Partidele „roşii” cu agendă „social democratică” din România au ceva suprarealist. Primul şi cel mai important partid din această specie este PSD-ul. Un partid oligarhic al neo-capitaliştilor cleptocrați, care s-a erijat în „partid de stînga”, cu ajutorul neprecupeţit al propagandei şi al „pomenilor electorale”. Dacă PDL-ul, un partid cu o agendă economică neoliberală explicită (care a nedumerit poate doar prin prezenţa adjectivului „democrat” în titulatura sa) a evitat programatic dezvoltarea structurilor asistenţiale din bani publici, logica social democrată ar fi trebuit să-i impună PSD-ului, în desele sale perioade de guvernare, o agendă socială mult mai extinsă și elaborată. În realitate, politica PSD-ului a excelat prin încurajarea corupţiei, blocarea justiţiei şi deghizarea gravelor probleme sociale nerezolvate sub o retorică triumfalist-naţionalistă, eventual cu concursul „icoanelor electorale” şi al demonizării rivalilor politici care nu corespundeau caldei imagini „român-ortodoxe” promovate de „patrioţii” partidului.
Nu mai puţin surprinzător este să descoperi că şi UNPR, un partid care se sprijină pe reţelele neocapitaliste ale foştilor ofiţeri de Securitate, a adoptat o agendă „social democrată” şi, desigur, „naţională”. Dacă PSD-UNPR vor cîştiga alegerile locale și legislative, ne vom putea mîndri cu o oligarhie roşie, într-un straniu paralelism cu oligarhul care domină campania republicană din Statele Unite, Donald Trump. Vom cultiva mai departe cu mîndrie „valorile naţionale”: mititeii, naţionala de fotbal şi icoanele făcătoare de minuni ale lui Arsenie Boca. Vom respira mult praf, vom merge cu aceleaşi trenuri care se tîrăsc cu orele pe cîte o sută de kilometri, vom trece cu maşinile prin sute de gropi şi vom rosti imprecații „reconfortante” la adresa politicienilor hoţi şi incompetenţi. Dar vom fi reasiguraţi că „noi, românii” sîntem mai presus de vecinii noştri europeni care respiră un aer mai curat, călătoresc mai rapid şi mănîncă mai dietetic – dar sînt, se vede treaba, mai lipsiţi de „profunzime spirituală”.
Multe state din Europa occidentală sînt ghidate de principii „welfare” care, în România, sînt anatemă. În mod normal, valorile și normele ce susţin politici şi programe sociale sînt apanajul partidelor de stînga: de pildă, social democraţii din Germania (SPD). Întrebarea firească este cu ce se ocupă social democraţii de la noi, dacă statul bunăstării este aproape cu desăvîrșire absent. Sau, dacă aceşti politicieni nu au înţeles încă ce înseamnă o doctrină politică de stînga, fiind, pe deasupra, corupţi şi în mare parte incompetenţi (există, desigur, şi excepţii) de ce nu au fost eliminaţi de pe scena politică. Şi de ce nu apare în România un partid de stînga autentic, cu o agendă europeană, care să sprijine, pe lîngă dezvoltarea economică, crearea unui stat al bunăstării? Răspunsul cel mai comun, „electoratul nu l-ar vota”, nu sună prea convingător. Un asemenea partid ar putea atrage electoratul dacă cel din urmă ar fi corect informat şi ar avea o minimă cultură politică. De pildă, vîrstnicii care votează automat cu PSD-ul ar putea înţelege că tocmai blocarea politicilor asistenţiale de către un partid semi-mafiot de dreapta care s-a erijat în „social democrat” i-a lăsat fără programe de sprijin asistenţial la bătrîneţe.
O atenţie specială pe agenda stîngii ar merita-o şi politicile ecologiste. În afara Partidului Verde al lui Remus Cernea, nici un alt partid din România nu a asumat responsabil o politică verde (despre eşecurile Partidului Ecologist s-a vorbit, cred, destul de mult). În secolul XXI, agenda partidelor politice din România nu diferă prea mult de cea din secolul al XIX-lea. La noi nu se prea aude de „efectul de seră” şi combustibili fosili – ca şi cum nu am fi pe aceeaşi planetă cu cea în care s-a semnat Acordul ONU de la Paris asupra climei – la sediul Națiunilor Unite de la New York, pe 22 aprilie 2016, 175 de țări, printre care și România, au semnat oficial acest Acord. În mod normal, social democraţii ar trebui să includă şi un capitol verde pe agenda lor. Pentru social democraţii din România însă, „naţionalul” şi ortodoxia de faţadă par mai importante – exact ca pentru partidele conservatoare.
Pe scena politică din România predomină, aşadar, un conservatorism post-naţional-comunist capitalist sau neoliberal. Capitaliştii noştri veroşi sînt politicieni naţionalişti „social democraţi” sau „democraţi”. Nu este de mirare că, în ultimele decenii, politica românească a semănat cu „estul sălbatic” – cowboys de temut, de genul lui Dan Voiculescu, dominînd scena mediatică şi influenţînd straniile evoluţii de la dreapta coruptă la dreapta şi mai coruptă (cu faţadă de stînga) ale politicii autohtone. De la mega-corporaţia care a fost statul comunist, cu galeria sa de privilegiaţi maleabili ideologic, s-a trecut destul de lin la un sistem oligarhic ce a perpetuat privilegiile fostei aristocraţii roşii – care se numeşte şi acum, în dispreţul folosirii cu sens a cuvintelor, „de stînga” şi „social democrată”. România pare să fi rămas, de fapt, pe altă planetă: cuvintele au aici un dublu sens, se fură intens, se suferă mult şi se trăieşte greu. Dar uităm totul, în clipele euforice în care savurăm mititei şi celebrăm, cu inefabila bere autohtonă, „victoriile naţionalei”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
V-as ruga sa imi lamuriti cateva neclaritati. Am citit cu atentie, dar nu am inteles.
1. „Multe state din Europa occidentală sînt ghidate de principii “welfare” care, în România, sînt anatemă. În mod normal, valorile și normele ce susţin politici şi programe sociale sînt apanajul partidelor de stînga: de pildă, social democraţii din Germania (SPD). Întrebarea firească este cu ce se ocupă social democraţii de la noi, dacă statul bunăstării este aproape cu desăvîrșire absent.”
Welfare nu e tot aia cu bunastarea. In primul rand „welfare” in general inseamna sa dai unui o un peste, nu o undita, adica nu rezolva absolut nimic pe termen lung decat cheltuieli permanente platite de cei care pescuiesc. In al doilea rand, nici un partid de dreapta nu a fost vreodata inamicul bunastarii, ci doar al principiului „ia de la bogati si da la saraci” care, dupa cum am scris mai devreme, nu e o solutie grozava.
2. „De pildă, vîrstnicii care votează automat cu PSD-ul ar putea înţelege că tocmai blocarea politicilor asistenţiale de către un partid semi-mafiot de dreapta care s-a erijat în “social democrat” i-a lăsat fără programe de sprijin asistenţial la bătrîneţe.”
Din cate stiu sprijinul la batranete este pensia care este un drept al celor care au muncit si contribuit pentru ea. Sprijinul asistential la batranete ce inseamna, in opinia dvs: plati catre cei care nu au muncit si prin urmare nu au pensie? Cumva acelasi principiu „ia de la bogati si da la saraci” ?
Nu sunt in contradictie cu dvs., doar incerc sa inteleg despre ce vorbiti. Poate ca inteleg eu gresit si nu promovati furtul (asta este cand cineva ia de la altcineva pentru ca vrea, are nevoie sau ambele).
1. Conform Cambridge English Dictionary
noun [U] uk /ˈwel.feər/ us /ˈwel.fer/
welfare noun [U] (HELP)
C2 help given, especially by the state or an organization, to people who need it, especially because they do not have enough money: Your taxes pay for welfare benefits such as unemployment and sickness pay.UK After her month’s sick leave, she was summoned to see the company’s welfare officer.
2. Unei bune parti dintre varstnicii despre care vorbiti statul comunist le-a confiscat mijloacele de existenta cu ocazia colectivizarii, i-a inrolat fortat in CAP-uri si – chiar daca in anii ’90, cand nu mai aveau nici puterea fizica si nici mijloacele de productie – statul roman le-a retrocedat (nici pana acuma, unora) doar pamantul, nu si tot ce le-a mai fost confiscat, oamenii aceia, care au acum pensii de agicultori, nu pot fi acuzati in niciun caz ca nu au muncit si in nici un caz nu pot fi acuzati ca nu au „cotizat” la pensie (ar trebui sa stiti ca pensiile „de stat” functioneaza pe principiul solidaritatii, nu al acumularii ca la pensiile private). Acuma, ce sa facem cu ei? Sa ii lasam pur si simplu sa „iasa natural din sistem”?
3. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (ONU)
Articolul 25
Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa.
Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala.
Stiti? „Viata e complexa si are multe aspecte”, nu este totul in alb si negru cum simplist judecati.
1. Somajul si concediul medical sunt platite prin asigurari, nu din taxe. Sau cel putin asa scrie in carte in Romania.
2. Confiscarea trebuie reparata individual pe masura pagubei, nu la gramada tuturor.
3. Frumoase drepturi, dar nicaieri nu scrie cine si cum trebuie sa le asigure, drept pentru care drepturile pot fi rezumate astfel: „au dreptul sa isi asigure un trai decent”. Altfel o sa imi spuneti ca aveti dreptul sa faceti sex si ca cineva trebuie sa vi-l asigure, dar se numeste viol si faceti puscarie pentru asta. Ah, dar taxele nu se numesc furt pentru ca sunt legale – de ce oare?
Eu propun ca toate drepturile sociale sa fie platite de martieni. De ce? Pentru ca ei sunt bogati si au de unde, e un decalaj urias de bogatie intre planeta noastra si civilizatiile ascunse de pe Marte si ei trebuie sa se asigure bunastarea. Sau americanii, ca sunt mai aproape si mai la indemana. Nu vreti sa le propuneti asta? Putem ca noi sa votam si pe ei sa ii obligam, asa functioneaza si azi sistemul.
Autoarea greșește. PSD e totuși un partid social democrat tipic, Iată câteva elemnte definitorii:
A. Prinde la pomanagii statului pentru că PSD e campionul tutror soiulor de pomeni imaginabile. Guvernarea Ponta a investit toate resursele țării + creșterea datoriei publice în lefuri și pensii omorând investițiile. PSD e de asemenea campionul marilor regii și companii de stat falite. Genul ăsta de politică se împletește armonios cu corupția și prădăciunile instituționalizate peste tot în lume.
B. Faptul că PSD-eii români se îmbogățesc din afaceri cu statul ede asemenea ceva tipic cam tuturor partidelor socialiste din lume. Poate cineva să numească un leader socialist sărac, care rămne sărac și după preluarea puterii :-D :-D :-D ? Cineva m-a dat exemplul lui Stalin care atunci câd a murit avea 5 uniforme, câteva șepci și vreo 3 perechi de cizme, uitând însă că ditai URSS-ul era proprietatea sa. La fel cu Fidel Castro care a început reforma agrară cubaneză împârțind mai întâi moșia familiei țăranilor săraci, dar a obținut la schimb toată Cuba :-D
C. PSD-ului nu i se pot nega apucăturile ecologiste. A fost în fruntea luptei împotriva exploatării gazelor de șist. Acum „ecologismul selectiv” ce carcterizează PSD e de asemenea specific multor partide social democrate din lume. Până la urmă cine sapă un pic după sursele de finațare ale majorității ecologiștilor lumii ajunge pe la ruși sau emiratele din Golf. În ce-l privește pe ineptul de Remus Cernea, nu trebuie uitat că a ajuns în parlament pe listele PSD și că a fost o vreme consiglierul lui Ponta.
D. Paralela cu Trump e absurdă și trasă de păr. Fanfaronul american nu a făcut bani din afaceri cu statul și bate monedă pe reducerea aparatlui de stat, a taxelor și a cheluielilor sociale, care împreună sunt pozitive și necesare. PSD nu a făcit niciodată așa ceva. Dimpotrivă De fiecare dată când a fost la butoane a înăsprit fiscalitatea și a umflat aparatul de stat.
România e statul ideal pentru PSD-ei, iar succestul lor e întru-totul explicabil. Numărul contributorilor neți la buget (adică cei ce plătesc mai multe taxe deât primesc de la stat) era prin 2015 de sub 2.6 milioane de persoane (față de 3.5 milioane în 2011). Asta îseamnă un procent 13.7%. Chiar și falita Grecie e peste 16% dacă îmi amintesc corect.
Din punct de vedere ”socialist” Stalin este un caz complet nerelevant: ceea ce îl mistuia pe Koba a fost PUTEREA NU AVEREA. Puterea maximă, totală, cu orice preț. Cu privire la ”gablonzuri” a avut tot ce a vrut: statui, osanale, panouri uriașe, ba chiar și apariții strălucitoare (dacă nu ”pe viu” atunci în filme unde, întrupat de alții, arăta mult mai bine decît în realitate).
Puterea nu aduce implict și avere? :-D :-D :-D Care e diferența?
Doamna ce este aia asistential?!
Eu as zice ca dupa ani de munca nu ar trebui sa am nevoie de asistenta .. ci de polituici corecte astfel incat sa imi permit sa traoesc de pe urma cotizatiilor platite decenii de-a randul,
Stat aistențial înseamnă statul care le promite oamenilor că le va da pensii la bătrânețe dacă ei le plătesc pensiile vârstincilor de azi, în loc să stimuleze pensiile private și să acorde facilități fiscale masive pentru acestea. sta e un mecanism ce duce inevitabil la beneficii tot mai mici și la sufocarea economiei.
Pensia de stat trebuie să fie una socială și limitată atât ca și cuantum cât și ca și nivel al contribuției plătite de contribuabili. Cea mai mare trebuie să fie suficient de mare ca cei ce ajung să depindă de ea să nu poată trăi, dar suficient de mică ca oamenii capabili să investească într-una privată și să nu mai fie astfel o povară ucigătoare în cârca statului.
Statul asistențial produce aberațiile din România. Oameni care au mincit 35-40 de ani făcând munci utile și necesare (medici profesori, etc.) ajung să aibă niște pensii de stat ridicole pe când un fost APV-ist care a lucrat la direcția politcă a armatei, sau a fost magazioner, scos la pensie de Năstse la sub 40 de ani ajunge să aibă o pensie specială de câteva ori mai mare ca ăla care a lucrat onest și a ieșit la pensie la termen.
Pensiile speciale ajung la o pondere de apoape 50% din banii plătiți de statul român pentru pensii. Mai devreme sau mai târziu sistemul va intra în colaps și va trebuie să reducă masiv beneficiile. Una e să pierzi 50% din 1500 de lei după o viață de muncă și alta e să pierzi același procent dintr-una de 5000 de lei după 15-20 ani de ltâiat frunză la câinicu chipiul pe ceafă.
Partea amuzantă e că majoritatea zdrobioare a pensionarilor români votează cu disperare PSD-ul care la baza acestor inechități flagrante și ale cărui politici vor duce în final sistemul de pensii la o prăbușire epică iar oe ei la foamete. Oricum cei ce trăiesc suficient de mult își vor primi cu vârf și îndesat binemeritată răsaplată pentru prostia și ticăloșiea gratuite pe care le exută în formă continuată :-D :-D :-D
Erată: „Cea mai mare trebuie să fie suficient de mare ca cei ce ajung să depindă de ea să poată trăi” în loc de „Cea mai mare trebuie să fie suficient de mare ca cei ce ajung să depindă de ea să nu poată trăi”.
1- welfare functioneaza exclusiv in tari dezvoltate . Acolo si doar acolo unde dezvoltarea economica permite (nu se stie pina cind) nivele de taxare ridicata .
Ca exemplu , nu se poate pretinde unui stat subdezvoltat (esuat in limbaj international) ca Afganistan , Somalia (exemple notorii) sa asigure un MINIM standard social . Simplu . NU AU CE TAXA deoarece economia lor e frumoasa , sublima dar lipseste cu desavirsire . :) Iar coruptia la absolut toate nivelele si fara exceptie , consuma tot ce se primeste sub forma de pomana financiara din partea comunitatii internationale .
2- A da „fiecaruia dupa nevoi” are limitele ei chiar si in tarile dezvoltate . Una e sa dai casa , masa , servici , asistenta la 20.000 imigranti in un an (sa zicem) si in o tara dezvoltata . Devine imposibil (financiar) cind numarul imigrantilor depaseste milionul anual. Cazul Grecia e elocvent , inclusiv puternica RFG a descoperit pe propria piele ce italienii cunosc foarte bine de 25 de ani .
3- UNPR . Nu exista tara europeana sau pe planeta (ca sa fim mai clari) unde pensionatii fosti cindva in uniforma au creat un partid.
Unicitatea acestei „gandiri” politice mioritice explica foarte bine cit de departe sintem de principile democratice occidentale si cit de aproape de „solutile” cindva aplicate in Grecia cu dictatura coloneilor sau in Argentina dictaturii generalilor . Tot un fel de „democratii originale” dar experimentate cu zeci de ani in urma .
4- Agravantul romanesc , acest UNPR care e cu „interesul national” pe toate gardurile , in realitate e o devalizare ordonata , militarizata si planificata a bugetului de stat pentru bunastarea materiala a propriilor membri . Majoritar pensionati de la varste fara egal in UE. Nici macar in China comunista , Rusia sau „democratica” Corea de Nord nu au fost inventate astfel de aberatii pensionistice . Iesiti la pensie la 40-50 de ani , au reintrat in politica (adica la un salariu bugetar suplimentar pensiei deoarece se stie , aceasta ultima e in medie + 300% fata de media pensiei „palmasilor”) .
In rest , capitalismul romanesc e din import . Cel autohton si de renume , e „de cumetrie” cum spunea cindva insasi promotorul democratiei originale , presedinte de onoare a celui mai mare si corupt partid national .
Micii capitalisti romani sint extrem de putini . Cu agravantul ca sint „torturati” birocratic si fiscal de un stat unde nimeni din angajati nu a avut o reala activitate privata capitalista si fara unicul client numit stat .
In fata unor astfel de „performante”, e clar ca acestor partide „gasti ” (denumirea apartine unui fost presedinte de tara) le ramane doar patriotismul de parada impreuna cu religia devenita unealta sociala in ascunderea devalizarii bugetului de stat unde si datoria publica mereu in crestere asigura exact acelasi scop ascuns . Bunastarea materiala a unei minoritati .
Emigrarea in masa din acest „paradis” social e dovada suprema ca capitalismul e la marginea prapastiei tovarasi . Noi sintem cu un pas inainte . :)
Faptul ca vorbim de capitalisti si capitalism postcomunist e o complezenta pe care o facem socialistilor. Faptul ca securitatea si-a impartit capitalul pe care statul l-a concentrat in timpul comunismului nu ii face „capitalisti” ci oligarhi tipic socialisti. Capitalist este Daimler, Renault, Henry Ford, adica antreprenorii care construiesc ceva din nimic prin inteligenta, risc si munca. coruptia noastra este efectul tipic al statelor masive, birocratizate care au resurse in mana politicienilor si care exploateaza societatea ca sa intretina oligarhia si birocratia ei. La noi Bitdefender, Allview sunt capitalisti facuti posibili de piata libera, mai ales in software unde statul a fost batut de inovatie pentru ca in sfera online statul nu controla economia si de aceea aici capitalismul propriu zis a functionat, adica oameni tineri, cu initiativa si idei bune produc bunastare in jurul lor. Restul, afacerile cu statul, sunt boli ale statelor mari cu birocratii privilegiate care vand legislatie in schimbul taxei de protectie, totul impotriva pietei libere.
Capitalism? ! Ford si ceilalti de care ziceacineva de mai sus. Pana cand nu o sa avem antreprenori adevarati la Ministerul Economiei si la cel al Finante!or NU vom vedea politici de dreapta in economie.
Politrucii care au ajuns pana in acest moment acolo, DACA aveau vreun business, era cu statul sau cu alti politruci de-ai lor. Adica habar nu aveau de econo ia REALA de piata.
Rezumatul articolului de mai sus este cunoscut din 1990
„N-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului […], au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară.”