joi, iunie 30, 2022

Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Paunescu

Atunci cand si-a inceput cariera poetica si jurnalistica, in a doua jumatate a anilor 60, Adrian Paunescu se visa un Evgheni Evtusenko, un bard antistalinist al Romaniei. Il sustinea pe Ceausescu cu fervoare, dar stia sa simuleze (ori poate ca era sincer pe atunci) un fel de prospetime a viziunii poetice, un simt al justitiei si o indignare clocotiroare in raport cu meschinariile birocratiei culturale. I-a cultivat pe Eugen Jebeleanu si pe Geo Bogza, a fost prieten cu Nichita Stanescu, cu Cezar Baltag, cu Ioan Alexandru si cu Alexandru Ivasiuc, avea o energie vulcanica, devenita legendara. Se declara anti-stalinist si poate ca si era la vremea aceea. Volumul “Istoria unei secunde” includea poeme ce pareau contestatare (“Rugaciunea lui Alfa catre Omega”). Ca redactor-sef adjunct al “Romaniei Literare” incuraja experimentele literare si publica interviuri ce pareau eretice. Imi amintesc, de pilda, un dialog publicat prin 1970 cu seful planificarii din epoca, Maxim Berghianu. La intalnirile lui Ceausescu cu scriitorii era printre cei care nu ezitau sa puna intrebari incomode. Totul insa sub semnul devotamentului pentru socialism, revolutie si partid. Paunescu din acea perioada reproducea iluziile revizionismului est european din perioada revolutiei maghiare si a liberalizarii poloneze. Era tarziu, dar nu era nici inutil, nici absurd. Ar fi putut merge mai departe in acea directie, ar fi putut coagula un grup de actiune intelectuala care sa sfideze dictatura. Nu a facut-o, a preferat pactul cu puterea si avantajele ce decurgeau din el. S-a mutat intr-o vila superba pe strada Sandu Aldea, se intanea cu odraslele potentatilor epocii cu care juca ping-pong si punea tara la cale. Le dedica poeme adulatoare.

A ajuns in Statele Unite cu o bursa in cadrul programului international de la Universitatea Iowa. Din jurnalul poetei Constantei Buzea (prima sa sotie), reiese ca America l-a nelinistit, l-a speriat, i-a creat un profund, irepresibil disconfort., A facut un interviu cu Mircea Eliade care a provocat multe discutii. Dupa ce i-a promis profesorului de la Universitatea din Chicago ca acel interviu (primul, dupa stiinta mea, acordat de Eliade unui scriitor/jurnalist din Romania comunista) ca textul ori va apare integral, ori nu va apare, si-a incalcat angajamentul. Nu si-a cerut niciodata scuze (Monica Lovinescu a comentat acid in epoca episodul). Discutia a aparut ciuntita, fara semnalarea pasajelor ce lipseau. Paunescu se transforma nu doar fizic (devenea obez vazand cu ochii), dar si psihologic. Relatiile cu puterea ajunsesera simbiotice. I s-a pus la dispozitie revista “Flacara” (l-a debarcat repede pe H. Dona, prietenul fostului sau protector Gogu Radulescu) si a tranformat acel saptamanal pana atunci insipid intr-o tribuna propagandistica de reala eficienta. A sustinut impostura protocronista. Avea jurnalismul in sange tot asa cum avea si cinismul oportunist. A inceput sa scrie penegirice tot mai desantate pentru “conducatorul care-a stiut si stie/ca sufletele noastre nu-s niste vami pustii”. L-a slavit pe Ceausecu in metafore pe cat de grandilocvente, pa atat de buimacitoare. Nu mai avea limite in dorinta de afi trubadurul “Epocii de Aur”. Nu-i ajungea sa-l glorifice pe Ceausescu, a inceput sa o preamareasca si pe “savanta de renume mondial”. In chip ironic, pamfletul lui Eugen Barbu publicat prin 1980 ca prefata la antologia Paunescu din BPT surprindea personajul in enormul sau baroc caracterial. Paunescu si Barbu si-au unit fortele in lupta impotriva directiei lovinesciene din lumea culturala. Isi ofereau fara rusine serviciile ca hingheri ideologici. Sigur, nu a fost un versificator de duzina precum Vadim Tudor, dar textele sale ajunsesera ilizibile, labartate, dezgustator de lingusitoare. Era greu sa se imagineze o mai penibila degradare.

A fost rasplatit cu “Cenaclul Flacara”, platforma propriei ascensiuni mediatice. A rapit si a mistificat fenomenul folk pentru a atrage tineretul nonconformist. In acelasi timp, Cenaclul era locul unde se rosteau ode isteroide pentru Ceausescu. Transmis la Televiziune, era un instrument de imbecilizare nationala. Cultul personalitatii lui Ceausescu s-a bazat pe asemenea actiuni cu efecte toxice de lunga durata (dovada omagiile ce i se aduc in aceste zile!) Dupa accidentul de la Ploiesti, Paunescu si-a pierdut acest vehicol de participare la jocurile simbolice ale puterii. I-a trimis lui Ceausescu (dar si “delfinului” Nicu Ceausescu) texte in care il implora sa-l ierte, sa-l readuca in universul puterii. A scris el insusi ori a patronat pamflete abjecte impotriva marilor intelectuali ai exilului. In “Flacara” paunesciana a aparut o infamie semnata de Dinu Sararu (un pseudo-interviu cu mama lui Virgil Ierunca) menita sa-i compromita pe Ierunca si pe Monica Lovinescu.

Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu dispretuit si de stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul Capitalei, a incercat sa se refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara ca vreodata sa-si exprime vreun regret. Acelasi Ion Iliescu care candva, ca prim secretar al Comitetului Judetean Iasi al PCR, refuzase sa permita performantele grotesti ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar” l-a acceptat si l-a incurajat ca politician in cadrul PDSR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu numele incredibil “Totusi, iubirea”. Literar vorbind, Adrian Paunescu a incetat din viata cu decenii in urma. Moral, la fel. A fost un instrument benevol si primejdios al unui regim criminal pe intreg parcursul existentei sale. Efemera sa rebeliune morala din anii 60 a fost o revolta in genunchi. S-a emasculat etic si a capotat estetic. Am scris despre el in acesti termeni de-a lungul anilor. Nimic din ce s-a petrecut in ultimii ani nu ma face sa-mi schimb punctul de vedere. Dimpotriva.

Distribuie acest articol

230 COMENTARII

  1. Foarte bun articol.
    Nu sunt un fan Tismaneanu dar cred ca o sa devin. Acest articol m-a determinat sa intru pe blog. Sunteti un adevarat luptator! Nu mai un om care a trait ambele regimuri, care a cunoscut ambele fete, care a citit cartile poate sa combata serios. Va felicit inca odata si sper sa aveti cat mai mult succes.
    Prof. V. Dumitrescu

  2. Domnule Tismaneanu,

    am urmarit astazi funeraliile lui AP, remarcand intai de toate emitentul informatiei in sine: televiziunile lui Vantu si antenele celuilalt personaj, Voiculescu. Nu am cautat sa-mi pun inutila intrebare cati din jurnalistii televiziunilor respective au citit opera lui Paunescu, asa cum e ea, mai mult cantitativa. Insasi Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu era, potrivit Realitatea TV,cand „aleea poetilor”, cand „aleea actorilor”. Sau: „Ion si Aldea Teodorovici”. Se demonstreaza , daca mai era nevoie, ca, fara comenzi, jurnalistii mogulilor bat campii. Moartea lui Paunescu a picat manusa pentru mogulasi: doar doar o intoarce decesul unui om in favoarea unicului lor demers: jos cu Basescu. Ba la un moment dat, corespondentul Antenei vorbea despre spirite agitate, jandarmi care cine stie cum vor face fata mutimii….In fine, discursul lui Vadim Tudor, tot cu Basescu in catare..Ce vreau sa remarc dincolo de acestea. In timp ce goarnele mogulilor scoteau din palarie zeci , sute, mii de „personalitati” din cultura, politica samd care veneau in valuri sa-l conduca pe AP la locul de veci, in realitate colegii de breasla ai lui Paunescu au lipsit in corpore, sa zic asa. Politicieni: Nastase, Ponta, senatorul Bideu si cam atat. Actori, doar Piersic. Folkisti: Socaciu, Vintila si alt „folkist” Gh Gheorghiu, care mesteca guma…In rest asistenta era copios reprezentata de varsta a treia, nu din generatia cenaclurilor…Cam subtire pentru un „poet national”…

  3. Totalitarismul odata venit la putere inlocuieste invariabil toate talentele de prim rang cu sarlatani a caror lipsa de autenticitate si creativitate constituie cea mai buna garantie a loialitatii lor. Acesta a fost contextul in care Adrian Paunescu a preferat pactul cu puterea si a renuntat la literatura autentica in favoarea propagandei de partid. Personalitatea sa deliranta si grandomana, cinismul sau oportunist, a gasit in cultul personalitatii lui N. Ceausescu mediul potrivit. Faptul de a minti sistematic o lume intreaga nu se putea realiza decat in conditiile unei guvernari totalitare, cand calitatea de fictiune ideologica a realitatii de fiecare zi distorsioneaza pana si cele mai mici detalii. Exact in aceasta distorsiune toxica si isteroida a gasit Adrian Paunescu domeniul sau de excelenta, in care se declara, orgolios, superior intregii structuri de propaganda a PCR. Dominatia totalitara se straduieste sa organizeze infinita pluralitate a fiintelor omenesti ca si cand intreaga umanitate ar fi doar un singur individ golit de tot ceea ce ii conferea unicitate si multiplicat pina la dimensiunea unei mase indistincte si perfect manipulabile. Neobosit in efortul sau de a se face util lui N. Ceausescu in proiectul sau de creare a OMULUI NOU, Adrian Paunescu a devenit el insusi un asemenea exemplar, cu toate tarele de rigoare. Imoral dar sentimental, nomenklaturist dar lacrimos iubitor al celor saraci. impetuos oportunist dar declarat indragostit pe viata de Ceausescu, cabotin de o irepresibila limbutie, Adrian Paunescu a sfirsit prin a fi propria sa caricatura, un impostor al omului care ar fi putut fi daca nu intilnea ideologia.
    Alain Besancon are cateva randuri de-a dreptul edificatoare pentru intreg fenomenul totalitar: “In jurul distrugerii fizice – imensul osuar, devastarea pamantului, aspectul cel mai evident al dezastrului, asupra caruia se concentreaza studiile si masuratorile – se intinde un domeniu invizibil, unde ravagiile sunt probabil mai extinse, afecteaza mai multa lume si vor fi mai greu de reparat: distrugerea mintilor si a sufletelor.” De aceea grotescul spectacol media al Funeraliilor cu onoruri militare de la Cimitirul Bellu din Capitala, in apropierea mormantului lui Mihai Eminescu, pe care ar dori sa-l paraziteze daca nu-l poate obtura, evidentiaza mai ales falia existenta intre cele doua Romanii, una a omului nou, resentimentara, revansarda, combativa, si cealalta a supravituitorilor comunismului, ezitanta intre aspiratii febrile de redemptiune europeana si spaime adinci venite din anii in care Adrian Paunescu parea de neoprit.

  4. scrisa chipurile pe 4 noiembrie, asta talent versatoricesc ….. happy now? :))

    Eu recunosc ca am facut greseala
    > De a slavi prea mult conducatorul
    > Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
    > Partidul, Ceausescu si Poporul.
    >
    > Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
    > L-am criticat si-am insuflat dorinta
    > De libertate, bunastare si schimbare
    > Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
    >
    > Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
    > Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
    > Periclitandu-mi starea, familia si casa
    > Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
    >
    > De-aceea spun ca ultima dorinta
    > Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
    > Si-mi fac adanc proces de constiinta
    > Caci nu e om pe lume fara pata.
    >
    > As vrea ca sa raman in mintea voastra
    > Doar un poet ce si-a iubit mult tara
    > Ce a descoperit si slefuit talente
    > Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
    >
    > Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
    > Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
    > Nu m-am dezis de clasa proletara
    > Si am simtit ca am o datorie,
    >
    > De a starni in mintea tuturora
    > Si mai ales in suflete de tineri
    > Ca nu suntem o tara oarecare
    > Si-avem destin maret si vom fi liberi.
    >
    > Cand noi cantam in salile-arhipline
    > Si recitam pe voci de milioane
    > Visam la Marea noastra Romanie
    > Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
    >
    > Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
    > Ca n-am putut opri din cale vremea
    > Sa vad autostrada prin Carpati
    > Din Chisinau-Arad cu via Tebea
    >
    > Sunt unii care ma lovesc si-acuma
    > Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
    > Cuvinte grele-arunca, nesimtire
    > Si toti vor ca sa cada in picioare
    >
    > Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
    > As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
    > Se rasuceste Stefan in morminte
    > De-atata ura, pizma, nedreptate.
    >
    > Imi este jena, sila….chiar ma bucur
    > Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
    > Cand vad valori, talente, caractere
    > Ce-si fac familiile peste hotare.
    >
    > Ce sa va spun, romanii mei de bine
    > Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
    > Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
    > Nu lasati tara calcata in picioare.
    >
    > Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
    > Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
    > Sa va claditi cu totii alta viata
    > Mesaj catre romani de pretutindeni!
    >
    > Sa iei aminte tara mea de suflet
    > Ia atitudine si da raul afara
    > Unde s-a dus Granarul Europei
    > Banala tara-industrial-agrara.
    >
    > Sa iei aminte tara mea de glorii
    > Cu patima iti spun din nefiinta
    > Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
    > Pe munca, educatie, credinta.
    >
    > In timp ce va imbarbatez de-aicea
    > Din ceruri si din sfere tutelare
    > Vad iarasi vorbe grele prin ziare
    > Pe forumuri, pe la televizoare.
    >
    > N-am omorat pe nimeni niciodata
    > Nici cand murim nu ni se mai da pace
    > La toti gasiti cusururi si reprosuri
    > Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.
    >
    > Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
    > Limbaju-ascuns al poeziei mele
    > Baga-mi-as p–a sa imi bag de tara
    > Cu oameni falsi si plina de lichele.

    • Cred ca aceasta poezie arata cine suntem noi. Ne certam acum ca chiorii si gasim vinovati. Ce usor e sa ii gasesti si sa ii arati cu degetul! Multumim domnule Tismaneanu ca ne aratati drumul drept si realitatea! Fara dumneavoastra am orbecai in asta viata ca prostii!

      În loc să fim o ţară numai fraţi,
      Simţim, în noua epocă barbară,
      C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
      S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

      Din tot ce facem, nu avem nimic,
      Ne macină străine interese,
      Făina noastră n-are spor nici pic,
      Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

      Trăim acelaşi tragic simţământ,
      Sub politicieni şi sub contabili,
      Că noi, ca neam, avem destinul frânt
      Şi suntem de prisos şi nerentabili.

      Umili, ne cerem scuze de la toţi,
      Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
      Şi ne conduc nişte fanarioţi,
      Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

      Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
      De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
      Când am ajuns în ţara noastră slugi
      Şi suntem cerşetori la noi acasă?

      Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
      Dispuşi să emigreze se arată,
      Mormintele se pregătesc de drum,
      În România deromânizată.

      Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
      Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
      Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
      Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

      Şi-acum se-aude clopotul fatal,
      Vin vremuri de urgie şi de grindeni
      Şi este seara ultimului bal,
      Din zori, vom fi români de pretutindeni.

      Probabil, mâine-aici va fi pustiu
      Şi toţi în pribegie vom porni-o,
      Drum bun, popor pierdut la un pariu,
      Adio, mamă patrie, adio!
      27 mai 1997, Bucureşti – Urziceni – Tecuci

  5. Mda…Mintile scurte, spalate DEFINITIV cu propaganda proletcultista, pupincurista si nationalist-comunista a grohaitorul de curte Adrian PAUN (devenit, ulterior, PAUNESCU) nu mai vor sa auda de Nichita STANESCU, de Lucian BLAGA, de Octavian GOGA, de LABIS, de Stefan – Augostin DOINAS!
    NU, ei s-au impotmolit in troaca grohaitorului ceausist pe care il considera „al doilea poet national dupa EMINESCU”.
    Ce jalnic…ce trist….ce deprimant…
    Ce anomic, ce debusolant, ce dezarmant…
    :(

  6. Dle Tismaneanu,

    As dori sa cunosc opinia dvs despre aceasta recenta mineriada mediatica – moartea lui Adrian Paunescu- mineriada ticluita, sunt de parere, chiar in zilele de dinaintea trecerii poetului la cele vesnice si inghesuirii sale intre mormintele unor mai mari inaintasi. Sper ca acestia din urma sa nu se rasuceasca, acolo unde sunt (desi asta suna urat, rau, dar, cum spuneau detergentii mogulilor, fiecare om face si bine, si rau..imi asum.).
    Nu ma refer la trecutul lui AP. In paranteza fie spus, o parte din acel trecut le putea fi accesibil „jurnalistilor” de „tip BBC” RTV sau Antene citind jurnalul Constantei Buzea, prima sotie a lui Paunescu… Ma refer la prezent, un timp care nu mai exista pentru omul Adrian Paunescu. Nici nu vreau sa ma gandesc ce „strategii” (si cu ce cuvinte) se puneau la cale in sedintele de redactie din televiziunile mogulilor, dupa ce medicii au constatat decesul acestuia. Ce a urmat, s-a vazut pentru cine a avut ochi sa vada. N-are a face. Trupul lui Paunescu a fost invelit in tricolor si, pe rand, bagat pe teava tunurilor media Voiculescu&Vantu, cu tinta Cotroceni. Profitandu-se dezgustator de faptul ca acest om obsedat de forta mai pastra suficient praf de pusca chiar si post mortem. Personal, mi se pare o ironie a micii istorii: sa ai acces la farfuria din care manca Ceausescu, sa te joci cu prim secretarii asa cum te joci cu limba romana (pe care AP o stapanea, nimic de zis, dar…) sa profiti, in mod sexual as spune, de buna credinta a sutelor de mii de amarati care nu vedeau gratiile Romaniei Socialiste de reflectoarele cenaclurilor (apropo, am primit un mail de la Sorin Iliesiu, care a filmat acestea, spunand ca AP nu-si asigura luminile, nocturna, carevasazica…) de trambulina pe care ti-o da statutul de privilegiat al regimului, si sa sfarsesti dus la groapa de niste necititi, aflati din burta mamei la cutite cu limba romana. Mai viu era Paunescu decat balbaitii in direct sau din studiourile mogulilor, care au incercat sa starneasca lumea, hei-rup jos Basescu, cu armele pe care le folosea odinioara AP, cand dadea lumina, lupta, libertate la tot cartierul, cu lancea lui Horea bonus. Numai ca, alte voci, alte incaperi, cum spunea… Nu vreau sa lungesc. Adrian Paunescu, greu cum era, luneca spre moarte, si, de garnitura acestui tren blindat, vopsit in toate nuantele de rosu, s-au agatat, pentru a-i politiza moartea lui ca om, blatistii Romaniei: mogulii. AP, care a tinut sa-i domine pre toti, dus la groapa de niste estropiati intelectual care au folosit propria lui reteta. De aia zic, ironie curata.

  7. Pentru Tudor Borcea:

    Va multumesc pentru interesantul comentariu. Am scris pe acest subiect chiar azi pe blogul meu. Am recomandat studiul demitizant al lui Paul Cernat din 2004 despre „Imblanzitorul Romaniei Socialiste” din volumul colectiv „Explorari in comuniscul romanesc” (I) si excelentul editorial de azi din „22” semnat de Andrei Cornea. Mineroada mediatica a fost o expresie a spiritul revansard, continuarea ofensivelor similare din ultimii ani.

    http://www.tismaneanu.wordpress.com

  8. Am vrut sa stiu de ce postul scris de dl Tismaneanu a stranit atat de multe patimi.
    Poate adevarul doare, poate…
    In rest apreciez moderatia si multumesc pentru explicatia – necunoscuta mie – legata de interviul cu Cioran realizat de Paunescu!

    Romanii par lipsiti de echilibru si moderatie, de aceea avem parte de atatea slalomuri si ratari!
    Si inca ceva: lipseste exercitiul lecturii! Pacat!

  9. Am citit. Si articolul, si comentariile. Pana la urma, tragand linie, dl. Tismaneanu are dreptate. Sigur, se poate spune „a nu se confunda opera cu autorul”, insa asta ar fi fals. Nu comentez (nefiind literat) valoarea artistica a operei lui A.P., pot insa sa spun ca un om care nu se vinde ca sa supravietuiasca (fizic…subiect complex, care nu tine de tema de aici), ci se vinde ca sa obtina avantaje de genul avantajelor pe care le-a obtinut A.P. nu are cum sa fie un om mare. Este un om mic, indiferent de inaltime si de greutate. Iar un om mic nu poate crea ceva mare. Cam atat despre A.P. Odihneasca-se in pace!

  10. Cum adică cine a fost acest porc obraznic, mare oportunist şi dujman al României, copil din flori, ce avea apoi să crească în grădina unuia pe care avea să-l numească, impropriu, tată.
    La data conceperii tatăl său adevărat se ocupa cu comerţul ilegal de carne, după care a devenit aprozarist, fiind naşul meu de cununie.
    Aşa aveam să aflu cum a fost conceput porcul oportunist, atît de la adevăratul său tată, cît şi de la socrul meu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro