joi, martie 28, 2024

Maternitatea ca datorie – sau ce alegem între a fi ”super-femeie” și a nu distruge vieți?

Să fii femeie în România este o provocare chiar și astăzi. Sunt multe ”roluri” ingrate pe care societatea românească le atribuie femeilor. De exemplu, ”femeia sac de box”, sau ”femeia ca debușeu pentru frustrarea macho”. Se vede acest rol de la veselia cu care te înjură diverși bărbați la volan, pentru simplul fapt că ești femeie, până la agresivitatea fizică și verbală care modelează o bună parte din relațiile de cuplu.  Un alt rol este ”femeia ca servitoare” – doar unul din preceptele clasice de educare a fetițelor din România este că trebuie să facă treabă în casă, iar de aici până la a se înhăma la jug nu este decât un singur pas, ușor de făcut în condițiile violenței educaționale de la noi, care sacrifică valoarea de sine și personalitatea copiilor. Dacă ne uităm spre ”câmpul muncii”, acolo e ”femeia – sexul slab”, iar dacă e slabă, atunci e ”normal”, e ”de la sine înțeles”, e ”legitim” ca salariul pe care îl primește să fie mai mic, ca oportunitățile care îi sunt oferite să fie mai reduse, că șansa la promovare și la implicare de pe picior de egalitate să fie nu un drept unanim recunoscut, ci, mai degrabă, o victorie câștigată adesea în luptă la baionetă cu bărbați care o privesc de sus, zâmbind ironic: ”e femeie”. Oh, da! Și mai e un rol, atât de promovat, încât a devenit un model pentru zeci, sute de fete tinere și o aspirație pentru bărbați dornici de recunoaștere socială: ”femeia Louis Vuitton”, sau ”femeia obiect decorativ”, ca o pervertire tristă și consumistă a feminității și frumuseții.

Exemplele de roluri sociale nefericite pot continua. Ele se înrădăcinează în stereotipuri adânci în societatea noastră, care sunt cultivate cu nonșalanță în continuare prin educație, produse media, discursul public, inițiative și atitudini politice uluitoare, discurs religios, glume de doi bani și o lipsă totală de respect și de responsabilitate față de CELĂLALT, indiferent de gen. Premisa lor este că femeia este inferioară bărbatului, iar această inferioritate se traduce în toate formele existenței sociale a femeii și a bărbatului.

Eu sunt femeie, dar ADN-ul meu m-a făcut imună la această stereotipizare. Am mers pe drumul meu, uitându-mă însă cu atenție, distanță și uneori cu revoltă atât la bărbații cât și la femeile care cultivă, permit, dau viață acestor roluri stereotipice. Le-am luat ca provocări și ca repere ale unui drum care nu este pentru mine. Iar dacă pot să-i inspir pe alții să renunțe la aceste roluri false, care șterg umanitatea din femeie și – implicit – din bărbați, o fac cu bucurie.

Există însă o temă stereotipică ce mă revoltă mai mult decât oricare alta: maternitatea. Și spun acest lucru de pe poziția unei femei pentru care propria ei maternitate reprezintă experiența inițiatică a vieții ei, nedepășită și neegalată de nicio alta până acum.  Falsitatea cu care este tratată maternitatea în societatea noastră este dureroasă și periculoasă, iar ingredientele care compun acest stereotip ne umplu cotidianul, atât la nivel public cât și privat. Iată câteva exemple:  Imaginea generală cultivată este de pufuleț roz sau bleu-ciel, în funcție de genul bebelușului așteptat sau proaspăt născut. La nivel normativ – maternitatea este definită în mod tradițional ca datorie a femeii, în timp ce bărbatul, după un rol pasager, pleacă la treburile lui mult mai importante. La nivel profesional – imaginea stereotipică este aceea că o femeie cu copii dă un randament și mai redus decât o femeie, care oricum e mai puțin performantă decât un bărbat, deci și șansele și oportunitățile scad.

În aceste condiții, mai vorbește cineva despre dificultățile și provocările maternității? Nimeni! De ce? Mai e loc de o dezbatere serioasă printre atâtea stereotipuri? Poate să fie ceva dificil pe un norișor atât de roz și de bleu-ciel, promovat în neștire prin discursul de marketing, care ne-ar vinde cu un bebeluș haios si inocent orice nu poate vinde cu imaginea unei femei sexy? Are dreptul femeia să își pună problema dificultății și a provocărilor inerente maternității în condițiile în care societatea, familia și educația i-au trasat DATORIA de a fi mamă, iar eșecul pe aceast linie ar însemna anularea valorii ei personale? Știe ea cum să gestioneze aceste probleme câtă vreme se privește pe sine prin lentilele puse de stereotipurile sociale, iar acestea și toți cei care cred în ele – societatea, familia, colegii, prietenii – ignoră tocmai elementul de bază al existenței ei: faptul că e doar un om, adesea slăbit de oboseală și de stress, de întrebări și de trăiri noi, în fața celei mai mari provocări a vieții ei, care îi aduce și cea mai mare fericire – aceea de a fi dat viață unui alt om, nu doar la naștere, ci în fiecare secundă ce urmează venirii pe lume a copilului.

În aceste condiții, maternitatea devine din când în când și subiect de discurs politic. Nu ar fi o problemă în sine – natalitatea ca temă de politici publice este legitimă și necesară -, dar la noi este una din marile teme ale societății tratate nu prost, ci extrem de prost de clasa politică. În urmă cu aproximativ un an, în Parlament a circulat un proiect de lege privind avortul absolut aiuritor, care urmărea să oblige femeile sa discute mai întâi cu un psiholog și numai după ce obțineau această bifă puteau să se programeze pentru întrerupere de sarcină. Dramele care se întâmplă la naștere în  spitalele din România nu au fost încă pe deplin documentate – deși în ultima vreme au fost o serie de materiale jurnalistice excepționale  – și nici abordate. O lipsă mai mare de atenție au doar dramele care apar după naștere, în perioada de post-partum, în casele tinerelor familii, pe fondul unei educații precare pe tema maternității și a lipsei unei asistențe pentru mamă/ lăuză care să includă sprijinul psihologic și trainingul pentru dezvoltarea unor abilități de bază pentru perioada aceasta atât de sensibilă (de la alăptare, până la gestionarea programului bebelușului, protecția și întărirea mamei pe fondul schimbărilor hormonale și psihologice, etc). Singura instituție care are o practică riguroasă pentru perioada de post-partum în România este Biserica Ortodoxă, care obligă o femeie lăuză care intră în biserică să se supună unei slujbe care să o curețe de păcate, de parcă a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar.

În aceste condiții, în urmă cu câteva zile, șeful statului a vorbit și el despre maternitate. Din punctul de vedere al agendei prezidențiale, era un subiect nou, dar abordarea a fost una clasică.  Clișeul în care s-a simțit familiar și justificat să vorbească a fost cel al ”maternității ca datorie” față de societate, pentru a opri declinul natalității. Performanța sa personală a fost să pună acest clișeu într-o altă perspectivă stereotipică – cea rasistă, anti-țigănească, în condițiile în care femeile cărora li se adresa erau femei active, femei de afaceri, deci femei cu un succes profesional care le-a permis să depășească cel puțin una din condiționările clasice, stereotipice asociate femeii românce. Pentru cei atașați de rolurile tradiționale alocate acesteia – despre care am vorbit la începutul acestui articol – poate fi chiar un moment de vârf, în care femeia româncă primește de fapt un spor de rol social: devine o „super-femeie”, ”arma împotriva înmulțirii țiganilor”, o altă temă stereotipică ce viciază mentalul românesc.

Există momente în care, dacă vorbim, arătăm doar că suntem ”pafariști”.  Cu toții putem trece prin astfel de momente, de la orele de curs, când ne iau la întrebări profesorii, până la diverse momente din viața noastră profesională și socială. Cel mai sănătos în astfel de cazuri este să tăcem cât mai repede, să ne cerem scuze pentru că am greșit si să încercăm să corectăm greșeala.

Dacă privim maternitatea doar din perspectiva numerelor – câți nou-născuți vii/ morți înregistrează România anual și din ce etnie – avem o problemă reală la sistemul de valori și la înțelegerea profunzimii și a importanței acestui act. A îngropa importanța maternității în stereotipuri de orice fel și în indiferență înseamnă de fapt să ratăm tocmai șansele pe care aceasta ni le oferă, atât la nivel individual, cât și ca societate. O șansă unică la înnoire, înnoirea prin fiecare viață nouă care vine pe lume.

Dar această șansă există doar atâta vreme cât creăm condițiile pentru împlinirea fiecărei noi vieți la nivelul potențialului său autentic. De aceea, a vorbi de maternitate ca și cum aceasta s-ar limita la naștere e o greșeală. Maternitatea este o experiență pentru toată viața și este o responsabilitate. Adulții nu doar că aduc copii pe lume, ci le modelează viața prin tot ce fac și ce spun ei. Maternitatea poate fi împlinită atâta vreme cât noi, atât ca societate cât și ca indivizi, putem să asigurăm copiilor noștri șansa unei educații puternice, care să-i formeze ca oameni cu valori morale și încrezători în puterea și în destinul lor, fie că sunt români, romi, germani, maghiari, sau de orice altă etnie, fie că sunt săraci sau bogați, de la oraș sau de la sat.

A da viață în mod autentic înseamnă a construi vieți. Dacă oamenii politici vorbesc, gândesc și iau inițiative legate de maternitate și de natalitate pornind de la stereotipuri ca cele de mai sus, riscul trist este să dăm viață fără să putem construi vieți. Și atunci doar distrugem vieți. Merită oare?

Distribuie acest articol

84 COMENTARII

  1. Pentru politicieni nu conteaza nimic atunci cand vorbim despre cei care i-au trimis sa guverneze.
    Uita cu totii ce-au promis alegatorilor in campaniile electorale si-si vad de ale lor, servindu-ne noua in schimb vorbe goale despre tara, patriotism, datorie, austeritate, criza….
    Ipocrizie care NU construieste NIMIC.

  2. Super, bine scris :-)! Ma bucur ca ati atacat o tema spinoasa.

    O cale practicata in vest (dar inca departe de a fi ajuns la destinatie) este suportul politic al paternitatii. Responsabilitate si drepturi pentru amandoi. Daca isi ia si tatal liber, concediul de materniatate e platit mai bine. Cele 2 concedii se pot aduna, pana la varsta de cresa al celui mic. Etc.

    Eu personal cred ca aceasta cale e mai buna decat feminismul clasic.

  3. Nici societatea, nici familia si nici educatia nu le obliga pe femei sa devina mame, ci natura. Daca vreti sa va razboiti cu societatea, va razboiti degeaba, nu exista vreo lege in sensul asta, sa le oblige pe femei sa nasca, daca vreti sa va razboiti cu natura, n-aveti decat, dar veti sustine ceva contra naturii, ceea ce e ridicol.

    In rest, sunt bla-bla-uri tipic feministe, amestecate cu frustrari personale, putin rasism, putin antibasism. E foarte normal ca presedintele sa indemne femeile sa nasca, mai ales acum ca i-a ramas fata gravida, scaderea natalitatii inseamna falimentul social, cu cat mai multi platitori de taxe, cu atat mai mare bugetul. E simplu ca lumina zilei.

    • Natura nu mai obliga femeile la nimic. Desigur ca stiti, exista anticonceptionalele. Daca o femeie nu doreste sa ramana insarcinata, are diverse alternative pentru a evita o sarcina.
      Hm, ca tot e moderna discutia, BOR obliga femeile la maternitate neacceptand anticonceptionalele sau avortul. In rest, nici o obligatie pentru femei, doar propria ratiune.

      Ce ma intriga pe mine este delasarea barbatilor. Nu prea isi mai pretuiesc copii, sunt neglijenti cu ei. Cei care nu au copii, nici macar nu si-i doresc. Abia spre 40-45 de ani se mai gandesc si la copii, dar nostalgic, fara a face nimic in acest sens.
      E adevarat ca incepi sa iti pretuiesti copii abia dupa ce ii ai, dupa ce ii naste femeia si mai cresc putin.

      Femeile aleg pentru sine. Da, in societatea moderna cupurile supravietuiesc putin. O femeie care se decide sa aduca pe lume copii trebuie sa ia in calcul si varianta ca va ramane singura.
      Societatea din Ro nu protejeaza familia si copii ca in societatile civilizate unde copii si fost navasta iau aproape tot venitul unui barbat. Mai bine raman langa familie si copii decat sa plece cu alte femei (cel putin asa imi povestea un colaborator italian).

      • Stefan, barbatii sunt niste copii batrani pana cand devin tati. Femeile devin mature mult mai repede.

        Probabil ca toata industria asta de anticonceptionale, practica avortului, feminismul exagerat, confortul din ce in ce mai raspandit, televiziunea, internetul, vor conduce toate inspre o scadere a populatiei, ceea ce ar fi inspre beneficiul planetei. Se numeste autoreglare.

      • Pai, nu, tocmai de aia trebuie sa facem multi copii, ca sa avem sanse mai mari sa existe cativa fraieri care sa ne plateasca si noua pensiile.

    • Normal e ca Presedintele sa indemne familiile, nu femeile, sa faca copii. Ca nu ii facem singure, OK? Si daca vrea Domnia Sa spor natural crescator si copii cu viitor, sa se puna pe treaba impreuna cu ceilalti alesi si sa asigure stabilitatea politica, economica si sociala care sa incurajeze oamenii in directia asta. Altfel, in tristetea asta de tara, ii inteleg de ce nu le vine.

      Si ca sa nu uit: Domnule Popescu, dumneata habar n-ai ce-i ala feminism. Pune si tu mana pe-o carte si vezi cu ce se mananca inainte sa te faci de ras in public.

      • Cum sa nu stiu, domnisoara Laura, e exact ce faceti dumneavoastra aici, abordari superioare, persoana a doua, jigniri gratuite…Sunteti exemplul perfect de feminism deviationist!

        • dumneata = pronume personal de polite, per. a II-a, singular, se foloseste atunci cand este vorba de o persoana mai apropiata (ex. un prieten mai varstnic, o ruda etc.)

          dumneavoastra = pronume personal de politete, persoana a II-a; se foloseste atat la singular, in dialogul cu o persoana care nu este apropiata, dar si la plural, in fata unui grup.

          Asa ca, stimate domn, mai puneti dumneavoastra mana pe cartea de gramatica, mai studiati si problema feminismului si va invit sa lasati misoginismul la o parte. Nu uitati ca o femeie v-a dat viata si v-a adus la varsta adulta!

          • Buhuhu, ce lectii de gramatica primesc, si gratuite pe deasupra!

            Daca citeati cu atentie ati fi observat ca nu a folosit formula „dumneata” ci TU. As fi acceptat-o doar cu o singura conditie, sa ne fi tras de bracinare reciproc, sau, ma rog, fiecare de ce-avem.

    • Ura asta impotriva feminismului este de neinteles intr-o societate care se crede liberala si democratica. Feminismul este plural in versiunile sale, dar ideea ca femeile nu ar trebui sa fie tratate in mod discriminator doar ca s-au nascut cu un uter, este generala. De ce e atat de greu de inteles ca o societate liberala nu poate fi decat feminista? De ce are feminismul reputatie rea in Romania? As sugera ca este tocmai pentru ca, asa cum arata autoarea in mod clar, ataca anumite stereotipuri. As adauga faptul ca discursul feminist ataca si un sistem de privilegii economice, sociale si culturale la care femeile au acces redus. Daca ne-am opri putin si am reflecta, am realiza ca feminismul nu reprezinta o moda, un bla-bla, o exagerare – cum sugereaza cativa dintre comentatori – ci o necesitate intr-o societate in care egalitatea in drepturi este una din valorile principale.

      • Nu cred ca uraste cineva feminismul, sau mai bine zis, daca e cineva care sa urasca feminismul, atunci acel om este ori habotnic, ori redus.

        Pe de o parte exista un soi de feminism fundamentalist, prost inteles, de parada, iar in cealalta parte, exista doar masculi iritati care vor sa faca misto de vreo militanta prea exagerata.

        Nu cred ca exista vreun om rational care sa nu sustina egalitatea in drepturi, a femeii fata de barbat.

      • Feminismul este ideea ca putem sa facem ambele sexe egale concentrandu-ne pe problemele unui singur sex. Cam la asta se reduce. Exista deja egalitate in drepturi. Femeile au aceleasi drepturi ca si barbati, ba uneori chiar mai multe. Sa nu uitam de faptul ca femeile obtin pedepse mai mici pentru infractiuni similare. De asemenea, ele au intaietate in ceea ce priveste custodia copilului in caz de divort. Si ar mai fi cateva avantaje evidente in aceasta societate dominata de „mascultii feroce”. Ideea de baza ramane ca ambele sexe au probleme ce necesita solutii, nu doar femeile. Sa ca concentrezi doar pe problemele unora si sa neglijezi problemele celorlalti este de o idiotenie crasa. De aceea, feminismul este o ideologie expirata in ziua de azi.

  4. Nu inteleg ce vrei de fapt … Sunt injurate femeile la volan ? Statistica ne arata ca ele conduc destul de prost. Vrei sa explici ca sunt prinse in mrejele celor 40 de saptamani de sarcina ? Nu e o obligatie. Chestuunile feministe nu prea tin, suntem o tara misogina, lucru demonstrat. Incearca daca tot vrei sa scrii ceva, sa o faci cu cap si coada ( a se citi cu scop). In rest, numai de bine !

  5. Domnul Basescu afirma cu un an sau doi in urma ca el isi sfatuieste fiicele sa nu se marite pina la 30 de ani. Acum a dat-o la-ntors… Deci nu va mai luati dupa ce spune domnia sa ca le mai schimba din mers… (ca la referendum: ba mereti la vot, ba statz’ acasa)

    Dar nu asta e problema. Autoarea acestui articol citi copii are, daca imi permit sa intreb?
    A trecut vreodata prin durerile facerii sa vada cum e? Pentru ca apoi sa publice articole despre acest subiect?

    Cum scria cineva pe un forum: protejam casatoriile impotriva naturii iar cind vine vorba de un lucru perfect normal si natural, adica de facut prunci, incepem sa ne intrebam daca nu mai bine fara, adicatelea daca nu mai bine.. ce???… ha? pai are dreptate presedintele de data asta. Faceti si dvs doamna Marinescu un calcul si veti vedea unde va fi tarisoara noastra muma in 50 de ani. Si nu numai asta. Mergeti la plimbare printr-un sat sau printr-un oras de provincie sa vedeti cita tristete este, cite familii imbatrinite, case pustii, terenuri nelucrate, cladiri de fabrici in paragina, dar mai ales familii si cupluri tinere care duc o viata fada si plictisitoare, tocmai pentru ca nu au descoperit acest miracol. Iar dvs, prin astfel de articole, nu faceti decit sa speriati si mai mult femeile.

    Cind eram mic, pe valea unde am crescut, eram vreo douazeci de copii. Acuma stiti citi sint? Cinci , madame!

    Da, sa faca femeile copii ! Pentru ca nu este implinire si bucurie mai mare decit asta in viata noastra scurta. E valabil si pentru barbati, ca nu numai femeia face copilul. Dar poate se va ajunge si la asta. Poate se va ajunge la ziua cind il vom comanda online, tehnic e posibil deja. Pai de ce nu, la o adica?

    Mai lasati lumea in pace cu consumerismul si cu feminismul de import! Si mai lasati in pace Biserica Ortodoxa, nu va obliga nimeni sa intrati in biserica sa va faca popa slujba daca nu doriti!

    Lasati femeile in pace sa faca copii, e perfect natural si normal dar mai presus de toate e minunat.

    Sint tata a doi copii si sper sa facem mai multi…

    • George, se pare ca nu ai inteles prea mult din articol. La hel si Hadrian. E normal sa fiti asa detasati pt ca nu sunteti femei. Da, nimeni nu a contestat cat de minunat este sa fi parinte. O stim aroape toti de aici care avem copii. Ceea ce autoarea a incercat sa explice aici este stereotiul cu care se confrunta o femeie care locuieste in Romania si devine mama. Da, binenteles ca ea decide pe sine insusi darar fi minunat ca mentalitatea sa se schimbe. Programe sociale de educatie a tinerelor familii ar fi de real interes de exemplu. Locuiesc in SUA si vad detasat si mai obiectiv multe lucruri care se intampla acolo si vad aici un alt sistem, si o alta sansa a mamei in societate. Va mai dura ani de zile ca lucrurile sa se schimbe si femei cu educatie si mintea deschisa cum e autoarea. Exemplu bun este si numarul si sexul celor care au facut comentarii. Tot barbatii sar in sus….oare voi cat de implicati ati fost cat copii au fost mici? Cat de mult ati inteleso pe ea sitemeriile prin care trece.Spunea cineva in primul comentariu ca nu societatea poate influenta femeia. eu zic ca o influenteaza fff mult si deaccea natalitatea e cum e

      • Dar inainte de a cere femeilor sa faca copii bazandu-ne pe singurul argument ca „este un lucru minunat” nu ar trebui inainte sa ne asiguram ca avem o oaresce dezvoltare economica si mai ales stabilitate?
        Cand lucrurile merg tot mai prost si cand de ceva vreme sa pune o presiune tot mai mare pe cele care fac copii si sunt in concediu maternal (presiuni care se refera la pierderea locului de munca) e mai greu sa vii cu ingrijorari ca nu avem putini copii.
        Avem putini copii saraci sau cum?? Asta ne trebuie?
        Mi se pare firesc ca o familie sa se gandeasca de doua ori inainte de a decide sa faca un copil. DIncolo de miraj mai trebuie si sa ai ce sa ii pui pe masa si mai ales sa iti permiti sa ii oferi o educatie si un anumit stil de viata.
        Lumea incepe sa fie mai educata/informata si sa isi doreasca pentru viitorul copil ceva mai mult decat o paine goala.

  6. Femeia a dovedit cǎ, in extremis, poate fi un „tatǎ bun”, care pleacǎ la uzinǎ, arǎ ogorul sau conduce misiuni spaţiale. Deocamdatǎ însǎ, cu tot progresul uimitor al ştiinţei, bǎrbatul nu a dovedit cǎ poate fi o „mamǎ bunǎ”, nu numai pentru cǎ este lipsit de datele fiziologice necesare maternitǎţii, ci şi pentru cǎ, undeva, în straturile profunde ale subconştientul, recunoaşte ca a fi o mamǎ bunǎ n-a fost niciodatǎ de naturǎ sǎ ofere în mod nemijlocit un statut social prestigios pentru subiectul în cauzǎ, ba dimpotrivǎ.
    Vom asista oare la o nouǎ rǎsturnare a scǎrii de valori, în care sentimentul şi, de ce nu, misiunea maternitǎţii sǎ fie mai rare şi implicit mai preţioase decât performanţa socialǎ şi chiar decât cea ştiinţificǎ?
    Dacǎ lucrurile vor evolua pe coordonatele deja vizibile în ţǎrile avansate, unde fetele îi întrec pe băieţi la şcoală şi au atins procentul de 57% în universităţi, inclusiv la matematică şi inginerie, e foarte posibil ca, în secolul urmǎtor, sǎ fie mai uşor de aflat o savantǎ de succes decât o mamǎ de succes.

    • Stimabila Margrethe,

      1. nu mai povestiti baliverne. In ce scoala de inginerie ati numarat dvs uimitorul procent de 57% fete??

      2. Identific o fractura de tip logic in comentariul dvs. Sa stiti ca o mama nu poate fi un tata si nici un tata nu poate fi o mama. Bunicul nu poate fi bunica si nici bunica nu poate fi bunic.
      Fiecare are rolul lui intr-o familie, in timp ce femeia da tita la bebelus tatal se duce si taie lemne ca sa le fie cald tuturor. Invers e imposibil. Punct.

      3. Atita timp cit femeia „alege” sa nu faca copii din varii motive avem o problema. E ca si cind ai „alege” sa nu mai vezi cu un ochi sau sa nu mai auzi cu o ureche.

      4. De ce nu se publica articole despre ce fain e sa ai prunci? Sau despre cum percep situatia asta parintii cu 3-4-5-6 copii ? De ce mereu aceleasi discutii aiurea daca sa facem un copil sau deloc, daca nu cumva doi sint prea multi si daca nu cumva o sa rida lumea pe strada de femeia cu 3 sau 4 bebei?? De ce incercati sa acreditati ideea ca a avea copii e greu, umilitor si costisitor? Oare de ce ?

      • 3. Copii nu sunt o extensie a corpului femeii ci persoane de sine statatoare fata de care noi, parintii, avem responsabilitati. Comparatia dumneavoastra cu ochii, urechile sau alte organe este foarte deplasata.

        4. dar este greu sa ai copii, umilitor si costisitor.
        Nasterea in Ro este umilitoare si costisitoare si chiar grea (nu mai caut link-uri cu exemple ale umilintei si spagilor si a femeilor ramase cu probleme dupa nastere. cred ca vom gasi iar un exemplu saptamana asta). Inscrierea la cresa, gradinitia, scoala este grea, umilitoare si costisitoare. Intretinerea copiilor in scoala, transportul, naveta. Nu mai zic tratamentele din spitalele de copii. Gasirea unui loc de munca in Ro este grea, umilitoare si costisitoare. Plecarea copiilor la cules de capsuni in Ro este grea, umilitoare si costisitoare.

        Nici nu este de mirare ca au ajuns copii un lux! Noi, cetatenii Ro nu mai dorim copii nostri sa fie tratati ca niste „marfuri”. Dorim mai mult respect pentru noi, dar mai ales pentru copiii nostri!

      • Multora le este prea usor sa vorbeasca de corpul si timpul femeilor. Suntem in secolul 21, unde ar fi cazul sa depasim argumentele astea despre natura si despre maternitate ca destin sau datorie. Am acumulat destula stiinta si am luptat destule decenii ca sa publicam articole critice despre rolurile traditionale pe care o societate regresiva le atribuie femeilor. Autoarea are mare dreptate cand vorbeste despre contrangerile sociale, economice si psihologice pe care femeile le intalnesc in Romania.

        Sunt femeie, doctor in stiinte, cu o cariera stiintifica internationala in ascensiune, casatorita de 7 ani si foarte fericita cu sotul meu, trecuta de varsta prima a fertilitatii si nu am nici cea mai mica intentie de a avea un copil. Sotul meu aproba aceasta decizie, pe care am luat-o impreuna. Doresc sa continui sa ma dezvolt ca intelectual si sa contribui la domeniul in care lucrez la nivel international. Doresc si sa imi traiesc viata personala in mod liber, fara sa suport costurile pe care le aduce un copil. Si cred ca, in calitatea mea de cetatean al unei tari democratice si liberale, am acest drept de a face ce doresc cu corpul si viata mea privata. De aceea nici dumneata, nici Basescu, nimeni nu imi poate atribui mie vreo vina ca nu am copii.

        De ce oare uitam ca suntem liberali cand vine vorba de corpul femeii? De ce oare ele nu au dreptul sa dispuna de propriul lor corp fara a li se imputa tot felul de vicii si de esecuri, fara a fi moralizate ad infinitum? De ce tot aducem aceste argumente despre natura asta mitologica? Folosim medicina in tot felul de moduri impotriva naturii, pentru a ne prelungi viata si a o imbunatatii. De ce ar fi contraceptia o exceptie?

        Datoria statului este de a oferi suficiente resurse pentru a permite femeilor ce cu adevarat isi doresc copii sa sustina efortul econimic pe care maternitatea il implica. Iar asta se aplica tuturor femeilor, indiferent de etnie. Dimensiunea rasista a comentariului lui Basescu, care este extraordinar de ingrijoratoare, mai ales in conditiile in care Europa de Est inca mai steriliza fortat femei rome chiar si dupa 1989.

        Asadar, sa ne aducem aminte ca, daca cu adevarat credem intr-o societate liberala si democratica, trebuie sa acceptam ca ceea ce femeile fac cu propriul lor corp, este treaba lor in mod exclusiv.

        • Dar nici dumneavoastra nu puteti avea pretentia de a generaliza optiunea dumneavoastra la nivelul intregii populatii. Sigur ca aveti acest drept, nimeni nu vi-l ia, dar ganditi-va ce s-ar intampla daca toate femeile din lumea asta ar dori sa-si traisca viata fara sa fie deranjate de scancetul vreunui copil. Ar disparea rasa superioara . Poate nici n-ar fi rau pentru biata planeta.

        • Tocmai vream sa mai adaug un comentariu si iata ca mi-ati oferit o ocazie deosebita.

          Faceti parte exact din categoria la care ma refer, anume de oameni care au bani si posibilitati sa faca copii dar „decid sa nu faca”. Unele doamne se trezesc totusi pe la 37 de ani ca urmeaza sa devina sterpe si se grabesc atunci repede sa dea nastere unui urmas.. ceea ce e iarasi aiurea, deoarece diferenta de virsta parinte/copil e f importanta dpdv psihologic pt relatia lor.

          Cunosc nenumarate astfel de cupluri, inclusiv care detin o casa proprie cu curte , cu profesii banoase etc Mi-e mila de viata lor lipsita de sare si piper, plictisitoare..

          „Decizia” de a nu avea copii, stimabila doamna dr., este una impotriva firii, din acest motiv comparatia mea cu urechea.

          In aceasta societate asa zis „liberala” omul modern devine unul trufas care se departeaza de Dumnezeu ca si de Natura. El crede ca nu mai moare. Problema e un pic mai complicata.

          Ni se inoculeaza permanent ideea ca trebuie sa traim clipa si ca toate aceste timpenii impotriva naturii si firii MUSAI sa fie acceptate. Daca nu le accepti esti antidemocratic, esti un dusman al sistemului, esti un extremist, esti intr-un cuvint un om rau.

          Sint perfect de acord ca in Romania economia merge prost si ca nu sint bani.

          Dar nu aceasta este CAUZA PRINCIPALA pt care nu se fac copii. Cauza principala este egoismul femeilor si barbatilor care prefera sa stea pe Facebook pina noaptea la 3 sau sa doarma duminica pina la 12. Acest egoism, aceste „idei novatoare” despre traiul „modern” sint acreditate in mod constant si periculos prin aceste dezbateri si articole.

          Pe noi ne-a invatat la scoala ca fiecare trebuie sa lase ceva in urma trecerii prin aceasta viata. Unii ca dvs, mai destepti, proiecteaza un pod sau altceva mai de soi, altii lasa lumii o opera de arta, unii devin presedinti sau regi.

          Dar cei mai multi dintre noi, 99%, pot sa lase in urma unul sau mai multi urmasi. E la indemina oricui si e un lucru minunat care da SENS vietii.

          Conform cu ideile dvs liberale, progresiste si nociv-feministe vom avea peste 50 de ani proiectare cu vinzare de bebelusi la comanda, pe ebay. Repet ca tehnic este posibil.
          Femeia nu e barbat si nici nu trebuie sa incerce sa devina. Femeia si barbatul se completeaza reciproc, impreuna formeaza un tot unitar, de dorit sa se iubeasca si sa se respecte si atunci totul e ok, lasati teoriile nefiresti in pace…

          E o minciuna gogonata ca femeile ar fi discriminate, ma refer la exemplul deplasat cu scoala de inginerie. Cind am facut eu Politehnica erau vreo 5 fete din 80 de studenti in toata seria. Femeile pur si simplu nu se simt atrase de domenii cu suruburi, piulite si solicitari la torsiune.
          Astfel de exemple puerile sint folosite pentru a justifica „egalitatea” femeii cu barbatul in decizia de a nu face copii.

          Merci pentru rabdarea de a fi citit tot,

          • @George Calamar: Nu e treaba ta ce decide alt individ al societatii sa faca cu viata lui. E irelevant ce consideri tu natural sau in conformitate cu firea. E parerea ta personala. Nu trebuie nimeni sa ii spuna altcuiva cum sa isi traiasca viata. Poate tie un copil iti da sens vietii, insa nu e o reteta general valabila. Altii sunt in stare sa culeaga impliniri si din alte activitati decat cele reproductive. Nu e datoria femeii din Romania sa iti faca tie pe plac.
            Asa ca nu mai incerca sa faci sa para ca si cum e vreun pacat sa nu te reproduci pentru ca nu e asa. Sau mai bine spus, nu mai e asa.
            De-abia astept vreo inventie sa poata si barbatii sa poarte copil sa vedem cum vom lua si noi decizia de a purta 9 luni o sarcina. Chiar as fi curios atunci cati s-ar mai gasi sa dea lectii de viata altora.
            Ai gasit o solutie pentru fericirea in viata…chiar ma bucur pentru tine. Dar sa nu mai faci vreodata greseala sa crezi ca se poate aplica tuturor membrilor societatii. Ramane de datoria fiecaruia sa isi gaseasca propriul drum spre fericire. Si pentru unii, a avea un copil nu face parte din drumul ala. Respecta-le decizia.

          • Imi permit sa iau apararea doamnei. Stimate domn, nu trebuie sa va fie mila de astfel de cupluri. Singura mila pe care ar trebui sa o oferim in viata este mila pentru noi insine. Fiecare are dreptul de a alege pentru sine.

            Sincer, si eu am cautat un timp mai indelungat o partenera care sa fie mama copiilor mei. Si este normal, sunt un perfectionist si un responsabil. Nu alege la nimereala.

            Ce vorbiti dumneavoastra despre tinerete? Ati avut casa de la parintii dumneavoastra, seviciul a mers struna si v-ati permis sa faceti copii de tanar? Stimate domn, nu se intampla in toate cazurile! Trebuie sa mai si muncim pentru banii de nunta, pentru casa de dupa, pentru intretinerea noastra si a copilului/.
            Desigur, as fi putut si eu sa intind un cort de plastic sub gardul casei dumneavoastra (sau a blocului) si sa fac copii la 16 ani. Apoi sa o scot pe concubina si copii la cersit pe strada mare.

            Chiar ar trebui sa va tineti mila pentru dumneavoastra si sa va retineti tendinta de a controla si mai ales judeca viata si alegerile altora. Femeile si cuplurile nu sunt masini de facut copii la productie. Si da, avem si noi dreptul ca adulti sa dormim duminica dimineata pana tarziu si sa lenevim in pat, dar asta nu inseamna ca ne neglijam copii.

      • 1. Nu stiu unde a gasit Margrethe procentajul, insa probabil se refera la Tarile Nordice sau Coreea de Sud. As face o comparatie intre nivelul de trai din Romania si cel de-acolo, dar mi-e ca iti uzezi prea tare tonul condescendent si nu-ti mai ramane pentru alte comentarii in care sa pui femeile in banca lor.

        2. Traiesti in secolul paispe

        3. Deci a nu face un copil e mai nou un handicap, sau ce? Numai prin asta se pot realiza femeile, daca nu face copii sunt lipsite de valoare? Imi pare sincer rau pentru toate femeile din viata ta.

        4. Pentru ca in Romania la momentul asta e naspa sa ai prunci. Fain o fi pentru tine, daca intorci banii cu lopata si-ti permiti, si daca nu stai tu personal cu burta la gura 9 luni, doar ca sa fii tratat ca ultimul jeg in maternitate. Daca esti ceva stab, te-as invita pe tine sa preiei misiunea de a salva Romania prin masuri reproductive, dar dupa ce ti-am citit comentariile de pe-aici, mai bine nu.

    • Da, margrethe, asa e, ne indreptam cu pasi repezi inspre matriarhat, unde barbatii vor fi pusi la colt de femei, timp de sute de ani. In acesti timp, datorita faptului ca femeile vor fi terbil de misandre, va apărea o miscare numita bărbătism care va lupta pentru drepturile bărbaţilor, chestie care va duce in final, înspre o societate patriarhală. Şi tot aşa…

  7. Este absurd ca o simpla declaratie ocazionala a sefului statului sa creeze atata valva.
    Presedintele a facut 2 afirmatii, adevaratae: ca natalitatea in Romania e mica si astfel in 2030 tara va fi Rromania si ca femeile de etnie „roma” nasc 5-6 copii.
    Unde vedeti aici rasismul?In plus, a fi mama nu inseamna sa nu fii femeie de succes. Avem exemplul actual al Angelinei Jolie sau a Victoriei Beckham.
    Dar o putem aminti pe imparateasa Maria Tereza, care a avut nu mai putin de 12 copii si in timpul domniei careia Imperiul Austro-Ungar a avut o dezvoltare fara precedent.
    Regina Elisabeta a II-a a Angliei a nascut 4 copii…

    • Maria cam aberezi…. Exemplele tale sunt persoane cunoscute mondial si care au bani suficienti pentru a angaja o multitudine de bone si sa creasca mai multi copii. Nu prea cred eu ca cele doua femei menionate de tine isi cresc singure copiii. Sa nu mai vorbim de celalalte doua exemple, Maria Tereza si regina Elisabeta.Altfel este situatia in cazul romancelor. Daca nu esti vedeta sau nu ai un stat social foarte bun nu ai cum sa cresti 5-6 copii. Nu este realist. Din salarii mizerabile de 800-900 lei nu o sa devii niciodata femeie de succes. O sa devii o mama frustrata asa cum sunt cele mai multe femei. Daca le vezi pe strada cum isi plimba plodurile o sa iti dai seama. Si daca ai un job bun inseamna automat ca nu ai timp de copiii tai. La un salar de peste 1000 de euro este necesar sa ramai peste program si asa mai departe.
      Problema noastra este ca fiecare femeie vrea sa fie o femeie de succes. Trend care la noi in tara a prins foarte mult teren in ultima vreme. Si pana la urma nu fac mai nimic decat workshopuri care nu sunt bune de nimic :)))) Apropo sunt femeie, dar sunt si „misogina” un pic, deoarece vad aceste specimene printre prietenele mele si nu numai, si ma cam enerveaza.
      E vai de capul nostru!
      Peace

    • Traian Basescu se face purtatorul de cuvant al unei „elite” retrograde, nationaliste si cel putin eugenice, daqca nu explicit rasista. Iata ce spune, in ultimul numar al revistei „Viata medicala”, prof. dr. Burlea, presedintele Societatii Romane de Pediatrie: „Ideea este că natalitatea, aşa scăzută cum este ea, nu se realizează pe seama păturilor sociale favorizate ale populaţiei, ci pe populaţiile cele mai sărace, cu diverse probleme, inclusiv psihice, care fac şi câte zece copii. Pe de altă parte, oamenii inteligenţi, cu un genom pozitiv, aleargă după bani, după carieră şi fac copii puţini”.

  8. Nu stiu daca exemplele alese sunt chiar cele mai edificatoare pentru cetatenele Romaniei anului de gratie 2013. Totodata, a fi mama, pur si simplu, nu este acelasi lucru cu a fi o mama de succes.
    Se poate spune, oare, ca Maria Tereza a fost o mama de succes? Poate. Dar scrisorile sale catre Marie-Antoinette („Madame, ma chere fille”) ne indeamna la unele rezerve. In fine…
    Din pura pedanterie, mai fac o mica observatie: Maria Tereza a domnit pana prin 1780. Despre Imperiul Austro-Ungar nu se prea poate vorbi mai devreme de 1867.

  9. Sunt si eu parinte, am o fetita. Din pacate, mai traiesc si in Romania, ceea ce complica foarte mult lucrurile. Dupa ce am nascut, era sa fiu data afara, iar familia sa fie sustinuta din veniturile sotului, mult mai mici decat ale mele. M-am razboit si eu sistemul, am fost mama pe cat mai putut mai bine, poate nu cea mai buna, pentru ca timpul petrecut alaturi de copil a fost si este destul de mic. Am trei joburi in prezent, doua de zi si unul colaborare de noapte, asa ca nu imi mai ramane mult de stat altauri de fetita. Incerc sa recuperez cat pot in putinele ore pe zi si asta nu mi se pare in regula. Nu astept sa mi se dea nimic de pomana, dar nici bataie de joc nu accept sa fiu.Si cam asta e in tara asta. Toata lumea vrea copii, dar ma intreb in sarcina cui raman ei de fapt? Eu nu indrum la facut copii. Ei sunt viata mea, imi plac enorm dinainte sa fi avut eu, dar nu cred ca este locul potrivit pentru ei aici. Sunt multe de scris, iar eu nu am timpul necesar. Ziua buna tuturor si capul sus! Daca vrei, poti orice, trebuie insa sa iti asumi si consecintele!

  10. Ca femeie care am facut o scoala si am o meserie serioasa, nu consider ca a presta cu buricul constituie un exemplu de femeie de succes. Asa, toate c***ele care isi iau masina rosie sunt femei de succes, nu?
    Maria Tereza si Elisabeta a 2a aveau o armata de doici si de bone. Problema maternitatii nu e sa duci copilul 9 luni, ci gramada de lucruri conexe, ca de ex, ca in alea 9 luni trebuie sa muncesti fizic (cel putin sa te deplasezi la serviciu), dupa care alimentezi oracaitoarea la 2 ore (ceea ce in cazul lor faceau doicile), sa strangi dupa oracaitoare odata ce creste mai mare, etc.
    Sunt absolut convinsa ca daca s-ar oferi facilitati ca femeile sa poata munci in tihna (in acelasi regim ca barbatii, nu trezite la 2 ore si nu sa ajunga acasa si sa fie luate de proaspete de copii), mult mai multe ar fi dispuse sa faca copii.
    Dar de fapt problema misoginismului romanesc e ca barbatii vor sa tinem si casa, sa fim si destepte, sa ne mai si bata cand vin beti, sa ne ocupam si de copii si se mai si plang ca ne tin pe masa casa.

  11. Angelina Jolie, Victoria Beckham, Maria Tereza si Elisabeta a II-a a Angliei au avut si au in continuare situatii materiale incomparabile cu cele ale romancelor de rand. E usor sa faci copii cand n-ai grija zilei de maine.

    Traim intr-o tara misogina si n-are rost sa protesteze ‘mnealor damele pentru ca oricum n-o sa se schimbe nimic? E usor sa comentezi cand continutul pantalonilor te face imun la retorica misogina. E jenant sa confunzi feminismul cu sabotarea societatii si lupta contra naturii. Impulsurile naturale si instinctele reproductive sunt termeni care se aplica femelelor, nu femeilor. Diferenta, pentru cine nu s-a prins, este ca omu’ nu-i animal. Cine se simte, treaba lui.

    Indemnul Domnului Presedinte se adreseaza femeilor, nu familiilor. Ca sa vezi.

    Si apropos, pentru domnii de pe-aici care isi dau cu parerea referitor la o experienta pe care n-o vor cunoaste niciodata direct: messieurs, daca barbatii ar fi capabili de sarcina, anticonceptionalele ar fi moca in farmacii, si in diverse arome.

  12. De ce sa nu vorbim si despre rolul relativ lipsit de importanta pe care aceleasi sabloane sociale il acorda tatalui in cresterea si educarea copiilor. Daca li s-ar acorda mai mult credit poate s-ar implica mai mult, usurand astfel munca femeii. Iar cei care se implica deja ar avea parte de bucuria recunoasterii in loc de o frustrare. Nu cred ca asteapta nimeni sa primeasca vreo medalie atunci cand aduce pe lume un copil. Dar nici sa fie discriminat din acest motiv.
    Daca punem problema natalitatii asa, ca pe un razboi femei contra barbati nu cred va se va ajunge vreodata la o solutie multumitoare pentru niciuna dintre parti. Oamenii fac copii atunci cand se iubesc, nu cand se cearta.

  13. Inteleg pe deplin amaruiul din tonul articolului dvs, si subscriu.
    Chiar nu stiu ce mama dracului tot vrea societatea asta romaneasca de la femei, ca in ultima vreme se bate apa in piua ingrozitor pe tema maternitatii si mai ales se pune presiune pe bietele femei romance, ca nu vor ale dracului sa faca copii.
    E foarte trista aceasta ingerinta mizerabila in viata atit de intima a individului, mai ales in aceste timpuri moderne cind speram ca s-a mai terminat cu apucaturile astea de controlor in tramvai sau sef de scara blocului. Majoritatea oamenilor maturi de astazi suntem rezultatul (intr-o mai mare sau mai mica masura) unor politici de stat aberante in domeniul asta, si macar din respect pt tragedia nationala care a insemnat asta (milioane de avorturi si vieti chinuite) poate ar trebui sa avem un mai mare respect pentru alegerea personala a fiecarui individ.
    Nu mai spun cita amaraciune nasc indemnurile astea timpite in sufletul celor care nu au copii, poate pentru ca nu pot efectiv, sau nu isi permit asta inca. Ce sa faci, sa iti repudiezi sotul sau sotia infertila? Sa ii dai in cap pt ca nu se descopera o cauza anume biologica? Ce te faci daca pur si simplu nu iti permiti inca, nu ai o casa a ta, nu ai un venit sigur, traiesti de pe azi pe miine si muncesti minim 10 ore pe zi, de multe ori si in weekend? Ce te faci daca chiar nu poti conta pe sprijinul nimanui?
    Ce te faci daca nu ai o relatie sau daca partenerul tau nu vrea sa se implice in directia facerii (si mai ales cresterii pe veo 25 de ani) a unui copil?
    Evident, desteptii de serviciu au raspunsuri pentru toate. Ei pot orice oricind oricum. Cel mai reusit lucru pe care il pot ei e sa le frece ridichea celorlalti ori de cite ori au ocazia.
    Din fericire, nu sunt in nici una din situatiile de mai sus, dar am fost multa vreme si pot sa ii inteleg si pe cei care refuza sau mai amina acest important moment in viata lor.
    Celor care nu mai pot de sfaturi de pe margine, pot sa le spun doar sa si le pastreze pentru ei, pentru ca pur si simplu nu folosesc la nimic, doar ii agaseaza cumplit pe nefericitii care trebuie sa le suporte stoic tiradele.
    Si din nefericire, si dl presedinte a facut un gest foarte urit cu declaratia lui la adresa femeilor romance, indemnate sa puiasca fara noima precum tigancile. E jignitor, din o mie de puncte de vedere, dar nu isi are rostul sa mai argumentez. Lasati-l in pace, s-a simtit destept pentru moment, ca il face fiica-sa bunic. E un instinct egoist pe care il au toti bunicii, dar dincolo de asta, trebuia sa isi aduca aminte ca este presedinte, da, si pt aia care pot, si pentru aia care nu pot, sau nu vor sau nu inca.

  14. Titlul m-a determinat sa citesc articolul. Desi am avut mai multe momente in care am vrut sa renunt, curiozitatea si o speranta prosteasca m-au determinat sa citesc in continuare. Am fost total dezamagit de faptul ca spiritul articolului a fost de lamentare si deplangere a conditiei femeilor din tara. Dezamagirea a fost asa de mare incat m-am hotarati sa scriu aceste randuri.
    Nu incerc sa dovedesc ca ceea ce a fost prezentat in articol este adevarat sau nu, dar afirm cu tarie ca titlul nu are nici o legatura cu articolul. Ma astepat sa vad o analiza a situatiei natalitatii din Romania si am gasit un discurs fara continut (tipic pentru un politician) in care ideea de baza este „fetelor sa ne unim si sa plangem una pe umarul alteia, apoi sa mergem acasa si sa o luam de la inceput”. Super femeia a fost tratata doar tangential si nu prea cred ca se regaseste in tipologia de robot de bucatarie, sac de box… poate doar ca sofer de incasat injurii (am vazut si femei la volan care au imprumutat limbajul masculin chiar daca au unele lipsuri).
    Ma asteptam sa spuneti ca un copil este o implinire pentru o familie, cu o conditie: copilul trebuie sa fie reusit. Aici intervine implicarea parintilor (mama si tata). Sunt idioti cei care incearca sa spuna ca este suficient un parinte pentru cresterea unui copil. PRIMA LECTIE CARE TREBUIE INVATATA DE O FAMILIE ESTE CA DACA VREI SA CRESTI UN COPIL REUSIT TREBUIE SA LUPTI SI SA INVINGI SISTEMUL SOCIAL DIN ROMANIA. Si iti trebuie multa putere ca sa faci lucrul acesta. Asa de multa putere incat multi renunta de la primul copil, iar altii nu au curajul nici macar sa-l nasca pe primul. Vorbesc aici de femeile la care ati facut referire in titlu.
    Prima lupta o dai cu sistemul medical. Si asta inca din timpul perioadei de maternitate. Medicii/asistentele/infirmierele sunt iIn general o casta unde functioneaza legea spagii si nesimtirii. Mai rau este ca mai nou nu prea isi mai fac treaba, desi si-au primit dreptul. Analizele din perioada de maternitate m-au costat cam 2000 de euro. Dupa nastere am fost internati cu copilul (4 luni) la pediatrie, prezenta parintelui era obligatorie dar nu prea avea pat unde sa doarma. Am facut de garda pe rand in spital, o perioada epuizanta in care trebuia sa mergem si la munca (am avut noroc si cu soacra pensionara). Asistentele veneau doar cand colectau spaga pe urma mergeau la somn, ele aveau pat. Sper ca nu mai este nimeni atat de credul incat sa creada ca munceste cineva in spital in tura de noapte. In medie, cotizez la sistemul sanitar cam 250 lei/luna/copil (spaga medic+medicamente+analize).
    A doua lupta este cu sistemul de invatamant. Nu am vazut oameni mai plangaciosi decat dascalii. Cred ca le e frica sa nu ii puna cineva la munca. Desi parintii muncesc pana la 5+, programul copiilor se termina la 12. Sistemul nu isi pune problema ce fac copii pina vin parintii acasa. Nu vorbesc ca la scoala nu se face educatie, profesorii sunt lipsiti de responsabilitate, iar parintii sunt legati la maini si nu pot schimba un educator, chiar daca acesta este un dobitoc cu diploma. Ceilalti, care au ceva minte, incearca doar sa iti ia copilul la pregatire. Cotizatia la sistemul de invatamint poate varia foarte mult. Eu pun o medie de 400 lei/luna/copil (cadouri dascali/fond scoala/pregatiri) si asta in conditiile in care imi aloc cel putin 2 ore pe seara pentru lectii.
    Mai ar fi de insirat dar ar insemna sa imi dati dreptul sa scriu un articol. Concluzionand, costurile pe care le suporta o familie in locul SISTEMULUI din Romania ar fi pe la 650 lei/luna/copil. La aceasta se adauga ce este normal sa fie suportat de familie: imbracaminte, recreere… Acum intelegeti de ce un salariu nu este suficient sa intretii o familie? Rezolvati macar problemele pe care le-am enumerate si o sa creasca natalitatea.
    Si era sa uit, am tot dreptul sa va dau lectii si sa am pretentii pentru ca am 3 copii reusiti.

    • Stimate domn, imi permit sa va instiintez ca sistemul din invatamant din Romania nu beneficiaza de conditiile necesare unui program de la 8 la 17.Considerati ca exista dotarile, fondurile si salariile necesare pentru aceasta?IN CONDITIILE IN CARE INCA EXISTA LATRINE IN INCINTA SCOLILOR , iar SALARIUL UNUI DEBUTANT NU DEPASESTE 800 RON, CUM CREDETI CA ESTE POSIBIL CEEA CE VA DORITI DUMNEAVOASTRA?Cadrele didactice nu muncesc doar la scoala (.partea metodica, de pregatire a lectiilor si de perfectionare nu are loc in timpul cursurilor).DACA DASCALII NU SI-AR DA INTERESUL, CE CREDETI CA II MOTIVEAZA SA RAMANA IN SISTEM (DECAT PASIUNEA PENTRU MUNCA LOR)?Si, facand legatura cu subiectul articolului, cum credeti ca si-ar creste un profesor copilul, in conditiile in care :castiga 800-900 RON pe luna, are rata la banca si face meditatii pana seara, ca sa poata supravietui?DAR DACA SOTUL SI SOTIA SUNT ambii in invatamant?

  15. Nu-mi propun sa analizez articolul. Raspunsul la intrebarea „Merita oare?” cred ca-l pot da mai bine homosexualii care in curind ne vor cere legalizarea casatoriilor lor si, implicit, infierea copiilor (nascuti dintr-un barbat si-o femeie, ma gindesc; cum altfel?); pentru a nu mai chinui femeile heterosexuale, poate ca asta e solutia pentru pastrarea sanatatii natiei, pentru modelarea vietilor copiilor patriei. Astfel, le rezolvam pe toate, si liberatea femeilor, si misoginismul, si, probabil, problemele din trafic. Si mai suntem si progresisti, occidental luminati, politic vorbind.

  16. Un articol prea lung pentru a spune de ce o femeie moderna, precum Oana Marinescu, nu-si doreste decit unicul prunc pe care, eventual si dupa indelungi ezitari, s-a decis sa-l faca. Multumim frumos, stiam asta inca inainte de a fi citit articolul de fata. Ar fi fost poate mai interesant, macar pentru mine, sa ni se explice cum de o femeie moderna, precum Oana Marinescu, gaseste ca e mai gratificant sa faca nopti albe pentru un proiect urgent al vreunei corporatii decit sa-i vegheze pe proprii copii cind fac alternativ febra? Sau cum de se poate considera „puternica” o femeie incapabila sa infrunte alte stereotipuri decit cele, mult mai rare in fapt, pe care le aminteste autoarea noastra: de pilda stereotipul ca o „cariera” o va implini mai mult decit un copil. In fine, o ultima nedumerire: ma surprinde imens, ca o dovada de suprema imaturitate, nevoia noastra de „Stat” atunci cind deliberam daca si cind sa avem copii. Ca parinte privilegiat al mai multor copii, nu mi-a trecut niciodata prin minte sa introduc Romania (sau „Statul” in general) in decizia noastra de a avea copii. Mi s-ar parea jignitor sa nu fiu capabil sa iau aceasta decizie in mod autonom, impreuna cu partenerul de viata. E straniu cum toate aceste femei „puternice”, mindre – pe buna dreptate – de inteligenta si autonomia lor, iau la refec Romania pentru ceea ce ar trebui sa fie doar propria lor optiune. Am mult mai multi copii decit, probabil, 95% dintre familiile romanesti, dar n-am crezut niciodata ca statul roman mi-ar datora ceva – simpla fericire pe care, in fiecare zi, mi-o dau copiii e incomparabila cu orice gratificatie prenatala sau post partum pe care Romania ar putea-o concepe.

    • John Stuart Mill a zis o data ca e mai bine sa traiesti ca un Socrates nefericit decat ca un porc satisfacut. Diferenta e ca Socrates a experimentat si placerile porcului (fizice, lumesti) si placerile intelectului, si stie care sunt mai intense. Pana ai sa stai si matale noaptea lucrand la proiecte, lasa-te de judecati de astea rapide si indignate.

      • @Feminista
        M-ati pierdut pe drum, va marturisesc. Poate elaborati mai mult raspunsul dumneavoastra la obiectiile mele, deloc indignate. Le reiau, succint: de ce maternitatea, spre deosebire de biografia corporatista, nu e propriu-zis o cariera – adica ceva pentru care merita sa faci sacrificii? Cum de femeile moderne se considera mai „puternice” cind aleg sa nu nasca, decit atunci cind aleg sa fie mame? De ce introducem „Statul” in decizia noastra de a avea, sau de a nu avea copii? Inca o data, va rog sa ma credeti, nu sunt indignat. De ce as fi? Ca parinte al multor copii, ma consider privilegiat si mi-as dori ca fericirea cotidiana pe care o resimt sa fie mai larg accesibila. Atita tot.
        PS: de dragul dialogului, aleg sa cred ca nu ma considerati incapabil de placerile socratice pure.

    • @ Hadrian – „nu mi-a trecut niciodata prin minte sa introduc Romania (sau “Statul” in general) in decizia noastra de a avea copii.”
      Poate ar fi trebuit sa fie luat in discutie. Pentru simplitatea argumentarii as mentiona ca exista un proverb, caruia nu-i gasesc echivalentul in romana pe moment (daca exista), care zice: „It takes a village to raise a child”. Dar probabil ca nici presedintele nu-l stie.

    • Stimate domn,

      Am scris un articol in care am enuntat niste idei. Nu ma cunoasteti si nu stiti ce alegeri fac eu cand copilul meu are cea mai mica nevoie de mine, fie ca e vorba de o febra, fie ca e vorba de o intrebare, de o temere, de impartasirea unei emotii sau a unei bucurii, de descoperirea si intelegerea lumii, de asumarea unor valori. Acest articol nu este despre persoana mea si nici despre copilul meu, ci despre o problema reala din societate. Modul in care percepem si tratam femeile si maternitatea. Am rugamintea sa-mi lasati copilul in afara oricarei discutii pe marginea acestui articol. Daca am facut trimitere la propria mea maternitate, a fost pentru ca citititorii sa nu cada in generalizari pripite ca scriu de pe o pozitie de corporatista obsedata de cariera, ci sa inteleaga faptul ca am o perspectiva extrem de profunda si de nuantata asupra acestei teme. Si am proprietatea termenilor cand spun asta. Multumesc frumos.

  17. am intilnit subiectul:tov.basescu si maternitatea la rumini acum citeva zile.am citit si un articol(ene)pe tema si apoi neaparat comentariiili.si aci romanica ishi da masura de primitivism.
    m am intrebat;daca chiar sheful unui stat face distinctzie intre etnii cit de xenofob poate fi statul?tzigancile nu sint rumince?sau :tzigan cetatzean rumin,ca ungur cetatzean rumin?ha ha
    doamna Marinescu,romanica e tzara in care taticul e bun comunist,hotz neprins,iar progenitura de o prostie proverbiala reprezentanta acelui blind,harnic si ospitalier popor in ieuropa

  18. Orice regula buna isi pierde valentele positive cind devine dogma!

    Feminismul, ecologismul, multiculturalismul, liberalismul, comunismul, etc.-ismul, impinse la extrem au facut si fac rau
    E clar ca rasturnarea complete a scarii de valori face ca o familie homo sa fie considerate normal si faptul ca o femeie naste anormal! 4,5 miliarde de ani de evolutie ne-au adus aici.
    O FEMEIE normal, educate normal, si normal la cap este pregatita pentru a face copii. In natura in general femela se ocupa de pui. Masculul de Homo Sapiens Sapiens face parte dintre cei care se ocupa si ei de pui. De aici si pina la abera feminist apropos de sanse egale in societate…..O vajnica feminista scria mai sus ca deja femeile au deposit barbatii in scoli si facultati (57%)asta arata ca au o sansa in plus! Toata discriminarea pozitiva (adica discriminare!) a avut effect. Am vazut ca instinctele materne ale corporatistelor de mai sus se rezuma la o gramada de bani pt a angaja bone, scoli, cursuri. Am cunoscut femei simple, dar FEMEI, cu mai multi copii mai reusit educati decit cei facuti pt a bifa un „must have” in curricula personala.
    E o femeie superioara unui barbat? NU!
    E o femeie egala unui barbat? Niciodata!
    E o femeie inferioara unui barbat? In nici un caz!
    Ideea e ca sintem foarte diferiti, complementari si e foarte bine asa!
    Cei care au o problema cu asta……chiar au o problema!
    E interesant de ascultat angajatele ce birfesc despre sefi. In general accepta mai usor sefi barbati! Femeile pe post de sef nu sint intotdeauna intelegatoare.Am avut sefi barbati si femei, si am avut de invatat de la toti!
    Invatati femeile s aie FEMEI! Ideea de cariera si independenta a fost indusa fiindca era nevoie de mina de lucru ieftina si multa. Era nevoie de presiune pe piata muncii. E in continuare nevoie de familii farimitate pentru a putea manipula mai usor (dezbina pt a stapinii!)
    Da, Femeia tine casa. Nu trebuie sa fie sclava. In acelas timp bona, femeia angajata, slujnica, etc sint si ele tot femei! Si de multe ori „stapina casei” le umileste…..Uita de drepturile femeilor.. Cum uita atunci cind vorbesc cu o „vinzatoare”….. Pt mine ca barbat si „vinzatoarea” e tot femeie!
    E real, nasterea cu tot ce implica nu e simpla! dar femeile si femelele tuturor speciilor sint pregatite/proiectate pentru asta. Daca sint normale psihic si fiziologic. Depresia post-partum e o realitate dura. In general indusa de lipsa de pregatire/educatie ca si FEMEIE. Si nu ma refer la „cursuri”, „workshop-uri” sau ppt-uri. Ci la o atitudine normal fata de asta. De a fi crescuta intr-o familie in care famila e scopul supreme nu „cariera” in corporatie.
    Personal doresc ca femeile sa aibe acces la posturi cu timp redus de munca 4-5-6 ore. Munca de acasa, azi un calculator si un internet face minuni, nu e necesar sa fii la birou. ceasca exagera un pic cu conceptul de „mama eroina” in oglinda, societatea consumerista exagereaza in directia opusa! Femeia trebuie sa fie „independenta”, cu cariera proprie, „sa nu dea socoteala nimanui, e stapina pe corpul ei, corp care e construit cum e construit pt a putea purta chilotei, sutinele si rochite de firma! Cam atit!
    Am si fata si baiat. O problema de sanatate a sotiei ne-a oprit in a aavea mi multi copii. Ii educ normal. Nu vreau sa fie indoctrinatide consumerism. De nimic. Ii invat sa traiasca. Impreuna cu sotia mea.
    Inainte sa vorbiti de feminism si „drepturi” uitati-va in ochii copiilor vostri cind spun mama! Si o sa stiti daca ati facut ce trebuie!

    • @CetateanulRoman – Felicitari, ati facut un sumar foarte bun al stereotipurilor/cliseelor si a derapajelor de logica care apar de obicei in dezbaterile despre egalitatea dintre sexe si despre dreptul reproductiv al individului („Invatati femeile sa fie femei” – priceless). Ati generalizat complet, pana la nivelul societatii, situatia dvs particulara. As putea sugera sa adaugati si opinia bisericii traditionale pentru a intregi imaginea?

    • Mi-am recitit raspunsul de mai sus si am reflectat la cat de greu e sa reproduci sarcasmul in scris. Ii invit si pe cititori mei sa faca la fel…

    • in tabloul cetatzenei romince prezentat de dvs domnule cetatz roman,ar incapea sa zicem o femeie independenta,care nu vrea maternitate ci cariera,care este invidiata de totzi barbatzii ptr inteligentza ei,lesbiana pe deasupra si care frecventeaza cluburile de noapte unde gaseshte diferitzi parteneri sau partenere ptr satisfacerea nevoilor sale fiziologice?
      sau o buna cetatzeanca ruminca trebuie intii sa fie si valaha, sa fie o matca ce lupta si lupta ptr propashirea patriei dragi?

      • Domnilor, acum fiecare intelege dupa puterile lui si dupa experienta proprie.
        Nu, nu am ” ati generalizat complet, pana la nivelul societatii, situatia dvs particulara”; am norocul sa traim cu totul altfel! Am povestit doar ce am vazut si vad in 15 de ani de lucru in multinationale. Am povestit cum sint educate si ce au inteles si inteleg colegele de facultate.
        Asa cum autoarea articolului a prezentat o lume arhaica prezenta la tara sau in familiile tiganesti, eu poate am exagerat reprezentind situatia prezenta mai ales in cercurile „cu pretentii”. Din nefericire femeile educate sint inoculate treptata cu revolta impotriva situatiei de a fi femeie. Inainte, mult inainte, fetele erau pregatite pe la sezatori de femeile mai in virsta. Pregatite pentru viata. Azi nu se mai face asta .IAr cind se incearca rezultatul este ceva de genul articolului de mai sus.
        Probabil sarcasmul nu v-a reusit fiindca nu credeati cu adevarat in el.
        (eventual cititi ceva Plesu inainte! Ajuta!)

        • gheoghe il intilneshte pe vasile:ma vasile da tu l ai citit pe shakespeare?da tu eshti cult ma!
          culta i mata!a replicat vasile

  19. Problema vine de la inceputul lumii: doar femeile pot face copii, cele care nu inteleg asta …e problema lor! De obicei majoritatea feminina a planetei (fara deosebire de rasa, specie sau genom) doresc sa aiba urmasi cu masculul ”Alfa”, cele care vor doar placerea imperecherii cu el… sunt ”mai egale” decat celelalte, sau nu stiu inca ce inseamna adevarata placere de a devenii mama (si nu vorbesc aici de obligatii religioase, deliruri sexuale sau sex-sport).

    Feminismul e un lucru bun, dar nu stiu ptr. cine? In felul asta femeile au devenit egale cu barbatii, dar barbatii nu au devenit egali cu femeile… si ma refer in special la familia din Romania, cred ca toata lumea stie la ce ma refer: maternitate, intretinerea casei, cresterea copiilor, gatitul, etc.

    Si atunci ma intreb ”qui prodest”? Pana la urma Dumnezeu a lasat femeia sa faca copii! Priviti, nu la ce a zis Base, ci la musulmani, care chiar daca traiesc bine (in emigratie) sau rau (acasa) tot fac multi copii! Si anticonceptionale poti cumpara si acolo la orice farmacie!

    Chiar nu mai inteleg nimic din explicatiile date mai sus (inteleg pe cei ce nu vor sa aiba copii din motive personale sau de credinta in viitor), cred ca de multe ori ajungem la ceea ce maresalul Averescu a spus odata: ”cred ca era mai bine cand era mai rau” …si de acuzat pe cineva, ca vrea sa ne oblige… e simplu dar totusi, Romania trebuie sa mearga mai departe…Intrebarea e cum?

    • Cele mai multe familii musulmane fac mult mai putin copii cand emigreaza. 1 maxim 2. Poate vin cu ei deja facuti din tara lor, dar cand ajung intr-o alta tare si intra in sistemul social de acolo, sunt mai retinuti. E adevarat ca o parte din generatia de emigranti care a capatat cetatenie si drepturi sociale fac mai multi copii (de regula 3, maxim 4). Dar asta se datoreaza doar sistemului de protectie sociala si lipsei educatiei. Se comporta acolo ca minoritatea rroma de la noi care face copii datorita sistemului de protectie sociala din Ro (ajutoare sociale si alocatii pentru copii) sau din tarile UE unde se afla.

  20. „The Chief Rabbi of France, Gilles Bernheim, has shown in a very detailed and profoundly moving study that the attack we are currently experiencing on the true structure of the family, made up of father, mother, and child, goes much deeper.

    While up to now we regarded a false understanding of the nature of human freedom as one cause of the crisis of the family, it is now becoming clear that the very notion of being – of what being human really means – is being called into question. He quotes the famous saying of Simone de Beauvoir: “one is not born a woman, one becomes so” (on ne naît pas femme, on le devient). These words lay the foundation for what is put forward today under the term “gender” as a new philosophy of sexuality.

    According to this philosophy, sex is no longer a given element of nature, that man has to accept and personally make sense of: it is a social role that we choose for ourselves, while in the past it was chosen for us by society.

    The profound falsehood of this theory and of the anthropological revolution contained within it is obvious. People dispute the idea that they have a nature, given by their bodily identity, that serves as a defining element of the human being. They deny their nature and decide that it is not something previously given to them, but that they make it for themselves.

    According to the biblical creation account, being created by God as male and female pertains to the essence of the human creature. This duality is an essential aspect of what being human is all about, as ordained by God. This very duality as something previously given is what is now disputed. The words of the creation account: “male and female he created them” (Gen 1:27) no longer apply.

    No, what applies now is this: it was not God who created them male and female – hitherto society did this, now we decide for ourselves. Man and woman as created realities, as the nature of the human being, no longer exist. Man calls his nature into question. From now on he is merely spirit and will.

    The manipulation of nature, which we deplore today where our environment is concerned, now becomes man’s fundamental choice where he himself is concerned. From now on there is only the abstract human being, who chooses for himself what his nature is to be. Man and woman in their created state as complementary versions of what it means to be human are disputed.

    But if there is no pre-ordained duality of man and woman in creation, then neither is the family any longer a reality established by creation. Likewise, the child has lost the place he had occupied hitherto and the dignity pertaining to him. Bernheim shows that now, perforce, from being a subject of rights, the child has become an object to which people have a right and which they have a right to obtain.” (Benedict XVI)

  21. Din pacate articolul este foarte subtire ca argumentatie si pare sa contina idei luate de-a gata, pe nemestecate. Autoarea se simte opresata de societate si fortata sa faca tot felul de lucruri neplacute de catre diverse entitati si grupuri (parintii care au invatat-o sa faca treaba prin casa, angajatorii care o platesc prea putin fata de cit crede dinsa ca ar merita, participantii masculini la trafic, politicienii masculini, Biserica Ortodoxa samd) si a simtit imboldul sa se vaiete nitel, in numele jumatatii de populatie care este opresata si care tot timpul este „provocata” de viata.

    „unul din preceptele clasice de educare a fetițelor din România este că trebuie să facă treabă în casă”

    Scandalos, sa recunoastem, sa speli pe creier bietele fetite in asa hal. A, da’ stati un pic, din cite stiu eu chestia asta se intimpla si cu bietii baietei. Iar autorii mirsavei indoctrinari sunt de regula ambii parinti, adica 50% femei. In treacat fie spus, nemernicii acestia de parinti, cu mentalitatile lor retrogade isi bat la cap baietii cu idei despre cum vor trebui sa-si intretina familia si despre cum trebuie sa fie pregatiti ca, la o adica, sa fie singura sursa de venit a familiei. Oribila societate.

    „”femeia – sexul slab”, iar dacă e slabă, atunci e ”normal”, e ”de la sine înțeles”, e ”legitim” ca salariul pe care îl primește să fie mai mic”

    O intrebare simpla si clasica – daca o firma are de ales intre doua persoane cu aceleasi calitati, educatie, experienta samd, de ce n-ar prefera sa angajeze numai femei, avind in vedere ca acestea pot fi platite mai putin?

    „La nivel normativ – maternitatea este definită în mod tradițional ca datorie a femeii, în timp ce bărbatul, după un rol pasager, pleacă la treburile lui mult mai importante”

    Aceste treburi includ, deseori, activitati de cistigare a singurului venit al familiei, activitati de achizitionare a unei locuinte si a celor necesare, de intretinere a gospodariei, a masinii samd.

    „imaginea stereotipică este aceea că o femeie cu copii dă un randament și mai redus decât o femeie”

    Pai daca femeia mama este ocupata cu copii si nu face „externalizare de servicii” folosind vreo bona, bunica samd, inclusiv in ceea ce priveste trezitul de cite 3-4 ori pe noapte cit sunt copiii mici, daca trebuie neaparat sa plece sa-si ia copilul de la cresa, gradinita ori scoala la ora fixa etc cum anume ar putea sa aiba randamentul egal cu oricine altcineva?

    „Singura instituție care are o practică riguroasă pentru perioada de post-partum în România este Biserica Ortodoxă, care obligă o femeie lăuză care intră în biserică să se supună unei slujbe care să o curețe de păcate, de parcă a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar”

    Regret ca am citit ceva atit de plin de ignoranta si de resentiment. Pentru stiinta autoarei, Biserica Ortodoxa nu obliga ci invata. Ascultarea acestor invataturi este suta la suta la alegerea fiecarei persoane, Biserica Ortodoxa nu cere supunere ci numai informeaza si ajuta pe care doresc sa i se alature. In ceea ce priveste femeile lauze, preotul se ROAGA pentru lauza iar explicatia se gaseste in Vechiul Testament (Levitic 12). Aici se gasesc citeva amanunte si o discutie in legatura cu starea de „pacat” a lauzelor:

    http://www.agoracrestina.ro/biblioteca/alexandru-mihaila-235-despre-levitic-126-de-ce-femeia-care-naste-ar-deveni-necurata.html

    La final, as dori sa atrag atentia autoarei ca repetarea cuvintului „stereotip” de treisprezece ori in acest scurt articol este exagerata.

    • Excelent comentariu,toata vaicareala din ultimii care vine din partea doamnelor dornice de „egalitate ,da sa sti ca trebuie sa primim ceva in plus” seamana cu tanguirile unui sportiv de 1,6m,55 kg,care face galagie ca nu e lasat sa boxeze si eventual premiat ca si sportivii de la categoria supergrea.

      Si desi sustine sus si tare ca merita tratat la fel ca supergreii,atunci cand intra in competitie cu acestia se plange arbitrului(statului) ca prea o incaseaza.

      Doamnelor combatante,Manny Pacquiao e un sportiv desavarsit chiar daca nu semana deloc cu Wladimir Klitschko….

    • Si totusi, are dreptate – in afara de treaba cu salariile mai mici – in Ro, o femeie poate avea doi ani concediu/copil. Un angajator, deci, se poate trezi ca lucrezi doi ani dar te are ca angajat 6. 2 copii si 2 ani de lucru, pleci, si ai fost angajat 6 ani lucrand doar 2 – angajatorul nu are cum sa stie si poate isi ia niste masuri de precautie.
      De obicei, baietii nu sunt obisnuiti sa faca treaba in casa. Le vad numai pe mame si surori, daca au surori. Cresc cu aceasta idee.
      In aceste conditii, o femeie cu un sot si doi copii are doua alegeri.
      Chiar presupunand ca ar vrea sa fie casnica, daca partenerul nu castiga destul, trebuie sa se angajeze. Ceea ce duce la :
      aprox 11 ore serviciu (8 ore de lucru, pauza de masa, transportul + imbracatul pentru serviciu; se poate ajunge la mai mult). Mancare, curatenie, calcat pentru 4 persoane – cel putin 2, posibil 3 ore – in functie de mai multe lucruri. Timp cu copiii macar 1 ora. 8 ore somn + dusuri (daca ii ajung cam 7 ore de somn). Ii ramane o ora pe zi, poate 2 pe care sa o poata petrece cu ceva pentru sine (daca nu e prea obosita ca sa mai faca ceva), si niste ore in plus in we.
      Sa nu se angajeze – depinde daca ceea ce facea ii place cu adevarat sau nu. Daca nu, poate fi ok, in functie de finantele sotului si de ce alte prietene casnice isi gaseste – nu poti sta doar in casa. Daca ii placea ceea ce facea, e o problema. Plus, e dependenta financiar de sot – care poate fi omul potrivit pentru ea, dar unii isi dezvaluie niste trasaturi urate de caracter cand stiu ca cineva e dependent de ei, si nu prea are de ales. Plus ca nu stii ce iti rezerva viata – daca i se intampla ceva sotului, poate fi grav, nu doar emotional, dar se trezeste ca o femeie care nu poate castiga prea mult, pentru ca nu are experienta intr-un domeniu in care se castiga bine, si nu se poate intretine pe sine si copiii.
      Acum intervin si diferentele intre persoane. Nu toate femeile sunt multumite doar cu familie si serviciu. Pur si simplu au si alte nevoi. Sa cante la flaut sau/si cine stie ce alte cateva mici bucurii. Pot parea lucruri marunte, dar nu sunt – fiecare are nevoia sa de individualitate. Daca nu o are sau ii ia putin timp, minunat. Daca o are, nu e de bine :D
      Aici e problema.Unii oameni sunt facuti fericiti de copii. Foarte bine. Dar nu poti fi altcineva decat cine esti sau altfel, iar pentru unii oameni, femei si barbati, copiii nu sunt de ajuns (si, se pare, nici necesari, desi unii nu ar spune nu daca s-ar schimba cateva conditii – nu toti sunt carieristi, neaparat, dar chiar si asa, nu ar renunta la serviciu, care are satisfactiile sale, dar poate ar lucra mai putin, daca s-ar putea). Si de asta nu se schimba nimic – pentru ca cei care sunt fericiti in primul rand cu a avea copii le spun celorlalti ca si voi ar trebui sa fiti asa, ceilalti spun dar asta e, nu suntem, ceilalti spun din nou „dar ar trebui sa fiti”, restul raspund „dar nu suntem” si asa mai departe.Si lucrurile continua cum au fost.
      Iar asta e pentru cei care si-ar permite sa aiba copii, dar aleg sa nu aiba sau sa aiba putini. Daca intervin problemele financiare … ai cati copii iti permiti sa tii din munca, sau din cersit, daca esti genul. Si gata.

  22. Bun, să facă sau să nu facă ? Evident că dacă am fi un stat inteligent- ceea ce nu suntem și n-o să fim niciodată- am cere ca părinții care doresc să aibă un copil să aibă cel puțin 2000 de lei/lunar ca venit minim. Altfel, ne întoarcem vâslind la iepoca Ceaușescu- faceți copii ca să-i crească statul. Pe de altă parte frustrările părinților- și în special problemele legate de bani- se transmit mult mai acut copiilor decât pe vremea noastră. Acolo unde exista uniformă, matricolă și singura speranță de mai bine era să înveți- nu prea era loc de prostiile chinuite de actuala generație. Dacă am fi un stat deștept- ceea ce nu suntem- am vedea că niște copii generează o adevărată industrie în jurul lor- de la Pamperși la creșe. Milupa și Milu-Milu. Dacă am fi un stat deștept- ceea ce nu suntem- cu dl. președinte Băsescu care ne povestește că a dus ”muncă de convingere” cu fata domniei sale-care a făcut copil doar pentru că dl.Băsescu a dus muncă de convingere- am vedea că un copil nu este doar o obligație- nici măcar pentru tac-su de a făcut-o europarlamentară- și că lăsată singură- pe ce câștigă cu mânuțele cele 2- și creierul- atâta cât îl are- copilul dnei. EBA are îngroșa categoria celor defavorizați. ”Muți, nu muți, vremea morii trece. Viața e ca 2 zeppeline crețe” sună parafraza unui celebru catren- care vrea să spună exact acest lucru- că o societate nu poate exista prin decret. Sau, cel puțin, asta am înțeles eu.

  23. Oh dear! ar fi minunat daca textul SI COMENTARIILE ar fi integrate intr-un manual inteligent de educatie civica, de exemplu, sa incepem cu lucuri simple… Din cate imi dau eu seama din raspunsurile postate foarte multe persoane, educate sau nu, barbati sau femei, sustinatori ai feminismului sau nu au foarte mare nevoie de acest lucru, de educatie civica in primul rand! Si asta nu pentru ca gandesc gresit sau sunt partinitori ci pentru ca nu si-au antrenat in mod suficient puterea de gandire astfel incat sa aiba un discernamant sanatos. Avem nevoie de foarte mult discernamant civic in Romania! Sunt de parere ca pentru generatiile viitoare numai „in scoala”, cu profesori inteligenti si devotati putem schimba ce este de schimbat in Romania.

  24. @Aurelia

    „Sunt de parere ca pentru generatiile viitoare numai “in scoala”, cu profesori inteligenti si devotati putem schimba ce este de schimbat in Romania.”

    Eu sunt de parere ca numai familia (parinti, bunici etc) poate si trebuie sa se ocupe de asta. Educatia aceasta civica, dupa cum o numiti, sau poate morala, cum am impresia ca este de fapt, nu trebuie lasata la indemina unor oameni platiti sa faca asta (profesorii), chiar daca unii dintre ei sunt bine intentionati si capabili de asta. Motivul este simplu – riscul ca acestia sa faca pe copii sa invete lucruri gresite, mai devreme sau mai tirziu, iar ca parintii sa nu poata face nimic in legatura cu asta, este major. Faptul ca profesorii sunt in slujba Statului inseamna ca ei la o adica vor asculta de acesta si nu vor face neaparat ceea ce este mai bine pentru copii.

    Exemplu personal, de la gradinita unde merge copilul meu. Directiunea s-a trezit sa puna pe copii (repet, copii de virsta prescolara) sa semneze scrisori de sprijin pentru un program politic care propunea ca Statul sa dea bani mai multi pentru educatie. Pai asta-i foarte bine si frumos veti spune, nu-i asa? Un mic amanunt care n-a fost comunicat copiilor era acela ca respectiva initiativa urma sa creasca substantial impozitele platite de mami si de tati si ca, pe linga momeala cu „investitul in educatia copiilor”, banii acestia urmau sa fie cheltuiti pe tot felul de alte aiureli pe care si le dorea respectivul politician si cei care urmau sa profite de pe urma lor. A, iar chestia asta s-a intimplat in Statele Unite, unde viata este mult mai putin turbulenta decit in Romania zilelor noastre.

  25. In articol:
    ” Singura instituție care are o practică riguroasă pentru perioada de post-partum în România este Biserica Ortodoxă, care obligă o femeie lăuză care intră în biserică să se supună unei slujbe care să o curețe de păcate, de parcă a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar.”
    Raspuns pt autoarea articolului: este evident ca nu sunteti credincioasa si ca sunteti impotriva Bisericii Ortodoxe. A face un astfel de comentariu in necunostinta de cauza este revoltator. Invatatura crestin-ortodoxa sustine protejarea vietii de la conceperea ei, fiind impotriva avortului. Cum puteti sa afirmati ca invatatura crestina sustine ca „a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar.” Sa va fie rusine pentru o asemenea afirmatie! Ii jigniti pe toti credinciosii crestin-ortodocsi cu aceasta afirmatie!

    Da, sunt femeie si sunt mama a doi copii si va voi spune urmatorul aspect pe care l-ati neglijat intentionat in articol: nu vorbiti despre avort care este o crima. Romania este pe locul I in Europa la numarul de avorturi. Femeile in Romania nu se respecta pe ele insele si de aceea nu trebuie sa aiba pretentie sa fie repsectate de cei din jur. A refuza sa duca sarcina la capat si a naste un copil este un act demn de dispret si merita ca societatea sa-i intoarca spatele si s-o jigneasca. Sunt femeile din Romania constiente de depresia post-avort? Nu, pentru ca nu le spune nimeni lucrul asta. Vinovatia de a fi omorat o viata le urmareste pana la sfarsitul vietii. Singura alinare o pot gasi in Biserica Ortodoxa pe care dumneavoastra o loviti ori de cate ori aveti prilejul. Marturisirea pacatului avortului la sfanta taina a spovedaniei si implinirea canonului dat de catre parintele duhovnic va readuce linistea in sufletul femeii care a facut avort si ii va reda demnitatea. Abia dupa aceea femeia va ajunge sa se respecte pe ea insasi.

    Asa ca, femei romance: mai intai respectati-va pe voi insiva, nu faceti avort si dati nastere copiilor, iar apoi veti vedea ca veti fi respectate in societate, veti gasi locuri de munca, veti fi promovate etc. Cunosc femei care au si 4 copii si care au cariere de succes!

    Articolul este superficial!

  26. Vina este uneori un corolar personal al contextului. Dar vina este subiectiva, nimeni nu te poate face vinovat, ci doar responsabil. Astfel, daca un eveniment se poate produce intr-un singur fel, iar acel fel depinde exclusiv de consimtamantul tau, pe care tu nu il oferi din motive egocentrice, automat iti va fi atribuita responsabilitatea pentru ne-producerea evenimentului, adica o responsabilitate negativa. Daca te simti vinovat in urma atribuirii unei responsabilitati negative inseamna ca trebuie sa cauti daca intr-adevar iti crezi propriile explicatii sau nu.

    Povestea asta cu natalitatea este o problema care tine de contraceptie – nu de feminism, nu de egalitatea in drepturi. Cum femeile sunt cele ce folosesc contraceptia in final femeile decid si soarta natalitatii si de aceea cum spuneam mai sus li se atribuie o responsabilitate negativa fiindca fara nastere nu avem alte mijloace de a „face” copiii lumii, momentan. Daca femeile carora li se adreseaza aceasta responsabilitate negativa se simt vinovate este pentru ca ele nu cred in sau nu constientizeaza profund propriile explicatii.

    De asemenea, natalitatea afecteaza contextul demografic, nimic gresit in acest aspect si da, tot femeile – ca grup social – gestioneaza si asta chiar daca nu isi pot asuma organic asa ceva.

    Dar, nu cred ca era locul dezbaterii pe tema asta la acea conferinta. Badarania specifica domnului Basescu acopera problema cu o mazga ce provoaca in loc de constientizare, reactii efervescente precum cea de fata a autoarei. Sa fim seriosi, feminismul este o filosofie, nu un argument. Nu dovedesti ca ceva este gresit filosofand pe marginea „cevaului”.

    • E mai complicat de atat.

      Se vorbeste despre natalitate ca despre o datorie, si se vede ca nu merge. Cei care continua sa sustina acelasi discurs, fara a se interesa despre motivele pentru care nu este ascultat, poarta o responsabilitate la fel de mare.

      De ce nu merge : pentru ca maternitatea nu este o datorie. O datorie fata de cine ? Fata de dumnezeu ? Cum, necum, argumentul asta nu prinde. Eu, personal, nu prea cred ca exista dumnezeu; chiar presupunand ca exista, nu cred ca este asa cum este prezentat de feluritele religii. Alte femei poate cred, in Ro sunt chiar majoritare, dar totusi nu prinde nici la ele – este vehiculat acealsi argument de mai multi ani si rezultatele nu par sa se modifice. Fata de Ro ? De ce ? Pentru ca am avut parte de educatie de stat ? Si statul a avut parte de munca alor mei, si le da o pensie de mizerie; si de pe urma mea ia multi bani, si majoritatea sunt furati de catre alesii concetatenilor mei. Fata de stramosi ? Ei au facut propriile lor alegeri, si-au trait viata conform convingerilor lor. Eu fac la fel – fac propriile mele alegeri conform convingerilor meel. Lista poate continua.

      Eu sunt un caz particular si nu prea, pentru ca in mod evident multe alte femei au motivele lor si rationamentele lor, care duc la acelasi rezultat. Pe cei care cer natalitate nu ii intereseaza ce ne dorim noi – iar pentru aceasta lipsa de interes, care se vede din felul in care tot sunt repetate aceleasi argumente, sunt la fel de vinovati de lipsa de rezultate.

      Cand vrei ca cineva sa faca un lucru si nu vrei sa oferi, in schimb, ceva care sa-l multumeasca si pe celalalt, porti o parte cel putin egala din vina ca acel lucru nu se intampla.

      Este evident ca bucuriile maternitatii nu pot compensa total, pentru multe femei, o serie de alte renuntari pe care le implica in clipa de fata. Este evident, si totusi se repeta din nou si din nou ca asa ar trebui, dumnezeu, datorie, tara etc etc, si pe nimeni nu intereseaza ca totusi nu merge si ce ar putea fi facut pentru ca maternitatea sa nu mai implice sacrificii prea mari. Cum ar veni, ei nu si nu, Batman, Batman. Pai … fiecare cu treburile sale, atunci. Ei isi vad de repetitiile lor, noi, se ca in numar destul de mare, ne vedem de contraceptie. Fie in general, fie dupa primul sau al doilea copil.

      In final, sa nu uitam ca natalitatea este doar pe jumatate, sa zicem, responsabila de scaderea populatiei – o alta mare pierdere este emigrarea masiva. Si acolo, cam la fel e: stai sa te furam si fa foamea din dragoste de tara. Nici asta se pare ca nu prea merge. Si atunci … unii spun pa, altii, care nu facem foamea, ne gandim daca nu ar trebui sa facem totusi la fel, si unii chiar o fac, desi nu prea sufera, financiar vorbind, nici aici – pentru ca nu doar banii conteaza, ci si modul general de viata : curatenia, valorile societatii respective etc.

  27. Sunt in totalitate de acord cu postările useror suki , Răzvan B si Cri. George Calamar si adeptii tai , de unde aveti acces la net in Evul Mediu??

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Oana Marinescu
Oana Marinescu
Oana Marinescu este consultant în comunicare strategică. Din iulie 2010 conduce OMA Vision (www.omavision.ro), a cărei fondatoare este. Are o experiență de aproape 10 ani în comunicare instituțională, inclusiv în funcții de nivel înalt - purtător de cuvânt al Guvernului (2005-2007) și director general pentru diplomație publică în MAE (2008-2010). A ținut seminarii de comunicare instituțională în cadrul SNSPA. Este absolventă de științe politice (Universitatea București), cu studii aprofundate și specializări în comunicare, atât în țară, cât și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro