ca esti „greu digerabil”, dar si insuportabil „pentru tristul cititor din Romania actuala”.
    Ce te indreptateste la asemenea elan de superioritate?
    Memorabil : „Intr-o abordare poate superficiala as zice ca ultima fraza isi are originea si in experiente foarte personale ale scriitorului.”

  2. Un fericit, nebanuibil hazard a facut sa ma nimeres aproape (si fizic, nu doar in idee) de cei doi mari evocati in insemnarea de mai sus. Pe Llosa, in special, am cautat sa-l „reintilnesc” ori de cate ori s-a ivit ocazia in emisiuni de televiune. E o natura tonica si, in general optimista. De aceea mi se pare straniu, ca sa nu zic scandalos, ca din imensa iconografie a chipului sau nu s-a gasit decit o imagine ce parca ar vrea sa spuna „Pinochet este cu noi!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro