vineri, aprilie 25, 2025

Marţieni& mituri naţionale- Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia.

Retractil, insurgent şi seducător în scriitura sa istorică, Lucian  Boia va fi asociat, în orice istorie intelectuală a anilor de după 1989, cu  efortul de subminare  al discursului naţionalist-autarhic modelând  identitatea   naţională. Stigmatizat de  purtătorii de flamură ai purităţii româneşti, de la G. D.Iscru până la Ioan Scurt, absent din academii şi jurii,  Lucian Boia a propus o strategie   istoriografică  ce rupe cu   tradiţia  nefastă a cecităţii şi autoiluzionării patriotarde.

Şi poate că acest volum de  “ Istorii”,  născut din dialogul cu Eugen Stancu, va fi una dintre căile naturale de acces în interiorul unui sistem de  gândire ce a marcat, profund, ultimele două decenii. În Eugen Stancu, ( unul dintre cei care ilustrează, cu rafinament şi erudiţie, aceeaşi temeritate în explorarea imaginarului, semnând o carte  fundamentală despre politica ştiinţei-ficţiunii în România comunistă), Lucian Boia are un interlocutor ce deţine arta de a construi cadrul intelectual şi uman  adăpostind o conversaţie cu miez şi fermecătoare.  “ Istoriile mele “, imaginate de Eugen Stancu  şi Lucian Boia, sunt una dintre cele mai profunde şi dezinhibate meditaţii în marginea condiţiei intelectuale a scrisului istoric. O dată cu  aceste confesiuni, exemplaritatea paradoxală a lui Lucian Boia este revelată unui public întreg, iar arta de  mediator al lui Eugen Stancu este una dintre raţiunile acestei  treceri dincolo de oglindă,  în intimitatea unui profesor şi autor rezervat cu apariţiile publice şi imun la tentaţia  oricărui vedetism facil.[1]

“ Istoriile mele” pot fi citite ca un bildungsroman ce evită pedagogia şi didacticismul. Viaţa lui Lucian Boia traversează succesive lumi, de la tihna burgheză a nucleului familial cosmopolit la republica populară şi autarhia ceauşistă. Legatul  familial, pe care Lucian Boia îl menţionează apăsat, cu un orgoliu al formulelor lipsite de ambiguitate, este ostilitatea faţă de comunism şi intenţia de a nu participa la opera de zidire a unui univers care îi rămâne, până la capăt, străin. Simplul repertoriu de lecturi al adolescenţei  indică defazajul asumat. Marginalitatea lui Lucian Boia în câmpul intelectual autohton este anticipată de această educaţie burgheză, ce nu concepe  trivialitatea  proletară ca pe un mod de existenţă. Casele de la Câmpulung şi  din Cotroceni sunt expresiile  continuităţii cu un mediu pe care naşterea regimului democrat popular îl condamnă la extincţie.

Întreaga carieră academică a lui Lucian Boia pare să stea, până la 1989 şi nu numai, sub semnul acestei relaţii prudente cu o lume românească ale cărei valori nu le împărtăşeşte, până la capăt.  Opţiunile pentru anumite subiecte de cercetare nu sunt niciodată inocente, ci decurg din voinţa de a ocupa un spaţiu între limitele căruia onestitatea profesională, iar nu vulgata de partid, să primeze. Naşterea acestei  fascinaţii pentru imaginar şi mituri, ( fascinaţie  de neînţeles doar pentru istoricii ce combinau pozitivismul desuet cu patima stalinismului national) este la originea unei regândiri radicale a felului de a scrie istoria. Trecând de la studiul empiric către metadiscurs, Lucian Boia punea bazele, fără a avea această ambiţie instituţională vană, unei întregi şcoli, a cărei  expresie post-revoluţionară va fi centrul dedicat imagiarului în cadrul universităţii din Bucureşti.

Respingerea viziunii unei istorii ce “educă”, “formează” şi întăreşte instinctul naţionalist este  cărămida pe care se ridică  edificiul metodologic al lui Lucian Boia. Istoria “ inteligentă “ ,pentru care pledează Lucian Boia,  fortifică, asemeni artei, intelectul şi caracterul, fiind parte a unei linii a libertăţii de gândire şi reflecţie. Argumentul din “ Istoriile mele “ poate fi legat, finalmente, de această încredere în spiritul critic şi în  natura  fecundă a interogaţiilor. Conversaţia dintre Lucian Boia şi Eugen Stancu reabilitează, fără emfază,  eleganţa critică şi pluralismul ca virtuţi  întemeietoare ale viitorului.


[1] “ Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia. “, editura Humanitas, Bucureşti, 2012.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro