Procesul de revizuire a Constituției României este în toi, cu ședințe prelungite ale comisiei parlamentare care redactează proiectul, cu dezbateri publice intense și replici tăioase între factorii de decizie din mediul administrativ și politic.
Nu se discută însă DELOC, în acest cadru, de prevederile din legea fundamentală a României cu impact asupra economiei. Constituția României prezintă particularitatea (nu orice constituție, chiar și din Uniunea Europeană, conține astfel de norme) de a conține prevederi exprese care se referă la – libertatea economică – art.45 ”Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate” și la – funcționarea economiei în regim de economie de piață – art.135
| 1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. |
Dacă art.45 este destul de clar și nu necesită vreo actualizare, nu același lucru se poate spune și despre art.135. Pe de o parte, acesta conține prevederi insuficiente atunci când se referă, în alineatul (2), litera a) doar la ”protecția concurenței loiale”, în condițiile în care există de fapt două seturi de reguli de concurență, complementare unele cu altele, dar fără a se confunda: normele de concurență loială (protejate prin prevederile speciale din Legea 11/1991, rămasă, la rândul său, în urma realităților economice, și prin prevederile din Codul Civil referitoare la răspunderea civilă delictuală) și normele de concurență de tip antitrust (protejate în principal prin Legea concurenței nr.21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin articolele 101-107 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, deci inclusiv normele care reglementează regimul ajutorului de stat). Pe de altă parte, art.135, alineatul (2) circumscrie economia de piață unor deziderate care fie nu mai sunt de actualitate, fie sunt vagi și nu conferă vreo substanță acestor prevederi – ”interesul național” (de ce nu și ”interesul Uniunii Europene”, dacă România este membră a acesteia și parte componentă a Pieței Interne a UE ?), stimularea cercetării științifice, laolaltă cu stimularea artei (!?), referințe la activitatea valutară ca fiind distinctă de cea financiară etc. Un singur paragraf – litera g) din alineatul (2) – se referă la ”obiectivele Uniunii Europene” , în ceea ce privește politicile de dezvoltare regională, în urma unei modificări operate odată cu precedenta revizuire a Constituției, din 2003 și luând, probabil, în considerare, fondurile pre-aderare care au mers în mare parte pe obiective de dezvoltare regională. Or, ca urmare a calității de Stat Membru al Uniunii Europene și de parte componentă a Pieței Interne, începând cu 2007, practic orice politică economică trebuie să aibă în vedere obiectivele Uniunii Europene, care sunt, practic, și ale României. Este important de avut în vedere că articolele 101-107 din TFUE, amintite mai sus, sunt de directă aplicare în România și fac parte, de fapt, din ordinea juridică internă, conform art.148 din Constituție. Concluzia mea este că art.135, mai ales alineatul (2), trebuie reformulat, astfel încât accentul condițiilor de funcționare a economiei de piață să cadă pe două dimensiuni: obiectivele Uniunii Europene și competivitatea (eficiența) întreprinderilor din România. Reformularea ar putea fi următoarea:
2) Statul garantează și promovează creșterea competivității economiei românești prin: a) exercitarea liberă și neîngrădită a activităților economice și respectarea regulilor de concurență, astfel încât să fie asigurată folosirea optimă a factorilor de producţie;
b) absența oricăror bariere administrative, care nu sunt justificate de obiective de interes general, din calea exercitării libere a activităților de către întreprinderi.. c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice şi protecţia inovației și a dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor de producție, în condiții de maximă eficiență economică și cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesați; e) dezvoltarea economică în condițiile ocrotirii mediului înconjurător şi menţinerii echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru bunăstarea consumatorilor și creşterea calităţii vieţii; g) aplicarea politicilor economice, la nivel național sau regional, în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.
De asemenea, ar fi utilă introducerea unui nou alineat la finalul art.135, care să întărească ideea de garantare a principiilor economiei de piață. ”(3) Sunt interzise orice măsuri administrative și dispoziții legale în măsură să afecteze competivitatea economiei românești și condițiile pentru asigurarea acesteia, menționate la alineatul (2).”
Competivitatea trebuie să fie obiectivul principal care trebuie urmărit și căruia toate celelalte obiective trebuie să îi fie subsumate. În acest sens, trebuie ca legea fundamentală să asigure, în principal, că nu există bariere și impedimente nejustificate în calea activităților economice, că există un acces nediscriminatoriu la resursele necesare activităților economice, să stimuleze cercetarea și să protejeze inovarea, în acord cu alte obiective, cum este protejarea mediului înconjurător de efectele nocive ale activităților economice. Competivitatea, la rândul său, nu este un scop în sine, ci un element prin care este asigurată satisfacerea unor obiective majore, cum este asigurarea bunăstării cetățenilor României, prevăzut de art.47, alineat (1) din Constituție, conform căruia ” Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.” În egală măsură, existența unei economii puternice este un element important al asigurării securității naționale, această preocupare fiind regăsită în strategiile de securitate națională din ultimii ani.
Aceasta este propunerea mea. Dezbaterea este deschisă. Vi se par potrivite / necesare aceste modificări ?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Modificarile privind minoritatile fac votarea Constitutiei o problema dificila. Pe unguri nu ii intereseaza nimic deca tobtinerea unei parti din Ardeal. Acestea nu sunt cuvinte mari. Niciodata nu au fost impiedicati in luarea unor masuri antiromanesti de faptul ca romanii erau majoritari. Au avut o lege privind colonizarile , una pentru maghiarizarea numelor si multe altele.
O gramada de analisti romani si-au tot dat cu parerea ca Tinutul Secuiesc nu poate rezista din punct de vedere economic si au sustinut tot felul de idei idioate, demonstrand ca nu inteleg nimic. Faptul ca elita maghiara a recunoscut ca nu au acceptat anumite investitii in zonele locuite majoritar de maghiari demonstreaza ca vor iesirea de sub autoritatea statului roman indiferent de sacrificii . Vor manca si c…t numai sa nu mai auda de romani. Si macar daca ar fi singura minoritate care in timp va deveni periculoasa,
Un posibil raspuns, la cateva eventuale intrebari
Uite d’aia domnule Valentin Mircea, ca sa se mire prostii !(citata din Ilie Moromete)
Romania este (fiindca a fost, si nu ne punem problema ca nu va fi) un stat national.
Acesta este vectorul nostru intr-o uniune europeana multiculturala, … etc.
Acesta este vectorul nostru intr-o tendinta globalista .
Mai putem face noi parte din aceste cluburi, declarati nationalisti fiind?
Biserica Ortodoxa Romana este biserica nationala. Mai au vreo sansa celalate culte? Mai pot exista si alte sanse ?
Cati (fosti) securisti au lucrat pentru : Constitutia din 2003? Cati pentru modificarea actuala?
Cati (fosti) securisti au lucrat pentru „implementarea” drepturilor consumatorului si pentru protectia sa .
Cati (fosti) securisti au lucrat pentru elaborarea zecilor de modificari ale legii 21/1996 ?
Cati (fosti) securisti au lucrat pentru elaborarea legislatiei in constructii, a autorizatiilor in constructii si a legislatiei regimurilor terenurilor ?
Aici va pot da citate din presa de securisti care au lucrat in aceste comisii, deoarece ….. „se plictiseau acasa”. Mai baieti, nu va vine sa credeti, licentiatii nostri la Freiburg, Tubingen, Gopingen, Heidelberg si UK mureau de foame pe marginea santului, si astia se plictiseau .
De ce li sa permis accesul?
De ce au lucrat numai acestia ?
Dupa aceea vom continua sa ne intrebam …
Unul din principiile de asigurare a calitatii graieste ca daca procedurile sunt intocmite corect, se respecta si sunt verificate (verificabile), rezultatul nu poate fi decat unul bunul.
Pe cale de consecinta, daca nu se schimba nimic, o vom duce tot asa . Fiindca regulile sunt prost intocmite iar de respectat, ajisderea .
De fapt nu vom schimba nimic in legea fubndam,netala. Vom inlocui niste sintagme, cu altele
Dle Mircea,
cunoașteți vreo lege care să fi fost declarată neconstituțională pe motiv că încalcă prevederile menționate în articolul Dvs.?
După cunoștințele mele, există o singură decizie a Curții Constituționale prin care o prevedere legală a fost declarată contrară prevederilor art.45 (libertatea economică) și art.135 din Constituție. Este vorba de decizia nr.498/10 mai 2012, prin care a fost declarata ca fiind neconstituțională prevederea din art.art.1 lit.g) al Legii 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Pot fi făcute multe comentarii cu privire la insuficienta jurisprudență a Curții Constituționale în această privință. Pe scurt, aș spune că este vorba, în primul rând, de o slabă cultură juridică – faptul că mulți operatori economici nu sunt conștienți de existența acestor prevederi în Constituție (sau de faptul că limitările cu care se confruntă în activitatea economică nu ar trebui să existe și ar putea fi contrare regulilor constituționale). Operatorii economici, cel mai adesea, fie se vor supune limitărilor, fie vor încerca să le ocolească sau, pur și simplu, nu le vor respecta.
Pe de altă parte, însăși Curtea Constituțională nu a fost în trecut foarte preocupată de o aplicare mai riguroasă a prevederilor din art.45 și 135 din Constituție, limitându-se că dacă printr-o reglementare legală se aduce o limitare acestora, aceasta ar trebui să fie, de principiu, justificată (de genul ” știu autoritățile Statului ce fac”).
Decizia Curții Constituționale nr. 498/2012 pare să fie un bun început de drum – oricum este, în chiar formularea de la finalul acestei decizii (pct.9) o schimbare fundamentală a jurisprudenței acestei instanțe – cu 3 ani mai înainte, în 2009, Curtea Constituțională respinsese o sesizare similară, cu privire la aceeași prevedere din Legea 12/1990, prin Decizia 92/20.01.2009.
Curtea Constituțională afirmă, astfel, în 2012, că aceasta ”[…] şi-a reconsiderat jurisprudenţa, tocmai datorită aplicării unei noi viziuni evolutive asupra modului de interpretare a principiilor statuate de art. 135 din Constituţie, ceea ce determină în prezent un conţinut complex al dreptului la libertate economică şi, pe cale de consecinţă, un nivel de protecţie constituţional superior în privinţa acestuia”.
Legislația românescă de după 1990 este, cu siguranță, ”bogată” în prevederi care limitează nejustificat libertatea economică și sunt contrare principiului liberei concurențe. Să sperăm că în condițiile unei formulări mai clare a art.135 din Constituție (se pare că o formulare apropiată cu cea menționată de mine a fost aprobată în cadrul Comisiei de Revizuire a Constituției), a unei activități sporite a operatorilor economici față de normele legale de limitare a drepturilor lor și a menținerii atenției și exigenței Curții Constituționale în ceea ce privește protejarea efectivă a libertății economice, numărul piedicilor nejustificate se va mai reduce. Filtrul Curții Constituționale este absolut necesar și trebuie folosit cât mai des. Toate acestea piedici sunt, în egală măsură, puncte în care fluxurile din economie sunt strangulate sau obturate, ele cresc costurile de operare și risipesc resurse utile, cu consecințe negative asupra eficienței economiei României, în ansamblu.
Cum am zis, ar mai fi multe de spus cu privire la legislația românească și modul în care acestea ajută sau măcar nu împiedică exercitarea libertății economice.
Vorbe …auzi, resursele naturale ptr obiectivele ue si nu naționale, când uk nationalizeaza rbs si toate statele din ue își protejează cât pot resursele, când CEZ din Cehia e 75 la suta de stat, când Statoil din Norvegia e de stat, Enel, Gas de France si EDf sunt de stat, noi sa ne uitam mai întâi la „interesele” ue. .. Pai interesele ue 15 dl Mircea e ca romanii sa spele vase la ei sa nu aiba pretenții sa nu aiba întreprinderi sa nu aiba nimic, forța de munca bruta….adica eu Romania am gaz si hidrocentrale sa nu pot beneficia de ele in numele unor teorii pe care cei care ni le predica nu le aplica de fapt de loc…auzi….când va aud pe astia ca voi care lucrati la stat si muriti de grija „competitivitatii” Romaniei…sau daca nu lucrati la stat traiti sau ati trăit din contracte cu statul…auzi…chiar ca nu pricepeti nimic…avocati…asta e …barajele, reactoarele nucleare, platformele petroliere au fost făcute de ingineri…au venit acum avocati numiti politic care trăiesc pe banii sau din banii statului/a primariilor sa vorbească de capitalism
Actuala clasa politica nu are nici un interes sa incurajeze dezvoltarea unui climat economic corect in Romania. Pentru ei este dezirabil sa fie totul cat mai „gri”, cat mai propice nerespectarii regulilor elementare din societatile model.
Fara un ,,proiect economic” de tara, postaderare la UE, Constitutia nu are ce sa cuprinda ca ,,noutati” in litera sa.Asa ca ea va repeta sau ,,inflori” sintagmele limbii de ,,lemn”, de tipul vom face, asigura,sprijini, sustine…, in locul unor principii ferme ale dezvoltarii economice, ori a unor obligatii concrete ale puterilor statului, privind dezvoltarea economica – ca fundament al celei generale a natiunii.
De acord cu dumneavoastră, domnule Căliman. Pe de altă parte eu cred că trebuie să existe principii și că ele trebuie incluse în Constituție care, cel puțin, se modifică mai greu și mai rar decât legile celelalte, care pot fi oricând ”plastilină” în mâinile unui guvern sau al unor oameni de afaceri interesați. Astfel de prevederi nu ar fi, probabil, necesare în SUA sau Germania dar la noi este bine să existe.
Proiectul economic trebuie să existe și el, ca să știm de ce suntem în UE (dincolo de posibilitatea de a primi fonduri europene) dar nu în Constituție – orice lege fundamentală cuprinde doar principii.
Cea mai bună obligație a puterilor statului pentru dezvoltarea economică este aceea de a lăsa economia în pace – pur și simplu. Statul nu trebuie să intervină în relațiile private decât dacă vreun interes general, temeinic justificat, impune o astfel de intervenție.
Trebuie să spun că includerea competivității ca obiectiv al funcționării economiei de piață este prin ea însăși un început de proiect economic. Aceasta înseamnă, de fapt, forța economică, cea care contează cel mai mult în ziua de astăzi – mai mult decât forța militară.