marți, martie 19, 2024

Meci Liviu Dragnea – Klaus Iohannis, faza pe Ierusalim

Obiectivul principal al lui Liviu Dragnea fost acela de intra în conflict explicit pe această temă cu președintele, ca parte a unei agende politice interne, nu acela de a propune o nouă poziționare strategică a țării pe o temă de mare impact. De aceea, preocuparea pentru respectarea procedurilor constituționale sau față de daunele potențiale de imagine în exterior nu au contat în nici un fel

Declarația lui Liviu Dragnea de la Antena 3 privind demararea demersurilor de mutare a ambasadei României din Israel la Ierusalim a părut să ia aproape toată lumea pe nepregătite. În realitate supriza nu ar fi trebuit să fie atît de mare. Liviu Dragnea avansa această posibilitate încă de la sfîrșitul anului 2017 cînd opina că „ar trebui să luăm exemplul Statelor Unite”, mai ales că, adăuga el, astfel se evită deplasarea permanentă a personalului de la Tel Aviv la Ierusalim unde se află practic toate instituțiile centrale ale statului Israel. Declarația de atunci venea la puțină vreme după ce România votase, alături de alte 34 de țări, să se abțină la votul din Adunarea Generală ONU care condamna decizia administrației Trump de a muta ambasada americană la Ierusalim, spre deosebire de marea majoritate a celorlalte state din UE, inclusiv Marea Britanie, Germania și Franța, care sprijiniseră demersul. La vremea respectivă, după vot, premierul Netanyahu i-a telefonat președintelui Klaus Iohannis pentru a-i mulțumi.

Iată însă că acum s-a trecut de la o simplă opinie la ceva mult mai concret, din moment ce guvernul pare să fi adoptat „un memorandum pentru declanșarea procedurilor în vederea transferului ambasadei la Ierusalim” după cum relatează AFP, citată de Le Figaro, deși purtătorul de cuvînt de la Palatul Victoria a refuzat să comenteze informația. Acum devine mai limpede și motivul vizitei la București a ministrului de externe adjunct al Israelului, Tzipi Hotovely. Care a plecat ulterior spre Praga, pntru că și guvernul ceh pare să aibă în vedere un demers similar. De altfel, imediat după anunțul făcut de Liviu Dragnea ea a transmis pe Twitter că decizia luată este „în spiritul întîlnirii de la București” și că „speră să vadă cît mai repede ambasada României la Ierusalim”.

Dacă ne uităm la maniera în care a reacționat Klaus Iohannis după anunțul televizat el nu pare să fi fost la curent nici cu scopul principal al venirii la București a dnei Tzipi Hotovely și nici cu rezultatul discuțiilor purtate cu acest prilej cu premierul Viorica Dăncilă care urmează să facă și ea o vizită peste cîteva zile în Israel. Ceea ce înseamnă în mod clar că președintele s-a aflat în afara buclei de comunicare pe acestă temă pe care Dragnea & co au abordat-o în discuții de mai multă vreme cu partea israeleană. Un lucru anormal, pentru că e vorba de o decizie cu implicații majore, dar care nu ar trebui să mire nimeni ținînd cont de amosfera politică generală din România. Multe din acuzele la adresa lui Liviu Dragnea pleacă de la reproșul că a luat o decizie majoră, chiar dacă nu neapărat greșită, „pe genunchi”, fără a respecta procedurile constituționale, deci fără a se consulta cu președintele, creînd astfel mari probleme de percepție a țării pe plan internațional. Numai că nu a fost deloc o decizie pe genunchi, a fost una atent calculată, după cum se vede și din detaliile expuse mai sus, partea finală a unui proces început cu cîteva luni în urmă. Iar obiectivul principal a fost exact acela de intra în conflict explicit pe această temă cu președintele, ca parte a unei agende politice interne, nu acela de a propune o nouă poziționare strategică a țării pe o temă de mare impact. De aceea, preocuparea pentru respectarea procedurilor sau față de daunele potențiale de imagine nu a contat în nici un fel, au fost trecute la capitolul „pierderi colaterale”.

Enumerînd motivele care au dus la această decizie Liviu Dragnea a vorbit despre „enorma sa valoare simbolică”, căci „Israelul are o influență importantă pe plan internațional”, și de „marea valoare a gestului pentru administrația americană”. Mai ales ultimul motiv devoalează destul de limpede rolul major pe care l-au jucat în luarea acestei decizii considerații care țin de agenda politică internă, miza principală fiind aceea de a îmbunătăți semnificativ imaginea PSD în relația cu America, care de multă vreme a avut reticențe majore față de acest partid și a criticat, de regulă dur, inițativele politice ale acestuia din zona justiției. Din acest punct de vedere, probabil un cuvînt important în elaborarea acestei strategi l-au avut consultanții politici ai liderului PSD, care provin din Israel.

Declarația lui Liviu Dragnea a avut imediat ecou pe plan internațional fiind preluată de marile agenții de presă, de la Reuters și AFP la Bloomberg, de presa europeană și cea americană. A fost, de pildă, menționată de Breitbart, un canal media online entuziast pro-Trump, urmărit cu sfințenie la Casa Albă alături de Fox News. Și, previzibil, au fost reacții extrem de favorabile în Israel, și în zona politică și în mass media. Joia trecută premierul Netanyahu a anunțat, de altfel, că țara sa poartă „discuții serioase” cu cel puțin 6 țări care doresc să-și mute ambasadele la Ierusalim. Și e de presupus că România se află printre ele din moment ce dna Hotovely a ținut să vină la București. Pentru primele zece care o vor face Netanyahu anunțase deja anterior că vor exista facilități speciale de sprijin.

Mutarea politică a lui Liviu Dragnea este una abilă care îl pune in reală dificultate pe Klaus Iohannis, obișnuit să navigheze în ape călduțe. El reușise pînă acum să întrețină simultan bune relații și cu Washington-ul și cu Bruxelles-ul, ceea ce nu e neapărat foarte simplu avînd în vedere falia transatlantică tot mai adîncă. Abținerea de la ONU a fost consemnată pozitiv la Washington și Ierusalim fără a deranja excesiv capitalele importante din Europa. Acum însă e vorba de cu totul altceva. România ar fi prima țară din UE care defectează de la poziția oficială a Bruxelles-ului, un gest care ar avea, așa cum spune și Liviu Dragnea, o reală relevanță simbolică. De unde și reacția promptă venită de la Bruxelles care reitera faptul că „toate ambasadele țărilor membre se află la Tel Aviv”. Pe Liviu Dragnea astfel de critici îl afectează destul de puțin. Oricum relațiile PSD și ale sale personal cu organismele europene sunt destul proaste. Este o direcție pe care nu poate puncta în nici un fel. Dragnea este desigur conștient că în implementarea demersului nu poate trece din punct de vedere constituțional peste președinte, care a și anunțat între timp că poziția României nu se va schimba în acestă privință, însă el îl pune astfel pe Klaus Iohannis într-o poziție ingrată care îi șubrezește în mod evident relația cu administrația Trump.

Liviu Dragnea și colegii săi din PSD mizează pe trei beneficii importante ca urmare a acestei mutări politice. Primul este acela că speră că frontul extern Washington – Bruxelles de susținere a DNA și a Codruței Kovesi pînă acum unit, chiar și după schimbarea de administrație de la Casa Albă, se va șubrezi. Deși Donald Trump, care se plînge frecvent că e tratat incorect de structurile din justiție (vorbește despre o adevărată „vînătoare de vrăjitoare”) și către serviciile secrete, nu e probabil deloc preocupat de bătălia politică legată de lupta anticorupție din România, instituțional, prin ambasada de la București, America a continuat să susțină, și după schimbarea de administrație de la Washington, partenerii autohtoni tradiționali din trecut, din zona politică și din structurile de forță. De acum înainte va fi însă probabil mai complicat ca, în contextul demersului guvernului sub bagheta lui Liviu Dragena, Ambasada USA de la Bucuresti să rămînă fel de vocală în defavoarea actualei puteri în condițiile în care partidul lui Liviu Dragnea sprijină pe față poziția americană pe o temă sensibilă spre deosebire de Klaus Iohannis care merge pe varianta contrară. Ceea ce ar putea afecta și poziția președintelui român de interlocutor privilegiat în relația cu Statele Unite, un al doilea beneficiu potențial pentru Liviu Dragna. În fine, devine acum dificil să mai etichetezi PSD drept un partid anti-occidental, cu simpatii pro-rusești. În paranteză fie spus, în sine eticheta de „pro-occidental” este lipsită de substanță din cauza marilor diviziuni transatlantice. Sigur, rămîne de văzut dacă aceste așteptări ale PSD și ale lui Liviu Dragnea se vor împlini, însă ele vor avea totuși ecouri semnificative pe plan internațional. Și, evident, cacofonia politică de la București va afecta în chip negativ percepția externă a țării, mai ales în interiorul UE.

Administrația Trump va privi însă cu siguranță cu satisfacție orice tensiuni în interiorul Uniunii Europene, o structură care nu este deloc privită cu simpatie la Washington. Nu e un secret că o serie de oameni cheie din anturajul lui Donald Trump, mai ales Steve Bannon, au sperat ca Brexitul să ducă la un proces de dezagregare a Uniunii Europene. Cît despre Israel, relațiile acestuia cu Bruxelles-ul, care a adoptat în repetate rînduri în trecut o linie explicit pro-palestiniană, sunt notoriu reci. De pildă, anul trecut, un fost ambasador al Israelului în America, Michael Oren, a criticat acid o decizie a UE de a cere să fie etichetate ca atare produsele din Israel fabricate în Iudeea, Samaria și Înălțimile Golan, observînd că „există peste 200 de dispute teritoriale în lume dar UE nu a luat decizia de a marca explicit și produsele originare din Tibetul ocupat de China sau pe cele din partea de Cipru ocupată de Turcia”. În 2015 s-a ajuns pînă acolo ca ministrului de externe suedez, Margot Wallstrom, să i se spună că nu este binevenită în Israel, unde avea programtă o vizită, după ce guvernul de la Stockholm luase decizia de a recunoaște unilateral statul palestinian. Ce să mai vorbim de declarațiile vădit ostile, chiar cu accente antisemite, la adresa Israelului făcute de Jeremy Corbyn, liderul Partidului Laburist, un posibil viitor prim ministru al Marii Britanii.

Dar, dincolo de aceste considerații, cum ar trebui privită ideea în sine de mutare a ambasadei la Ierusalim? Majoritatea observatorilor avizați, inclusiv fostul președinte Traian Băsescu, o consideră o mare greșeală. Se dau diverse argumente în acest sens. Primul face trimitere la poziția Bruxelles-ului în această chestiune Însă în realitate nu există o politică externă comună europeană. Sunt desigur multe situații în care se ajunge la consens dar și altele în care țările acționează prin prisma interesului propriu, ca atunci cînd Grecia și Ungaria au blocat adoptarea unor declarații critice ale UE la adresa Chinei. Ce să mai vorbim de politica energetică care numai comună nu e.

Se vorbește apoi de deteriorarea relațiilor cu lumea arabă. Însă, din nou, și aici lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimii ani. Cauza palestineană este departe de a mai fi una importantă, dincolo de declarațiile de circumstanță, atît pentru țările din Golf cît și pentru Egipt. Preocuparea majoră a momentului pentru țările arabe din regiune o reprezintă Iranul iar din acest punct de vedere se lucrează în culise mai degrabă la consolidarea unei axe comune de contracarare a acestuia împreună cu Israelul. Apoi, alături de Hezbollah, mișcarea palestiniană Hamas din Gaza, este considerată un pion al Teheranului, lucru care e departe de a fi privit cu simpatie în țările menționate. S-a văzut asta destul de limpede după anunțul privind mutarea ambasadei americane la Ierusalim. Chiar dacă de formă, din cauza opiniei publice interne, țările arabe au votat rezoluția de condamnare de la ONU, cam la asta s-a redus reacția lor. Realitatea e că, privită în sine, prin disociere față de agenda internă evidentă care stă la baza calcului politic făcut de Liviu Dragnea, decizia de a muta ambasada la Ierusalim nu e neapărat una catastrofală așa cum s-au grăbit mulți să o eticheteze. Poate crea probleme dar poate aduce și beneficii. Singura problemă e că aceste considerații nu au stat nici un moment la baza demersului inițiat de liderul PSD.

Articolul este o variantă extinsă a unui text publicat în „Ziarul de Iași”

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Vedeti, sunt probleme si situatii precum aceasta , in care UE nu prea poate influenta lucrurile si pozitia Bruxelles-ului nu poate fi litera de lege, in cazul asta. Sunt lucruri sensibile, dincolo de orice politici ale UE, si fiecare stat trebuie sa-si urmareasca interesele sale. Intotdeauna am considerat UE un fel de prelungire a socialismului si politicilor estice in Europa, si nu o lume democratica autentica. Este clar ca exista incompatibilitati intre politicile UE si alte state din Uniune, in situatii precum aceasta, de exemplu. Cred ca interesul nostru este sa tinem aproape de SUA si UK, fara insa a deranja prea mult Bruxelles-ul prin deciziile noastre. Oricum, fiecare stat din UE isi cam face politica lui, iar aceasta Uniune Europeana nu prea mai seamana a uniune in ultima vreme. Oricum, indiferent ce ar fi si ce se decide, Romania trebuie sa fie in viitor o „coruption free country”. Atunci, si doar atunci, putem sa avem o voce si sa capatam respectul cuvenit, indiferent daca ascultam ori ba de politicile UE. Insa, pana atunci cred ca va mai trece mult timp, iar in Romania acum exista doua tabere (presedinte-guvern) care nu fac decat sa genereze confuzie in politica noastra externa si sa-i ameteasca pe liderii lumii.

  2. Da, asa este.

    Miscarea lui Dragnea este foarte bine gandita (bineinteles ca nu de el insusi)
    Daca, pana acum, UE si alte 130 de state membre ONU se opuneau mutarii ambasadelor de la Tel Aviv la Ierusalem, se vorbea despre un bloc comun, adica UE si ONU, fara a fi specificate in conflict,in mod concret, nume ale liderilor tarilor care s-au opus acestui demers.
    Prin actiunea sa, Dragnea l-a fortat pe Johannis sa iasa din „masa amorfa” a UE sau ONU si sa se pozitioneze concret si explicit , nu atat impotriva Israelului cat impotriva lui Trump.
    Nu stiu daca acest demers il va favoriza pana la urma pe Dragnea, dar mai mult ca sigur ca Johannis, ca sef de stat, s-a ales cu o bila neagra din partea lui Trump.

    As zice ca manevra lui Dragnea si-a atins si tinta si scopul. Din pacate.

    • Nu cred ca a gandit faza Dragnea – este prea redus mintal pentru scheme care sa implice mai multe de 3 deductii.

      si daca analizati la rece – cretinul a invocat un document care este confidential – adica a bagat si gubernul la inaintare – asa ca raman la parerea mea ca este prea prost si prea fudul – ghinion!

    • Corect ! Dragnea face gargara pe tot felul de subiecte inutile pentru a-si ocupa electoratul captiv, adica cel fara de memorie de lunga durata.Politica lui Dragnea este aceeasi ca a lui Trump: paine si circ, ceea ce se vede prin legaturile comune cu organizatii de PR din Israel.
      Romania si-a gasit, in sfarsit, nemesisul si astept o criza mondiala in actuala guvernare, sa vada si electoratul captiv de ce fosilele neo-comuniste nu trebuie nici macar scuipate.

  3. Există tentația puternică de a judeca decizia politică în funcție de decident. Deci dacă Dragnea decide mutarea ambasadei României la Ierusalim asta trebuie să fie neapărat o decizie greșită și dăunătoare. Ceaușescu a fost un personaj infinit mai malefic și mai distructiv ca Dragnea și cu toate astea unele din deciziile sale de politică exernă au fost surpinzător de inteligente:

    În 1967 după ce Israelul a atacat și zdrobit în 6 zile armatele a 3 țări arabe vecine ce-i amenințau existența întreaga lume „progresistă” a decis ruperea relațiilor diplomatice cu statul evreu. Ceaușescu (conform stenogramelor) a avut o pozție surprinzător de realistă și vizionară la summit-ul șefilor staterlo socialiste de la Moscova de imediat după război, când acestea au decis în bloc (mai puțin România) ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul. 20 de ani mai târziu toată lumea „progresistă” le restabilea discret din motive de ordin practic…

    În 1984 lumea „progresistă” decidea boicotarea în bloc a Olimpiadei de la Los Angeles spre a pedepsi politica „agresivă și imperialistă” a administrației Reagan. ‘Telectualitatea progresită din marile universități occidentale, „mișscarea pentru pace” și nenumărați alți idioți utili au avut orgasem mutliple cu acea ocazie. Ceaușescu, așa tăran prost cum era, a înțeles beneficiile unei poziții moderate și a spus că politica nu trebuie amestecată cu sportul. România a participat la olimpiadă. La ceremonia de deschidere a jocurilor echipa micului stat neostalinist din estul Europei a fost primită cu aclamații și aplauze entuziaste. Cu acea ocazie România a obținut un număr record de medalii olimpice clasându-se pe locul 3 pe națiuni (după SUA și China). 5-6 ano mai târziu, odată ce lumea comunistă intra în colaps ‘telectualii progresiști refuzau să-și mai amintească de episodul boicotului…

    România nu are nici un interes în conflictul din Orientul Mijlociu. Însă securitatea României depinde total de alianța cu SUA. Participarea României la alianță e negijabilă, România fiind incapabilă să se apere singură deci cu atât mai puțin capabilă să fie furnizoare de securitate. În acest context sprijinul politic clar și vizibl pentru SUA într-o problemă importantă pe agenda politicii externe americane e esențial. În câțiva ani cam toate țările lumii își vor muta pe tăcute ambasadele de la Tel Aviv la Ierusalim. Atunci gestul va fi lipsit de orice valoare. Azi însă el e vizibil și reprezentativ. Cum poți pretinde ca aliatul tău să te apere riscând să-și verse sângele și să-și deschidă larg punga când tu refuzi să faci chiar și un gest simbolic de sprijin atunci când el are nevoie solidaritate?!?!

    • Romania are un interes major in Orientul Mijlociu . Acest conflict se afla in gradina vecinului si nu e bine sa te amesteci in cearta lor Cel mult sa-i ajuti sa se impace. .

  4. Este o veriga importanta lipsa – asigurarea cu informatii ref. politica externa a Presedintelui.

    Dansul – insusi conducatorul P$D-ului si slujbasii de la gubern au datoria de a informa corect si in timp – se pare ca aici a fost trasa clapa atat Ministrului de Externe cat si Presedintelui.

    Si atunci as intreba extrem de serios – cine stabileste Politica Externa a RO???
    Constitutia ce spune la acest capitol???

    Acum nu ramane decat JK sa ia serios si rapid taurul de coarne si sa ii izbeasca pe fraierii astia de toti peretii.

      • Guvernul propune, președintele aprobă, șefii camerelor sunt scoși din schemă.

        ARTICOLUL 91

        (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

  5. Din ce in ce mai pregnant, reactiile, declaratiile si actiunile din ultimul timp ale domnului Dragnea tradeaza o oarecare disperare, as zice. Disperarea ca s-ar putea sa nu mai fie perceput ca „jupan”. Pana la urma, orice om poate da maximum ceea ce poate da, conform inteligentei, caracterului, educatiei sale. Nimic mai mult. La fel si domnul Tudorel, la fel si doamna Dancila si restul. Daca astepti de la un om mai mult decat poate el sa dea, e vina ta, nu a lui.

    P.S. La un cort din Piata Unirii, poate fi semnata petitia „Fara penali in functii publice”.

  6. In viata de zi cu zi totul se bazeaza pe iuteala de mana si nebagare de seama , mai pe scurt : INSELATORIE . Nu uitati ca omul este un animal de prada . E genetic .

  7. Jerusalem e complet inadecvat pentru ambasade, fiind sub ocupatie armata ilegala de catre Israel din 1967, si Romanii stiu chestia asta, nu?!

  8. Dl Lazescu face multe presupuneri care nu au legatura cu realitatea. In primul rind Trump a vrut sa reporneasca procesul de pace care a fost inceput de fiecare presedinte american (cu eforturi politice si financiare). In stilul lui a provocat un soc ca sa porneasca cu un avantaj din start. Daca am fi la poker cei doi jucatori au carti care cred ca le dau atuuri. Brokerul nu-si permite sa avantajeze pe nimeni pentru ca pe functia asta se mizezeaza pe onestitate. Si in afara de asta totul depinde de jucatori, de argumentele lor si de nimic altceva (de asta nici nu este pace). La propunerea lui Tramp s-a raliat din cite imi amintesc decit Columbia care ulterior a retractat. Miza mutarii ambasadei americane este numai speculativa si este putin probabil sa se faca, din multe motive inclusiv de securitate. Deci sa nu facem dintr-un individ cu multe cucuie in cap un strateg care da sah presedintelui. Este numai un infractor dispus sa se dea in stamba ca sa faca pe interesantul. Toata povestea primeste atentie mai multa decit i se cuvine si probabil ca asta se urmareste.

    • E un pic mai smiplu de atât. Congress-ul american a votat în toamna lui1995 (cu 347 la 37 în Cameră și 93 la 5 în Senat) așa numita „Jerusalem Embassy Act” care cerea mutarea amabasadei SUA la Ierusalim în decurs de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii. Președintele are autoritata de a amâna în sittuații de urgență punerea în aplicare a legislației timp de 6 luni, prin decret .Timp de 22 de ani fiecare președine a tot amânat aplcarea legii prin ordine executive.. Trump a refuzat pur și simplu să mai emită un astfel de ordin. Din Decemrie 2017 are la dispziție trei ani sî mute ambasada…

  9. În zilele noastre, dacă România are de ales între a urma poziția Washington-ului sau pe cea a Bruxelles-ului, ar fi de preferat să meargă după Washington. Din păcate, Iohannis va fi mereu tentat să meargă după Bruxelles. Prietenii știu de ce :)

  10. La Olimpiada din 1984 de la Los Angeles, Romania a ocupat locul 2 in tabelul de medalii. China a fost abia pe 4, cu RFG pe 3.

  11. Diplomatia este o stiinta care, cand e lasata pe mana ignorantilor, produce daune…
    1. Toata lumea e azi la curent cu adevarata calitate si cu priceperea guvernantilor romani, ceea ce nu e tocmai glorios.
    2. Dragnea a demonstrat lumii ca majoritatea, pe care el o reprezinta, are un nivel ridicol de geo-politica care, combinat cu o fudulie incomensurabila si un servilism autentic, creeaza o reputatie, pentru Romania, mai mult decat jenanta : problematica! (ca sa nu zic proasta…)
    3. Metoda folosita de Dragnea a convins, pe cine mai avea indoieli, ca Presedintele Iohannis este in minoritate tocmai pentru ca e SINGURUL om politic cu adevarat responsabil dintre toti!
    Or, acest aspect este, si el, de natura sa transmita un mesaj clar de vulnerabilitate interna, ceea ce nu cred ca ne era chiar indispensabil…

    • Pentru că deja există precedentul Cehiei, care a decis mutarea ambasadei sale la Jerusalem, foarte probabil Iohannis va aproba mutarea. Dar are șansa să o facă într-o formă care să avantajeze statul român, invitând oficialii Israelului la Cotroceni, unde nu va fi prezent Dragnea, ci Meleșcanu. Ultimul fiind trimis și la Bruxelles.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro