Anul 2012 a redesenat o seamă de personaje contemporane care, lovite de temperatura ridicată a contextului politic românesc, au suferit mutații desfigurante. În cele mai multe cazuri, afecțiunea se numește ”uselită”și e dată de virusul interesului personal și al dregătoriilor. Unii și-au pierdut onoarea înșiruindu-se printre demolatorii statului de drept, alții acuză o subită îngroșare a obrazului, fenomen direct proporțional cu importanța funcției, dar cei mai mulți au suferit o severă amputare a conștiinței, asociindu-se senin cu inșii repudiați de-a lungul anilor. Oameni aparent devotați valorilor democratice, autori de cărți și de filme, membri cu vizibilitate ai societății civile, jurnaliști de notorietate, combatanți vocali împotriva comunismului, semnatari ai Proclamației de la Timișoara, lideri ai protestelor împotriva moștenirii Securității ș.a.m.d. au sărit pârleazul devenind apologeți ai lui Voiculescu-”Felix”, în ale cărui studiouri se simt excelent, s-au pupat în bot cu Iliescu și urmașii, s-au înfrățit cu pegra politicii, tăcând mâlc și fratern când corupții dovediți iau calea pușcăriei. De nerecunoscut pentru camarazii bătăliilor de odinioară, ei se privesc în oglindă cu satisfacție: au pus ceva kilograme, ceva avere la teșcherea, ceva relații și privilegii în biografie, iar electoratul îi salută cu ”Să trăiți!”. Altă viață…
O ilustrare expresivă a sindromului ”uselitei” este cazul Sorin Ilieșiu. Figură omniprezentă pe baricada revoluționară a tranziției românești, Ilieșiu se descrie în toate biografiile ca un luptător neobosit împotriva comunismului. Da, el este autorul serialului de apeluri pentru condamnarea comunismului, el este omul căruia i se datorează cea mai extinsă producție postdecembristă de apeluri, manifeste, comunicate, replici și alerte, cu puncte fixe ”Jos Iliescu!” și ”Jos comunismul!”. Un exaltat autentic, Ilieșiu a fost cooptat fără rezerve peste tot unde strigătul lui avea rezonanță: GDS, Societatea Timișoara, organizații monarhiste, asociații umanitare și, mai mult, în Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu. Calificat ca un tip bizar, a fost îmbrățișat, gratulat, premiat. Biografia sa de profesor și cineast cu producții remarcabile ca Piața Universității (împreună cu Stere Gulea și Vivi Drăgan Vasile), Apocalipsa după Cioran (autor Gabriel Liiceanu), Monarhia salvează România, precum și numeroase filme de ficțiune, l-a făcut plauzibil pentru intelectualii dedicați procesului de democratizare. Un semn de întrebare asupra consecvenței sale a ridicat distincția ”Meritul pentru învățământ” acordată de președintele Ion Iliescu în 2004. După ani de ”Jos Iliescu!”, Sorin Ilieșiu n-a refuzat-o. Ba chiar s-a mândrit cu ea.
După o stație nereușită ca vicepreședinte al Alianței Civice, iată-l pe dl. Sorin Ilieșiu lansat de prin 2011 în politica activă, ca liberal deplin. Pe site-ul Senatului scrie că e liberal din 2001, dar CV-ul din 2008 uitat în mediul virtual menționează că era ”neînscris oficial”. Definit caustic de CTP drept ”cocoșul de tablă” al liberalilor, Ilieșiu s-a instalat confortabil în studiourile Antenei 3, într-o competiție deschisă cu lătrăii anti-băsescieni pe care i-a surclasat adesea, fiind dotat cu o îndârjire maniacală inegalabilă. Linșajele mediatice executate de Antene sunt mult mai reușite cu el în echipă. Compatibilitate răsplătită cu premii APTR din juriul căreia Ilieșiu a făcut parte. Cu acest discurs țintit, și-a binemeritat locul de senator pe lista USL, fiind ales în 2012 într-o circumscripție de Sibiu. Mutația morală a devenit tot mai vizibilă, ca o erupție: i s-a pus pata pe președintele Băsescu, ceea ce era necesar și obligatoriu pentru orice liberal uselist. Apoi l-a asasinat pe Andrei Pleșu cu scrisori deschise acuzatoare, de care omul de cultură s-a amuzat și l-a iertat:”și-a vărsat fierea, și-a reperat onoarea, se poate ocupa, în continuare, de zborul pur al geniului propriu”, a punctat Pleșu cu bonomie. Ilieșiu l-a atacat pe Andrei Oișteanu și i-a luat în vizor pe mulți dintre foștii camarazi, pentru a fi pe linie. Cu obsesiile și isteriile sale întoarse pe dos, senatorul a reușit să se autoexcludă din mai toate organizațiile care n-au înțeles cum poate vajnicul luptător pentru decomunizare să îl apere acum pe turnătorul Dan Voiculescu și să se simtă perfect împreună cu turnătorii, corupții, penalii din Parlament, așadar n-au tolerat ”incompatibilitatea etică și ideologică”. Două mostre: ”Având în vedere că justiţia din România e aservită politic, nu ştim cât de corectă a fost decizia justiţiei referitoare la relaţia cu Securitatea a d-lui Dan Voiculescu” și, încă una ”Apreciez lupta de astăzi a postului de televiziune Antena3 împotriva derapajelor antidemocratice ale politicii lipsite de umanism a regimului Băsescu”, zis-a Ilieșiu. Pe de altă parte, organizația PNL Sibiu l-a trimis la plimbare când senatorul a cerut să fie candidat pentru Parlamentul European. Iar acum, iată, dramatica excludere din partid cu 63 voturi ”pentru” și doar 2 ”împotrivă” în BPN. Și pen’ ce? Fiindcă i-a cerut liderului Antonescu să facă un pas în spate! Replica șefului a fost năprasnică și exemplară, să învețe și alți liberali: Sorin Ilieșiu a fost etichetat ca ”nătărău”, ”neghiob”, ”nătâng”, ”gogoman” . ”Nu m-am așteptat”, a oftat tragic senatorul, convins că vinovat e destinul său de ins incomod. Un oportunist eșuat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Subscriu: „”nătărău”, ”neghiob”, ”nătâng”, ”gogoman”:.
(Dar e dezolant cind constati cum ajung unii, prin supraestimare, la propria incompetenta.)
Apetisant caz pentru orice ochi avizat.
Mă întreb, inevitabil, cum de a fost acceptat în GDS un atare bărzăun. Din misivele de amor clisos trimise lui Andrei Pleșu identifici lesne lacheul. Din comportamentul lui extra-epistolar deduci țoapa acră, scuturată de vanități și zgaibe. Insul e, după cum se vede, abuziv în ambele registre: dacă te „iubeșteˮ, ajungi victima scîrbită a avalanșelor lui omagiale; dacă îl indispui, îți bîrfește colțos întreaga făptură.
Din păcate, insul e, vai!, exponențial în spațiul public românesc. Turiferar și trădător cu aceeași, bolîndă, vitalitate, Sorin Ilieșiu e de găsit la tot pasul : în cutare consiliu de administrație, prin universități (cu blazon imens), la șefia vreunei redacții, pe holurile Parlamentului, sub pulpana cîte unui sibarit monden…
Individul parea normal si chiar sincer in activismul lui de dupa ’90. Dar asa se intapmpla cand ii apuca amocul. Nici nu-ti vine sa fii trist. Mai degraba scarbit si revoltat.
Cei care au avut priviliegiul si norocul sa-i prinda lovilutia cu un bagaj solid de cunostinte si cu o anumita limpezime matura a gandirii isi aduc, probabil, aminte de acesti nebuni, care multora pareau neasemuit de frumosi, ai marii rivolutii de inlocuire a dobitocilor cu nataraii.
Poate de teama, ca erau agresivi si vocali peste masura, poate din comoditate, ca faceau treaba murdara fara sa stea mult pe ganduri, acesti oameni prezenti in toate orasele unde au avut loc miscari de strada / Timisoara, Arad, Cluj, Sibiu, Brasov si Bucuresti, desigur/ au devenit ulterior nebunii de casa ai puterii in masura in care reprezentantii acesteia reauseau prin bani, onoruri sa gadile orgoliul si infatuarea acestor mascarici.
Cei mai cunoscuti sunt desigur cei din Bucuresti, in frunte cu cel care a reusit sa modeleze „plenar”prototipul „in meandrele concretului”, Dan Iosif, clonele din provincie reusind de mult sa se topeasca in structurile institutionalizate ale politicii celei noi.
Cea ce ne duce la gandul ca n-ar trebui sa ne miram prea tare cand Parlamentul, Guvernul si alte cele ca ASF/ul seamana cu case de nebuni conduse de doctori „sisi” platiti regeste.
Doar un exponent al unui anumit tip de anticomunism din Romania, a celui dominant.
multumesc doamnei Armanca ca spune lucrurilor pe nume.
de aceshti mascarici a avut nevoie grupul care a umplut vidul.nu urmaresc in particular ce au facut pina acum ci doar imi amintesc de unii dintre ei cind apar in fatza.
dar aducind vorba de valutistul consilier investitor mi atzi provocat memoria: oare ce face voican voiculescu ? ce impetuos era el cu pistolul la briu ! cum ne a aparat de teroristi ! l au trimis repede in Cuba pe urma !?
Asa se intimpla cind singurul obiectiv al unui partid este darimarea a ceva/cineva si NU constructia. Pe ura nu s-a creat niciodata nimic.
Iar asa zisul proiect al Constitutiei arata ca de fapt acesta era singurul obiectiv.
Dl. Iliesiu era/este un anti-basist convins (l-am auzit intr-o emisiune la radio, duminica dupa-amiaza, la o emisiune unde erau invitate personalitati stiintifice – Maia Simionescu, sau „intelighentia” romaneasca, ex. Paul Grigoriu). Orice intrebare i se punea, ajungea la….Basescu.
Cind acest nou Minculescu a ajuns la conducere, invitatii erau chemati in functie de gradul de anti-basism. Acum au scos emisiunea (e mai bine ca nu-i mai aud pe aceiasi politruci si analisti ai acestora).
Pentru mine este clar de ce a fost pus pe listele PNL.
Din pacate oamenii de valoare din PNL sint prin liniile 2 si 3 sau poate au plecat. In fata sint Ghise, actorul Diaconu (care s-a schimbat radical, in rau), Hasotti, Nicolaescu, Norica Nicolai etc.
D-na Mona Musca (un adevarat „barbat politic”, indiferent cit ar fi gresit) a fost data afara.
Acum competenta politica esta masurata de antibasism.
Dar ati incheiat articolul intr-o nota a sfarsitului, cu un personaj ce si-a primit pedeapsa de dupa (aia de apoi nu a venit inca si-i urez omului viata lunga). Dar pedeapsa asta „de dupa” e, dupa (pun intended) opinia mea, ca „tigarea de dupa”. Nu m-as mira sa-l vad pe vajnicul antenist in USD. Si ca sa fie ipocrizia artistica, de film, il vom vede pe Iliesiu candidand ca independent pe listele PC-ului.
Spre deosebire de iliesiu, homostean nu s-a putut mandri cu decoratia oferita de colegul sau din cabinetul dascalescu.
Spre deosebire de iliesiu, homostean nu s-a pronuntat in favoarea antenelor voiculesciene.
Spre deosebire de iliesiu, homostean nu a initiat o Serie de apeluri la care erau inscrisi, parca din oficiu, mereu aceleasi nume ale spatiului public. Dadea bine!
Spre deosebire de homostean, iliesiu a denuntat, desi abia cand nu i s-a oferit ce asteptase (tvr), derapajele antidemocratice de la varful politicii romanesti.
3:1 pentru homostean. Parca merita iliesiu sa pateasca ce-a patit.
A cata oara ne minunam de felul cum evolueaza uneori un artist, absolut stimabil in aceasta postura, imediat ce intra in viata politica reala ! Sa ne gandim la Albatros ?