joi, martie 28, 2024

În apărarea jurnalistului Liviu Avram

Am urmărit și eu cu interes, ca mai toată breasla, experimentul lui Liviu Avram de la Adevărul, care a testat funcționarea sistemului în încercarea de a determina revenirea la alegerile în două tururi de scrutin. S-a adresat mai întâi Tribunalului București, apoi Curții Constituționale care însă nu a discutat, pe fond, chestiunea. A dat-o cotită. Într-un editorial apărut ulterior sub titlul Judecătorii Curţii Constituţionale au fost, totuşi, nişte ticăloşi, jurnalistul despică firul acestui eșec, ajungând la concluzia că a fost păcălit de la bun început, fiindcă”nu există nicio posibilitate legală ca un candidat valid la funcţia de primar să aducă chestiunea alegerii primarilor într-un singur tur în faţa Curţii Constituţionale. În cronologia desfăşurării alegerilor, ultimul moment în care candidaţii pot formula contestaţii în faţa unei instanţe, unde să poată ridica excepţii de neconstituţionalitate, este campania electorală. Contestaţiile făcute în ziua votării, inclusiv cele care ar viza atribuirea mandatului de primar, se judecă doar de birourile electorale, cu decizie definitivă – iar în faţa unui birou electoral nu poţi ridica excepţii de neconstituţionalitate, că nu e instanţă”. Opinia jurnalistului vizează defecțiunile sistemului, conduita prudentă a unor judecători care au în mână decizii cruciale pentru democrație. Și atrage atenția asupra unei realități de care cetățenii se lovesc frecvent: că uneori mârșăviile interesate ale politicienilor nu pot fi împiedicate și sancționate. În fapt, acțiunea sa vine să suplinească apatia societății. Citesc, sub un titlu provocator, multă amărăciune în editorialul lui Liviu Avram, care își argumentează amănunțit decepția și ezitările de jurnalist cu experiență.

Reacția CCR la articol, prin vocea președintelui Curții, Augustin Zegrean, a fost amenințarea cu chemarea în instanță a jurnalistului pentru delict de opinie, să i se ceară”o reparație morală”. Sunt printre cei care cred că libertatea exprimării are limite și restricții impuse de responsabilitate, dar cred în libertatea opiniei și în dreptul mass-media de a privi critic hotărârile instanțelor la orice nivel, de a le discuta în interes public. Dealtfel, o decizie a CEDO în cazul Sabou și Pârcălab contra României spune că”atitudinea magistraților, chiar în afara instanței, și mai ales atunci când se servesc de calitatea lor de magistrați, poate să constituie o preocupare legitimă a presei și să contribuie la dezbaterea asupra funcționării justițieiși a moralității celor care sunt garanții acesteia”. Ceea ce mă surprinde, este că în cazuri similare, aceeași instituție, CCR, a rămas impasibilă. Cum vă sună afirmația”cei de la Curtea Constituțională sunt extrem de ticăloși” făcută de Rareș Bogdan în emisiunea sa de pe Realitatea TV, în martie 2016? Sau insultele aduse lui Zegrean în Parlamentul României în 2012? Sau calificativul de”incompetent” aplicat lui Daniel Morar de Asociația Magistraților chiar la desemnarea sa? Sau injuriile deșănțate, în serial, adresate de Mircea Badea Curții Constituționale în 2012? Nicio reacție la toate acestea. Cum de nu s-a considerat necesară, în niciuna din aceste situații, apărarea reputației magistraților sau a imaginii instituției? Cred că insistența bine documentată a lui Liviu Avram, argumentele sale raționale, prezența repetată în fața Curții au iritat, fiindcă au avut darul de a revela lașități conjuncturale și eschive păguboase, motivate politic. De data asta, președintele CCR s-a supărat tare,”în numele instituției, ca persoană juridică”, întrebându-se, retoric, ”că dacă ai un ziar la dispoziţie poţi să-ţi permiţi să spui ce vrei în el?”. ”Legea defăimării” a lui Dragnea ar avea toate șansele să fie susținută de această Curte Constituțională. Atitudinea condescendentă a domnului Zegrean față de jurnaliștii acreditați la CCR, trimiși, ironic, să pună mâna pe carte, ilustrează convingerea că deciziile CCR nu pot fi chestionate public, iar judecătorii ei trebuie considerați intangibili.

La un seminar destinat dialogului dintre mass-media și justiție, am asistat la o polemică interesantă între judecători, relevantă pentru ambiguitățile statutului magistraților din România: unii susțineau că judecătorul trebuie să aibă un rol activ în aflarea adevărului, alții, dimpotrivă, că instanța nu poate depăși cu nimic cadrul stabilit de părți și de lege. Jurnaliștii de față au înțeles că, atât timp cât justiția nu-și va lua în serios rolul major în menținerea echilibrului social, sistemul imunitar moral al țării va rămâne scăzut și democrația va fi vulnerabilă. De aceea, amestecul politicului în justiție trebuie exclus. Criticile aduse de presă numirilor politice din Curtea Constituțională s-au referit tocmai la subminarea credibilității unei instituții ale cărei decizii nu pot fi contestate. Asta a spus și Liviu Avram:”Indiferent ce justificări vor pune în motivări, am convingerea că deciziile date pe 4 şi pe 11 mai au fost eminamente politice şi n-au avut nicio legătură nici cu dreptul, nici cu dreptatea”. De reținut că Articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului privind libertatea de exprimare include și ideile critice ofensive, șocante, neliniștitoare în numele pluralismului și deschiderii democratice, așa cum reiese din jurisprudența CEDO în cazurile Handyside contra Regatului Unit, Jersild contra Danemarcei sau Vogt contra Germaniei.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Si ce vreti sa aparati? pe cel ce nu are dreptate si se victimizeaza „judecatorii CCR sint ticalosi”?
    – nu sa „i se ceara” ci tuturor membrilor CCR sa le fie adusa o reparatie morala; adica sint ticalosi cei 9 membrii ai CCR daca nu rationeaza ca un inginer?
    Nu „cum vi se pare”, pentru ca odata trebuie sa fie un inceput.
    Liviu Avram a gresit total
    Nici chiar asa; CCR nu poate schimba legile pe placul nostru daca nu sint neconstitutionale Iar alegerile intr-un tur nu sint nici nedemocratice.
    Ca sint defavorizante in mare parte, de acord, dar blamati-i si pe liberalii Alinutei pentru votul cu doo miini.
    Daca atacul girat si de dvoastra, dna Armanca, ar fi fost facut de Basescu, era un urlet general al jurnalistilor „Basescu ataca Justitia, Statul de drept, etc”?
    Cind CCR hotaraste in acord cu dvoastra ,nu sint ticalosi cei 9, ci doar cind nu intelegeti niste mecanisme ale Statului de Drept.
    Deciziile CCR sint valabile pentru toata lumea.
    Altfel, va rog sa militati pentru desfiintarea CCR.

    • De fapt alegerile intr-un singur tur impreuna cu faptul ca ai nevoie ca independent de un numar imens de semnaturi, duce la situatia in care primari alesi nu sunt reprezentativi.
      Idea de baza a democratiei e reprezentativitatea, ca atare sistemul asta de vot nu e constitutional ca se spune ca Romania e o democratie.

      • Ar fi cazul ca, daca tot ne dam insetati dupa un stat de drept, sa respectam deciziile unor institutii. Ca doar nu numai in DNA sint oameni corecti. Sau DNA s-a curatat de oameni ca Daniel Morar, insanatosind DNA si infectind CCR?!
        Mai ales ca undeva se spune „deciziile CCR sint general valabile”. Si obligatorii, cred. Si atunci?
        Inainte de a-i face „ticalosi” pe membri Curtii Constitutionale, ar fi bine sa citim si Constitutia.

  2. Alo, in alta parte sa ii ridicati in slavi, cind ar trebui in teapa, pe cei care
    au dat si vor da decizii ce se bat cap in cap.
    Nu ei trebuie aparati, au masluit votul cu referendumul la Base si tot curati ca ingerii se considera. Ei ar trebui sa fie mai presus de orice suspiciune, insa cind seful celei mai inalte
    instante din tara, e condusa de un om cu handicap (nu vede sa citeasca nici cu fundul de sticla,
    atunci la ce sa ne asteptam.
    Demersurile critice ale jurnalistilor, trebuiesc aparate, iar ei, platiti din banii nostrii, ar trebui sa se astepte la astfel de situatii, de critica, ca nu sunt la pension de fete.

    • PENTRU CHITICARU
      Daca domnul LIVIU AVRAM greșește , asta nu inseamna ca doamna BRANDUȘA ARMANCA nu poate greși. VERBA VOLANT , SCRIPTA MANET ! Asa ca am rabdarea si curiozitatea sa astept… rezultatul. Mai stii? … Oricand e posibil sa apara un alt BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA, avocatul care a cîștigat procesul Caragiale vs SION. Vom asista oare la un mare si pilduitor proces public? La o mare lectie de jurisprudență ?

  3. dna Armanca,
    se poate usor vedea unde duc afirmatiile de genul „judecatorii CCR, niste ticalosi!”.
    Daca si dvoastra si Liviu Avram aveti aceiasi parere cu
    chiticaru spune:
    30/05/2016 la 21:34 ,
    atunci, da, sa desfiintam CCR; o banda de ticalosi.

    • OK, OK, nu sunt ticalosi. Sunt incompetenti. CCR nu este un virf al carierei, ci o sinecura oferita politic. Cei 9 sunt NUMITI POLITIC, ca rasplata pentru diverse…
      Nici unul de acolo nu e expert in drept constitutional.
      Si ei functioneaza tot la comanda. O lege nu este analizata de ei decit daca sunt sesizati.
      Cele mai dese sesizari (asa stiu eu, poate nu e adevarat) sunt facute de presedinte ca masura de a intirzia o lege. Sigur, mai sunt exceptiile ridicate prin procese.
      Iar la sesizarea jurnalistului s-au dat loviti, gasind un pretext sa nu judece pe fond…
      In 2012 aceeasi curte (nitel modificata) a tacut o luna pentru a invalida un referendum.

      • Iar daca nu ai intelegerea sa citesti articolul, macar un citat despre „alti ticalosi”, cei de la CEDO:
        „Un jurnalist, sub protecţia delictului de opinie, poate spune orice oricui? Se pare că nu, iată ce spune jurisprudenţa CEDO în materie: « aplicantul a trimis o scrisoare unei curţi în care s-a referit la judecător ca fiind cretin, un clovn iresponsabil şi un prost ». Ce a decis CEDO, în cazul Skalka v. Poland (2003): deşi tonul folosit este jignitor, aplicantul nu a putut sa explice clar de ce, in opinia lui, judecătorul merita aceste apelative şi a apreciat că autoritatea judiciarului trebuie protejată şi că acest lucru, în principiu, să justifice limitări asupra libertăţii de exprimare »[1].”

  4. Când gura păcătosului grăiește adevărul ! Dar este păcat a grăi Adevărul ? NU, este supremă Virtute. Trist este că D-l Zegrean, înainte de a-l amenința pe D-l Avram, a omis să arunce o scurtă privire în jurul omniei sale, sau să-și pună șieși sau colegilor săi această scurtă întrebare ”Frații mei, chiar suntem noi în slujba acestui popor? ” ; pe cât de scurtă și elementară, pe atât de necesară. D-l Avram și-a pus-o sieși și a răpuns DA.
    Așteptăm răspunsul Onorabililor Judecători ai Curții Constituționale, Părinții Națiunii.
    Am păcătuit, Domnule Zegrean?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro