joi, mai 19, 2022

Memoria Revoluției și insațiabila rapacitate a nomenclaturii

Aflu ca, in loc de a fi deferit justiției pentru complicitate la crime impotriva umanitatii, Petre Roman este noul director executiv al fantomaticului, dar opulentului, ca sediu si buget, Institut al Revolutiei Romane. Am tot scris despre acest vlastar impenitent a ceea numesc lumea secreta a nomenclaturii. Sa ne aducem aminte, personajul n-ar fi existat politic fara Brucan si, mai ales, fara Ilici. Se știau, se simpatizau, Iliescu il respecta pe „tovarașul Valter” care, mandru de Petrica, i l-a prezentat cu toate acoladele necesare. Valter s-a dus, Petrica a ramas. El a fost si ramane un personaj minabil, obsedat de propria-i imagine. Nu tocmai subtil din punct de vedere intelectual si mitoman cat incape si-n plus, Este mostenitorul real al lui Ilici. A fost membru activ al echipei (mafiei, bandei, clicii) care a confiscat, deturnat, uzurpat, revolutia din decembrie 1989. Am langa mine, scriind aceste randuri, o carte a lui Lev Troțki din 1937 cu titlul „The Stalinist School of Falsification”.

No photo description available.



Nu sunt un fan al doctrinarului revoluției permanente, dar aici avea dreptate. Nu exista limita pentru halucinatiile pseudo-istorice ale sicofantillor lui Stalin. Parafrazand titlul acelei carti, putem spunea ca acest Institut al Revolutiei este exact opusul a ceea ce inseamna cautarea adevarului istoric. In orice caz, putem spune fara teama de a gresi, ca Petre Roman si gasca sa nu vor face decat sa masluiasca mai departe ceea ce n-au resuist sa falsifice suficient Iliescu si paiata sa, ocultistul lunetist si lunatic Voican Voiculescu. Iata mesajul meu care ii priveste pe toti cei care, in umbra indarjitului patriarh al marxism-leninismului, au prelungit regimul cleptocratic si politienesc prezentat drept „democratie originală”. Vai de originalitatea noastră…

Niciodată, tovarășe Iliescu, dumneata si ceilalți bolșevici de pe malul Dâmboviței (Dej, Pauker, Luca, Teohari, Maurer, Miron, Chivu, Ceaușescu, Bodnăraș, Răutu, Drăghici, Mizil) n-ati făcut o revoluție. Ați fost cozile de topor ale Moscovei si ati participat cu abject zel la colonizarea țării. Ați furat cu nerușinare alegerile din noiembrie 1946. Când ați fi avut ocazia, in decembrie 1989, primul lucru pe care trebuia să-l faceți ar fi fost să spuneți public că PCR a ajuns la putere prin rapt, jaf electoral si teroare. Dar n-ați făcut-o. Ştim cu toții de ce. Pentru că bolșevismul este formula voastra existențială, codul vostru genetic. Mințiți pentru a trăi. Trăiți pentru a minți. Si tot asa, ca la handbal, vă pasati mingea, pardon sinecura, intre voi, fara remuscari, fara regrete, fara urma de decență …

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Crimele impotriva umanitatii de la Revolutia din 1989 nu se prescriu niciodata si, chiar daca acesti neo comunisti vor muri, urmașii lor nu vor avea liniste. Important este ca justitia sa-si faca treaba pana la capat, iar comunismul sa fie condamnat in fiecare an de către toate institutiile si cancelariile lumii.

  2. La vremuri noi, tot noi. Comunisti, marxisti, bolsevici, nomenclaturisti, parveniti, lichele.
    Asta a fost realitatea romaneasca de 32 de ani incoace. Nu serveste la nimic adresarea acestora la persoana a doua, sunt dintr-o alta specie, alta lume si vorbesc o cu totul alta limba. O specie amorala cu care nu poate exista dialog si ale carei convingeri nu pot fi vreodata schimbate. Dar asta se stia de mult, de la inceputurile miscarii, de cand primii idealisti naivi erau sacrificati pe altarul religiei care se inchina la Omul Nou.

  3. Oare, lumea ar trebui sa se amuze sau sa se ingrijoreze in privinta artificialei “gherile” a cuvintelor, dusa de cei care par sa nu fi aflat ca razboiul rece s-a sfarsit in urma cu 32 de ani?! Probabil ca cel mai bun raspuns l-ar da soldatul japonez Hiroo Onoda, care si-a irosit inutil o mare parte din viata in jungla unei insule filipineze, de unde purta încă un absurd război de gherilă, nestiind ca al doilea razboi mondial se incheiase in urma cu 29 de ani!

  4. Pertinenta analiza. Dar exista si multi altii, care sunt copiii, nepotii nomenclaturistilor, securistilor dinainte de 1989. Multi sunt prosperi afaceristi. La noi a lipsit aplicarea legii lustratiei, pe care IIliescu nu a dorit-o cu nici un chip si stia bine de ce. P.Roman este doar un exponent f.cunoscut.

  5. Zelul. Felul zelos al bolșevicilor și securiștilor români, mult peste cel al sovieticilor, a dus țara aceasta dupa ’45 și ’89 într-o fundătură din care greu vom ieși. Și dacă vom ieși. Toți oamenii enumerați au avut zel și un singur țel: Totul pentru ei, nimic pentru popor.

  6. Un pic cam în grabă scris? De exemplu titlul cărţii este The Stalin School of Falsification.

    Un pic cam multe invective în dauna unui text mai academic cu care eram parcă obişnuit. Nu simpatizez cu troica din imagine. Din contră. Am fost martorul evenimentelor din 89. Ce să zic?
    La vremea respectivă probabil că soluţia despărţirii definitive de comunism ar fi produs în jur de 40000 – 120000 de victime. Aşa am rămas cu blestemul comunismului.

    Ca referinţă din istoria antică (ipotetică?) este exodul evreilor din Egipt: 40 de ani în pustie, doar doi dintre cei care au trecut Marea Roşie au supravieţuit. Şi aşa au achiziţionat o altă mentalitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro