marți, septembrie 28, 2021

Medicii veterinari clinicieni sunt nemulțumiți de opinia Consiliului Concurenței și semnează petiția inițiată de Colegiu

Joi 25 august 2021: ”Consiliul Concurenței pune în dezbatere publică studiul privind impactul prevederilor legale care obligă întreprinderile din domeniul contabilității și cel al serviciilor medicale să fie deținute și/sau administrate de profesioniști în domeniu.” (vezi aici) (vezi și ”Consiliul Concurenței – Direcția de analiză și monitorizare a mediului concurențial – studiu.”)

Comentarii incipiente

Trăim vremuri pline de contradicții în plan etic. Din start în studiu se arată faptul că o entitate clinică veterinară poate fi deținută de o persoană din afara profesiei.

Dividem elemente indivizibile și căutăm să stabilim conexiuni logice în teme care practic nu conțin minime raționări corecte. Se atribuie acestei deviații titlul de ”chestiune de principiu” dezvoltându-se apoi elementele conflictului.

Medicina veterinară aparține medicilor veterinari la fel precum de exemplu arhitectura aparține arhitecților. Nu acceptăm alte interpretări și nu dorim să abdicăm din zonele solemne ce descriu nobila noastră profesiune.

Considerăm greșită abordarea ce include domenii diferite în același studiu, alăturările prin exemple aducând erodări ce impun analistului dezvoltări inutile. Din momentul inițial rugăm Consiliul Concurenței să refacă studiul abordând separat domeniile analizate.

Despre ”Restricții”

Substantivul este în mod greșit utilizat în textul studiului. Dacă Baroul stabilește normele de conviețuire în profesia avocatului, oare de ce Colegiul Medicilor Veterinari nu-și poate structura propriul set de reguli utile desfășurării mecanismelor profesionale?

Așadar ”restricțiile” servesc alcătuirii scării de valori într-o profesie liberală și nicidecum nu urmăresc influențarea ”pieței”. Noi nu le numim restricții, ci norme de organizare specifice, care sunt atent stabilite în corpul profesional. Niciuna dintre aceste obligații nu viciază jocul în piață, în contextul în care sigurul profesionist care are dreptul moral de a activa, este absolventul  Facultății de Medicină Veterinară. S-a permis asocierea într-o oarecare măsură cu o persoană din afara profesiei, însă pragul care necesită prezența unui medic veterinar în respectiva companie nu se poate trece.

”Bariere la intrarea în piață”

Societățile profesionale medical veterinare nu pot exista fără reguli de organizare. Accesul în medicina veterinară se derulează prin parcurgerea unor ani de studii universitare. Deși profesia de medic veterinar este liberală, în fapt medicul nu servește clientela, ci mai mult, acesta activează respectând valorile profesiei în primul rând. Din acest motiv, care nu este unul aici prozaic expus, nu admitem ca medicina veterinară să fie condusă de oameni care nu au urmat studii universitare în acest domeniu.

”Piața” este astăzi liberă. Ne referim la pet shop-uri, unde domeniul vânzărilor online măsoară cifre de afaceri impresionate, apoi domeniul saloanelor de înfrumusețare, unde de asemenea se înregistrează cifre considerabile, apoi domeniul dresajului, cel al caniselor și feliselor – unde cifrele de afaceri ating anual cote ample, continuăm cu industria accesoriilor pentru animale de companie, companiile de transport și pensiuni, fabricile de mâncare pentru animale de companie, firme ce comercializează animale exotice și nu în ultimul rând domeniul hipic și cel al creșterii animalelor destinate consumului uman.

Nu este de ajuns? Nu ajunge omului de afaceri tot acest vast domeniu care face parte din ceea ce Consiliul Concurenței numește ”PIAȚĂ”? Își doresc afaceriștii să intre și în sigurul loc autentic – cel al clinicianului veterinar? Poate că asta visează. Să-și completeze afacerile și cu un cabinet sau o clinică veterinară, sau de ce nu cu o rețea rurală de cabinete veterinare, transformând clinicianul veterinar într-un angajat disponibil, care să-i aducă veniturile la noi cote, cerute de lăcomie și dorințe de îmbogățire.

”Interesul general”?

Așa cum am argumentat în capitolul precedent, ”PIAȚA” a fost lăsată integral ”interesului general”, medicul veterinar păstrându-și numai cabinetul și farmacia. Oamenii de afaceri nu pot pătrunde în aceste regiuni care aparțin strict domeniului medical veterinar. În această piață locul ocupat de clinicianul veterinar nu poate fi revendicat de nici o persoană care nu deține studii universitare de medicină veterinară. Acesta este principiul care trebuie urmărit de către Consiliul Concurenței. De la acest nivel se încep evaluările și se decide etica în domeniul concurenței.

Invităm Consiliul Concurenței să accepte principiul de mai sus și să urmărească respectarea regimului concurențial strict în zona ce alcătuiește domeniul profesiei liberale constituită din medici veterinari practicieni, ce dețin atestatul de liberă practică eliberat de către CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari din România.

În ultimii ani domeniul clinic veterinar s-a dezvoltat foarte mult, astăzi putându-se compara cu cel existent în statele avansate. În această perioadă de tranziție nimeni nu și-a permis să realizeze imixtiuni în zonele de organizare ale profesiei medicului veterinar. Tradiția vine din perioada interbelică, de la anul 1921, an în care se alcătuia Facultatea de Medicină Veterinară în cadrul Universității din București. Se împlinesc anul acesta 100 de ani. Căutând argumentații și în trecutul dinaintea  dictaturilor, vom identifica originea tradițiilor, încă de pe atunci serviciul clinic medical veterinar fiind deținut strict de către medicii veterinari.

Astăzi, interesul ce descrie dorința de organizare a unei bresle în scopul asigurării unor servicii de calitate este cum vedem zdruncinat și supus unor raționamente neproductive, generate de interese neclare, care ne ridică bănuieli.  

Exigența ”Interesului general” a fost din plin onorată de către profesia noastră, acolo unde ea s-a organizat în formă privată. Nu există nici un motiv să suspicionăm elemente de înapoiere și nu se justifică nicicum constatarea Consiliului Concurenței cu privire la faptul că domeniul clinic veterinar ar avea nevoie de oxigen prin acordarea unui drept omului de afaceri de a deține entități clinice veterinare și farmaceutice, fără ca acesta să aibă studii de medicină veterinară.

Cine decide normele etice în piață?

Respectând principiul deja stabilit, reafirmăm faptul că ”Piața” aparține strict clinicianului veterinar și în aceste ape Consiliul Concurenței trebuie să caute inadvertențe. Resursa în domeniul clinic se evaluează gradat în nuanțe de specializare. Astfel, oferta în acest segment nu este chiar așa de bogată, specialiștii formându-se greu, în ani mulți de practică și studii asociate. Medicul veterinar este de fapt în fiecare caz o entitate cu particularități profesionale și umane.

În contextul de mai sus nu se admit comparații între domeniul clinic al medicinei umane și cel al medicinei veterinare. Consiliul Concurenței trebuie să țină cont de acest fapt concret. Această stare există și cu doar câteva argumente Consiliul poate fi determinat să vadă mai clar aceste diferențe și apoi să-și reevalueze setul de opinii prin care își justifică argumentațiile.

”Competitivitate și eficiență”?

Nicicând domeniul clinic veterinar nu a fost mai competitiv și mai eficient. Consiliul Concurenței sugerează noțiuni contrare și intervine într-un moment de maximă creativitate, în care corpul clinicienilor organizați sub egida CMVR, își găsește după lunga tranziție căile spre a realiza cu adevărat o ofertă profesională în trend ascendent, fapt benefic în primul rând deținătorilor de animale de companie sau de fermă.

Intervențiile Consiliului Concurenței trebuie să aibă mereu un efect reparatoriu într-o piață și nu să producă dezastre, dezmembrând echilibre deja structurate. Corpul medicilor veterinari și-a dezvoltat tradiții în breaslă. Niciun blocaj nu intervine în calea unui tânăr care dorește să urmeze Facultatea de Medicină Veterinară. Mediul este specific unei profesii liberale și oferă posibilități de evoluție competitivă oricărui medic.

Prețurile serviciilor clinice s-au așezat an de an la niveluri corespunzătoare pieței. Nu există nici un argument care să justifice teza prin care oferirea accesului liber la deținerea unui cabinet veterinar de către persoane din afara profesiei ar duce la diminuarea costurilor serviciilor medical veterinare. Din contră, se vor impune medicilor angajați target-uri, mai ales prin vânzare de medicamente.

”Prevederi legale”

Noțiunea a fost greșit interpretată de către Consiliul Concurenței. Aici nu trebuie să observăm o obligativitate. Nicidecum! Medicii veterinari sunt de acord să muncească pentru un statut profesional ce deține norme de exclusivitate. Așa s-au dezvoltat civilizațiile profesionale în multe regiuni ale Europei. Și la noi s-a alcătuit această tradiție – aceea de a urma studii care să-ți ofere apoi accesul către zone elitiste ale profesiei.  Așadar, nimic obligatoriu!

”Restricționarea operatorilor economici pe piețele respective”  –  exemplificăm prin acestă frază din ”studiu” faptul că din start conceptul de funcționare a serviciilor clinice veterinare nu a fost aprofundat. ”Operatorii economici” pur și simplu nu au drepturi etice în zonele de organizare ale medicinei veterinare.

”Conceptul de barieră de natură a afecta concurența”

Aici Consiliul Concurenței descrie teoretic unele noțiuni care nu se aplică uniform și în cazul medicinei veterinare clinice. Astfel paginile 5, 6 și 7 din ”Studiu” alcătuiesc o prezentare neechilibrată, parcă menită să ofere justificări unor concepte autointitulate, redactate într-un mănunchi am putea spune convenabil sensului dorit și este neîndoielnică senzația analistului. Exemplele adunate sunt pertinente însă nu suficiente pentru a convinge. Cu siguranță că o evaluare profundă ar fi dus la necesitatea selectării în mod dialectic a tuturor argumentelor ce descriu funcționarea domeniului clinic veterinar.

România funcționează adesea împotriva profesiilor superioare liberale. În arhitectură și astăzi decizia specialistului este terfelită în consiliile locale ale primăriilor, fapt pe care îl observăm în toată țara de la bordul autoturismului, când ne deplasăm în diferite locații urbane sau rurale.

Să îi confiști unei profesii întreg setul de mecanisme de decizie în numele unei echități în piață, dovedește în mod evident existența unor interese camuflate. Sunt domenii profesionale de siguranță națională, în care numai profesionistul decide, desigur în interesul general al societății. Un exemplu este domeniul clinic veterinar, unde numai medicii ce dețin un atestat de liberă practică pot să-și exercite profesia.

În continuare, la paginile 8, 9 și 10 – în ”Studiu” se expun enunțuri generale, care se potrivesc sau nu cu domeniul clinic al medicinei veterinare. Sigur că fondul prezentării este potrivit și chiar logic, însă deloc adaptat medicinei veterinare clinice, situație în care este evitată diferențierea semnificațiilor.

Între paginile 11 și 29 citim despre situația serviciilor clinice din medicina omului și ne întărim convingerea (fără a mai umple aici spațiul, lăsând argumentele pentru alte abordări) asupra faptului că nu este deloc indicat să realizăm comparații între modul în care funcționează sistemele clinice din medicina omului și cele din medicina veterinară. În fapt, conținutul mesajului ne duce către o astfel de accepțiune.

Între paginile 30 și 37 sunt descrise serviciile medical veterinare – cu ample preluări din legislația profesiei. Explicațiile oferite se realizează prin inserarea textelor din actele normative ale profesiei. Capitolul 4.1 este aproape copiat și prezentat în studiu în susținerea argumentațiilor din acest material. Într-adevăr, activitățile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor constituie o problemă de stat și da, termenul ”servicii” este corect înlocuit cu ”activități sanitar veterinare de liberă practică”.

În mod firesc medicina veterinară clinică este aplicată și prin mecanisme comerciale, însă medicul clinician nu prestează servicii. Nuanța trebuie înțeleasă în sensul în care publicul beneficiază de modul în care medicul veterinar servește în fapt valorile nobilei profesii.

Capitolele 4.2. și 4.3 din ”studiu”, denumite ”Accesul în profesie și exercitarea profesiei” și respectiv ”Organizarea profesiei”, derulate între paginile 33 și 37, informează cititorul oferindu-i texte reproduse integral din normativele de organizare specifice medicinei veterinare. Sunt lucruri cunoscute și cititorul nu distinge bine obiectivul urmărit în text.

”Piața relevantă”

Capitolul 4.4.demarează abrupt cu o frază în care raționamentul deraiază de la consecvența analitică și oferă cititorului un fundament greșit evaluat. Așadar noi intervenim franc și facem afirmația că nu, în nici un caz aspectele prezentate în ”studiu” cu referire la medicina umană nu se pot aplica și în medicina veterinară. Insistăm și atragem atenția Consiliului Concurenței să admită ca pertinent acest principiu.

În paragraful doi al capitolului se vorbește despre ”servicii prestate în cadrul cabinetelor veterinare”. Ei bine, acestea nu sunt servicii, ci mai degrabă actele normative preferă termenul de ”activități veterinare”, noțiune agreată și de Registrul Comerțului. În plus, trebuie să căpătăm claritate în domeniul analitic și să înțelegem că referirea la teritoriul național este irelevantă – în fapt medicul desfășurându-și activitatea în zona de jurisdicție a filialei Colegiului Medicilor Veterinari în care și-a activat atestatul de liberă practică.

Nu este bine să încercăm prin forme lingvistice nefundamentate să definim practica medicală a clinicianului veterinar ca o formulă banală de existență tipizată într-o piață. Aceste abordări ies din fondul general al problemei veterinare, aici tratată superficial.

Capitolul 4.5 din ”Studiu”

În primul rând, medicii veterinari nu ”prestează serviciile de sănătate”, în nici un caz. Să ieșim din acestă regiune a terminologiei specifice piețelor. Medicina veterinară este o profesiune superioară. Medicul nu prestează servicii. Acesta își desfășoară activitatea profesională într-un cadru solemn, reprezentat de entitatea medicală pe care o determină fundamental prin aplicarea valorilor profesionale specifice.

Acest capitol are consistență și în mod evident reprezintă coloana vertebrală în acest ”studiu”. Cu toate acestea, trebuie să menționăm faptul că primele trei paragrafe conțin informații imitate din normativele de organizare ale profesiei.

În paragraful patru expresia ”mai mult” nu are nici o legătură logică cu primele trei paragrafe, nu exprimă nici o legătură cu informația precedentă, care nu face decât să treacă în revistă condiții stipulate în actele normative ale profesiei. De fapt o mare parte din textul identificat în ”studiu” se bazează pe selectarea unor informații existente în statutul profesiei. În acest capitol nu identificăm legătura paragrafului patru cu precedentele.

”În anul 2020, prin proiectul de lege înregistrat la Senat sub nr. L295/2020 și la Camera Deputaților sub nr. PL-x nr. 446/2020, pentru modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 (denumit, în continuare, proiect de lege), s-a încercat introducerea obligativității deținerii majorității capitalului social de către unul sau mai mulți medici veterinari.” – frază pe care o explicăm foarte simplu, evitând impolitețea derivată din expresia ”s-a încercat”, care ofensează în mod evident corpul medicilor veterinari. 

Stă în dreptul oricărui clinician veterinar autentic, dorința de etică profesională. În mod tradițional, identificând parcursul istoric al profesiei, năzuința medicului veterinar a fost aceea de a-și administra  cabinetul sau farmacia, numai în acest fel putând să ofere cetățeanului siguranța actului medical în ansamblul său. Așadar, nimic viciat, nimic camuflat în acel proiect – și mai mult, suntem siguri că viitorul o să ne plaseze în postura de a ne proteja valorile nobilei profesii.

Este fundamental nepotrivită încercarea Consiliului Concurenței de a modifica sensul inițiativelor corpului nostru profesional, în contextul în care solicitarea care urmărește exclusivitatea în deținerea unui obiectiv clinic veterinar sau unei farmacii veterinare, este pertinentă, etică și profund justificată către interesul națiunii, în ansamblul său.

Paragrafele 5 și 6 nu conțin neapărat o formulare care să aducă cititorul într-un domeniu al certitudinii juridice. Avocatul Poporului și-a servit poziția și în egală măsură Curtea Constituțională a făcut același gest, respectându-și condiția oferită de postura unică în stat. Fără legătură însă cu fundamentul expunerii, tema rămâne peste timp și oferă în continuare medicilor veterinari un prilej de emancipare reală, reprezentat de această luptă profund etică de păstrare a valorilor profesionale neîntinate.

În mod evident se plasează în interesul cetățeanului această optică a medicului clinician veterinar, care nu dorește ca un cabinet, o farmacie sau o clinică veterinară sau un lanț de cabinete și farmacii, să fie conduse de o persoană aflată în afara profesiei. Haideți să încercăm să reproducem fidel realitatea. Trecând peste orice fel de concepții de piață, noi, aici, în România, trebuie să respectăm valorile unei profesii.

Presupunând de exemplu că investitori sau afaceriști străini își vor deschide rețele de cabinete sau clinici veterinare, din acel moment medicina veterinară românească nu va mai putea garanta nimic sigur cetățeanului, sub multe aspecte ale responsabilității sale profesionale.

Paragraful șapte ne arată un ANSVSA pasiv. Așa să fie? Oricum din păcate Direcțiile Sanitar Veterinare au lăsat prea mult timp condiția medicului clinician rural lipsită de perspectivă, motiv pentru care analistul evită comentariile cu privire la zona de stat a profesiei. Să ne întoarcem așadar la CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari din România – singurul organism autentic al profesiei, care poate emite opinii constructive și o face ori de câte ori are prilejul.

Astfel, inițiativa care dorește ca orice obiectiv medical veterinar – clinică sau farmacie să fie deținut numai de către un specialist al domeniului va rămâne și în viitor un obiectiv etic al Facultăților de Medicină Veterinară și al Colegiul Medicilor Veterinari. Dacă ne dorim să evoluăm în țara noastră prin aplicarea unor principii etice minime, TREBUIE să lăsăm cabinetul și farmacia veterinară în posesia integrală a medicului veterinar specialist.

Paragrafele 8 –14 conțin opinia Colegiului Medicilor Veterinari și le considerăm reale, autentice și potrivite exact temei abordate în ”studiu” de către Consiliul Concurenței. Poziția CMVR este impecabilă, cinstită și adaptată bunului simț. De aici trebuie să se pornească în analiza efectuată și nu din alte unghiuri care practic evită să observe în fapt unde se află lupta etică a medicilor veterinari, care există și trebuie să primească satisfacție, în interesul cetățenilor care apelează la experiența acestora. Ce este atât de greu să înțelegem că orice demagogie nu o să ducă decât la pierdere de timp și o subțiere a calității vieții. Chiar ne dorim să punem în fruntea clinicilor și farmaciilor veterinare cetățeni fără pregătire în domeniu?

Punctul central oferit de ”studiu”

Paragrafele 15-38 ale capitolului 4.5 din ”Studiu” alcătuiesc esența acestei abordări. Îi felicităm pe cei care au realizat acest material. Logica este impecabilă și în mod evident profesionalismul specialiștilor de la Consiliul Concurenței este indiscutabil.

Cu toate acestea, în medicina veterinară, privind obiectiv prezentul și pozitiv viitorul, se desfășoară mecanisme profesionale care alcătuiesc practic coloana vertebrală a acestei meserii superioare. Există domenii în care logica pieței trebuie amendată cu elemente ce descriu realitatea prin noțiuni de organizare specifice.

Sigur că terenul juridic permite nuanțări de tot soiul, însă noi sugerăm legiuitorului să urmărească mai ales situația internă și să decidă în primul rând în favoarea intereselor etice ale unei profesii.

M-am bucurat să parcurg aceste teme, să percep profesionalismul reprezentanților Consiliului Concurenței, însă, îi rog să desprindă profesia medical veterinară din acest ”studiu”, să retragă materialul la timp și să revină cu unul alcătuit strict pentru domeniul medical veterinar. A fost mai la îndemână cu siguranță această abordare, însă principiul nu se susține, existând în mod vizibil arii largi de comentarii contradictorii în textul acestui ”studiu”.

CONCLUZII

1). În această piață fantastică, cetățenii țării au locul deschis, fără nici o barieră în multiple segmente reprezentate de: pet shop, comerț cu animale de tot felul, canise, felise, calul de agrement și curse, accesorii pentru animale de companie, magazine online, furaje, magazine de animale de companie și accesorii pentru creșterea animalelor de fermă, crescătorii de animale – păsări și mamifere domestice, dresaj, saloane de înfrumusețare pentru animale de companie, pensiuni, comerț divers, etc.

Există numai două locuri interzise publicului: clinica și farmacia veterinară. Pentru aceste domenii, în medicina veterinară românească acesta este trendul etic, apărat cu demnitate de către orice medic veterinar clinician.

Nu putem pătrunde în mod greșit într-un teritoriu ce aparține unei profesii superioare, aducând argumente atent și logic prezentate, însă în totală contradicție cu valorile medicinei veterinare.

2). Propunem Consiliului Concurenței să retragă acest material și să revină cu unul adresat exclusiv mediului medical veterinar, încercând în primul rând să-i înțeleagă mecanismele profesionale și drumul în etapa de tranziție, aducând în acest fel un plus de autenticitate intențiilor sale, care în mod cert sunt binevenite și corect motivate.

În plus sugerăm pentru o redactare viitoare să fie urmărită acuratețea prezentării. Departe de asumpția ”la coada vacii” se află astăzi medicul veterinar clinician. Cu origini în licee de top, absolvenții facultăților de medicină sunt intelectuali în profesia lor, obișnuiți să citească mii de pagini. Aceștia nu pot fi convinși atât de ușor de un text în care doar câteva fragmente sunt axate pe temă și chiar și acelea realizate prin metoda exemplificărilor și a evenimentelor juridice care au adesea caracter trecător și chiar neconvingător la noi în țară.

3). Pentru că în acest articol am respectat în cote de maximă seriozitate poziția Consiliului Concurenței, dorim să expunem un ultim argument, care are în fapt consistența întregii problematici.

La noi în țară tradiția impune respectul scării de valori. Domeniul clinic și cel al farmaciei veterinare – numai acestea două, TREBUIE să rămână în posesia exclusivă a medicilor veterinari. Așa se structurează societățile avansate.

Ați văzut că domeniul animalelor are multiple porți deschise oricărui om de afaceri. Există însă o barieră a bunului simț. Orice jurist înțelege acest lucru, cu siguranță. Sigur că se pot duce războaie în zone instituționale diverse, însă ceea ce trebuie să rețină Consiliul Concurenței este faptul că farmacia veterinară și cabinetul veterinar TREBUIE să fie deținute integral de un medic veterinar.

Sunt atâtea domenii în care Consiliul Concurenței își face impecabil datoria și are în acest sens respectul autorului sincer exprimat. Cu privire la acest ”studiu” însă, rugăm o reconsiderare a materialului și chiar o deblocare a subiectului, lăsând acest domeniu să evolueze în reguli superioare solemne, impuse cu demnitate, echilibru și bune practici de către organismul profesional – CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari din România, care în fapt preia integral și misiunea Consiliului Concurenței în acest domeniu, realizând echilibru în piață în mod corespunzător și crescător în performanță de la an la an.

Consiliului Concurenței are libertate totală în restul piețelor, principiul aici sugerat fiind unul profund etic. Unde există un Ordin al Arhitecților, un Colegiu al Medicilor, etc., misiunea Consiliului Concurenței este integral preluată de către aceste organisme de reglementare etic structurate și democratic alcătuite.

În fapt sugerăm Consiliului Concurenței identificarea unor limite în activitatea pe care cu multă profesionalism o desfășoară mereu.

4). Un important punct analitic nu a urmărit acest ”Studiu” din păcate și ne referim aici la consecințele pătrunderii în domeniul deținerii clinicii și farmaciei veterinare a oricărui cetățean, de altă profesie decât cea a medicului veterinar.

Care să fie interesul oamenilor de afaceri de a distruge exclusivitatea, decât profitul? Se vorbește de o piață. Poate că este o piață, însă orice cetățean are la dispoziție posibilitatea de a urma cursuri ale facultăților de medicină veterinară. De ce dorim să diminuăm importanța profesiilor liberale și să deșertificăm tărâmul concurenței,  în medicină fiind singurul care asigură valoarea?

Petiția lansată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

https://www.petitieonline.com/solicitarea_consiliului_concurenei_de_modificare_a_legislaiei_privind_infiinarea_cabinetelor_veterinare_este_contrar_evalurii_comisiei_europene_i_hotrarilor_cjue?s=88902340

S-au sesizat deja peste 2000 de medici veterinari, care au semnat o petiție. Pentru ce luptă aceștia? În nici un caz pentru interese de piață! Sunt oameni educați care au înțeles că pentru a profesa medicina ai nevoie de o facultate, iar această propunere, prin care orice afacerist poate deschide în România cabinete și farmacii veterinare nu este privită ca un fenomen etic structurat, ba din contră, adesea ca o deviere a societății umane de la ideea de civilizație.

Nu totul este PIAȚĂ – afirmăm în încheierea acestui articol, privind cu dezgust către posibile libertăți economice ce vor permite ca o farmacie, un cabinet, o clinică veterinară sau un lanț de cabinete sau farmacii veterinare să fie deținute de către o persoană sau persoane aparținând mediului de afaceri intern sau extern.

Am înțeles optica expusă de Consiliul Concurenței, le transmitem toată stima noastră specialiștilor consiliului, însă reiterăm în încheierea acestui articol faptul că dezvoltarea domeniului clinic și farmaceutic veterinar trebuie să se realizeze numai prin specialiștii domeniului.

Rugăm mediul academic să-și exprime opinia, în contextul în care în acest articol s-a atras atenția că cele două entități – activitățile clinice și farmacia veterinară trebuie să rămână în posesia specialiștilor care au pregătire universitară în acest domeniu.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

    • Da așa se pare că se întâmplă. Eu aș marja pe un adjectiv mai clar – desființare. Și spun lucrul acesta cu multă celeritate, foarte sigur pe argument. Sunt însă FOARTE optimist. Afaceriștii nu vor căpăta drepturi de a deține un cabinet sau o farmacie veterinară. Pentru că ar însemna că însăși obiectul pe care și-l doresc și-ar pierde instantaneu rațiunea pentru care există. Colegiul Medicilor Veterinari nu poate accepta și nu o să accepte o astfel de distonanță etică. De acord cu dumneavoastră domnule doctor și vă mulțumesc pentru mesaj!

  1. Dupa aceiași logica , ne putem intreba ce cauta o ” dansatoare din buric” la Nuclearelectrica..sau ce ar cauta andrușca la ministerul economiei…

    • Stimate domn, bună precizarea și foarte bine relevată comparația. În gândirea etică, în rațiunea corectă cu privire la societățile profesionale, devine evident faptul că brutăria este a brutarului și nu a fotbalistului. Haideți să lărgim puțin sfera comentariilor. Nu simțiți o formă de exploatare aici? Adică cel cu bani devine proprietarul celui mai bine pregătit. Arhitectul o să lucreze într-un birou de arhitectură, deschis de un afacerist din domeniul buticurilor.
      Vedeți posibilă inserarea în meseriile superioare a patronatului de natură strict comercială? Adică vom merge cu soția la un ginecolog care lucrează într-un cabinet unde patron este un investitor imobiliar. NICIDECUM! Personal sunt deschis la multe nuanțe de asociere, însă aici vedem cum ni se cere să înghițim o deraiere etică de pe șina normalității. Există o stare firească în domeniul profesiilor. Caracteristicile unei bresle nu pot fi terfelite. Și apoi chiar sună bizar!
      Mulțumesc pentru mesaj – aș completa – dansul ridicolului fiind nelimitat – un barman realizat proprietarul unei birou de avocatură…

  2. Câtă vreme este obligatoriu ca un medic veterinar să lucreze în acel cabinet, angajat sau cu contract, nu văd de ce trebuie ca un medic veterinar să fie neapărat asociat în acea firmă. Nu știu cum sunt regulile pentru alte profesii, dar peste tot ar trebui să fie la fel. Afacerea e afacere, profesia e profesie. Poți fi un excelent medic, nu văd de ce ai fi neapărat un afacerist măcar mediocru. Cum ar fi să se extindă regula și la alte profesii: nu poți avea firmă de construcții dacă nu ești inginer; frizer numai dacă ai un certificat; comerț doar dacă ai făcut o facultate cu profil economic; transport numai cu atestat de profesionist. Una e să profesezi, alta e să ai o afacere.

    • Sunt de acord cu ceea ce spuneți. În multe domenii dacă patronul angajează specialiști, nu mai contează profesia lui – atâta timp cât cei specialiștii sunt bine pregătiți.
      Însă, în medicina, arhitectură, drept, cadastru, contabilitate și alte profesii superioare – există tradiții structurate de secole, am putea spune. Aici, nu ne vine să credem, cel mai indicat PATRON este chiar specialistul acelui domeniu. Și dacă nu o să fie așa, vom observa foarte repede alterarea calității.
      În medicina veterinară, medicul nu activează într-o singură specializare. Dimineața, în sesiunea de chirurgie trece rapid de la o cezariană la o intervenție ortopedică, de la chirurgia gastrică la oncologie, de la chirurgia oftalmologică la traumatologie. În sesiunea de consultații abordează succesiv, spontan, un caz de medicină internă, apoi altele în domenii de specializare precum: dermatologie, neurologie, cardiologie, obstetrică – păstrând acest ritm întreaga lui viață profesională.
      În sesiunea de laborator medicul veterinar trece rapid de la biochimie la hematologie, de la analizorul de urină la cel PCR, de la microscopie la microbiologie – și deține această aparatură chiar în cabinetul său.
      Pe măsură ce cazurile se înmulțesc, – încă o mie, încă o mie – specialistul devine din ce în ce mai bine pregătit. Mai există un fenomen: cazuistica nu este aceeași de la an la an. Bolile se schimbă, terapia la fel, procedurile avansează. Mereu în medicină trebuie să te pregătești.
      În concluzie apare următoarea situație paradoxală: dacă legea va fi favorabilă posibilității ca o entitate clinică veterinară să fie deținută de o persoană din afara profesiei, acea persoană ar avea nevoie de un administrator de profesie medic veterinar. În această situație, acel administrator ar prelua INTEGRAL activitatea și vă garantez că nici un SPECIALIST DE VALOARE nu ar face acest lucru fără a solicita 85% din PROFIT.
      Cum nici un patron de altă meserie nu ar accepta ca rentabilă o astfel de asociere, acesta ar urma să angajeze medici slab pregătiți, stagiari sau colegi care acceptă salarii la minut – situație în care obiectivul patronului de altă meserie ar fi numai PROFITUL – calitatea actului medical scăzând în mod categoric.
      CONCLUZIE – pentru ca societatea să se bucure de calitate în domeniul CLINIC medical veterinar, mai ales în situație României, FARMACIA și SEGMENTUL CLINIC rural și urban TREBUIE să rămână exclusiv în administrarea medicului veterinar. Și chiar așa se întâmplă, lucru benefic pentru societate.

      • Fără supărare, puteți avea ca argument doar teama te competiție, e cumva normal. Tot argumentul dezvoltat de dumneavoastră este absolut lipsit de valoare pentru că nu demonstrează nimic doar că aveți o rezistență incredibilă la penibil.

        • Extenunată încercarea ta ”andrei” – însă ai reușit! Ești constructiv în incapacitatea ta de a te semna cu numele real – poate atunci ai afla schema moderației și limbajul politeții – departe de tine ideea de gentleman club. Nu te bagă nimeni în seamă. Aici, bărbații de caracter se semnează și își asumă argumetele în mod etic. Ca tine sunt sute. Ți-am răpuns cu gândul sincer că îți face bine un pic de masaj etic. Hai, good day!

    • Daca nu se pricepe la afaceri poate sa-si angajeze un „administrator” (= manager)!
      Sau se poate angaja in cabinetul unuia care se pricepe la afaceri!

      • Da, însă să nu uităm că în facultate studenții urmează cursuri specifice pentru organizarea, conducerea și gestiunea afacerii. Apoi, peste timp, în timpul stagiaturii și mai apoi în vremea diferitelor specializări, medicul are acces nelimitat la conferințe în care tabloul este mereu completat cu astfel de prelegeri. Nu în ultimul rând, intelectualului în profesie îi este suficientă experiența de șase ani într-un centru universitar precum București, Iași, Cluj sau Timișoara – timp în care în mod cert drumurile sale s-au aliniat și către biblioteci diverse sau librării de unde în mod cert a avut ocazia să-și lărgească biblioteca. O spun din experiență.

  3. E mare pacat ca nu e inteles rolul medicului veterinar nici macar dupa crizele legate de contaminarea unor alimente si nici dupa focarele de gripa aviara, limba albastra, pesta procina africana, vaca nebuna, etc. Daca veterinarii nu pot sa isi faca treaba cumsecade, se raspandesc boli si se otraveste mancarea, adica mor oameni.
    E si mai mare pacat insa ca veterinarii insisi nu inteleg cat e de importanta profesia lor. In anii cand s-a privatizat profesia, multi med. vet., in loc sa fie 100% pusi la punct de la inceput, au preferat sa dea un cadou undeva, la colegi, ca sa primeasca autorizatie sa isi deschida cabinetul. Beneficium accipere libertatem est vendere. In context de cardasie, nimeni nu mai poate sa dea de pamant cu celalalt in caz de abuzuri. Asa se face ca la tara dai cu tunul pana sa vina medicul veterinar la o vaca si la oras multi proprietari se plang ca animalele sunt perfuzate o saptamana pentru un stranut. E sigur ca toate procedeele si medicamentele sunt scumpe, ca veterinarii daruiti nu isi acopera costurile cabinetelor si ca aceeiasi proprietari care se plang de nota de plata se plang si ca in cabinetele veterinare de la noi nu se face ca la Animal Planet, dar e greu sa explici asta cand ai colegi care fenteaza regulile.
    Mutatis mutandis, ANSVSA, industria, facultatile, sindicatul si colegiul sunt legati unii de altii tot prin legaturi neortodoxe. Unii sunt mai infailibili ca Papa. Se stie cine a fost coleg cu cine si ce a fost socrul nustiucui (nu cumva mare securist?).
    Daca profesia ar avea prestigiul dinainte de 1945, problema prezentata in articol nu ar exista.

    • Complex acest comentariu. O să răspund în mod amănunțit, încercând să extrag din text temele prezentate.
      1. Rolul medicului veterinar nu este cunoscut în societatea românească – motivele desfășurându-se pe două axe: odată că anii comunismului au extras profesia din rândul intelectualității, în mod nedrept, iar pe de altă parte, nici medicii nu s-au arătat demni de a ocupa un loc onest în cadrul nobilei profesii.
      2. Crizele aici prezentate stimate coleg, nu au fost corect detaliate comunității de către boardul superior al profesiei. Cetățenii nu au perceput în medicul veterinar și intelectualul în profesie. De ce? Pentru că tranziția nu a asigurat selecții bazate pe valoare. Medicii veterinari însă și-au făcut treaba în mod corespunzător și merită aprecierea societății. S-a lucrat la nivel superior, breasla având specialiști de clasă, indiscutabil.
      3. Rolul de protector în domeniul siguranței alimentului este bine reprezentat de medicul veterinar, care prin specialiștii săi asigură un mediu corespunzător în piață. Însă, din păcate, medicii nu scriu, nu se exprimă public – prin voce sau publicații.
      4. Medicii veterinari într-adevăr nu-și cunosc profesia din punct de vedere istoric – și mă refer la anii dinainte de dictaturi. Aici vina o poartă centrele universitare – în care nu se face o selecție prin identificarea vocației. Mai departe, nu există examene, concursuri – etic structurate – care să definească în mod real scara de valori. Și da! Aveți dreptate dragă domnule doctor, medicii veterinari seamănă adesea foarte mult cu societatea pe care o ”servesc” – peiorativ vorbind.
      5. ”Acceptând un favor, îți vinzi libertatea” – bine punctat. Tema este cu mult mai stufoasă decât ne imaginăm. Însă de ce nu se exprimă cei corecți? Să fie frica? Sau lipsa valorii în plan uman? Diletantism? Cine știe! …
      6. Medicul veterinar rural a fost compromis în anii tranziției. Existau modele formidabile în Austria sau Franța, însă autoritatea nu a dorit să le observe, să le dorească, să le integreze și la noi în țară. Mai mult, autoritatea nu a dorit să recunoască faptul că emanciparea clinicianului rural și stabilirea concurenței erau deziderate fundamentale.
      7. Lipsa deontologiei profesionale – goana după bani, onorariile nesimțite, regiile de caz – pigmentează copios mediul clinic urban. Credem că un concurs pe competențe, etic organizat, ar releva anumite grave incompatibilități, ca să fim eleganți. Însă pot astăzi FMV-urile să ofere comisii etice de concurs? În ce sistem de referință? Unul mobil, convenabil dirijat?
      8. ”Animal Planet”? Acolo există facultăți de top, în care predarea este cu totul altceva decât am cunoscut noi aici. Noi nu mai avem nici o universitate în top 1000! Acolo, în statele avansate există o cu totul altă lume. Și noi am fi putut, dacă acceptam reformele. Și în plus, dacă noi, ca societate, am fi avut un alt comportament. Tema este complexă. Trăim într-un triaj adesea, chiar dacă ne ascundem în spatele aparaturii și a medicamentelor din statele avansate.
      9. ”Mutate câteva elemente ale discursului sau ale realității, esența, substanța rămâne neschimbată.” – foarte adevărat. De ce? Pentru că a lipsit intelectualul, acel OM capabil de atitudini etice în plan profesional. Înainte de 1938 situația era alta în profesie. Aici la fel, tema este grea, mai ales datorită faptului că mediile universitare veterinare sunt izolate și lipsite de acel sâmbure de disidență.
      10. ”Daca profesia ar avea prestigiul dinainte de 1945, problema prezentată în articol nu ar exista.” . Ca cercetător CNSAS pot confirma ceea ce spuneți, cu următoarea precizare. La anul 1921, exact acum 100 de ani, regăsim substanța profesiei noastre în formă de diamant. Situația a proliferat până la 1938. Apoi încet, la anul 1941 intervine prima mare fisură – ajungând în fruntea profesiei colegii ce reprezentau mișcarea legionară (Vlăduțiu, Ciurea, Savu Timaru, etc.). Apoi din 1945 spre 1948 și după 1948 începe tragica experiență comunistă. Fără cercetători CNSAS în FMV-uri, tema rămâne neabordată. Însă așa este – dacă prestigiul ar fi recuperat, am putea identifica punctul zero, adică cel mai curat punct de plecare către reconstrucția profesiei.
      În orice caz, nici o conexiune a prezentului cu lumea de la 1921! Să încercăm un raționament de moment: atunci, la 1921, FMV București se compara cu FMV Lyon de exemplu, în timp ce FMV Lyon se compară și astăzi cu FMV București de la 1921. Din păcate, FMV București de astăzi nu se compară nici cu FMV București de la 1921 și nici cu FMV Lyon de la 2021. Trist, nu?!

  4. Astăzi, 1 septembrie 2021, la ora 19 erau înregistrate 3140 de semnături ale medicilor veterinari clinicieni – în favoarea PETIȚIEI inițiată de Colegiul Medicilor Veterinari în data de 27 august.

  5. Cel care cunoaste domeniul in care isi face o afacere este mai responsabil si incearca sa ofere servicii de calitate. Este vorba de imaginea lui ca profesionist. Un patron afacerist, poate accepta angajati slab pregatiti, sa dea un tun temporar si apoi sa dea faliment. In Ro inca nu avem afaceristi adevarati care sa isi dea afacerile la a doua si a treia generatie de urmasi. Este interesat de imbogatire rapida si de plata salariilor minime, declararea de profit zero si daca poate sa insele la taxe si impozite. Din punct de vedere fiscal si economic, tara trebuie restata de la zero.

    • Da stimate domn – aveți perfectă dreptate în toate evaluările realizate aici. Voi răspunde la fiecare frază, pentru că toate sunt integral pertinente în raport cu tematica articolului.
      1). Cel care aparține domeniului în care dezvoltă un serviciu către comunitate vine cu un spirit pozitiv, specific breslei sale. Aici evidențiem: devotament, profesionalism, pregătire continuă și în plus acea poziționare tradițională a omului în societate ca promotor în profesia care în fapt îl definește.
      2). Da! Exact așa – un afacerist urmărește STRICT profitul. Mai mult, dacă vom avea nefericita delăsare și vom accepta propunerea Consiliului Concurenței – este evident faptul că ÎN SECUNDA URMĂTOARE Colegiul Medicilor Veterinari din România va trece la impunerea unui CONCURS pe competențe – pentru medicii care se vor angaja la patroni din alt domeniu.
      În România CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari asigură clasa de valoare a clinicienilor, prin diverse metode de pregătire continuă, care sunt îmbunătățite de la an la an.
      CMVR nu-și poate permite să lase un astfel de posibil mediu deraiat de la normalitate să funcționeze necontrolat. Se vor impune astfel praguri profesionale, absolut etice – pentru medicii care se vor angaja la patroni ce provin din alte domenii, deoarece este DE LA SINE ÎNȚELES faptul că aceștia nu vor putea dirija activitatea în mod corespunzător. Și mai mult, se presupune că vor încerca să-i influențeze STRICT în vederea obținerii profiturilor. În mod evident într-o astfel de situație deosebit de gravă, care oricum ar urma să fie amendată, CMVR poate intra cu un set de impuneri, reprezentate prin CONCURSURI de stagiatură și competențe, de altfel binevenite.
      3). RESETAREA țării de la zero înseamnă în fapt o administrare directă a unicei terapii utile în situația actuală. Aici cuprindem mediul preuniversitar și cel universitar, apoi instituțiile de stat și mai ales cele politice. DACĂ ne dorim o Românie prosperă și o societate emancipată – trebuie să revenim în punctul zero, locul de unde vom putea să reclădim structurile statului pe bază de valoare și prin concursuri etic organizate, eliminând pentru câteva generații cel puțin, orice conexiune cu etapa totalitarismului în instituțiile statului. Astăzi chiar dacă REFORMA se lasă așteptată, câte un puțin totuși se produce din mers, însă și așa măcar nu stăm pe loc.
      Mulțumesc pentru mesaj, este foarte bine punctată problematica și comentariul cuprinde foarte profund realitatea, atât pe tema de față, cât și pe fondul general.

  6. Excelent articol! Analiza este perfectă, textul redactat mai sus este de o claritate impecabilă! Felicitările mele autorului!
    În opinia mea, este inadmisibil ca orice afacerist care nu face parte din profesia de medic veterinar (un neprofesionist), să aibă dreptul de a-și deschide o clinică veterinară, fără o licență universitară în acest domeniu. Este pur și simplu noaptea minții!
    Avertizez Consiliul Concurenței să se gândească la riscurile pătrunderii oricărui cetățean în deținerea de clinici și farmacii veterinare. Dezvoltarea domeniului clinic și farmaceutic veterinar trebuie să se realizeze numai prin specialiștii care au pregătire universitară în acest domeniu. Această propunere a schimbării legislației de expune o problematică bizară, ce reprezintă în fapt o deraiere a instituției Consiliului Concurenței de la menirea sa.

    • Mulțumesc pentru aprecieri. Bine punctată și intervenția dumneavoastră. Da, ”noaptea minții”, cum spuneți – și acest lucru a fost posibil pentru că societatea nu a ajuns să cunoască cu adevărat ce reprezintă domeniul clinic veterinar, unde SPITALUL VETERINAR este de fapt alcătuit din miile de cabinete deținute de medicii clinicieni, care se află în legături de specializări și coordonare permanentă prin Colegiul Medicilor Veterinari din România, desfășurat prin filiale în fiecare județ.
      Foarte bine venit și avertismentul dvs., pe care eu îl văd ca pe o înștiințare prealabilă a unei instituții care dorind să uniformizeze ”piața”, descrie modele care pur și simplu nu se potrivesc medicinei veterinare. Cine să le spună acest lucru, atâta timp cât centrele universitare de stat sunt înfundate în tăcere, trăind o izolare de nepermis, vocile academice fiind astfel nule.
      Și da! Domeniul clinic și farmaceutic veterinar se dezvoltă continuu prin specialiștii săi. Este de neconceput să te gândești că un om de afaceri oarecare ar putea să administreze un astfel de obiectiv veterinar, fără să aibă în acest sens amplasat un specialist, care să-i execute 100% din tematica fiecărei zile de activitate. La ce costuri? Și pentru ce o astfel de intrigă?
      Gestul Consiliului Concurenței realizat fără o prealabilă întâlnire cu reprezentanții Colegiului Medicilor Veterinari din România, evocă confuzie și animozitate.
      Desigur că așteptăm un răspuns din partea Consiliului Concurenței la reacția clinicienilor veterinari, care în mare proporție (segmentul clinic activ – mai bine de 3500 de medici) și-a exprimat indignarea.
      Da, din păcate așa este. Ultima dvs. frază este conformă cu adevărul.

  7. Astăzi, 3 septembrie, ora 11 – Petiția inițiată de Colegiul Meidcilor Veterinari din România – este deja semnată de 3600 de medici clinicieni, care NU ADMIT ca proprietarul unui obiectiv clinic veterinar sau al unei farmacii veterinare să fie o persoană din afara profesiei.

  8. Argumentul ca inlaturarea barierelor de intrare ar duce la cresterea concurentei si implicit la scaderea preturilor este complet fals. Avem exemplul farmaciilor. In mod paradoxal (doar aparent – perfect explicabil dpv economic – elasticitatea cererii mica, pondere mare a costurilor fixe) preturile nu doar ca nu scad, ci cresc cu cresterea ofertei. Iar de gasit gasesti (logic) doar variantele scumpe ale medicamentelor. In plus calitatea serviciilor scade, spre exemplu candva era aproape imposibil sa obtii un medicament fara reteta, astazi trebuie doar sa incerci la 2-3 farmacii (poate cand va functiona cu adevarat reteta electornica sa se rezolve problema). Inainte puteai sa mergi la farmacie sa ceri un sfat pentru o schema de tratament, acum pe cine sa intrebi? Pe vanzatoare? Exista formal, afisat vizibil, un numar de telefon al farmacistului, dar nu sta nimeni sa dea consultatii prin telefon. Cam la fel se intampla si in domeniul arhitecturii, sunt atat de multi dispusi sa-si puna semnatura fara a-si face prea multe probleme in privinta calitatii proiectului, incat ahitectul a devenit o simpla stampila pe desenul facut pe servetel de beneficiar.
    La fel se va intampla si in acest caz, va creste oferta, vor creste si preturile, veniturile profesionistilor vor scadea datorita dumpingului realizat de noii veniti sau de cei cu 3-4 contracte (ca pana la urma ziua are 24 de ore), iar consumatorii finali sa zica mersi daca nu va scadea si calitatea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Valentin Iosif
Autorul a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București și apoi Școala de Studii Postuniversitare în domeniul Clinică și Farmacie. Din anul 2015 este cercetător acreditat în cadrul C.N.S.A.S. Conferențiază cu tema „Misiunea cercetătorului C.N.S.A.S.” și „Principii etice în profesiunile liberale”. Locuiește în Sibiu. Este membru în Colegiului Medicilor Veterinari din România din anul 1998. Este medic veterinar clinician. A publicat numeroase articole în diferite reviste, tema generală fiind sănătatea omului şi animalelor, ecologie şi protecția mediului. A activat timp de trei ani (mandatul 2013-2016) în Comisia Naţională Legislativă a Colegiului Medicilor Veterinari din România – redactând cartea ”Amendament VET” ce propunea la vremea respectivă circa 300 de amendamente la legile profesiei.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.