Martirul

Un titlu- Sfântul numărul 6- care rămâne doar pentru foarte puțină vreme enigmatic căci explicația lui va fi dezvăluită încă din primele pagini ale cărții. Totuși avem de-a face și pe mai departe cu o undă de nesigur deliberat sau de mister, umbră conservată ca atare până la sfârșitul lecturii. Chiar și într-o scurtă explicație de final în care ni se spune că povestirea pe care tocmai am citit-o “e inspirată de memoriile primului cardinal român (1885-1970), martir al regimului comunist, beatificat de Papa Francisc în 2019, împreună cu alți șase episcopi ai Bisericii Greco-Catolice, desființată în 1948 și repusă în drepturi în decembrie 1989”. Notă în care, după cum lesne se observă, este evitată dezvăluirea numelui protagonistului. Pesemne din voința respectării și aici a uneia dintre ultimele dorințe ale cardinalului Iuliu Hossu, personajul principal al volumului scris de Tatiana Niculescu și apărut în 2025 la editura bucureșteană Humanitas. În 1970, simțind că i se apropie sfârșitul, Ierarhul a cerut ca pe mormânt să fie scris doar atât. Numărul 6. Așa cum i s-a spus că va fi numit imediat după prima arestare. Arestare produsă la nici o lună după o fals amabilă primire la prim-ministrul Petru Groza căruia i-a refuzat oferta de a fi numit mitropolit al Moldovei în schimbul trecerii la ortodoxie și al acceptării decretului care scotea în afara legii, adică desființa Biserica Română Unită cu Roma. Despre care comuniștii români și unii dintre tovarășii lor de drum, inclusiv ierarhi ai BOR, pretindeau că s-ar fi autodesființat. Propunerea ticăloasă a tovarășului de drum al comuniștilor, care mai apare în carte, peste ani, în calitate de la fel de versatil, de malefic președinte al Marii Adunări Naționale, încercând iarăși să îl momească și păcălească pe ierarh, nu a fost singura făcută de regim celui ce avea să devină cardinal în 1969, ca urmare a unei decizii a Papei Paul al VI lea. Chiar cu această ocazie, reprezentantul Vaticanului, care a venit la Căldărușani, acolo unde Iuliu Hossu și-a petrecut forțat ultimii ani ai vieții, a fost silit să îi sugereze celui numit cardinal in pectore, să se stabilească la Roma. Scăpându-i astfel de  o grijă pe înalții demnitari comuniști, pe Ceaușescu însuși care încă poza în conducător luminat și nesupus ordinelor Moscovei ca și pe conducătorii BOR. Care, indiferent că s-au numit Iustinian Marina (adică Patriarhul Roșu) sau Teoctist Arăpașu nu au prea făcut dovada solidarității cu o Biserică soră aflată în gravă, cumplită suferință. Din contră. Ierarhii BOR de conivență cu comuniștii s-au făcut că au uitat detaliul că, pe atunci încă tânărul Iuliu Hossu, a fost cel care a citit, la 1 Decembrie 1918 Proclamația certificând Unirea, tot el ducând Regelui actul ce a consfințit voința națională. Util, cred, să reamintim detaliul că, până în decembrie 1968, liderii de la București s-au cam făcut că au uitat importanța actului de la 1 Decembrie 1918.

Asemenea altor cărți anterioare consacrate de Tatiana Niculescu lui Mihail Sebastian, lui Corneliu Zelea Codreanu sau lui Nae Ionescu, cea de acum care reface traiectul suferinței, demnității, hotărârii și sfințeniei lui Iuliu Hossu, respectă formula biografiei literare. Literare si nu literaturizată, cum util precizează filosoful Andrei Pleșu într-un cuvânt tipărit pe coperta a patra a volumului. Rod al unei documentări minuțioase, Sfântul numărul 6 istorisește cu lux de amănunte și cum a fost viața viitorului Cardinal până la arestarea din 1948, și ceea ce a urmat după. Adică trecerea prin locurile de detenție de la Mănăstirea Căldărușani, din penitenciarul de la Sighet, de la Curtea de Argeș, de la Mânăstirea Ciorogârla și, în fine, din nou la Mănăstirea Căldărușani. Este evocată statornicia întru credință a ierarhului, fidelitatea față de Biserica Unită, smerenia, dorința și speranța nicicând abandonate vizând anularea  samavolnicului decret al comuniștilor. “Eu sunt chipul desfigurat al Bisericii mele, …dar ea o să renască”

În cele aproape 200 de pagini ale cărții este refăcut în cele mai mici detaliul portretul omului exemplar care a înfruntat agresivitatea și perfidia angajaților Securității și Miliției, prudența, temerea de a nu cădea în capcanele întinse de aceștia. Cartea surprinde exemplaritatea conduitei Cardinalului în discuțiile cu mai vechea lui cunoștință Petru Groza, cu Patriarhul care a crezut că totul este de vânzare și că poate să îi anihileze rezistența oferindu-i o masă îmbelșugată ori în fața trimisului special al Vaticanului. Și, în fine, împăcarea cu boala și iminența morții. Și grija pentru salvarea unor dragi însemne bisericești. Inelul și crucea d la Sfântul Părinte.  

Cartea Tatianei Niculescu are însă și meritul de a surprinde viața din România comunistă. Sunt evocate evenimente precum moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, preluarea puterii de Nicolae Ceaușescu, august ‘68 cu invadarea Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia mai puțin România, eroismul mimat al lui Ceaușescu, aselenizarea. Așa cum au fost ele percepute din detenție, pe surse ori în domiciliu forțat prin intermediul unui aparat de radio, de cardinalul Iuliu Hossu. O șansă pentru cititor de a-și reaminti sau de a afla cum a fost România într-una dintre cele mai negre perioade ale existenței sale.  

Tatiana Niculescu- SFÂNTUL NR.6, Editura Humanitas, București, 2025