duminică, aprilie 18, 2021

Memoria comunismului: Vizite de lucru, comunicate, proteste si transfigurari (Updated)

Suntem pe 13 iunie, ne amintim de mineriada declansata din ordinul conducerii tarii in iunie 1990. O actiune care a calcat in picioare statul de drept. Responsabilitatea pentru acea prabusire in barbarie apartine, neindoios, conducerii FSN reprezentata de presedintele Ion Iliescu si de premierul Petre Roman, precum si fortelor „de ordine” aflate in subordinea ministrului de interne, Mihai Chitac. De asemenea, nu incape indoiala, un rol nefast l-a jucat Serviciul Roman de Informatii condus de Virgil Magureanu. Ceea ce nu scuza participarea entuziasta a unor personaje cel putin controversate gen Miron Cozma. Post-comunismul romanesc a pornit, din perspectiva democratiei liberale, cu stangul (sau, altfel spus, cu stanga). O stanga impenitenta, de sorginte leninista, care si-a facut drapel, in toti acesti ani, din anti-anticomunism. La 23 de ani de la acele evenimente tragice, impostura continua. Urmasii celor care au poruncit mineriada pretind a cinsti memoria victimelor comunismului.

Poate ca nu citesc eu cum trebuie presa, dar n-am aflat ca Ion Iliescu sa fi incetat a fi presedintele de onoare al PSD. Nu stiu ca ministrul culturii, politologul Daniel Barbu, sa fi renuntat la criticile dure aduse „anticomunismului agresiv”. Poate a aflat dl Andrei Muraru, altminteri intr-o faza de induiosatoare obsecviozitate cu toti cei care efectueaza „vizite de lucru” sub egida IICCMER, despre aceste transfigurari. Iata mai jos doua comunicate care vorbesc de la sine:

„COMUNICAT DE PRESĂ Ministrul Culturii va vizita pentru prima dată fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, ansamblu care va deveni din 2016 Memorial al Victimelor Comunismului

Bucureşti, 10 iunie 2013 – Ministrul Culturii, domnul Daniel BARBU, se va afla marţi, 11 iunie, într-o vizită de lucru la fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, alături de conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi de cea a Institutului Naţional al Patrimoniului (INP).

Cu această ocazie, domnul Andrei MURARU, preşedinte executiv al IICCMER, şi domnul Alexandru MURARU, director general al INP, îi vor prezenta ministrului planurile pentru restaurarea şi promovarea fostei închisori ca Memorial al Victimelor Comunismului.

Vă prezentăm mai jos programul complet al vizitei Ministrului Culturii, domnul Daniel Barbu, la Râmnicu Sărat şi Buzău, de marţi, 11 iunie 2013:

10.30 – Plecare din Bucureşti spre Râmnicu Sărat

(Însoţesc: Andrei Muraru, Preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc; Alexandru Muraru, Director general al Institututului Naţional al Patrimoniului)

12.00 – Primire la Primăria Râmnicu Sărat

12.10 – Vizită la fosta închisoare Râmnicu Sărat, viitorul Memorial al Victimelor Comunismului

12.40 – Vizită la Palatul Brâncovenesc Râmnicu Sărat

13.00 – Vizită la Colegiul Naţional ‘Al.Vlahuţă’ Râmnicu Sărat

13.30 – Masa de prânz (restaurantul Eden, Râmnicu Sărat)

14.30 – Plecare spre Buzău

15.00 – Sosire la Prefectura judeţului Buzău; conferinţă de presă

16.00 – Plecare spre Bucureşti”

Ieri, 12 iunie 2013, Sindicatul IICCR a organizat un protest paşnic la Clubul Ţăranului Român împotriva preşedintelui executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, domnul secretar de stat dr. Andrei Muraru. Protestul a fost determinat de gravele încălcări ale drepturilor şi intereselor salariaţilor din cadrul IICCMER, membri sau nemembri de Sindicat, de către domnul Andrei Muraru. Cea mai clară expresie a încălcării acestor drepturi şi principii este reprezentată de încercările repetate ale domnului Andrei Muraru de a desfiinţa Sindicatul IICCR, cerere respinsă în instanţă de către Judecătoria Sectorului 3, instanţa unde s-a judecat procesul (dosar 8866/301/2013, accesibil la următoarea adresă:

http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000307154&id_inst=301.

Protestul a fost determinat şi de presiunile exercitate asupra membrilor Sindicatului IICCR. Prin măsuri abuzive şi birocratice, domnul Andrei Muraru a transformat IICCMER, o instituţie de cercetare şi de investigare a crimelor comunismului, într-un microcosm al comunismului, distrugând o instituţie perfect funcţională. Prin distrugerea programatică şi sistematică a Institutului, domnul Andrei Muraru a transformat Institutul într-un fief personal, într-o posibilă trambulină pentru aspiraţiile lui politice, îndepărtând astfel Institutul de la scopul pentru a fost înfiinţat: investigarea crimelor comunismului, cercetarea ştiinţifică a memoriei şi istoriei regimului şi partidului comunist din România, conservarea memoriei rezistenţei anticomuniste, prezentarea foştilor ofiţeri ai Securităţii şi Miliţiei publicului larg.

Domnul preşedinte executiv a refuzat, fără nicio bază legală, să acorde angajaţilor IICCMER drepturile ce sunt stabilite de Codul Muncii: concedii fără plată pentru continuarea studiilor de doctorat, concedii fără plată din motive personale etc., creând astfel toate elementele unei discriminări directe sau indirecte din motive de apartenenţă sindicală. De asemenea, a instituit în cadrul IICCMER mai multe comisii de cercetare disciplinară cu scopul de pedepsire a salariaţilor „recalcitranţi”, cei care s-au opus prin mijloace legale birocratizării excesive a Institutului, precum şi măsurilor represive şi nelegale adoptate de domnul Andrei Muraru.

În ultimele luni, mai mulţi angajaţi ai Institutului, membri şi nemembri de sindicat, au demisionat în urma presiunilor exercitate de conducerea executivă a IICCMER.

Cu ajutorul legii, sindicatul IICCR a reuşit să supravieţuiască încercărilor repetate de desfiinţare şi îşi va continua misiunea. Sindicatul IICCR s-a constituit în 2009 în scopul apărării drepturilor şi intereselor angajaţilor din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România. În anul 2011, Sindicatul IICCR s-a transformat într-un sindicat al salariaţilor din instituţiile de cercetare şi cultură. Sindicatul are astăzi membri din mai multe instituţii de cercetare şi cultură din România. Principalele priorităţi ale sindicatului sunt apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor săi, dar şi ale celorlalţi salariaţi din instituţiile de cercetare şi de cultură care au nevoie de asistenţă în posibile încălcările ale drepturilor acestora de către angajator.

Preşedinte
Dumitru LĂCĂTUŞU”

Recomand, de asemenea:

http://www.lapunkt.ro/2013/06/13/despre-andrei-muraru-seful-de-la-iiccmer/

http://inliniedreapta.net/eroii-de-la-ramnicul-sarat-nu-au-nevoie-de-mise-en-scene/

http://inliniedreapta.net/imensa-responsabilitate-morala-a-iiccmer/

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/evenimente/istoricii-protesteaza-impotriva-conducerii-iiccmer-304682.html

Update: Surse bine informate spun ca zilele marelui caloriferolog la ICR sunt numarate. Mostenirea sa este un a unui exceptional proiect institutional distrus, a pamantului parjolit de incompetenta, tupeu, badaranie, orbire si megalomanie. Nu este insa vorba doar de Marga, ci de toti cei care l-au facut posibil pe actualul presedinte al ICR, inclusiv membrii Consiliului Director. De Crin Antonescu nu mai are rost sa vorbim. Ceea ce s-a cladit ani si ani, inclusiv sistemul de burse ICR-Wilson Center, festivalul de film de la New York, marile targuri de carte, a fost batjocorit de arogantul Marga si echipa sa de politruci insolenti. Cum s-a produs totusi aceasta schimbare de pozitie a lui Victor Ponta? Doar era clar ca Marga era numele unui dezastru pe care acum cateva luni il diagnosticam drept Alzheimer institutional. Iata o posibila explicatie:

http://blog.itmorar.ro/de-la-cine-i-se-trage-mazilirea-lui-marga-ultimul-meu-text-despre-acest-turnator-nesimtit/

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Asa cum stim ce a facut sistemul regenerat politroco-securist, mai bine stim ca politicienii din vest nu au facut nimic in acele zile.
    De la inceput cancelariile occidentale au fost multumite cu asumarea puterii de catre sistemul politruco-securist pe care l-au sprijinit si l-au indrumat.
    Atunci s-au spulberat visele de libertate ale romanilor care au realizat incet, incet ca rusii aveau dreptate sa afirme ca drepturile omului, democratia si libertatile nu sunt decit promisiuni fara acoperire facute de occident in timpul razboiului rece si nimic mai mult si ca vesticii nu cred in valorile pe care le afiseaza.
    Acestea s-au comfirmat in timp si acum ne intrebam precum realizatorii documentarelor BBC
    -Unde s-au pierdut visele noastre de libertate.

  2. Dle. Profesor, va multumesc pentru informatie. Oare cati bani din bugetul de stat au fost risipiti pentru aceste vizite de lucru (de trista renumire)? Va felicit: atunci cand altii sunt ravasite de ura, resentimente, si frustrari, vine o voce rationala, motivata de bun simt si omenire. Va multumesc! ICP, jud. Timis

  3. Mda, este clara importanta pe care oficialii o dau inchisorii in sine – vizita acolo tine de doua ori mai putin decat masa de la restaurant. Evident, totul este doar un alt prilej de chermeza.

    In ceea ce priveste mazilirea lui Marga, ea este, cred eu, aproape inutila. Raul a fost facut. Chiar daca l-ar repune in functie pe domnul Patapievici (lucru imposibil fireste pentru usl, l-am enuntat doar ca ipoteza), ceea ce a aratat Romania in lume in toata aceasta perioada este nu doar profunda politizare a institutiilor, ci mai cu seama inconsecventa. O tara civilizata nu-si schimba radical politica institutionala in functie de cine vine la putere. O tara civilizata este predictibila – radicalismul este specific societatilor de mana a treia.

  4. Probabil ca aveti o frica strasnica de vizite de lucru, comunicate, proteste, transformari, s-ar putea ca deciziile informate si, eventual, pre sau post-sanctionate chiar sa miste lucrurile in directia cea buna, de parca a conduce nu ar inseamna, in primul rand, a cunoaste, asa cum scrie in toate cartile bune. Stiti care va sunt viciile fundamentale de discurs, care fac uneori sa fie searbad si, pe consecinte, fara impact? In primul rand, absenta experientei impartasite, sunteti la mii de Km, ori, dupa cum se stie, din studii si din practica, experienta impartasita se bucura de cea mai mare cota de a genera un sistem de valori comune. In al doilea rand, partizanatul exacerbat, care impiedica transformarea divergentelor patimase intr-un consens rational. Haideti, D-le Tismaneanu, chiar nu mai vedeti ce se intampla in jurul D-stra, de incercati sa ne indoctrinati cu ideologia unor interese care nu sunt ale noastre?!

    • Cu alte cuvinte, in traducere libera a limbii de lemn pe care o folositi, domnul Tismaneanu „nu mananca salam cu soia”? Asta imi aduce aminte de lozincile celor care erau la conducerea tarii in timpul Mineriadelor. Cateodata domnule Victor, impartasirea experientei despre care vorbiti ar fi dezonoranta, iar distantarea de ea este un semn de luciditate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro