joi, martie 28, 2024

Marşul demnităţii de la Kiev: despre agresiunea rusă şi onoarea Occidentului

La un an de la prăbuşirea regimului lui Ianukovici, Marşul Demnităţii de la Kiev a fost ocazia de a reaminti Occidentului că tragedia din Ucraina înseamnă cu mult mai mult decât o îndepărtată criză regională:ea este provocarea pe care Vestul o are de înfruntat, spre a salva moştenirea instituţională şi de solidaritate pe care se bazează întregul său edificiu de legitimitate. Ucraina este testul ce are drept miză reafirmarea valorilor asumate de Occident şi declarate a fi nenegociabile. Capitularea în faţa Rusiei înseamnă sfârşitul unei epoci şi debutul unui ev al raptului şi arbitrariului.

Marşul Demnităţii se suprapune peste peisajul unei Europe măcinate şi slăbite de laşitate şi oportunism. Efuziunea vizitei de la Budapeste a lui Putin a marcat cimentarea unei relaţii de amiciţie şi de alianţă. Între populismul etnocratic al lui Orban şi demagogia naţionalist-imperială a lui Putin, afinităţile sunt evidente. Existenţa unui inamic comun, Statele Unite, este de natură să întărească o legătură ce subminează solidaritatea Europei în chestiunea Ucrainei şi nu numai. Prin cultivarea relaţiilor cu statele marginale şi rebele ale Uniunii Europene, Vladimir Putin continuă o linie de politică internaţională ce mizează pe exploatarea fisurilor din blocul atlantic. Sentimentul de încercuire pe care îl generează aceste noi alianţe în cazul unui stat cum este România nu poate fi subestimat. Propaganda rusă mobilizează, cu rafinament şi tenacitate, un sindrom al fricii.

Prin vocile lui Putin sau Lavrov, Rusia trimite un mesaj lipsit de echivoc, destinat să submineze liantul de încredere pe care se întemeiază NATO şi securitatea europeană. Jocurile retorice al Moscovei au un sens uşor de decelat- în cele din urmă, Europa Centrală va fi abandonată, iar promisiunile de intervenţie vor fi uitate. Înţelegerea cu Rusia este alternativa la anihilare.

Politica Rusiei, în Ucraina ca şi în Europa, este una fundamental revizionistă. Ţinta ei deliberat asumată este înlaturarea unui sistem de garanţii şi de aranjamente teritoriale care a definit ordinea de după 1989. Propensiunea ei imperială nu poate fi subestimată. Epoca diplomaţiei postmoderne la care visa Uniunea Europeană a trecut. Agresivitatea rusă este o ameninţare la care un răspuns retoric este deja inadecvat. Evocarea, fie şi declarativă, a unui atac împotriva unei naţiuni din NATO arată că Rusia lui Putin este pregătită să treacă Rubiconul. Divizarea Occidentului este breşa pe care istoria i-o oferă. O breşă pe care regimul lui Putin nu va evita să o folosească, spre a- şi continua înaintarea.

La un an de la înlăturarea lui Ianukovic,proiectul unui protectorat rusesc asupra Ucrainei a fost înlocuit de realitatea divizării de facto: armistiţiul de la Minsk nu face decât să confirme existenţa unei noi ordini juridice trasate prin sânge şi şenile de tancuri. Anexarea Crimeeii şi asaltul din teritoriile separatiste nu sunt accidente iraţionale, ci expresia unei determinări implacabile de a reinstitui un imperiu.Conciliatorismul la care recurg politicienii europeni expune nu doar impotenţa unui continent, ci şi deriva sa etică. Marşul de la Kiev evocă, prin disperarea sa nobilă, demnitatea abandonată a Occidentului însuşi.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. mi-as pune o problema ce face China?

    Pentru ca in ultimul an presiunea chineza a slabit in Asia de Sud est (nu mai sunt jocuri militare cu Taiwan, nu mai sunt mari mari demonstratii antiJaponeze, pana si aliati lor NKoreeni sunt probabil in teambuilding prelungit pentru ca nu mai zic cum vor distruge ei lumea). Iar pe directia rusia sunt tot felul de povesti cu super proiecte nefezabile si care probabil nu se vor face.
    Iar asta da spatiu de manevra SUA(UE nu e un jucator global) lasandu-le resurse pentru a se ocupa de Rusia in Ukraina si Siria.

    Probabil China se pregateste pentru o Pace Rece cu 2 superputeri (West si China).

  2. Domnule, intelegeti odata ca politica si morala sunt lucruri diferite. Putem sa ne indignam fata de actiunile Rusiei, dar indignarea nu trebuie sa devina baza actiunilor politico-militare.
    UE si NATO exista pentru a asigura prosperitatea si securitatea TARILOR MEMBRE precum si organizarea lor democrat-liberala.
    Occidentul nu poate si nu trebuie sa apere toate victimele impotriva tuturor agresorilor. Asta ar insemna supraextindere si ar avea drept consecinta pierderea suprematiei pe plan mondial.
    Adica un conflict Rusia-Occident pentru Ucraina ar accelera ascensiunea Chinei in pozitia de putere mondiala dominanta.
    Ceea ce ar insemnna si un regres la scara mondiala al valorilor democrat-liberale pe care le pretuim cu totii.

  3. Asa cum capitularea Occidentului in fata Rusiei pare de neconceput, capitularea Rusiei este de neconceput.
    Domnul Putin le-a exacerbat rusilor „mandria nationala”, iar acum o calareste. Nu poate sa opreasca acest cal si nici sa descalece elegant. Ori calareste pana moare calul sub el, ori calul il arunca la pamant.
    Si Ungaria si Germania sunt conduse de politicieni, care nu-si pot permite sa inchida robinetul de gaz al alegatorilor lor.
    Faptul ca Rusia a apelat la solutia militara este semn de slabiciune, zic eu. Este lovitura sub centura pe care o da cel ce simte ca pierde lupta purtata dupa reguli. Si, din pacate, solutia militara este primul pas pe un drum fara intoarcere.
    Timpul nu este aliatul Rusiei. Sanctiuni economice progresive, din ce in ce mai aspre, care sa duca si la izolarea Rusiei, pot contracara propaganda regimului Putin si pot naste nemultumire si revolta in populatia rusa. Oricum, pe fundalul sanctiunilor economice, NATO trebuie sa fie, permanent, capabil de reactie rapida.
    Un conflict militar poate fi bun pentru afaceri, chiar pentru ambele parti. Dar un razboi economic este devastator pentru cel mai slab pregatit. Cati bani sunt dispusi sa piarda miliardarii Rusiei, oare?

  4. „onoarea Occidentului”?!
    Cand dinspre rasarit navaleste un super-gigant agresiv, nu mai este loc pentu onoare, se discuta doar de supravietuire!
    Occidentul acesta este strict pragmatic, la fel ca in 1933, face un targ cu agresorul (care atunci era Germania nazista, acum este Federatia lui Putin): „te lasam sa iei Romania, Polonia, Cehia, Grecia si Bulgaria, Statele baltice, etc., iar dumenata te opresti pe Oder, pe noi ne lasi in pace!”

  5. Europa occidentala s-a revenit dupa al II RM si prospera sub protectia SUA. Trebuie sa inteleaga ca NATO, o formula a razboiului rece , mai mult politica decat militara, continutul militar 8o% revenind tot SUA, nu-i mai asiguira securitatea de care trebuie sa se ocupe imediat, incluzind o forta militara performanta.

  6. Care onoare a occidentului , dle Stanomir ?
    Cea din 1938 ?
    Cea dela Yalta ?
    Sau poate onoarea pierduta a Katherinei Blum ( citeste Angela Merkel ) ?

  7. ce inseamna
    „sistem de garanţii şi de aranjamente teritoriale ”
    ?
    includea si iugoslavia ?
    includea NATO ?
    aranjamentele teritoriale se fac de cineva peste capul popoarelor ?
    rusii vor sa isi refaca imperiul la cotele mai de dinainte.
    nu cumva acum, cu croatia, slovenia, kosovo, albania in zona de vest s-a mai refacut ceva ce aduce aminte de vreun imperiu ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro