joi, noiembrie 26, 2020

Măsurile categorice ale d-nei Ecaterina Andronescu- credibilitatea și acoperirea lor morală

Cred că de data aceasta ministrul Educației, d-na prof.univ.dr.ing. Ecaterina Andronescu, are dreptate. Măsurile ferme care, altminteri s-au lăsat îndelung așteptate și pe care nici d-na Andronescu nu a avut îndrăzneala să le ia cu ocazia celor trei mandate fracționate anterioare, se impun cu maximă necesitate.
Pentru simplul motiv că nu se poate să lași să ocupe catedre în școli și licee, fie și din poziția de cadre didactice suplinitoare, cu contracte de muncă pe durată determinată, învățători și profesori care nu s-au dovedit capabili a obține la examenul de titularizare, acolo unde se dau subiecte de dificultate medie, măcar un amărât de 5. Sancțiunea cea mai puțin drastică este aceea de a le impune acestor repetenți cu diplomă universitară, unii chiar cu mastere și grade didactice, să stea un an pe tușă, în afara sistemului, cum se spune, să se pregătească cum se cuvine și să se prezinte la examenul de titularizare din vara viitoare. Ceva mai discutabilă, fie și numai din perspectiva simplă a imposibilității schimbării regulilor în timpul jocului, este decizia de a nu le îngădui accesul la catedră celor care au aruncat prosopul și au părăsit sala de examene dând foaia goală. Pentru aceasta era nevoie de prevederi și dispoziții clare, dinainte făcute cunoscute împricinaților.
Este de sperat că doamna Andronescu va avea tăria de a rezista presiunilor de toate felurile care nu mă îndoiesc că se vor exercita foarte curând asupra domniei-sale. Începând cu cele ale sindicatelor, continuând cu cele ale șefilor săi ierarhici, guvernamentali sau politici, care nu vor tulburări sociale într-un an electoral. În care însuși premierul României candidează la funcția de președinte. E de sperat că nu se vor da derogări, că nu se va invoca lipsa acută de personal, că nu se va recurge la tot felul de tertipuri de pe urma cărora unii, vorba lui Orwell, să se dovedească mai egali decât alții.
Este suficientă oare însă o astfel de măsură, oricât de drastică ar părea ea la prima vedere? Nici vorbă. Este nevoie să se ajungă până la rădăcină, să se cunoască și să se intervină categoric la cauzele care determină astfel de situații. De la tot mai precara pregătire profesională de specialitate, pe care o primesc în facultate viitorii licențiați, la falimentul, submediocritatea și corupția care domnesc la nivelul așa –numitelor D.P.P.D-uri. De la regulile și dispozițiile aberante care au făcut ca un absolvent de facultate să aibă dreptul de a se prezenta la examenul de definitivare cu doar un an de activitate la catedră în spate la componența comisiilor însărcinate cu acordarea gradelor didactice și titularizarea. Ca să nu mai vorbim despre corupția din ceea ce se cheamă “mișcarea personalului didactic”. Ii sugerez (am mai făcut-o și în discuții telefonice) doamnei ministru să dispună un studiu comparativ. Să vadă care este, dacă este( și o asigur că este) ecartul dintre notele pe care unul și același “dascăl”, cum îi place d-nei Andronescu să spună, le obține la definitivare și grade didactice, pe de o parte, examene care au devenit o formalitate, punctul trei al ordinii de zi, acela cu felicitări, masă, dans și “pachețel” de drum ajungând să fie singurul care contează, și, pe de altă parte, la titularizare.
Marea problemă este însă dacă doamna ministru Ecaterina Andronescu, în calitatea domniei-sale de membru al guvernului Dăncilă, are îndreptățirea morală de a face toate acestea. Atunci când stă în jurul unei mese în fruntea căreia tronează un premier corigent la limba română. Când în imediata ei vecinătate se află culturnicul Daniel Breaz, profesor universitar și rector, campion al utilizării monstrului lingvistic construit cu “ca și” pe care îl utilizează cu o consecvență și încăpățânare demne de o cauză mai bună. Care a edictat mega-prostia că nu poți obliga pe nimeni să citească. Probabil că dl. Breaz nu îi obligă să facă aceasta nici măcar pe studenții domniei-sale. Când ministrul Tineretului și Sportului, un ins obraznic pe care îl cheamă Bogdan Matei, a luat el însuși o notă rușinoasă la examenul de titularizare.
E plin de analfabeți funcționali nu doar în guvern, ci și în partidul din care face parte d-na Ecaterina Andronescu. Iar aceștia nu sunt muncitori sau vânzători. Oameni care dețin o poziție modestă în ierarhia socială. Nici vorbă. Ci foști și actuali membri ai Parlamentului european (Maria Grapini, Gabriela Zoană, Claudia Țapardel) sau chiar președinți ai Comisiei de Învățământ din Senatul României (Liviu Marian Pop). Mustește PSD-ul de plagiatori, de la Florian Bodog la (spre marele meu regret) Ionuț Vulpescu.
Foarte adesea – știu că insistența mea în această privință o enervează- i-am sugerat d-nei Ecaterina Andronescu să înființeze un fel de cursuri serale pentru demnitari. Cu Viorica Dăncilă și Maria Grapini prin rotație șefe de clasă, cu Liviu Pop pe post de monitor și cu doamnele Țapardel și Zoană eleve de serviciu.
De abia după ce va face toate acestea, măsurile radicale ale d-nei prof.univ.dr. ing. Ecaterina Andronescu, ministrul Educației, vor avea și credibilitate, și acoperire morală. Deși la capitolul morală, doamna Andronescu a dat-o rău de tot cu bâta-n baltă prin ceea ce i-a ieșit pe gură atunci când a abordat tragedia Alexandrei Măceșeanu. În țările civilizate, pentru astfel de lucruri negândite, un demnitar și-ar fi prezentat urgent demisia. În România încă pesedizată, lucrurile stau cu totul altfel. Din păcate.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Si eu i-am scris – serios – doamnei ministru Andronescu cu sugestia de a infiinta o scoala serala de gramatica la Palatul Victoria, unde sa fie acceptati (`ca si`!!!) cursanti nu numai agramatii executivului, ci si ai legislativului. L-am vazut insa coordonator pe ministrul Fifor, care a urmat literele si a primit o pregatire universitara pentru a fi profesor de limba si literatura romana. Ca pe urma s-a indepartat de profesia parintilor lui, asta e alta istorie…Am sugerat si cursuri facultative de limbi straine, aici vazind-o coordonator pe fosta ministreasa Vasilescu.

    Cel mai stupefiant lucru este insa nestapinirea limbii romane de catre absolventii de drept. De exemplu, deunazi, l-am ascultat in conferinta de presa pe procurorul sef Banila de la DIICOT. Oroare! Omul are grave carente de exprimare. E absolvent oare de drept??? Pai un om al dreptului trebuie sa aiba cunostinte solide de morfologie, sintaxa, semantica (mai ales) fiindca `vorbele` sint materie prima in meseria lor. Majoritatea lor da (sic!) vina pe emotii pentru discursul plin de greseli. Emotia te face sa te bilbii, sa iti sacadezi exprimarea, sa nu gasesti cuvintul potrivit, dar nu iti dezveleste gramatica precara. Foarte bine ca au emotii., ce nu au este pregatirea complexa si completa cind ajung sa fie sefi.

    • Iata dovada ca traim in secolul vitezei peste limita legala… Nu mai are rost sa comentam masurile ferme ale Ecaterinei Andronescu deoarece, Veorica Dancila, mai iute de picior sau de mina, a demis-o si mai ferm…. Ca sa fiu ironica, Veo s-a obisnuit prea mult cu acceptarea propunerilor de ministru de catre Klaus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Alegerile parlamentare: votăm, dar nu prea alegem

Anul ăsta, românii au fost, mai mult decât oricând, cu ochii pe alegerile prezidenţiale din SUA şi mulţi s-au mirat/indignat de cât...

Gulaș sau varză de Bruxelles?

Am convingerea că noi, Uniunea Europeană, respectându-ne propriile reguli, vom trece cu bine dificilul examen pe care Ungaria și Polonia l-au generat....

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.