marți, martie 19, 2024

Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Paunescu

Atunci cand si-a inceput cariera poetica si jurnalistica, in a doua jumatate a anilor 60, Adrian Paunescu se visa un Evgheni Evtusenko, un bard antistalinist al Romaniei. Il sustinea pe Ceausescu cu fervoare, dar stia sa simuleze (ori poate ca era sincer pe atunci) un fel de prospetime a viziunii poetice, un simt al justitiei si o indignare clocotiroare in raport cu meschinariile birocratiei culturale. I-a cultivat pe Eugen Jebeleanu si pe Geo Bogza, a fost prieten cu Nichita Stanescu, cu Cezar Baltag, cu Ioan Alexandru si cu Alexandru Ivasiuc, avea o energie vulcanica, devenita legendara. Se declara anti-stalinist si poate ca si era la vremea aceea. Volumul “Istoria unei secunde” includea poeme ce pareau contestatare (“Rugaciunea lui Alfa catre Omega”). Ca redactor-sef adjunct al “Romaniei Literare” incuraja experimentele literare si publica interviuri ce pareau eretice. Imi amintesc, de pilda, un dialog publicat prin 1970 cu seful planificarii din epoca, Maxim Berghianu. La intalnirile lui Ceausescu cu scriitorii era printre cei care nu ezitau sa puna intrebari incomode. Totul insa sub semnul devotamentului pentru socialism, revolutie si partid. Paunescu din acea perioada reproducea iluziile revizionismului est european din perioada revolutiei maghiare si a liberalizarii poloneze. Era tarziu, dar nu era nici inutil, nici absurd. Ar fi putut merge mai departe in acea directie, ar fi putut coagula un grup de actiune intelectuala care sa sfideze dictatura. Nu a facut-o, a preferat pactul cu puterea si avantajele ce decurgeau din el. S-a mutat intr-o vila superba pe strada Sandu Aldea, se intanea cu odraslele potentatilor epocii cu care juca ping-pong si punea tara la cale. Le dedica poeme adulatoare.

A ajuns in Statele Unite cu o bursa in cadrul programului international de la Universitatea Iowa. Din jurnalul poetei Constantei Buzea (prima sa sotie), reiese ca America l-a nelinistit, l-a speriat, i-a creat un profund, irepresibil disconfort., A facut un interviu cu Mircea Eliade care a provocat multe discutii. Dupa ce i-a promis profesorului de la Universitatea din Chicago ca acel interviu (primul, dupa stiinta mea, acordat de Eliade unui scriitor/jurnalist din Romania comunista) ca textul ori va apare integral, ori nu va apare, si-a incalcat angajamentul. Nu si-a cerut niciodata scuze (Monica Lovinescu a comentat acid in epoca episodul). Discutia a aparut ciuntita, fara semnalarea pasajelor ce lipseau. Paunescu se transforma nu doar fizic (devenea obez vazand cu ochii), dar si psihologic. Relatiile cu puterea ajunsesera simbiotice. I s-a pus la dispozitie revista “Flacara” (l-a debarcat repede pe H. Dona, prietenul fostului sau protector Gogu Radulescu) si a tranformat acel saptamanal pana atunci insipid intr-o tribuna propagandistica de reala eficienta. A sustinut impostura protocronista. Avea jurnalismul in sange tot asa cum avea si cinismul oportunist. A inceput sa scrie penegirice tot mai desantate pentru “conducatorul care-a stiut si stie/ca sufletele noastre nu-s niste vami pustii”. L-a slavit pe Ceausecu in metafore pe cat de grandilocvente, pa atat de buimacitoare. Nu mai avea limite in dorinta de afi trubadurul “Epocii de Aur”. Nu-i ajungea sa-l glorifice pe Ceausescu, a inceput sa o preamareasca si pe “savanta de renume mondial”. In chip ironic, pamfletul lui Eugen Barbu publicat prin 1980 ca prefata la antologia Paunescu din BPT surprindea personajul in enormul sau baroc caracterial. Paunescu si Barbu si-au unit fortele in lupta impotriva directiei lovinesciene din lumea culturala. Isi ofereau fara rusine serviciile ca hingheri ideologici. Sigur, nu a fost un versificator de duzina precum Vadim Tudor, dar textele sale ajunsesera ilizibile, labartate, dezgustator de lingusitoare. Era greu sa se imagineze o mai penibila degradare.

A fost rasplatit cu “Cenaclul Flacara”, platforma propriei ascensiuni mediatice. A rapit si a mistificat fenomenul folk pentru a atrage tineretul nonconformist. In acelasi timp, Cenaclul era locul unde se rosteau ode isteroide pentru Ceausescu. Transmis la Televiziune, era un instrument de imbecilizare nationala. Cultul personalitatii lui Ceausescu s-a bazat pe asemenea actiuni cu efecte toxice de lunga durata (dovada omagiile ce i se aduc in aceste zile!) Dupa accidentul de la Ploiesti, Paunescu si-a pierdut acest vehicol de participare la jocurile simbolice ale puterii. I-a trimis lui Ceausescu (dar si “delfinului” Nicu Ceausescu) texte in care il implora sa-l ierte, sa-l readuca in universul puterii. A scris el insusi ori a patronat pamflete abjecte impotriva marilor intelectuali ai exilului. In “Flacara” paunesciana a aparut o infamie semnata de Dinu Sararu (un pseudo-interviu cu mama lui Virgil Ierunca) menita sa-i compromita pe Ierunca si pe Monica Lovinescu.

Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu dispretuit si de stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul Capitalei, a incercat sa se refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara ca vreodata sa-si exprime vreun regret. Acelasi Ion Iliescu care candva, ca prim secretar al Comitetului Judetean Iasi al PCR, refuzase sa permita performantele grotesti ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar” l-a acceptat si l-a incurajat ca politician in cadrul PDSR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu numele incredibil “Totusi, iubirea”. Literar vorbind, Adrian Paunescu a incetat din viata cu decenii in urma. Moral, la fel. A fost un instrument benevol si primejdios al unui regim criminal pe intreg parcursul existentei sale. Efemera sa rebeliune morala din anii 60 a fost o revolta in genunchi. S-a emasculat etic si a capotat estetic. Am scris despre el in acesti termeni de-a lungul anilor. Nimic din ce s-a petrecut in ultimii ani nu ma face sa-mi schimb punctul de vedere. Dimpotriva.

Distribuie acest articol

231 COMENTARII

        • Eu m-am nascut in Romania, dar am plecat impreuna cu parintii in strainatate cind aveam doar 7 ani, acum 22 de ani. Stuiile le-am urmat tot in occident si in America. Deci nu sint indoctrinat comunist in nici-un caz. Dar…iubesc Romania si poporul roman, respect patriotii romani, indiferent de regimul politic. Poate citesti si parerea mea despre articolul comentat, postat de mine la data 06/1/2010 la 19:44

          • atunci asta e un bun prilej ca sa te pui pe ganduri in privinta celor pe care le stii despre patriotismul romanilor si despre ce fel de gargara e numita „Patrrriotism” de catre o buna parte dintre cei ce au facut scoala in Rrrromânia care e una si aceeasi tara cu „românik” (numita astfel de catre aceiasi „patrrrioti”, dar nu in aceleasi situatii).

            in acelasi timp, asta e un bun prilej sa afli ca Paunescu a fost orice, numai patriot nu.

    • Dar daca i-ar fi cantat lui basescu, era bun?
      Atat poti maestre, ai scris articolul in graba, in metrou, pe genunchi?
      Parca ar fi Copy Paste de pe referate.ro
      Citeste si sterge, nici nu ma intereseaza altceva.

      • tisma, ai vazut ce-i pe stadionul din craiova?
        ai curaj sa te duci acolo cu bokul ala de condamnare a comunismului?
        am o curiozitate. daca stii ca esti patimas politic, de ce te-ai bagat sa „editezi” asemenea fraze?

        • oops! mi-ati blocat ip-ul. se pare ca am suparat si-mi pare rau pentru asta. doar o vorba sa-ti mai spun si promit ca e ultima postare pe acest site.
          – nu sunt angajat politic, am simpatii de dreapta, am votat cu basescu din motive ideologice cu toate ca-i detest stilul;
          – imi place poezia lui paunescu cu toate ca am alte convingeri politice si morale fata de ale lui (la trecut);
          – respect toate curentele politice, consider ca niciunul nu detine adevarul absolut;
          – nu fac confuzie intre comunism si atrocitatile comise de acesta. uneori ma intreb cum s-ar fi comportat basescu daca era in locul lui dej sau al lui ceausescu. cred ca mai rau ca ei;
          – consider ca nici un regim politic nu trebuie „sustinut” de intelectuali, se descurca si singur;
          – aparitia acestui articol si a multor comentarii halucinante in ziua mortii unui om m-au infuriat. nu inteleg de ce se amesteca politica in toate. de ce atata ura la pdl? de exemplu, pnlistii sunt mai echilibrati.
          – ioana, imi cer scuze pentru ultima postare, dupa ce am dat click am regretat. te rog insa sa nu-ti urasti poporul. acei 80% care au votat cu iliescu sunt (se poate demonstra matematic) aproximativ aceiasi care au votat cu basescu la referendum cu toate ca base si ilici sunt la cutite. acei tineri exaltati, etc, cum ii numesti tu, s-a transformat dintr-o masa manipulata de folkisti si oarecum patrioti intr-o masa dezordonata de manelisti si cu rusine de apartenenta nationala. halal evolutie. oamenii nu au modele, degeaba face patapievici cultura la nivel inalt daca la nivel de masa nu face nimeni, oamenii sunt rataciti.
          eu zic sa cantarim lucrurile fara patima. inchei, e ultima postare. nu mai blocati ip-ul, e copilaresc, lasati oamenii sa se exprime liber atat cat ii duce capul pe fiecare, nu mai fiti atat de suparaciosi.

          • Domnule unu!
            Daca imi permiteti sa mai intervin dupa ce ati promis ca nu mai scrieti, as face si eu doar citeva marunte observatii.
            – pentru un om care se considera perfect echidistant politic si intru totul echilibrat, aveti reactii destul de patimase – pareti mai degraba un coleric
            – imi cereti sa nu imi urasc poporul, dar inteleg ca pot fi uriti cei care au un tip de gindire opus celui al majoritatii: cu ura, povestea e ceva mai complicata: se poate sa urasti din prea multa iubire; mi se pare ca este mai onorabil sa fii lucid cu propriul popor, sa ii intelegi defectele care il deturneaza de la un destin frumos, sa ii arati, atit cit iti sta in putinta, cit de gresita este calea pe care merge – in loc sa il flatezi in mod iresponsabil, sa ii exalti nationalismul de doi bani, sa il lauzi prosteste ca pe un copil rasfatat si fara de minte (cum proceda ilustrul raposat…); e vechea poveste cu sarea in bucate, daca va mai aduceti aminte…
            – cind scrieti „nu fac confuzie intre comunism si atrocitatile comise de acesta”, intrebati-va daca ati putea scrie la fel de lejer „nu fac confuzie intre fascism si atrocitatile comise de acesta”; ehee! e mult de studiat aici…
            – ma tem ca nu politicul a venit sa tropaie cu cizmele pe pajistea delicata a poeziei lui Adrian Paunescu, ci tocmai Adrian Paunescu a adus politicul in cimpul Muzelor, a maculat puritatea poeziei, a semanat confuzie in minti fragede, s-a jucat la modul eminamente politic cu lucrurile sfinte; astazi, culege ce a semanat
            – se abuzeaza in zilele noastre de maxima „de gustibus non disputandum”: de fapt, gusturile se mai si educa; intr-o natie care si-a pierdut modelele, cum singur spuneti, e firesc ca Paunescu sa fie Marele Poet; e un poet pe gustul maselor, asta e limpede: dar nu inseamna ca este si un foarte mare poet, asa cum incearca sa acrediteze ideea oameni care, indeobste, dispretuiesc si marea poezie, si pe poetii mai discreti si mai distinsi decit Paunescu;
            – probabil vi se pare ca va iau de sus – nu va grabiti sa imi dati replica, nici nu imi trintiti in nas un foarte politicos „nu meriti!”, ci mai bine reflectati, intrebati-va pentru o clipa daca nu cumva adversarul din fata dumneavoastra are o farima de dreptate
            – si in fine, nu stiu de ce sinteti asa de sigur ca imi cunoasteti simpatiile politice; aveti grija, aveti deja profiluri gata facute, eu zic ca, daca dumneavoastra va socotiti atit de nuantat, ar fi bine sa presupuneti ca si „adversarii” dumneavoastra sint cel putin la fel de nuantati…
            Numai bine!

        • UNU, daca tot venisi cu stadionu din Craiova, vazusi pe 30.000 olteni cu lumanari in mana si auzisi 30.000 de olteni cu candele in mana, strigand:”S….. P…a!”, la fiecare degajare a portarului advers!!??. …Epic si inaltator!
          Daca cu elementul asta argumentezi….

      • Lui Unu. Ce naiba , mai omule , ca nu ma pot abtine si te-ntreb: asta e efectul crizei si nu mai aveti bani pentru nume lungi? S-a dus vremea lu’ Doiaru, Treiaru si care mai esti pe acolo…… Ori o fi efectul doctoratelor multiple la Spiru Haret? Te pup dulce….. din pacate nu din Bali!

    • In acea vreme,daca nu aduceai osanale iubitilor conducatori,nu puteai sa te faci cunoscut.Nici cantaretii,nici actorii, nu erau scutiti de aceasta obligatie.Personal ii consider lingaii sistemului ceausist pe cei care au facut parte din structuri suspuse,cum ar fi generalii,secretarii de partid,cei cu putere de decizie din toate localitatile tarii.Membrii de partid erau f. multi pentru ca te obligau,altfel aveai de patimit,dar cei puternic indoctrinati nu au nici o scuza si ii consider la fel de vinovati ca si sotii Ceausescu.Multi dintre ei,sau urmasii lor,sunt inca la conducere in diverse partide,care se dau mari democrati,dar au aceasi mentalitate ca si parintii sau rudele din mijlocul carora provin.De asta Romania nu-si gaseste drumul spre civilizatie si democratie.

    • Multumesc pentru articol.
      Lucid, caustic si realist. Sper sa nu te fi injurat prea multi pentru el.
      Pentru cei ce l-au cunoscut pe Paunescu inainte de shimbarea puterii in stat poate prea cuminte scris. Pentru cei ce se autointituleaza „romani adevarati” poate prea incisiv. Sunt sigur ca ai calcat pe cativa pe batatura! Bravo!
      Despre morti, numai de bine, despre lichele-> numai adevarul!

  1. ca si poet este genial. in fine … nu gasesti scriitori sa se pupe cu alti scriitori.orgoliile sunt iemnse. Enumerarea si concluzia trasa de dl vladimir tismaneanu ca poetul a apus de decenii este subiectiva cum subiectiva e si parerea mea. este parerea dumnealui si nu trebuie luata cu titlu de decret .

  2. Ma bucur sa citesc aceste rinduri care arata cine a fost cu adevarat A.P. Este bine pentru societatea de azi sa afle adevarul. Felicit si pe Hotnews pentru publicare.
    andrei

    • Din pacate Hotnews a cam ramas singura oaza de jurnalism intr-un desert de „trancanitori” (cum i-a catalogat Isarescu) si „gurnalisti” (conform caracterizarii c.t.p)
      Spun „din pacate” pt ca in oricare societate de pe fata pamantului care aspira la valorile civilizatiei ar fi de preferat sa existe mai multe astfel de „oaze’. Ba chiar ar fi recomandabil ca trancanitorii si gurnalistii sa fie-n minoritate. Dar… traim intr-o societate „originara”… dupa a dorit intemeietoru’ … si toti lingaii-beneficiari reorientati.

    • Nu vei afla adevarul din aceste randuri. Dimpotriva. Nu stii sa alegi pe cei carora sa le acorzi credit. Dar, este alegerea ta.

  3. Analiza optiunilor sale politice ma face sa fiu intr-totul de acord cu dumneavoastra, dar evaluarile privind calitatile de scriitor ale lui Paunescu sunt pur subiective, si as zice intunecate de diferentele politice intre dumneavoastra si cele avute de Paunescu.

    Nu cred ca analiza asta e mai mult decat o frustrare a omului Tismaneanu.

  4. Istoric si pragmatic a surprins bine aspectul exterior, textul de mai sus,de acord, dar este incomplet. Si totusi, omul Paunescu, a scris si dintr-o traire poetica profunda, de ex poezia „Ruga pentru parinti”

    • da, am mai auzit invocate aceste versuri . a admira ruga pentru parinti este echivalent cu a cadea in extaz in fata picturilor lui sabin balasa. o telenovela bine scrisa, bine jucata si bine produsa e cam pe acelasi nivel al valorii artistice. (de fapt cred ca e un produs superior, dar admit de dragul discutiei ca sunt similare) . poate admiratorii poeziilor lui paunescu nu privesc telenovele si ar putea crede ca afirmatia mea are intentii jignitoare. nu e asa. o telenovela bine scrisa si jucata e un produs onest care ofera o satisfactie inofensiva consumatorului. ce mi se pare fantastic de frustrant la productia scrisa a lui paunescu nu e calitatea artistica, ci omniprezenta, alaturi de produsul siropos asezat vioi in versuri, a unui manifest ideologic incredibil de toxic pentru individ.
      rar, daca nu avem manifestul ideologic la pachet cu darea de seama in versuri, avem de a face cu o atitudine mentala de milog revendicativ , la fel de toxica pentru cititor.
      ma rog, una peste alta oamenii pot vibra linistiti la poezia paunesciana, ce ma nelinisteste pe mine e vibrarea la ideologia personajului. ma nelinisteste si ma intristeaza. e atat de gaunos !
      suntem atat de gaunosi. abuzivi, barbari, insensibili la demnitatea aproapelui nostru, ne podidesc lacrimile la versurile lui paunescu, mai ales cantate. arta domne’ ! si vocea aceea care te rascolea pe dinauntru !

      • Pe-ai nostri parinti,

        Fa-i, Doamne, sfinti,

        C-au tot strans din dinti

        Si-au indurat suferinti

        In momente fierbinti

        Sa traim ca niste printi

        Si sa inchinam biruinti

        Maretei noastre ginti

        Care ne scoate din minti.

        Nu mi-a luat nici doua minute sa scriu prima strofa a Rugii a Doua pentru Parinti. Daca ma mai lasati sa muncesc vreo doua ore la ea, o sa depaseasca Luceafarul, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, si o sa devin si eu un mic Luceafar in constelatia marilor poeti ai neamului, alaturi de Bardul de la Bârca.

      • Dumnezeu sa-i ierte sufletul lui Paunescu. L-am cunoscut. Mai mult: viata mi-a intersectat cararile si cu alti mentionati in articol, „nomenclaturisti” dar mai ales si artisti. Am lucrat la Flacara, in studentie. Am fost in Cenaclu de la primele intilniri, tineretea fiindu-mi marcata vreo 4 ani, cu amintiri si nostalgii pina acum, aproape 30 de ani de diaspora. Am renuntat la Cenaclu cind a intrat „UTC”-ul la cirma (parca in jur de ’78). Daca as fi avut pricepere in ale condeiului, la fel as fi scris articolul, ca si Tismaneanu. E bine scris, nimic fals sau exagerat, ba chiar temperat. Intimplarea a facut sa primesc link al acestui blog. Si mai rar apuc sa citesc comentarii, dar de data asta am facut-o. Majoritatea par a fi din partea unor intelectuali de clasa, ce fac distinctie intre talent poetic, om, politica si incercarile tip propagandisto/hei-rup-ist ai anilor de trista amintire…de-al scoate pe Paunescu „mare”. In afara de statura si talie, nimic „mare” nu cred ca se poate spune despre el. Pestrit caracter da. Controversat?: absolut. Talentat?: da, mult peste media mea spre exemplu, dar un versificator talentat, nici pe departe un „comparabil” poetilor mentionati (mult peste d’alde Vadim fara discutie :)) ) Daca s-ar fi „dus” la virsta de 35 de ani, mai ca altfel s-ar fi scris despre el, dar asa…. Om politic?: zero barat, cu nimic mai presus/jos de manelismul politic romanesc de azi. Familist? : isi iubea copiii, cel putin pe cei din prima casatorie de care stiu, … cam curvar…dar cine nu-i :) Carierist?: oh yeah! Oportunist?: absolut, de aici acel „eu cint Conducatorul, demn si de buna voie, nu pentru ca-n ierarhie El este cel mai sus” … tare se mai bucura de vila din Sandu Aldea, de Dacia neagra si numar scurt, si mai ales de bastonul de „militiano-securist” din portiera ce-l vintura precum Baiazid sub nasul bietilor de alti soferi de Dacii banale ce nu aveau „bunavointa” de ai da prioritate si face pirtie cind trecea el … spre magazinul „special” de aprovizionare nemenclaturista de la Arcul de Triumf.
        Vreo doi ziaristi din Flacara si citiva folk-isti, prin audienta Cenaclului, ii datoreaza cariera, dar… A avut mai multe porecle: la inceput „grasu”, in redactie, ce-i definea statura, intii lata si apoi inalta, apoi, in Cenaclul anilor ’80, „boss” (asa am auzit, mai ales din partea celor mai putin talentati), dar „Porcu” era ceea ce de fapt ii definea caracterul, si toti asa-i spuneau, e drept, nu in fata.
        Multumiri pentru citeva poezii, frumoase, dar usoare, din anii ’60-’70. Multumiri pentru Cenaclul primilor 3-4 ani. In rest, sa nu stricam, prin asociere si bagatelizare, categoria „marilor” poeti romani. Dumnezeu sa-l odihneasca!
        p.s. subiectul era Paunescu, nu Tismaneanu cu originea, viata, studiile, meritele, viziunile politice din trecut/prezent/viitor s.a.m.d. , nu-i asa? :)

        • o intrebare simpla: tu cati oameni ai ajutat in viata ta? De ce arunci cu pietre cand nu e cazul? Paunescu vorbea in versuri, a scris foarte multe poezii mai tari decat ale oricarui poet roman si din toate astea tu iti amintesti de o porecla care il aduce la nivelul tau? de cand geniile sunt ca niste ingerasi si de cand oamenii adevarati sunt perfecti? Din filmele americane in care Bruce Willis salveaza lumea si se sacrifica pentru ea? Societatea in care traiesti acum e dreapta? E corecta? Ai putea sa spui sincer cati oameni ar veni la inmormantarea ta sa te planga?

  5. O fotografie de ” o mie de megapixeli” a lui Paunescu.
    Din pacate insa romanii doedesc inca odata, daca mai era nevoie, ca procesul de spalare a creierelor din perioada comunista si din perioada ‘democratiei oroginale’ este foarte profund. Esta absolut gretos sa vezi o gramada de indivizi cum il elogiaza si idolatrizeaza pe paunescu. Sunt defapt cei 80% care l-au votat pe iliescu in duminica orbului si care l-au mai votat de doua ori dupa aia. Oameni fara creier si fara inteligenta proprie

    • Adica tu vrei sa zici ca ai avut creier? Dupa cate stiu tu esti imprumutat pe viata , tu si urmasii tai….si m-ai mai bagat si pe mine in istoria asta! Eu zic ca daca tot ai recunoscut, sa platesti si partea mea si a rudelor mele. Bine ca ai zis!

      • mai ghita mai
        eu nu sunt imprumuat pe viata la nimeni, poate tu si copii copiilor tai. eu nu mai fac parte din poporul spalat la creier de ceausescu, paunescu, iliescu, antonescu, voiculescu si toti estii. A avut perfecta dreptate silviu brucan cand a spus ca romanii sunt un popor de prosti. Mie mi-a fost suficient sa vad cat de masochisti au fost romanii in 2000 , sa aleaga un bolsevic criminal si un nebun paranoic, asa ca mi-am dat seama ca poporul roman este iremediabil pierdut si am decis sa emigrez si nu o sa regret niciodata lucrul asta. E cu totul si cu totul altceva sa traiesti intr-o tara necorupta de virusul comunismului .
        Emigrarea este si astazi cea mai buna solutie la indemana tinerilor capabili sa invete o meserie si o limba straina.
        Cei care sunt prosti si lenesi nu au decat sa stea in tara si sa plateasca datoriile facute de mafia securisto bolsevica.

        • Daca ai emigrat nu poti sa taci si sa-ti vezi de treaba. Lasa-ne pe noi prostii sa ne purtam singuri de grija.
          Ce te f… grija de noi?

        • Ce bine imi pare ca traiesc in Romania! Aici vorbesc pe limba mea si ma inteleg cu cei din jurul meu. Aici pot sa vad multe locuri mirifice ce nu pot fi gasite in alte parti ale lumii. Pot merge la un teatru de calitate si sa vad un spectacol minunat la Ateneu. Aici sunt prietenii mei si rudele mele! Aici este locul meu. Daca tu ai ales alta tara, sa fii sanatos acolo si sa ai tot ce iti doresti!
          Tu vei fi urat de toti vecinii straini ca vii sa lucrezi pe bani putini si le strici lor salariile pentru care ei s-au luptat din greu. Vei fi urat daca vei fi mai bun si marginalizat. Vei scrie numai de rau despre noi ca sa te razbuni desi nimeni nu e vinovat decat tu ca nu stii sa te lupti pentru drepturile tale. Stii numai sa critici. Paunescu a fost un om de actiune care a luat atitudine intotdeauna cand a vazut nedreptate. Tu ce ai facut? probail critica si greata voastra de nemuritori…
          Uite un link in care sa vezi ce e Romania si ce ai pierdut:
          http://www.youtube.com/watch?v=WhVO_SR4bOM

          • io as zice ca degeaba vorbesti romaneste ca tot nu te-ntelegi cu mai bine de jumatate dintre romanii care au scris aici :)) si sa stii ca unii se pot intelege bine cu altii si in alte limbi sau in mai multe limbi.

        • Pai cum mai George, tu marele destept anti comunist(as opposed to noi prostii si orbii ce l-am votat pe Iliescu) il citezi pe Brucan, unul din cei mai feroce internationalist comunisti din cati au existat? Esti vai de capul tau am senzatia, ti se pare ca esti destept dar e doar o parere

          p.s: vezi ca Brucan a facut acea profetie in cunostinta de cauza, el stia de jaful ce urma si de asta si-a permis, noi sa-l citam acum mi se pare prostia prostiilor prostilor. Daca ti se pare ca romanii sunt responsabili atat de revolutie, mineriade cat si de tot ce a urmat (Iliescu, Constantinescu si Basescu) si din cauza asta ai plecat, te inseli…ai vrea sa credem noi ca ti-e bine acolo dar de fapt nu-ti e, daca te integrai asa de bine si uitai de Romania comentai pe site-urile noii tale tari problemele de acolo ;)

          Te asteptam oricand inapoi! (in tara)

    • da, e incredibil cat de mare e manipularea. De exemplu pe Europa fm, zilele trecute a fost o emisiunea cu „cea mai mare doamna, cea mai stimabila fiinta, o raritate pe Pamant” Ioana Maria Vlas de la FNI, condamnat cu executare!

      Acum, tot Europa fm, anunta ca cei de la Gazeta sport sau asa ceva, dau un volum gratis dedicat vietii poetului bleah… ti se face scarba.

      • Ceea ce despre tine si desdpre tismaneanu (cu t mic) n-o sa spuna niumeni never, ever.
        Si pe mine m-a dezgustat de multe ori paunescu, maii ales ca politician. Dar ma irita ca tismaneanu stie ce simteam noi, de-aici in diverse etape ale existentei noastre, el fiind acolo departe. N-are legatura cu mancatul salamului cu soia, dar cetatene tismaneanu,- ca apelativul de domn l-ai pierdut de mult- si genunchiul broastei e prea sus pentru tine, iar al lui paunescu…sus, foarte sus! Si n-am fost comunist, n-am avut nici un fel de beneficii in acea epoca, chiar dimpotriva. Dar dezgustul fata de cei care azi condamna comunismul, dupa ce fie n-au prea avut tangenta cu el (tismaneanu), fie au profitat de avantaje de tot felul in acele vremuri ( se stie!) este fara margini.

  6. Nu se poate sa fi asteptat pana maine? Nu se poate ca azi sa ne gandim la viata si moarte, la moarte si viata, tacuti, mangaindu-ne copiii pe crestet? Nu se poate ca azi sa priveghem poetul cu o poezie? De maine putem diseca viata omului AP, asa cum am facut-o pana acum, „corect”, „fara” partipris-uri, la fel de „onesti” cum am face-o cu noi insine…

    O zi, 24 ore, 1440 minute….

    • ceea ce propuneti dvs e tipic multor indivizi din societatea noastra si se numeste IPOCRIZIE. adica, vezi doamne, suntem prea „politicosi” pentru a spune adevarul in fatza si preferam sa bârfim si sa muscam pe la spate, mai tarziu.

      • Nu cred ca e IPOCRIZIE. Cunosc adevarul despre AP pana in mici detalii, fie ele benigne sau maligne, ca atare nu ii iau apararea. E vorba de RESPECT. Respect care, da, tine de politete!

        Privind atata revarsare de „adevar”, nu va vine in minte scena mortii Bubulinei din Zorba Grecul? Nu aveti impresia ca se da buzna in memoria unui om? Loc in care, cu tot respectul, nici eu si nici Dvs. nu avem dreptul sa intram…

        • Crede-ma, in Romania reversarile de adevar sunt mici si rare.

          Iar respectul se castiga, nu se cere asa, ca un favor. Implicit, un om necunoscut va beneficia de respectul meu minim, dar de aici incolo depinde de el daca il pierde sau nu. „Poietul” asta l-a pierdut demult.

        • @Jay – iluzii my friend, iluzii… :(
          Chiar crezi ca din pupindosistii astia mai cunoaste cineva cu adevarat cine a fost Zorba, ce-a fost cu Bubulina?
          L-as parafraza pe Moisil (nici de acesta nu cred ca mai stie cineva) si as spune ca nu de cei spalati la creieri mi-e teama, ci de cei care sunt spalati dar sustin ca nu sunt!
          Cine stie citi stie, cine nu, degeaba scriem…
          In rest, vorba poetului:
          „Eu pot si sa rad daca hotii-mi sparg casa,
          Flegmatic ma las depasit pe sosea,
          Mai am, cand pe front imi luati si mireasa,
          Opinia mea.”

        • crestinii stiu si de ce nu e bine sa amesteci planurile vorbind pe morti.. de rau; gogle-it si vei afla; daca nus tii; daca nu te iotnereseaza, nu te obosi

      • Nu, draga domnule „‘t”…( o sa ma scuzi ca te-am minusculizat, dar asta meriti !)…se numeste pur si simplu bun -simt…ceva ce se pare ca dumneatale nu prea ai !

        • O fi bun simt ce se vede pe micile ecrane zilele astea… Osanalele astea jalnice, absurde, fara respectarea nici unui reper moral sau de alt fel… Minciunile sfruntate, delirul tipic „paunescian”… Folosirea lui Eminescu pentru a-l da mare pe Raposat… Adevarul nu poate fi jignitor, domnule, dar flegma asta neincetata care curge pe micul ecran este un atentat la tot ce mai ramas nobil pe lumea asta…

  7. probabil ca acum urmeaza un articol in care domnul Tismaneanu ne va povesti cum s-a lupatat el cu Ceausescu si cu comunistii. Un adevarat Fat Frumos din lacrima….Ce bine ca exista oameni care ne invata ce e adevarul! Ce ne-am face fara ei?

    • ce ne-am face? e simplu, ce am facut si pana acuma: comunism 40 de ani, democratie originala 20 de ani.

      In comunism cei care indrazneau sa spuna adevarul erau „dusmanii poporului”, „tradatori” si eventual erau omorati iar in democratia originala ooamenii de valoare sunt marginalizati.

      • eu chiar am crezut ca e democratie acum si ca metodele comuniste nu mai sunt aplicate. Sfanta naivitate! De ce cenzurati? M-am apropiat prea tare de adevar si va deranjeaza?

      • A iubit mai mult puterea decat neamul acesta. Daca iubea mai mult neamul atunci nu punea umarul sa ajute un regim criminal.
        A avut egoul mai mare decat orice. Bine au scris “Exista oameni care nu vor recunoaste nimic din prostiile pe care le-au facut. Si, prin asta, nu mai au nevoie de dusmani. Sunt ei cei mai mari dusmani ai lor”.

        A otravit minti si suflete, iar partea de poezie care este frumoasa, umana, paleste sub propriile erori.

        Odihneasca-se linistit

        Sper sa nu mai existe astfel de persoane …

  8. dupa ce un om a murit, sunt unii care nu se mai opresc din laude sau unii care nu se mai opresc din a scrie de rau despre cel mort.

    parerea mea este ca daca nu ai de zis ceva de bine, mai bine taci aceste zile. astepti sat reaca momentul, si dupa trei luni te apuci sa faci analize.

  9. Foarte bine scris. Nu sunt de acord, in acest caz, cu afirmatia „despre morti numai de bine”. Trebuie judecati. In cazul asta ar trebui sa nu-l judecam nici pe Hitler, nici pe Stalin, nici pe Ceausescu. Trebuie spuse lucrurilor pe nume. Adrian Paunescu a fost un poet mediocru, dar care a fost foarte cunoscut datorita cenaclului Flacara, iar dupa ’90, datorita aparitiilor sale la televiziune si comentariilor de fotbal, uneori. Nu este nici o paguba ca a murit. Ba, mai mult, ma bucur ca un nume cunoscut din „elita” comunista s-a dus, la fel ca generalul Mihai Chitac, zilele trecute. Oare cand o sa vina vremea „bunicutei”. Nea Ilici pare etern si tanar. As vrea sa-l vad intre patru scanduri in sfarsit.

    • nene sergiu, a dori moartea cuiva spune multe despre matale…
      a-l compara pe Hitler cu Paunescu este totusi o exagerare. era vorba de a fi crestin si de a avea bun simt (uita-te in dex sa vezi ce e aia..)
      macar pana ajunge omul in groapa, lasa-l in pace. ai mult timp dupa aia sa spui ce vrei
      e drept ca nu se ridica la nivelul matale ca poet, insa multe din poeziile lui mie imi plac (si altora asemenea..)
      asta inseamna ca si-a atins tinta ca scriitor si poet (adeca il citeste cineva..)
      e drept ca fac parte din masa celor care au ramas in tara (prosti si lenesi, cum spunea cineva mai sus…) poate de aceea pot sa citez versuri din Paunescu dar nimic din Tismaneanu (incultura mea deh, fac parte din plebe nu din elite… – dar macar imi stiu locul..)
      p.s. incercati sa cititi si ,,Rezervatia de zimbri” – unor prosti le-a spus ceva lucrarea asta la vremea respectiva…

    • ei n-a fost mediocru doar ca a avut gresalele lui si mai rau a urcat pe rpea multe compromisuri – geniul poetic insa nu i l-a negat nici tismaneanu in articol. la fel cum nici un istoric nu i-a negat geniul manipulator lui hitler… si totusi….

  10. acest articol vine ca replica la indobitocirea realizata de realitatea si antene. se spune ca despre morti, numai de bine. dar nici chiar in halul asta, domnilor, ca in curind BOR o sa fie nevoita sa-l canonizeze!
    a fost om, cu pacate. pe care nu a vrut sa si le asume, imediat dupa revolutie. nonsalanta cu care a reaparut la tv si teatrul ieftin jucat in acele momente au dezvaluit carcaterul acestui om.
    potopul ce-i iesea din condei sub forma de versuri nu il poate contesta nimeni. repet, nu faceti sfint din el, ca nu a fost (nici nu cred ca a auzit de Dumnezeu)

  11. sunteti cu totii penibili
    macar ati fi putut astepta cateva zile si abia apoi sa-l atacati. dar asa suntem noi romanii nu stim ce e aceea decenta

      • ca sa trezesc putina empatie in tine iti spun eu de ce…din acelasi motiv pentru care nu ar fi frumos ca un dusman de-al tau sa-ti dea un scuipat zemos pe obraz cand ai sa fii la randul tau in cosciug ;)

  12. Intru totul de acord cu articolul dlui Tismaneanu. Mie si scrisorile scrise/trimise din spital mi s-au parut, hmmm… dezgustatoare.
    Altfel, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

  13. Am plecat de mult din Romania, dar pentru mine numele ‘Adrian Paunescu’ este asociat pe vecie cu o imagine unica si foarte persistenta. Nu este vorba de Cenaclul Flacara, nu este pozitia lui de PSMist refurbished in PDSRist, ci o imagine cu mult mai ‘tailor made’ pe viata mea.

    Anume: aveam un unchi de un grad mai indepartat care se intimpla sa fie Vice Secretar de Judet intr-o zona ‘muncitoreasca’ a Romaniei. Nu pot uita cum, in toate vizitele pe care le faceam unchiului (in drum spre bunici), invariabil aveam de-a face cu urmatoarea scena: unchiul usor cherchelit care ne servea cu vinuri ‘de protocol’ si care ne teroriza timp de ore in sir recitind poezii din ultimele volume ale lui Paunescu (el avind toata colectia obtinuta ‘pe sub mina’ in baza functiei sale).

    In mintea mea de adolescenta, a ramas intiparita o combinatie de elemente care mi se par simbiotice (si simbolice): unchiul meu cu caracterul lui indoielnic (cazul clasic al copilului de la tara ajuns ‘tovaras de nadejde’ constructor al comunismului) care, dupa ce ca primise cartile (si vinul, ca tot veni vorba) in virtutea pozitiei sale de activist-nomenclaturist, avea placerea duplicitara de a se pretinde ‘curat’ si ‘nepatat’ de regim, citindu-ne cu obstinatie acele acele versuri ale lui Paunescu despre care ai fi putut spune ca au un subinteles subversiv, sau acele versuri patetic-patriotice cu care unchiul probabil simtea ca isi justifica pactul cu regimul.

    Oricum, scena repetata mereu de-a lungul anilor, imi crea intotdeauna o greata de care nu ma pot dezbara, greata care imi revine instinctiv cind este mentionat numele ‘Adrian Paunescu’: automat, revad scena cu unchiul, volumele de poezii si sticlele de vin ‘pentru export’.

    De prisos sa spun, unchiul este bine sanatos, cu o pensie de 2000 EURO, cu cabinet de avocatura in centru orasului in care era cindva vice-secretar, si cu volumele paunesciene inca pe raft. Daca in cazul unchiului pot intelege eventualele lacrimi in fata televizorului in zilele astea, nu pot insa intelege lacrimile din partea celor care nu au fost nomenclaturisti si care il depling pe genialul poet. Dar ce inteleg, in toata combinatia, este ca acesti non-nomenclaturisti plingaciosi sint aceiasi spalati pe creier (de Paunestii de ieri si de azi), care ii permit unchiului sa aiba o pensie uriasa, si care merg la el la cabinet cu confidenta ca ‘a fost un om de vaza, avem incredere in el’. Deci, pina la urma, intr-adevar opera lui Paunescu va dainui, asa cum si-a dorit-o. Dar nu va dainui prin versurile in sine, ci prin mutilarea mentala pe care opera lui a reusit-o asupra publicului: cei care spun ‘a fost el lingau si vindut regimului, dar a fost un poet genial (? – ca doar cineva trebuia sa preia coroana de ‘geniu al Carpatilor’)’ sau ‘o fi fost el poet de curte, dar despre morti numai de bine’ (brusc intervine filonul religios in discutie).

    Da, da, stiu ca in scoala sintem invatati sa nu confundam autorul cu opera sa, dar in cazul lui, cu tot efortul, nu prea reusesc sa vad opera de dincolo de compromisurile morale. Si sincer vorbind, lasind la o parte odele, am citit citeva pooezii postate ici-colo de fani neconsolati in zilele astea, si nu prea reusesc sa le gasesc valoarea artistica, mi se par destul de zaharisite ca si continut – numai bune pentru unchiul activist, sa le citeasca si sa ii dea lacrimile linga paharul de Cotnari.

    Mircea Mihaies spunea cindva ca scrierile lui Coelho sint un fel de guma de mestecat pentru ochi si minte. Daca asta e Coelho (pe care il pot digera cu usurinta, intrucit in definitiv nu face decit apologia unor valori etice universale), despre Paunescu ar trebui spus ca versurile lui sint un fel de seminte de floarea soarelui/bostan pentru neamul romanesc: ceva foarte national, care se consuma in masa, pe stadioane, un obicei pe care intelectualii rasati nu il au, dar care e foarte raspindit in rindul claselor de jos si de mijloc (ultimii cu pretentii foarte clare de intelectualism).

    • @ dp

      Frumoasă analiză.
      N-am găsit nimic deosebit, nici măcar extrem de reprobabil la personaj. Ceea ce mi s-a părut uluitor, de neînţeles şi încă fac eforturi să pricep e amploarea efectului „lacrimogen”, ce naiba, statistic suntem atât de mulţi care avem o coardă patetică uşor gâdilabilă?
      Mă amăgeam că la mulţi e doar nostalgia adolescenţei dusă pentru totdeauna :)

    • O mica intrebare daca se poate. Cum nu ii permiti tu unchiului tau sa aiba pensia de 2000 de euro? Ce faci concret? Eu am banuiala ca faci acelasi lucru pe care l-a facut Tismaneanu impotriva comunismului, adica nimic. Mersi pentru raspuns.

      • nu stiu cum ii permite..
        de fapt, replica ta mi-a amintit ceva care mi s-a parut interesant in comentariul „dp”, ca leaga pensia de 2000 euro de multimea de nostalgici pro-Paunescu, pro-cenaclu, din jurul sau, cei multi si fraieri care nici nu au facut parte din nomenclatura, dar care au sustinut-o, de obicei fara sa-si dea seama..

    • dp, comentariul tau e poate mai interesant decat chiar articolul lui Tismaneanu.
      pentru ca merge mai adanc cu analiza fenomenului Paunescu.
      pentru ca i-a pulsul Romaniei in momentul in care Paunescu a ramas fara.
      Paunescu, ca si Caeusescu, inca palpita in venele romanilor, indiferent de implicarea lor in organizatia de partid si manipulare , in copperatica comunista.
      Povestea cu unchiul e valoroasa ca marturie, ar trebui sa faca parte dintr-un museu al comunismului, al holocaustului spiritual romanesc.
      ma regasesc foarte usor in sentimentul de greata pe care il evoci.
      Era pe vremea aia un soi de greata care ma bantuie si acum, desi sunt plecat din Ro de 20 de ani.

      Paunescu si „contributia lui la cultura romana” i-a facut si ii face inca pe multi romani sa se simta bine cu ei insusi, poate ca altfel le-ar fi si lor greata, si am vomita cu totii la nesfarsit.
      Paunescu a fopst si este doctoria anti greata, trebuia sa ne faca sa nu vomitam in sedintele UTC sau de partid, sa nu vomitam in statia lui 31 rapid, cumparam Flacara si ne calmam… imi amintesc de articolul lui Dohotaru…

      noroc cu comentariul tau si Herta Muller.
      bine ca n-am inebunit cu totii..

      • @aliodor: multumesc pentru comentariul tau. N-am innebunit cu totii, dar din pacate pe mult idintre noi greata de care spuneam ne-a trimis afara din tara …

    • Sincere multumiri pentru comentariu! nu eram pe vremea Cenaclului dar din ce am vazut si citit acei oameni erau doar amagiti de Paunescu. Era o libertate simulata. Comunistii (si Paunescu) erau multumiti ca respectivii nu sunt liberi, iar respectivii erau multumiti ca se simteau liberi (nu erau). Spalare de creiere in masa si… de durata! la 20 de ani oamenii aia il regreta pe cel care de fapt le-a furat o parte din viata!

    • frumos dp. ma bucur ca am ramas sa citesc atatea comentarii interesante si printre ele, si pe al tau. tabloul cu unchiul din provincie e exemplar.
      ma bucur ca am citit.

    • stimata doamna (d-ra)
      ceic are permit asemenea pensii ca a unchiului dumitale sunt cei care erau in linia doi de staff pe vremea aia; si acuma-s la putere; deci nu oamenii simpli, care poate unii – au crezut in idealurile comuniste dar s0-au dezgustat de cum sunt ele aplicate; asa ca .. mai moale infieratu de regimuri; toate regimurile is rele; cel mai bine e de cine ajunge la ciolan; lupta pt putere never dies.. cat exista omul tot asa va fi; nu sunt mare cititor de paunescu dar trebuie sa recunosca ca macar lectura unor poezii fie ele si lacramoase nu ma umple de nervi ca lectura unui text scris de tismaneanu; vrei sa stii cum a fost comunismul>? itrneaba nene pe strada oamenii; nuc etesti cer au scris altii inaitnea ta’ si dai cu repsupusul dupa cum e trendy; era sa scriutrendi ca asa fac eu bascalie de englezisme

  14. Este foarte corect articolul. Stiu si eu, asa a fost Paunescu. Cat despre versuri, sa fim seriosi, numeri pe degetele de la o mana poeziile bun. Altfel, rime „esti cu Ploiesti” pot face toti . A beneficiat de sprijinul lui Nicusor Ceausescu. Iar jegurile si propaganda din cenaclu sa fim seriosi , numai dizidenta nu era. Din contra….

  15. ma gandeam ca sunt eu batut in cap si am visat si mi-am imaginat tot ce stiam despre paunescu cand am auzit cati il plang si cati il ridica in slavi. nu sunt, dar nici nu as fi putut gasi o exprimare sa explice asta. articolul asta e bun, pentru ca arata realitatea.

  16. interesanta contributie.
    very timely too.
    nu e niciodata prea devrevreme sa vorbim despre lucrurile astea, e deja tarziu, foarte tarziu.
    poate ar fi si mai interesant de sapat in capitolul „deplasari in strainatate” ale generatiei Fullbright, ale Americii ogarului cenusiu.
    Erau scriitorii acestia premianti si intr-un soi de misiune „part time”.
    mai ales gasca care a tot vizitat casa Ieruncilor.

    2 chestii pentru Tismaneanu:
    cat de departe e Sandu Aldea de Primaverii?
    si (2) cat de greu (din perspectiva personala) este sa nu te mai intorci din Vest in anii 70 sau 80.

    Suntem inca foarte departe cu cuantificarea contributiei dezastruoase exercitatat de Paunescu asupra societatii romanesti.
    un proces al comunismului trebuie sa includa insasi analiza zilei de azi si a spectacolului grotesc prilejuit de moartea sa.

  17. ..Scria cineva anterior ca era preferabil ca acest articol sa apara oricand numai azi nu. Asa este. Asa era ..moral.. sa zicem. Insa oare nu este la fel de putin moral sa citim/ascultam, tot azi, in media, o avalansa de laude si glorificari care nu au o baza reala? Poate ca acest articol a aparut din nevoia de a se echilibra balanta, de a nu o lua cu totii razna (mai ales cei carora nu le este familiar traiectul existential al lui A Paunescu si care il compara cu naivitate .. sub atenta obladuire a televiziunilor cu Eminescu.).. Oare cand vom invata sa distingem valorile de nonvalori si sa nu mai etichetam ca fiind „cel mai ..si mai” fara sa stim ce spunem exact?? Oare cand vom avea decenta sa nu ne bulucim la spectacolul mortii si sa nu savuram fiecare lacrima de pe obrajii celor indoliati.. ??
    .. Da, problema e ca traim in Romania extremelor.. Unii lauda, altii critica vehement. Articolul acesta este o exceptie pentru ca are substanta reala si e scris obiectiv. Trebuia sa fie scris pentru ca adevarul trebuie spus, chiar daca doare. A fost scris azi si publicat azi. Nu loveste. Clarifica. Lamureste. Hotnews este singular pana in acest moment prin publicarea acestui articol iar acesta este un punct bun castigat azi- o incercare de distantare obiectiva.
    E regretabil insa ca moartea cuiva devine in Romania (tot gratie media) un spectacol grotesc. Televiziunile pandesc nerabdatoare momentul trecerii in nefiinta. Aproape ca fac pressing..doar-doar prind in exclusivitate ultima suflare a omului..
    Ma intreb cati mai au decenta sa se gandeasca la sufletul celui decedat, si sa pastreze un moment de reculegere in ziua in care omul respectiv a trecut in nefiinta.
    Poate ar trebui sa aprindem o lumanare azi si sa pastram cateva momente de reculegere pentru Adrian Paunescu- nici mai multe nici mai putine decat pentru orice alt om care a trecut in nefiinta.
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

  18. OK acesta a fost Adrian Paunescu.Dupa el va ramine o opera literara si se va stinge ecourile actiunilor sale politice in timp asemenea lui Iorga,N Ionescu,Malraux,AC Cuza,Eliade,Cioran,Tutea,
    Intrebare :Dupa Dvs Dl Tismaneanu in afara de barfa ,ce ramine?
    Pun pariu ca nu imi veti publica comentariul

    • Comentariu editat de moderator

      @jeni. e justificabil sa te faci frate cu dracu, in cazul lui paunescu sa …. pe ceausesti doar ca sa ii fie bine ca opera ta literara sa supravietuiasca?
      draga jeni, nu e de mirare de ce tu si eu si noi suntem asa cum suntem

    • Sintem in februarie 2019, cind multi au uitat de Adrian Paunescu… Dar V. Tismaneanu inca scrie. Am citit toate comentariile la articolul lui de mai sus si simt nevoia sa va dau un raspuns. Ati avut un ton cam superior si cu o nuanta de discreditare intr-o comparatie nejustificata.
      Daca nu ati aflat intre timp, iata cine este si ce lasa, ca opera, dl Tismaneanu:
      Vladimir Tismăneanu, este un politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland.

      Volume publicate (doar o selecţie):
      – Noua stîngă și Școala de la Frankfurt, Editura Politică, 1976
      – Condamnați la fericire. Experimentul comunist în România, Grupul de edituri ale Fundației EXO, 1991
      – Ghilotina de scrum: despre nevroze și revoluții, Editura de Vest, 1992; ed. a II-a, Polirom, 2002
      – Irepetabilul trecut, Editura Albatros, 1994; ed. a II-a, Curtea Veche, 2008
      – Noaptea totalitară: crepusculul ideologiilor radicale în secolul 20, Athena, 1995
      – Arheologia terorii, Editura Eminescu, 1992; ed. a II-a, ALLFA, 1996
      – Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers, 1995; ed. a II-a, Humanitas, 2008
      – Mizeria utopiei: Criza ideologiei marxiste in Europa de Est, Routledge, 1988, Polirom, 1997
      – Fantasmele salvării: naționalism, democrație și mit în Europa postcomunistă, Princeton UP, 1998, Polirom, 1999
      – Scrisori din Washington. Reflecții despre secolul douăzeci, Polirom, 2002
      – Ghilotina de Scrum, carte de interviuri, Polirom, 2002
      – Scopul și mijloacele: eseuri despre ideologie, tiranie și mit, Curtea Veche, 2004
      – Democrație și memorie, Curtea Veche, 2006
      – Refuzul de a uita. Articole si comentarii politice, Curtea Veche, 2007
      – Despre 1989. Naufragiul utopiei, Editura Humanitas, București, 2009
      – Despre comunism – Destinul unei religii politice, Humanitas, 2011
      – Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete, Humanitas, 2012
      – Efigii ale unui cosmar istoric, Humanitas, 2015.

      De asemenea, este co-autor la peste 10 carti si a scris sute de articole in publicatii prestigioase din lume.
      Dca v-ati fi informat la timp, nu priveati aceste lucruri cu atita suficienta.

  19. „Din păcate, a scris şi unele poeme discutabile, dar cei care l-au acuzat au făcut acelaşi lucru (…) După părerea mea, l-au transformat într-un fel de paratrăsnet, un ţap ispăşitor”, a mai spus Eugen Simion.

  20. Io cre’ca suntem o natie de tampiti ..

    …uitati-va la WC tudor , antene si realitatea…ce mai elogii si cuvinte…in limba romneasca este imposibil de descris…

    • Ba da. Este usor de descris in limba romana, cu o singura conditie: sa o cunosti. Dumnezeu sa-l ierte pe Poet, dar si pe voi, moluste frustrate.

  21. Vorbeste menestrelul regimului Basescu. Nu aveti nici un pic de respect. Cand o sa scrieti asa si despre preaiubitul conducator?!?! Aaaaah dar stati, dosarul preiubuituli conducator a disparut sau nu vrea nimeni sa-l gaseasca. Deci, daca n-are dosar n-are cum sa fi fost.

    PS.
    Sunt sigur ca o sa ma cenzurati. :)

  22. Creatia lui Paunescu ne arata o alta fateta a relatiei dintre forma si fond: contradictia. Spre deosebire de suplinire, Paunescu este exponentul de varf al acestei bizare asocieri. Cred ca astfel va ramane in istorie alaturi de Arghezi – Arghezi ca fondator, iar Paunescu ca exponent – al puroiului cu valente estetice. Este poate o evolutie normala a artei nascute din mizerie: mai intai Arghezi a introdus vocabularul mizeriei in poezie, apoi Paunescu a excelat in valorificarea ideilor mizerabile in chip poetic. Cu toate astea, „Ruga pentru parinti” il va face nemuritor. Nu este contrastul abrupt punctul de pornire al artei, in general ? Paunescu este rezultatul unui talent ingenuncheat de o societate apasatoare, mai curand posedat decat posesor al talentului sau.

  23. @ vladimir tismaneanu

    http://mihaiboeru.ro/2010/11/la-cotet/

    La cotet…acolo…la cotet, l-am bagat pe Paunescu , ca dor era “comunist”, “poet de curte”…pe Radu Gyr il tinem la cotet ca doar a fost “legionar”, “fascist”… cei mai buni poeti ai ultimului secol?…NU!!!! cei mai rai, raii de pe lume, gunoaie de ghena, fetele raului si ale mizeriei umane, Iuda o sa prinda un loc in Rai datorita astora si poate se va mantui si antichristul…

    …Arghezi a fost un ticalos asa ca sa-l inghesuim tot in cotet…Ion Barbu sta si el pe poarta cotetului, a facut si el ceva…sigur!… norocul lui, complicatenia,si uite asa nu se inghesuie sa-l bage intre uluci…Nichita a fost un “betiv”, un “afemeiat” merita cu prisosinta sa stea in mocirla cu toate scursurile astea…Mazilescu, Tarnea niste “laturi” si ei…Marin Sorescu, plin si el de pacate- neparat in cotet, neaparat…neparat si el tot acolo ca si asta a fost “comunist” si pe urma… vai!!…si “ministru”…Vasile Voiculescu, un “habotnic”, un “mistic”…un pericol, mare pericol…sa stea si el in noroi!!!…La cotet!!!…si astia nu-s decat poetii…caci ne-am bagat un neam intreg la cotet…

    …de Eminescu nu mai e nimic de zis, pentru el s-a inventat cotetul cu beci, special umplut cu zoaie… “sifilitic”, “nebun”, “curvar”, “antisemit”, “nationalist”, hitlerist inainte de Adolf, comunist de se-n-verzeste Lenin, de ciuda si obida, mama dracului, talpa iadului…si inca mai inventam epitete…sa fie mai adanc beciul cotetului, mult mai adanc, cel mai adanc…

    …e reconfortant sa-i stii pe toti acolo…Merita!!!…sa facem ordine, sa ne punem gunoaiele la locul lor, sa organizam totul frumos, sa stea fiecare acolo unde-i locul, sa-si vada lungul nasului…stricatii, rusinile, gresitii, incorectii-politic, moral…acolo sa stea!!!…e bine asa…nu ne scandalizeaza nimic…acolo le este locul…nu ne mai ingrijoreaza nimic daca-s la cotet…e bine asa…nu face nimeni scandal, nu ne trezeste nimeni, nu ne pune nimeni in pericol prejudecatile, nu ne scoate nimeni din parelnicii…scursorile la cotet!!!…acolo sa stea!!!…zoaie jegoase, se umflau in pene, cum isi permiteau!?…cum isi permiteau sa ne tulbure cumintenia si ideile de-a gata…ce ei nu-s tot oamenii ca noi!?…defectii, gesitii, zamparagii, cioflingarii, puslamalele…otrepele…niste bate-poduri!!!!…ce ei nu-s tot oamenii? na uite cate pacate au!!! niste rusinii…La Cotet!!!!….
    si stiti ce!?! sa-l bagam la cotet si pe Iisus ca doar si Asta tot asa….”a venit sa ne scandalizeze si sa ne mantuiasca”, cum a indraznit sa spuna, din coltul lui, de cotet noroios, Nicolae Steinhardt…

    …au mai cazut cotete…Celine, Erich Maria Remarque, Pierre Drieu la Rochelle, Thomas Mann, Leon Bloy, Gabriele d’Annunzio, James Joyce, Gustave Flaubert…. poate avem si noi nenorocul sa cada asta al nostru…doar daca smulgem ulucile cotetului, altfel nu avem de ce ne face griji, va rezista mult si bine…

    …A murit Adrian Paunescu…Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-l odihneasca!

  24. Si daca,
    aveam mai putini lingai ca el ,poate eram mai putini cei ce
    credeau ca nu se poate.
    1989 a dovedit ca cei morti pot fi pusi si in circa acestor lichele.
    Mai doriti exemple ?
    Sadoveanu,……………………………………….

    Ca om:-Dumnezeu sa-l ierte.

  25. No comment:

    Sinteza originara, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filozofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, prezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica, cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi.
    V. Tismaneanu

  26. Foarte buna caracterizare a vietii lui Paunescu. Omul probabil ca a sucombat propriului eu, in viata privata. Totusi, a fost un poet foarte bun si cu asta intra in istorie. E suficient sa cauti pe net „Ruga pentru parinti”, de exemplu. Probabil ca a fost un pupincurist, dar multe personaje din prezent si-au inceput cariera in comunism. Am impresia ca miza articolelor care il critica pe omul Paunescu, dar nu il lauda pe poet, este politica. Si au ca obiectiv crearea unei imagini negative perioadei de pana in 1989. Sa nu uitam ca in aceeasi epoca a trait Nichita Stanescu, intre altii. Si faptul ca acesta nu a primit Nobelul binemeritat pentru literatura este, probabil, cea mai mare insulta adusa literaturii romane.

  27. tismaneanu are dreptate intr’un punct, anume ca, paunescu a fost un antistalinist.
    paundescu a fost un comunist convins, dar un comunist romantic, chiar utopic, si natzionalist.
    asta, cred, ca’i explicatzia pupincurizmului, afisat, la dinapoiul ceausesc.
    dar, spre deosebire de barbu si discipolul sau vagim, e a tras mai putine foloase materiale. el s’a multumit ca ceausescu i’a pus la indemana gloria. nu cred ca paunescu si’a folosit pozitzia, sa puna la saltea. el a fost si un mare cheltuitor de glorie.
    a fost un om cu mult umanizm, inascut. d’aia nu cred ca a avut dujmani, decat, poate, invidiosi.
    ca om, cred c’a fost un generos.
    totusi, un comunist convins, dar, atasat marelui conducator, chiar ani dupa…
    sa nu uitam ca al batran, in august 1968, a inselat chiar si pe goma.
    paunescu n’a fost niciodata impacat ca l’au ucis pe …al batran.
    dari, trebuie sa recunoastem ca a avut mult mai multa demnitate decat multi alti pupincuristi culturnici, care desi s’au laudat cu puscarii si literatura de sertar, dizizidenta, au sfarsit ca slugi ale unor inavutziti, sau ale sistemului ticalosit.
    ca om politic, postlovirutionar, imi staruie in minte o imagine data la telvizor. un punescu obez, singuratic, preumblandu’se prin parlament, fara adresa, in hainele lui de boem….
    sic transit gloria…

    Cel de Sus il va judeca si ii va da dupa merit…
    RIP.

  28. Felicitati pentru articol.
    Dar cred ca e o scapare: redactor sef adjunct era la revista „Luceafarul” si nu la Romlit.

  29. Judecarea creatiei artistice a unui poet exclusiv prin prisma valorilor politice pe care acesta le promoveaza este o idee geniala, pacat numai ca nu-i apartine autorului textului de fata, ci bolsevicilor. Nu pot decit sa constat faptul ca autorul, la fel ca si Paunescu, la vremea lui, nu se poate desparti de criteriile de evaluare din tinerete, chiar daca acum acestea sint cu semnul invers fata de ce se practica pe atunci.
    Este foarte adevarat ca nu poate fi nicidecum ignorata activitatea lui Paunescu de laudator sef al Ceausestilor – asa cum fac toate televiziunile in momentul de fata – dar nu faptul ca pomeneste de acest aspect este ingrijorator pentru textul de mai sus, ci tocmai modul in care se refera la lirica lui A. Paunescu din anii ’60, pe care reuseste sa o priveasca exclusiv prin prisma semnificatiei sale politice. Nu conteaza nimic altceva, decit politicul, si, ca sa continui in buna traditie stalinista, daca autorul respectiv are idei progresiste sau nu. Creatia artistica, arta sint o suprastructura care trebuie sa reflecte intru totul conditiile economice si sociale din tara respectiva, iar autorul unei poezii nu poate fi judecat decit dupa cit de bine a redat lupta maselor muncitoare pentru eliberarea lor de sub jugul claselor exploatatoare. Asa era pe vremuri, acum opera unui poet trebuie sa fie judecata dupa cit de bine exprima lupta intregului popor impotriva jugului comunist. Siint convins ca acest stalinism cu semn invers este cit se poate de just si de benefic, dar nu pot decit sa-mi recunosc marginirea si sa spun ca nu vad cu ce este diferit de cel autentic. Doar cu faptul ca nu este sprijinit activ de catre organele NKVD?

    • Tismaneanu este politolog, nu critic literar. Ca atare, analizeaza viata si activitatea lui Paunescu dintr-o perspectiva ideologica, nu literara.

      Daca doriti sa citit o critica a „operei lirice” a lui Paunescu, aveti la dispozitie destule recenzii. In toate aceste recenzii, mai mult sau mai putin favorabile, poezia lui Paunescu e considerata a avea un puternic caracter social si/sau politic. Paunescu a fost un poet „angajat”, care si-a pus talentul nu in slujba artei, ci a ideologiei, un fel de Radu Gyr, ca tot l-a pomenit cineva mai sus drept un alt mare nume din panteonul literar romanesc.

      Daca credeti ca Paunescu va ramane in istorie prin „opera lui poetica”, mi-e destul de clar cam ce gusturi literare aveti.

      Apropo, „Ruga pentru parinti” e o mostra de melodrama in rime. N-are nici o valoare artistica, poate doar… sentimentala. E genul de poezie la care lacrimeaza aparatchik-ii semi-alfabetizati dupa cateva paharele, dupa cum bine zicea dp in comentariul ei.

      • SA crezi ca „Ruga pt parinti” este o poezie reprezentativa pentru Paunescu, sau, cel putin, pt ce scria in anii ’60 este o dovada de lipsa de informare in domeniu, asta ca sa fiu politicos. Problema lui Paunescu este ca a scris foarte mult, inegal si ca si-a batut joc de talentul autentic pe care-l avea. Nu mai judecati poezia lui daca tot ce cunoasteti sint refrenele unor cintece folk si omagiile aduse lui Ceasca si consoarta.
        Cit despre calitatea lui Tismaneanu de politolog, asta presupunea sa judece activitatea politica a lui Paunescu, iar nu poezia lui din punct de vedere politic. Asa cum spuneam, acest mod de a judeca arta si creatia literara este o practica stalinista si ei ii datoram proletcultismul.

  30. http://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Tism%C4%83neanu#Biography

    „He graduated as a valedictorian from the University of Bucharest’s Faculty of Sociology in 1974, and received his Ph.D. from the same institution in 1980, presenting the thesis Teoria Critică a Şcolii de la Frankfurt şi radicalismul de stînga contemporan („The Critical Theory of the Frankfurt School and Contemporary Left-Wing Radicalism”).[6][7]

    During the period, he was received into the ranks of the Union of Communist Youth (UTC), authored several articles which displayed support for the regime, and, as vice-president of the UTC’s Communist Student Association, allegedly took part in authoring and compiling propaganda aimed at students.[8] He was also contributing to the UTC magazines Amfiteatru and Viaţa Studenţească, where his essentially neo-Marxist essays were often mixed for publication with endorsements of the official ideology.”

    domnule T la aceasta perioada ar trebui sa se rezume necrologul dvs atunci cand veti pleca?

  31. In anii 80 au circulat în România două pamflete la adresa lui Adrian Păunescu, atribuite lui Eugen Brabu. Cel posterior tragediei de la Ploieşti, a ajuns în arhivele securităţii şi poate fi citit la
    http://www.observatorcultural.ro/Autoshow-Evenimentul-zilei-Cotidianul-Curentul*articleID_4134-articles_details.html
    Celalat, primul în ordinea apariţiei, anterior nenorocirii de la Ploieşti, a fost citit la Europa libera.

    FOLKUL ŞI PORCUL SAU FLEICA ŞI DRAPELUL
    Năpăstiile la poporul român se zice ca sînt de la Dumnezeu. De ele nu poţi să scapi : cutremure, inundaţii, focuri, ciuma, holeră, brîncă, moartea-n vite, cîte şi mai cîte.
    Unele dintre ele par ma rele decît războiul, pentru ca cel puţin in cazul acestuia exista un orecare ceremonial : ultimaturi, tratative, trădari, pe cînd în cazul seismelor, te culci treaz şi te scoli mort. Nimeni, în afara şobolanilor de apă şi a şerpilor nu are presentimnetul unor asemenea catastrofe. Cînd venea « aia urîtă », se băteau clopotele şi în porţile muribunzilor se atîrnau nişte cîrpe negre, apăreau butoaie cu oţet – ca sa nu te spurci – mai exista şi metoda izolării, a lanţului pus la poartă şi a arnăuţilor care trăgeau cu puşcociul ca nimeni să nu se apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau – vaccinuri nu existau – dar te mai slava cîte unul care furase vreun cui de pe crucea lui Hristos şi pe care nu-l atingeau pojarurile şi scabia, nici buba neagră.
    Noi, cei de azi, cu toate penicilinile, iată, nu ne putem feri de un flagel devenit coşmar, de balega asta mare de om care-ţi intră în casă cînd ţi-e lumea mai dragă : pe la opt sera, pe la nouă, pe la cinci pe la ora cucuvelelor ; ai, n-ai chef de el, îţi pătrunde în dormitor, te peresecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de puşcării, beleşte ochii ăia mari ai lui şi te ameninţă : « Nu scpai de mine ! Mă doreşti, nu mă doreşti, eu tot dau năvală » !
    La « Ora copiilor » sau la « Să învăţăm semnele de circulaţie », el nu lipseşte. Dacă te afli în vreun loc mai dosit şi ai uitat să îţi iei hîrtie higienică cu tine, n-vea grija : In Programul de Radio, în Buletinul filatelic sau, şi mai rău, într-o revistă proprie, unde se fotografiază şi se autoslăveşte cu chitaroizii lui, cîntînd din zdrîng în faţa refelectoarelor, tot de el dai. Petreache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele şi băieţii se despoaie, uitîndu-şi prezervativele printre scaune, bătrînii se vindecă de trînji instantaneu şi umblă ca milogul din capernaum. Mîntuitorul tineretului, strînge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vîră cîte o strîmbă ca să fie, să se găsească, la o adică poet al tăgadei şi apolog în acelaţi timp, duplicitar pînă-n măduvă, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei şi pe unde nu vrei ; el ne învaţă ce e Patria, ce-i cu România şi cu limba strămoşilor . Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului.
    Fleica şi Drapelul, Folkul şi Porcul ! Iată programul său electoral.
    Nu trebuie uitat ca un asemenea instrumnet de produs stupidităţi trebuie plătit şi bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrăşăminte ; el are nevoie de Mercedesuri cu tarif redus pentru că în Dacia i se apleacă ; vrea să fie gîdilat la găoz şi, mai ales să fie întîmpinat cu « pun-te masă, scoal-te masă », ca maţul său cere ! Din Paşcani pînă-n Constanţa, de la Satu Mare la Craiova se aude guiţatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este ! Plîng hotelierii neplătiţi, plîng şefii de sală rămaşi fără salarii pe cîteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivinţe şi frigidere. Şi mai ia şi acasă…
    După trecerea lui – ce, uraganul Flora, ce cutremurul de la San Francisco ! VineTăticu ! Iar tăticu e un fel de Berilă al găinilor, gîştelor şi al altor orătănii. El culege roadele folk-ului : jumătate de vită de colo ; o sută de litri de Riesling de la vreo cramă ; mai o halcă de mistreţ – dacă nu unul întreg – omul vrea amintiri, şi ele folclorice, de pe la Oradea, sub formă de cojoace ; mai o cergă maramureşeană, mai o duzină de blugi, că se poartă. Să nu plece cu mîna goală din judeţ, pentru că a distrat lumea şi i-a ridicat nivelul ideologic ! De la Sibiu pînă la Bucureşti, mai an, a lăsat un damf de brînză împuţită, trimisă la reformă ca să fie vîndută la un magazin special, iar mirosul escrocheriei n-a mai ieşit din Romînia nici pînă acum !
    Băiatul iubeşte Patria, dar banul nu-i de colea; e adunător, nu dă bacşiş, ia ! Te recomanda că ai vindecat boala secolului cu peliculă fotografică şi fără 20.000 de lei nu scapi! Ai dres un rinichi şi pe urmă te-ai cărat în occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, eşti protejat, adresaţi-vă cu încredere ipochimenului, discreţie garantată.
    O să intrebaţi de ce atîta energie cheltuită, de ce nu are băiatul stare şi umblă? Păi, orice popas al lui – care nu ştie decît cuvintele Patrie, Pîine şi Dreptate – se lasă cu un chefuleţ, cu ceva de dres şi cu vreun « pat cu suflet » ; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează şi lasă, precum cavaleristul !
    Îi dai coniac, cere whisky, el la Pocreaca, tot din astea a băut! Venit în tîrlici şi cu bască găurită în sfîrcul capului la oraş, a dat lovitura, pupînd cu rîtul lui de rîmător toate mîinile întîlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus aşezaţi pe bulevarde; cuvîntul RUŞINE i-a repugnat totdeauna. E reputat, zbiară, cere, are!… casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei maşini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric şi dame în patru labe pe sub birou, de toate…
    Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou pînă la Crăciunul următor. De Înviere, adună copii, ca nu cumva aceştia să ia calea bisericii. El e MIELUL, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie şi muzică; el îi tîmpeşte, el îi face clenţii bulevardelor şi ai cluburilor disco. Întrebîndu-te dacă a mai citit vreo carte de cînd era obligat să înveţe alfabetul, nu ai să gaseşti un răspuns ! E mereu pe drumuri, alearga, fuge de ceva, de propria-i conştiinţă cu atîtea feţe, doreşte să fie lăsat singur, nu are somn, nu are credinţă, e înfometat să ocupe revistele, orele de literatură şi mai ales să-ţi intre în casă ca să te mai înveţe odată cum se îmbină Drapelul cu Fleica şi Folkul cu Porcul ! Cum deschide gura scoate nişte vînturi sonore care te fac să răsuceşti urgent butonul radioului !
    Numai că de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat sîmbetele şi joile, a tocmit postul naţional şi să te ţii. Pentru că are o obială între dinţi ! O să ne scoale dimineaţa cu pogribaniile lui ; o să ne bată la c…, sera, că nu l-am învăţat pe dinafară şi, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată ţărişoara asta, reputată prin bunul simţ, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut turcii, muscalii şi alţii, lasîndu-le măcar biserica, limba şi costumul, jocurile şi cîntecele, dar nu i-a tîmpit sistematic cum vrea ăsta !
    Opriţi-l pînă mai e vreme, pentru că are rîie sub limbă, ne face creierul scrum şi ne cretinizeazaă urmaşii. Puneţi potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce noroi de carne s-a născut şi ce hazna are în loc de inimă ? Şi cînd mai aflaţi că iar se arată la televiziune, stingeţi becul, vîrîţi-vă capul sub plapuma, faceţi-vă că nu-l auziţi, că nu-l ştiţi. Ciuma, holera, lepra veneau şi treceau, ăsta nu se mai termină…
    Doamne, apără şi fereşte…

  32. aflu cu ocazia asta ca tzara romaneasca e plina de poeti ascunsi, de critici literari si alti specialisti ai literaturii – ca doar romanul s-a nascut poet – altfel nu-mi explic cum toata lumea stie sa aprecieze poezia bardului de bârca, chiar daca altfel n-au citit vreo poezie in viata lor – singurele mele amintiri despre cenacluri sunt niste chiolhanuri monumentale cu sticla de vin pe intunericul tribunei de stadion, iar spre dimineata, inevitabil la alcoolemia respectiva, stromoiogul iesea negresit din prohab si penetra partenera de stadion sau de betie – daca stadioanele sau salile de sport ar fi fost populate (precum spune legenda) de oameni fermecati de poezie si muzica folk, astazi romania ar fi dat demult un premiu nobel la literatura – eu n-am vazut altceva acolo in public decat orgii bahice si sexuale

  33. ma mira cati nespalati pe creier se dovedesc mai spalati pe creier decat cei pe care-i acuza ca sunt spalati pe creier.. (dac’ati pierdut sirul, mai incercati o data :) de fapt e vorba doar de lipsa de respect fata de opinia altora printr-o vehementa care nu demonstreaza decat o intoleranta dementa. va mirati ca suntem unde suntem?

    nu vad de ce i-ai cere caracter cat casa unui poet.. acum sute de ani (ca sa nu spun recent) poetii si artistii in general erau, multi, oamenii de casa ai nobilului, chiar unii scriitori celebri au avut un trecut josnic, putin stiut.. e paunescu mai vinovat in ambitia lui decat multi altii care s-au dovedit informatori? nu cred.. intrebarea reala este daca a fost sau nu o valoare a literaturii romane.. la asta din pacate d’l tismaneanu (a carei dizidenta nu-mi persista in memorie, nu stiu de ce..!) n-are absolut nici un control, si nimeni dintre micile caractere asa’zis virtuoase (sunteti, bre?) nu-i pot lua valoarea avuta ca poet, decat sub practica unei inchizitii morale, care-i ceva demn de gulag nu de o societate libera.. din auzite, multi au spus ca i-a ajutat, altii ca i-a nenorocit, istoria il va judeca in timp si il va aseza la adevarata pozitie pe care o merita.

    ma intristeaza manuitorii de par, la fel ca si aplaudacii neconditionati. pana la urma sa’l judece moral cei care au avut de suferit din cauza lui, ptr ca stiu ca tineretul a avut o supapa prin el, iar apoi.. damn, ca multi ati fost aplaudaci si lingatori!

  34. Cel putin nu a fost cameleon, ca altii. A recunoscut ca a fost comunist si ca a crezut in acele valori. Dupa Revolutie, multi au uitat ca au fost comunisti, el, nu. Macar a avut bun simt si a incasat-o pentru asta.
    De judecat, apoi sa-l judece cei ce l-au judecat si in viata, fiindca dupa ce nu mai e un om e lasitate s-o faci.

  35. […] ţară musulmană din mai multe motive. La dispariţia lui fizică, acuma, Vladimir Tismăneanu face rezumatul care cam tot ăla e dar e o picătura în ocean. Jurnalul Naţional îi înşirase deja, rapid, pe […]

  36. Din fericire dupa omul Adrian Paunescu ramane o mare opera literara !
    Dupa anonimul autor al acestui articol ramane doar ura si un caracter urat, ajuns la apogeu astazi, cand orice om cu o minima educatie si cultura macar are bunul simt sa taca.Ca un moment de reculegere!

    Spor la cenzurat !

    • „Un asemenea rechizitoriu publicat chiar in ziua decesului cuiva ar putea fi numit necrestinesc” dupa parerea d-tale.
      Dar se pare ca nu ai fost la nici un priveghi crestinesc. Pentru ca ai fi aflat ca prieteni si rudele vorbesc despre faptele si intamplarile reale din viata decedatului (asa cum face dl. Tismaneanu) si nu se straduiesc sa-i ascunda lipsurile sau sa-i inventeze calitati neavute. Priveghiul trebuie sa fie un moment al sinceritatii si nu al minciunii!!

  37. Domnul Tismaneanu are incontestabile calitati de inchizitor. Altfel, la fel ca si Adrian Paunescu, si-a exercitat talentul intotdeauna exclusiv in directia in care era bine pentru burtica, dar mai ales pentru orgoliul sau nemasurat, comparabil cu al poetului decedat astazi, indiferent ca directia era data de Stalin, Ceausescu, americani, Iliescu sau mai nou, Basescu.

    Un asemenea rechizitoriu publicat chiar in ziua decesului cuiva ar putea fi numit necrestinesc, dar domnul Tismaneanu nu este crestin asa ca nu ii pot opune valorile morale ale acestei religii.

    Insa, din pacate pentru orgoliul sau, poeziile bune dainuiesc in timp (iar Paunescu a scris cateva poezii bune), indignarile pe teme etice orientate in functie de cum bate vantul eticii oficiale la un moment dat, mai putin.

  38. Sunt de acord doar partial cu cele scrise de dvs.d-le Tismaneanu.

    Am crezut si atunci si acum ca,”rebeliunea sa morala” a fost sincera.A iubit cu adevarat valorile si nimeni nu-i poate contesta geniul poetic cu toate scaparile si inconsecventele sale.A reprezentat ceva pt”.generatia in adidasi si blugi”,iar nonconformismul sau era evident.L-am urat pentru odele dezgustatoare, si mai ales pentru implicarea sa politica,acum incerc sa le pun intre paranteze si raman doar cu versurile care mi-au inseninat adolescenta de genul”Iubito,ti-am cumparat un munte/Pacat ca n-o sa-ncapa in lumea ta”.

  39. Astia de la tv1 nu au mai dat Hur Jun ( sau cum s-o numi filmul ala) ca sa-l ‘memoriam’-mizeze pe Paunescu.
    M-au suparat peste poate !!!!

  40. Ca poet – binisor spre bine. Uman – sub medie. Sper ca macar „dincolo” sa plateasca!
    Pariez ca marea majoritate dintre cei ce-l cred mai mult de cat a fost n-au citit nimic scris de-a lungul timpului de „bardul de la Barca”, au auzit cel mult de la altii cate ceva si li se pare interesant si elevat sa para ca stiu si ei „CEVA”. Cum ce? CEVA! Nu conteaza ce! Important e ca ei „STIU”. Nu cumva sa-i contraziceti!

  41. Am si eu o curiozitate…
    Oare ce diagnostic i-ar pune Prof. Aurel ROMILA lui PAUNESCU?
    Poporului roman i-a pus un diagnostic: semi-iresponsabil!

    http://www.cotidianul.ro/127231-Prof-dr-Aurel-Romila-_Nu-suntem-nebuni-suntem-semi-iresponsabili_

    Unui pupincurist jalnic pana la mila, patetic pana la greata si lipsit de personalitate pana la grotesc…oare ce diagnostic i-ar pune reputatul psihiatru?

    Domnule ROMILA, daca o veti face, va rog eu…renuntati la „politically correct”, aratati masura capacitatii dvs!
    Astept cu interes…
    :)

  42. Intreaba orice roman ” Cine este Paunescu ? ” Sigur va raspunde ” Un poet mare ” si va da amanunte si va recita daca-i ceri si versurile sale. Poate si multi straini stiu cine a fost Paunescu si sigur multi moldoveni de peste Prut. I
    Intreaba orice roman ” Cine este Tismaneanu ? ” . O mica parte va spune ca a auzit de el , altii vor zice „Care Tismaneanu” si cei mai multi vor spune ca nu stiu.
    De ce tot atata ura fata de comunism ? De ce atata critica ? De ce chiar dupa 21 de ani reprezinta un pericol comunismul pentru unii ? Ce a adus bun capitalismul in Romania ?
    Poate ca s-au pierdut in 21 de ani 5 milioane de locuri de munca dar s-au format 20 000 de bogati si 1000 de superbogati ? E bine asta pentru un popor? Poate ca om mare parte din bopulatia tarii munceste ca necalificati, sau ca slujnice si menajere (in bejenie) prin alte tari, pentru ca in tara lor nu au de lucru? E bine asta pentru un popor?
    Aveti impresia ca legile (bune sau rele) sunt mai respectate acum decat in urma cu 21 de ani?
    Aveti impresia ca sunt mai cinstiti , corecti sau seriosi conducatorii romanilor decat acum 21 de ani ? (toti de la consilierii din cea mai mica comuna pana la presedintele tarii)
    Aveti impresia ca solutia pentru poporul roman a fost acest tip de capitalism, in care bogatiile se strang dintr-o semnatura, in care averile se fac doar din tunuri se tepe date statului , in timp ce oamenii de rand platesc pagubele facute de administratorii tarii in cei 21 de ani de capitalim.
    Ceausescu spunea SUVERANITATE, NEAMESTEC IN TREBURILE INTERNE , INDEPENDENTA ENERGETICA, INDEPENDENTA ECONOMICA, ce a mai ramas din toate astea ? Energia, petrolul, gazul , mai sunt ale noastre ?
    Romania a ajuns in 21 de ani de la rangul de putere medie si consultata pe plan international la rangul de menajera sau femeie de serviciu a marilor state.
    Veti spune multi ca avem LIBERTATEA
    Iar eu voi zice libertatea sa ce ?
    Libertatea sa vorbesti fara sa fii luat in seama de nimeni. Libertatea sa suferi nedreptatile facute de cei bogati care fura banii tai , ai statului tau, care te acuza pe tine ca traiesti prea mult si ca de ce vrei pensie, care te acuza ca vrei un salariu daca muncesti si ca ai putea sa muncesti pe mai putini bani , care te acuza ca tu esti vina principala a prabusirii statului desi evaziunea este mare si poate fi micsorata , „tunurile” sunt multe dar ar putea fi rarite.
    Libertatea de pleca in alte tari , dar in care e din ce in ce mai periculos s spui ca esti roman.
    Care este libertatea esentiala castigata? Aceea care sa merite toate celelalte nenumarate sacrificii si dureri trase de milioane de romani.
    Nu ma refer la ultimii 4-5 ani ai lui Ceausescu , pentru ca acei ani sunt anii in care comunismul pierdea teren in lupta planetara , iar lipsurile din Romania erau si ca urmare a probusirii comunismului si ca urmare a megalomaniei lui Ceausescu .

    • „Intreaba orice roman ” Cine este Tismaneanu ? ” . O mica parte va spune ca a auzit de el , altii vor zice “Care Tismaneanu” si cei mai multi vor spune ca nu stiu.”

      intr-adevar, asta e inca o dovada ca suntem o societate de semidocti. ma rog, nu ma refer la toata societatea, ci la acea parte a ei care e alfabetizata si a auzit de Paunescu. in nici macar un caz nu ma refer la partea cealalta, care crede ca soarele se invarte in jurul pamantului…

      • asa este. ai scris bine… ca un om care te afli. dar mai ales care stie. si care ignora. sau se face ca nu vede. si nici nu aude. chiar pe pipaitelea si tot constati ca 4 (patru) din 5 (cinci) locuitori ai republicii rss tzigania sunt trantori/asistati & beneficiari ai muncii celorlalti. a cere unor astfel de vertebrate sa-nteleaga ceea ce se petrece-n lume e ca si cum as cere calului sa valseze.

      • Om de cultura nu este acela care striga in gura mare ca este simbol cultural , nici unul dintr-o gasca de elitisti (sau etilisti) care se proclama oameni de cultura, barometru de cultura dar care se aud doar unii pe altii si poate nici ei nu se inteleg (vezi expozitia de „cultura” din New York -aceea cu caii roz si cu alte lucruri scabroase) Om de cultura este acela care ridica masele, care face ca macar cativa oameni sa ia o carte sa citeasca , macar cativa oamnei sa cante sau sa asculte un cantec, macar cativa oameni sa se simta mandri ca i-au inteles unele idei.

  43. Oh, domnule Tismaneanu, se poate? Va luati de Marele Poet, de Artistul Genial, de Sufletul Natiunii? Sinteti incremenit in ura, nu discerneti intre om si poet. Toata natia romana, de la cei mai modesti manelisti, de la cele mai harnice gospodine si cele mai talentate coafeze la ingineri, reporteri, politicieni, cu totii s-au trezit, peste noapte, poeti. Oameni care, in mod obisnuit, nu dau doi bani pe activitatea complet anacronica si cu totul impotriva spiritului vremii de a scrie poezie, ei bine, toti acei oameni care, in mod obisnuit, si-ar sfatui fiii sa se tina departe de literatura ca dracul de tamiie se socotesc azi atinsi de harul artistic si aparatori ai Muzelor. Sint foarte fermi in ierarhizari, isi amintesc brusc de toti autorii adormiti in manuale sub povara dezinteresului general pentru cultura si se grabesc sa il aseze pe Poet in cartea de aur a marilor clasici. Curios fenomen!
    Starea de spirit pe care a creat-o Paunescu, acel amestec perfid de exaltare juvenila, transa a unei religiozitati atee, amoralitate cronica, senzatie de a iesi din chingile neputintelor stravechi, nevoie disperata de a impartasi bucurii colective indelung asteptate intr-o istorie mai mult decit frustranta, lipsa de repere morale si politice, nationalism latrator, confuzie gregara etc. – starea de spirit a Cenaclului Flacara e mult mai durabila decit am fi crezut.
    Nu deranjati natiunea etern tinara, subit convertita la Poezie! Nu spuneti nimic rau despre Bard! Si ce daca a mai gresit si el, oameni sintem cu totii… Si nimic nu i se poate imputa celui de-al doilea Eminescu al nostru!

    • mi-a placut comentariul dumneavoastra, dar sunteti prea pesimista. in urma cu 10 ani as fi zis si eu ca natiunea de care vorbiti e zdrobitoare. azi inclin sa cred ca desi, probabil, sunt in continuare majoritari, sunt suficient de apatici si de putin implicati socio-politic incat sa poata hotari soarta noastra, a tuturor.

    • astea-s vorbele tale sau ale lui boc?
      de ce nu aveti minimul bun simt sa va abtineti cateva zile si apoi puteti sarbatori. oricum timpul va cerne valorile, ioana, vladimir, adrian,…..

      • Stimate unu,
        Trecind peste faza cu Boc (obligatorie, pentru admiratorii Poetului), va voi marturisi ca, daca as fi trait ziua mortii lui Hitler si lui Stalin, nu as fi tinut nicidecum sa imi manifest piosenia la un asemenea eveniment. Nu inseamna nici ca as fi topait de fericire. Moartea unui ticalos este, pentru mine, prilej de intristare si, intr-adevar, de reflectie: mi se pare ingrozitor sa mori aflindu-te atit de jos pe scara fiintei.

    • si-au gasit apa la moara in a condamna un comunist cu acte in regula. poate asa intra si ei in randul lumii… mda, chestiei asteia ii spune „shortcut” sau, o leaca mai metaforic, „stairway to heaven” :D

      o tara in care cel mai important luptator impotriva regimului ceausist si comunist traieste in exil si este interzis de majoritatea publicatiilor culturale are, iata, „constiinte” care inteleg sa se revolte impotriva unui oportunist mort.

      singurul motiv pentru care se tuna si fulgera impotriva lui Adrian Paunescu este ca el a fost un comunist stiut de toata lumea, osanalele sale sunt rascunoscute, imoralitatea sa – de poveste. dar sa nu ne imaginam ca se va incepe de aici o reala curatire morala, prin chestionarea celor ce au stiut sa-si ascunda intrigile si profitul necinstit. totul nu este decat un exercitiu de imagine si de audienta.

  44. Toti ratatii de peste granita privesc inapoi cu manie. Daca e asa bine peste granita si asa rau in tara de ce se mai obosesc sa citeasca stiri din Romania.

  45. sa-ti fie rusine d-nule Tismaneanu
    Ai fugit din Romania
    Paunescu a zis „daca nu as fi fost roman, as fugit in Romania
    tu ai fugit din Romania!

  46. Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atâţia copii şi de-atât nenoroc
    Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

    Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
    Care ştiu dureros ce e suta de lei.
    De sunt tineri sau nu, după actele lor,
    Nu contează deloc, ei albiră de dor
    Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
    Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

    Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
    Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
    Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit trişti în casele lor…
    Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
    Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
    Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
    Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

    Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
    Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
    Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
    Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

    Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
    Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
    Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
    Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
    Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
    Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

    Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut.
    Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
    Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
    Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
    Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
    Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
    Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
    Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
    Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
    Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
    Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
    Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
    Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

    Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
    Pe conştiinţă povara acestui apus
    Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
    Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
    Iar când vom începe şi noi a simţi
    Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
    Şi abia într-un trist şi departe târziu,
    Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
    Vom pricepe de ce fiii uită curând,
    Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
    Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
    Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
    Deşi lumea în care părinţi am ajuns
    De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

    • Prefer un paunescu asa cum a fost el cu bune si rele dacat inca un nume dintr-o lista pe caqe prea putin o cunosc si stiu ce inseamna a oamnilor care s-au impotrivit regimului si au murit dupa gratii.

      E trist, dar din pacate nu ii apreciem pe cei care nu si-au calact pe onoare, pe ce le spunea constiinta si aruncam cu pietre in cei care au facut ce au crezut mai bine, ar fi cazul sa ne hotaram si noi.

      Fie-i tarana usoara!

      • daca nu ne place Paunescu pentru ca nu a avut caracter, atunci de ce pe cei cu caracter ii ingropam, iar pe cei ce stiu sa-si ascunda mizeria morala ii ridicam in slavi? probabil ca asta este adaptarea romaneasca a modelului omului de succes.

        comunismul este detestat in Romania, dar cei ce i s-au opus au nevoie de aprobarea clubului select al „elitei romanesti” pentru a li se permite intrarea in imaginarul anti-comunist romanesc. si, avand in vedere ca anti-comunistii romani au fost atat de putini, pierderea este inca mai grava. ca sa nu mai vorbim de crima morala pe care o savarsim ignorandu-i pe cei ce ne-au saltat din noroiul in care ne-am scaldat inainte de ’89.

  47. Domnule Tismaneanu,

    Pe plan intelectual va inteleg si va respect argumentele.
    Pe plan moral insa nu va inteleg judecatile de valoare care nu pot fi dovedite : nu stiu cum ati putea dovedi, de exemplu ce visa si se visa Paunescu in anii ’60, ori ce discutii, exact, avea cu « potentatii » vremii comuniste.
    Pe plan emotional, de asemenea, nu va inteleg decizia de a iesi la rampa cu un astfel de articol acum, in chiar ziua mortii lui Adrian Paunescu.

    Cred ca e un timp pentru toate: acum e clipa cand putem regreta un poet sensibil, talentat, cu un destin aparte si care ne-a marcat existenta unora, fie pozitiv, fie negativ. Va veni de asemenea un timp in care sa-i analizam greselile si virtutile obiectiv, fara partinire si vorbe sforaitoare. Va mai fi, poate, un alt timp in care sa-i descoperim sau nu talentul…. Si tot asa, vom avea timp pentru toate, dar, va rog, haideti sa le luam in ordine!

  48. Cind eram mic si prost credeam in toate prostiile lui si ale altora precum Vadim. Slava Domnului ca mi-a mai venit minte la cap si ca m-am lepadat de S… Romanilor.

    Felicitari pentru articol. E bun sa ramina pentru posteritate.

  49. Felicitari pentru articol.

    Acest articol este un moment de nepopulara luciditate, in contextul in care o isterie colectiva rastoarna valorile.

    • hai sa fim seriosi… acest articol este insotit de un alai asemenea lui. si se bazeaza pe o strategie de audienta exact ca si cele din trendul opus, ce elogiaza dezgustator.

      acest articol nu face decat sa profite de existenta unei paturi intelectuale cu aversiune puternica fata de comunism – fenomen normal in Romania de astazi. careia-i prezinta o atitudine „curajoasa” si „non-conformista”. de unde pana unde, insa? non-conformism ar fi fost sa scuturi vreun personaj bine insurubat in ierarhia culturala de astazi, iar nu in cea de acum 20 de ani – vreunul dintre „rezistentii prin cultura”, a caror rezistenta nu a scurtat nici macar cu o ora comunismul. unde este „nepopularul” in scarmanarea unui personaj despre care oricine stie ca a stiut sa profite si sa se gudure? ce condamna articolul? atitudinea in sine? faptul ca atitudinea respectiva are succes la romani? pai romanii numai asa stiu sa reuseasca in viata si, la urma urmei, aveau de ales intre o astfel de atitudine asumata cu orgoliu si fanfaronada de catre un Paunescu, si aceeasi atitudine ascunsa discret sub pretiozitati intelectuale. difera, asadar, numai modalitatea de prezentare. cam la atat se reduce „anti-comunismul” oficial romanesc – nici o legatura cu cel veritabil, putin cat a fost.

  50. Multumesc pentru articol.
    Lucid, caustic si realist. Sper sa nu te fi injurat prea multi pentru el.
    Pentru cei ce l-au cunoscut pe Paunescu inainte de shimbarea puterii in stat poate prea cuminte scris. Pentru cei ce se autointituleaza “romani adevarati” poate prea incisiv. Sunt sigur ca ai calcat pe cativa pe batatura! Bravo!
    Despre morti, numai de bine, despre lichele-> numai adevarul!

  51. Departe de gandul de a ma erija in judecatorul lui Adrian Paunescu sau al Profesorului Tismaneanu, am constat un lucru – Tismaneanu a fost apreciat de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca iar Paunescu de Ion Iliescu.
    Condoleante familiei Paunescu, e groaznic sa pierzi un membru al familiei, familia intr adevar e in suferinta, Romania in schimb n are de ce sa fie. Remember Etica neuitarii.

  52. Suntem tentaţi să identificăm, în parcursul excentric al lui Adrian Păunescu, o constantă, jaculatorie schizofrenie. Avem pletora lirismului, fabuloasa hărnicie scripturală, cochetăria zeloasă cu diafanul, dar şi tăvăliri umede, plocoane excitate şi bulbucări omagiale în faţa tronului ceauşist. Omul părea sfâşiat între vocaţia de silf şi voluptatea de rinocer. Iubea şi frumosul, şi hidoşenia. Şi eterul, şi duhoarea. Afişând asemenea, contradictorii opţiuni de viaţă, nu aveai cum să nu-l suspectezi de o inexplicabilă dedublare. Nu sunt convins că fisiunea abracadabrantă, că volubilitatea bicefală e nota definitorie a sufletului păunescian. Înclin să cred că o impură lăcomie a prezenţei proprii, râvna de a fi ubicuu, de a perora tonitruant pe stadioane, în amfiteatre, pivniţe, lupanare şi biserici, şi mai ales în anturajul suprem al tiranului, constituie resortul de adâncime al fiinţei sale. Nu un sofisticat joc existenţial, de disident paradoxal, ce sabotează Puterea curtând-o şi face binele păcălind astuţios Răul, a fost agenda acestui controversat personaj. Indeniabil înzestrat pentru oratorie, stih şi butadă, hulpav şi harismatic, Adrian Păunescu nu s-ar fi resemnat niciodată cu o fertilă asceză culturală, departe de pulsaţia hipnotică a notorietăţii imediate. Era prădalnic, rumen, lipicios. O meduză uriaşă, premeditându-şi, infatigabilă, statuia… Îngerul său păzitor merită întreaga noastră compasiune. Şi o reverenţă.

  53. 1. Statistic vorbind, cat din opera lui Paunescu reprezinta „odele”?
    2. Exista studii sociologice riguroase care sa ateste „imbecilizarea”, „toxicitatea” produsa de Cenaclu sau e doar o fraza aruncata in vant?
    3. Cum se explica in tot anti-necrologul de mai sus o intamplare precum „Analfabetilor”? Simplu moment de ratacire a unui porc comunist? Dar prietenia fata de Basarabia? Etc.
    4. Si Andrei Plesu a scris un text siropos in care se roaga de tov. N. Ceausescu sa-l ierte. Sunt curios daca la moartea lui Plesu veti scrie un anti-necrolog similar.
    5. Cand nu ajungi la struguri, acestia par acri.

  54. […] Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Paunescu (Vladimir Tismăneanu) Paunescu, physically huge and a prolific writer, was larger-than-life character who appeared on television several times a week. During the communist era, he wrote flattering poems about Ceausescu. Critics said the poems contributed to the dictator’s personality cult. Still, Paunescu’s sentimental verse struck a chord with many Romanians. Dozens of mourners began gathering at his house in Bucharest as news of his death spread. They lit candles and left flowers and Romanian flags. Paunescu will lie in state later Friday for mourners to pay their respects. […]

  55. Departe de gandul de a ma erija in judecatorul lui Adrian Paunescu sau al Profesorului Tismaneanu, am constat un lucru – Tismaneanu a fost apreciat de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca iar Paunescu de Ion Iliescu.
    Condoleante familiei Paunescu, e groaznic sa pierzi un membru al familiei, familia intr adevar e in suferinta, Romania in schimb n are de ce sa fie. Remember Etica neuitarii.

  56. Si altfel despre Adrian Paunescu…
    Despre morti, numai de bine, e adevarat. Insa e gretos tot ce se vede la televizor dupa moartea lui Adrian Paunescu.

    Eram mult prea mica sa merg la spectacolele Cenaclului Flacara, iar cand, in sfarsit, mama mi-a promis ca ma lasa cu niste copii mari din bloc, liceeni, acesta a fost interzis sau n-a mai venit prin Deva. Si asa am ramas cu regretul ca n-am fost si eu cu la spectacolele alea de pe stadion sau de la Sala Sporturilor despre care ii auzeam pe vecinii mei de bloc vorbind pe banca din fata blocului. Si ca n-am auzit si eu cantecele alea pe care le cantau vecinii mei, cand ieseau cu chitara in fata blocului.

    Am insa o amintire personala legata de Paunescu. Atunci cand venea la Deva era cazat mereu la hotelul la care lucra mama mea. Imi amintesc ca toti stateau drepti cand aparea el pe-acolo, de la receptioneri si liftieri, la barmani, cameriste, ospatari si frizerul care il tundea. Erau practic terorizati de toanele lui.

    Era cazat in apartamentul de la ultimul etaj, al saselea, al hotelului si angajatii pandeau cand mergea liftul acolo, sa fie pregatiti cand cobora. Numai ca intr-un week end, cand era liniste in hotel si el tocmai urcase – mama ma ascunsese in camera/oficiul din spatele receptiei, ca ma nimerisem in vizita la ea – am iesit si ma jucam cu unul dintre liftieri „de-a calul”. Eram mica si el alerga cu mine in carca prin holul pustiu. Asta l-a distras si n-a mai vazut ca liftul a fost chemat la etajul 6. Din nu stiu ce motiv, Paunescu a coborat in hol. Avea nevoie de ceva. Mama si liftierul au inghetat. Se si vedeau dati afara. Numai ca poetul capricios in general era in toane bune. Stiu ca de-atunci, cand venea Cenaclul la Deva, nu mai mergeam in vizita la mama la serviciu. Iar mama mea povestestea mereu acest episod cand venea vorba despre Paunescu si despre spaima de a-si pierde serviciul din cauza unor toane de-ale lui. Asta e amintirea mea personala legata de el. Altfel, ma voi abtine de la opinii, se vor exprima si s-au exprimat deja multe. Si deja altii au spus multe lucruri pe care le gandeam si eu.
    http://menaru.blogspot.com/

    Mie, personal, un articol ca cel al lui Tismaneanu ma face sa ma gandesc la ce se va scrie despre el, la timpul sau, si ma intreb daca a reflectat suficient cand a asternul cuvintele pe foaie pentru ca nu ma indoiesc ca spune adevarul, adevarul sau, ca frecventator al acelorasi cercuri de influenta din perioada de aur a marelui carmaci :lol: si astazi copii merg cate o data la serviciul parintilor si va observa. Cine stie ce amintiri lasati!

  57. Buna ziua:

    Multumesc ptr comentarii, favorabile sau nu. Oricum, aici se poarta o discutie normala, spre deosebite de alte locuri unde simpla pomenire a complicitatii lui AP cu dictatura comunista duce la blesteme si afurisiri. Precizez ca intr-un text de asemenea dimensiuni nu se pot atinge toate aspectele legate de o biografie intr-adevar complexa, contorsionata, chiar consternanta. Am dezvoltat reflectiile despre rolul politic al lui AP pe blogul meu intr-un text de sine statator, dar legat de cel de mai sus. Discut acolo metamorfozele post-1989 ale poetului, prezenta in conducerea PSM ca aghiotant al lui Ilie Verdet, perseverenta in a nu-si recunoaste masivele erori. Istoria stalinismului romanesc il include pe AP ca reincarnare a ceea ce fusesera A. Toma si Beniuc in anii 50. In articolul sau aparut pe acest portal ieri, Vlad Mixich a punctat exemplar multe din aceste teme. Ar mai fi de explorat natura patriotismului (asa cum a fost el) in cazul AP. Probabil ca el se iluziona ca nu exista alta cale de a-l afirma. decat adoptarea simbolurilor regimului S-a convins pe sine, i-a mistificat si pe altii. Regimul a masluit patriotismul, l-a manipulat in scopuri politice precise. Din pacate, a facut-o cu sprijinul febril al lui AP.

    http://www.tismaneanu.wordpress.com

    Nu am gustat niciodata lirica luxuriant-baroca a lui AP, mi se pare un neo-romantism verbos, prolix si prea putin meditativ. Metaforele abunda pana la refuz, ideile sunt formulate de prea multe ori tezist. In ultimele doua decenii a fost vorba, in mare masura, de lozinci rimate (abil, dar tot lozinci) Nu sunt critic literar, nu pretind sa judec acesasta chestiune, evident ca admit dreptul altora sa iubeasca versurile lui AP (ori sa-si iubeasca anii de tinerete).

    Ma intereseaza cum un talent veritabil (nu neg nicio secunda acest lucru!) s-a pus in serviciul Raului. Parerea mea este lui AP i-a lipsit ceea ce cheama inteligenta morala. Repet, nu este prima oara ca scriu despre acest subiect. Am vorbit adeseori in anii 80 la Radio Europa Libera, am scris un intreg volum care se intituleaza „Irepetabilul trecut” (aluzie stravezie la „Repetabila povara”). Cartea a fost re-editata in 2008 la Ed. Curtea Veche. In plus, cum arat pe blogul meu, Raportul Final al Comisiei de analiza a dictaturii comuniste a vorbit limpede despre Cenaclul Flacara si alte forme de inregimentare si conditionare mentala.

    • Putina decenta, profesore Tismaneanu, acest lucru nu ne prisoseste, noua tuturor. Hai sa-i lasam pe morti in Judecata Domnului si noi sa ne ocupam de vii. Sau sa ne lasam noi judecati de ceilalti, ce ziceti ?

      • Nu inteleg unde i indecenta ? Profesorul Tismaneanu e si politolog si sociolog.
        Politologul studiaza structura sistemelor politice, sociale si economice, cu o atentie speciala pentru relatiile dintre elementele individuale ale sistemului. Sociologul se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății, al relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale, precum și al instituțiilor din societatea dată.
        Mai indecent e ca Adrian Paunescu a devenit esenta natiunii: Luceafar, dizident, „mare om, mare caracter”, dupa cum se spune la televizor. Nimanui nu i pare bine ca a murit, sa fim seriosi, in final nimeni nu scapa de moarte. Dar atata teatru ieftin chiar ca ne prisoseste noua tuturor………

    • Suntem tentaţi să identificăm, în parcursul excentric al lui Adrian Păunescu, o constantă, jaculatorie schizofrenie. Avem pletora lirismului, fabuloasa hărnicie scripturală, cochetăria zeloasă cu diafanul, dar şi tăvăliri umede, plocoane excitate şi bulbucări omagiale în faţa tronului ceauşist. Omul părea sfâşiat între vocaţia de silf şi voluptatea de rinocer. Iubea şi frumosul, şi hidoşenia. Şi eterul, şi duhoarea. Afişând asemenea contradictorii opţiuni de viaţă, nu aveai cum să nu-l suspectezi de o inexplicabilă dedublare. Nu sunt însă convins că fisiunea abracadabrantă, că volubilitatea bicefală e nota definitorie a sufletului păunescian. Înclin să cred că o impură lăcomie a prezenţei proprii, râvna de a fi ubicuu, de a perora tonitruant pe stadioane, în amfiteatre, pivniţe, lupanare şi biserici, şi mai ales în anturajul suprem al tiranului, constituie resortul de adâncime al fiinţei sale. Nu un sofisticat joc existenţial, de disident paradoxal, ce sabotează Puterea curtând-o şi face binele păcălind astuţios Răul, a fost agenda acestui controversat personaj. Indeniabil înzestrat pentru oratorie, stih şi butadă, hulpav şi harismatic, Adrian Păunescu nu s-ar fi resemnat niciodată cu o fertilă asceză culturală, departe de pulsaţia hipnotică a notorietăţii imediate. Era prădalnic, rumen, lipicios. O meduză uriaşă, premeditându-şi, infatigabilă, statuia… Îngerul său păzitor merită întreaga noastră compasiune. Şi o reverenţă.

      • de ce nu se spune si faptul ca paunescu impreuna cu apropiatii lui cenaclisti continuau spectacolele de pe stadioane in niste orgii de-a dreptul medievale prin camere de hotel si vile de protocol? naiva mea sora a avut noroc sa scape neviolata de la un astfel de eveniment. rusine paunescu, poet al costitei afumate si pulpei de fetiscana!

    • Intradevar,D-le Tismaneanu, o analiza a precursorilor lui Paunescu ca Beniuc si MAI ALES A.Toma – a carei rude f.f.f.apropiata impartea biroul cu tatal Dvs. la „Casa Scantei” ar fi binevenita.
      Nu insa de catre Dvs.
      A-l critica pe Paunescu pentru activitatea lui pre si post 1989(nu se stie,deocamdata ce va face unde l-a dus Dumnezeu) de catre Dumneavoastra ar fi echivalentul in a arunca prima piatra intr-un edificiu de sticla.

      In situatia de fata – trecrea in etrnitate al unui confrate de oportunism- comentariile Dvs. denota o totala lipsa de clarviziune:
      cum va inchiputi ca vor arata comentariile dupa trecerea Dvs. in lumea celor drepti (sau nu)?
      TREBUE sa va intrebati,D-le Tismaneanu, oare in care parte a gardului spiritual va aflati Dvs.?
      In mod sigur nu in cel in care v-a ales Cel De Sus.
      In mid sigur nu in cel in care v-ati initiat in secretele Michiaveliene a le politici
      In mod sigur nu va erijati si ca critic literar – ar fi penibil
      Atunci dece Dumnevoastra – vs- Paunescu la ora de aut bene aut nihil?
      Eu cred ca din cauza dureri provocate de disparitia unui coleg de breasla.
      Si binenteles ma refer la breasla oportunistilor .

  58. Totusi, cred ca un necrolog ar trebui sa includa si un pic de pietate. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca. In fond, a fost un poet de talent, chiar daca pacatele lui au fost mari.

  59. Ca principiu, merita respectati cei care au stiuit sa-si pastreze ideologia si principiile politice, chiar si atunci cind nu mai erau deloc „la moda”. Iar oportunistii care-si schimba mereu blana, dar naravul ba, si care peste noapte s-au dat de 3 ori peste cap devenind din aprigi securisto-comunisti niste tot asa de aprigi dar anticomunisto-democrati, sint de tot dispretul peste tot in lume. La noi inca mai cred multi ca in occident esti apreciat daca injuri comunismul.De aceea s-a si creat in Romania „o moda” de a injura comunistii si comunismul in totalitate si de a se omite aspectele pozitive ale respectivei ideologii.
    Adevarul, insa, este ca oriunde in lume esti respectat numai daca stii sa-ti pastrezi demnitatea si principiile politice, fiind ele si comuniste si-ti respecti tara si poporul indiferent de regim. Daca ti le schimbi dupa cum bate vintul, esti dispretuit si eventual doar folosit.
    Din aceste considerente de principiu si pentru faptul ca a fost un bun patriot=iubitor de tara, indiferent de regim, Adrian Paunescu merita tot respectul! Odihneasca-se in pace!

    • ceea ce dovedeste ca dvs cunoasteti din comunism insigne cu el che, berete mao, pumnul strans si ridicat cat mai sus la niscai manifestatie studenteasca si culoarea rosie. comunismul „asa cum a fost” insa nu vi-l puteti nici macar imagina. daca vreti sa-l cunoasteti, va recomand sa mergeti ca voluntar in Cuba pentru o perioada nu mai scurta de un an. in nici un caz o vizita de doar cateva saptamani nu va va ajuta sa intelegeti comunismul. doar o relatie directa, continua si de durata cu oameni care efectiv traiesc in comunism va va putea ajuta sa intelegeti.

      • comunismul il stim de aici, din experienta personala sau a parintilor si bunicilor nostri. si fiecare l-a simtit altfel :D pentru multi, a fost bine, s-au descurcat, au stiut sa se invarta si i-a durut fix undeva ca nu era libertate de expresie – oricum n-aveau nimic de spus. pentru altii, insa, care pe langa memorie au avut si caracterul mostenire de familie, a insemnat inchisoare, vieti distruse, orori auzite despre semenii lor.
        nu este nevoie sa mergem in Cuba ca sa aflam cum stau lucrurile cu comunismul. ne-a atins indeajuns de groaznic, nu cred ca putem gasi ceva mai rau in Cuba. si, de altfel, avem mai la nord povestea Holodomorului. dupa cum nu este nevoie nici sa ne ducem in tari sud-americane atinse de duioasele binefaceri ale capitalismului marca sua, ca sa vedem si fata neagra a acestuia din urma. doar pentru ca un mascarici roman are ce are cu Che Guevara, nu trebuie sa ne adecvam si noi incultura la acest nivel :D stie toata lumea ca America de Sud a fost un teren de batalie SUA-URSS unde mai ales primii nu au jucat cinstit. pentru URSS, insa, sfera de influenta era mai degraba pe aici decat la capatul celalalt al lumii.
        daca vrem sa stim ce era comunismul, sa ne intrebam ce s-a intamplat cu uraniul de la Stei…
        sau, pentru o analiza mai in profunzime, ce s-a intamplat cu principiile la romani.
        sa vezi in A. Paunescu un patriot mi se pare tras de par. un patriot cu sacii in caruta si cu existenta luxoasa? un patriot care nu a riscat nimic vreodata „din patriotism”?
        dar nici sa-l infierezi ca pe raul absolut nu mi se pare normal, in timp ce stii foarte bine ca raul (comunist sau anterior lui) a diseminat printre noi. si, cu sau fara Paunescu, in cultura romana gasesti atata mizerie morala cat pentru trei Cube, ca tot ati adus vorba :D

    • Se pare ca Paunescu a inceput cunoscuta lui capitulare, urmata de rusinoasa lui proslavire a clanului Ceausescu in urma amenintarilor de tot felul din partea securitatii ca urmare a acestui spectacol:
      http://www.youtube.com/watch?v=roAeSV9Xzvs&feature=related
      Cantecul Andei mi se pare cel mai bun prohod pentru Adrian Paunescu.
      Bravura si tristetea de pe chipul ei, si bucuria ca a reusit sa-l cante pana la sfarsit spune mai mult decat orice.

      • Mircea, ce vrei sa spui?

        Acest cantec a fost stindardul generatiei mele fara ca vreo institutie sa incerce sa il restrictioneze…
        La Radio Romania l-am ascultat ultima oara in 1987; la serbarile Scanteia Tineretului ale lui Lucian Avramescu
        era cantat frecvent…Iar versurile sunt, fara teama de cuvinte mari, revolutionar.

        In vacanta de revelion din 1985/1986, la Slanic Moldova l-am ascultat, in fiecare seara, cantat chiar de Anda Calugareanu…

  60. Si noi care nu ne cunoastem marile valori literare (mai corect latratoare): A. Paunescu si C.V. Tudor! Amandoi au adus, continua sa aduca si vor mai aduce mult timp mult rau acestui popor usor de dus de nas. Iar la judecata istoriei ar trebui sa atarne de acelasi streang amandoi.

  61. de ce nu se spune si faptul ca paunescu impreuna cu apropiatii lui cenaclisti continuau spectacolele de pe stadioane in niste orgii de-a dreptul medievale prin camere de hotel si vile de protocol? naiva mea sora a avut noroc sa scape neviolata de la un astfel de eveniment. rusine paunescu! poet al costitei afumate si pulpei de fetiscana!

  62. „Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
    Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
    Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el.”

    Mihai Eminescu, Scrisoarea I

  63. Domnule (profesor) Tismaneanu, ne puteti spune cum va simtiti acum, dupa ce pres edintele caruia i-ati livrat raportul final CPADCR declara ca s-a regasit in poezia lui Adrian Paunescu (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8009277-basescu-despre-paunescu-avut-opinii-politice-diferite-dar-regasit-poezia-lui.htm?cfat=) sau dupa ce acelasi personaj declara ca daca Nicolae Ceausescu ar fi stat doar zece ani in fruntea statului era „un mare presedinte in istoria romanilor”? http://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/
    Stiti ce se spune despre cei ce se aduna? Ca se aseamana…

  64. Dumnezeu sa-i ierte sufletul lui Paunescu. L-am cunoscut. Mai mult: viata mi-a intersectat cararile si cu alti mentionati in articol, „nomenclaturisti” dar mai ales si artisti. Am lucrat la Flacara, in studentie. Am fost in Cenaclu de la primele intilniri, tineretea fiindu-mi marcata vreo 4 ani, cu amintiri si nostalgii pina acum, aproape 30 de ani de diaspora. Am renuntat la Cenaclu cind a intrat „UTC”-ul la cirma (parca in jur de ’78). Daca as fi avut pricepere in ale condeiului, la fel as fi scris articolul, ca si Tismaneanu. E bine scris, nimic fals sau exagerat, ba chiar temperat. Intimplarea a facut sa primesc link al acestui blog. Si mai rar apuc sa citesc comentarii, dar de data asta am facut-o. Majoritatea par a fi din partea unor intelectuali de clasa, ce fac distinctie intre talent poetic, om, politica si incercarile tip propagandisto/hei-rup-ist ai anilor de trista amintire…de-al scoate pe Paunescu „mare”. In afara de statura si talie, nimic „mare” nu cred ca se poate spune despre el. Pestrit caracter da. Controversat?: absolut. Talentat?: da, mult peste media mea spre exemplu, dar un versificator talentat, nici pe departe un „comparabil” poetilor mentionati (mult peste d’alde Vadim fara discutie :)) ) Daca s-ar fi „dus” la virsta de 35 de ani, mai ca altfel s-ar fi scris despre el, dar asa…. Om politic?: zero barat, cu nimic mai presus/jos de manelismul politic romanesc de azi. Familist? : isi iubea copiii, cel putin pe cei din prima casatorie de care stiu, … cam curvar…dar cine nu-i :) Carierist?: oh yeah! Oportunist?: absolut, de aici acel „eu cint Conducatorul, demn si de buna voie, nu pentru ca-n ierarhie El este cel mai sus” … tare se mai bucura de vila din Sandu Aldea, de Dacia neagra si numar scurt, si mai ales de bastonul de „militiano-securist” din portiera ce-l vintura precum Baiazid sub nasul bietilor de alti soferi de Dacii banale ce nu aveau „bunavointa” de ai da prioritate si face pirtie cind trecea el … spre magazinul „special” de aprovizionare nemenclaturista de la Arcul de Triumf.
    Vreo doi ziaristi din Flacara si citiva folk-isti, prin audienta Cenaclului, ii datoreaza cariera, dar… A avut mai multe porecle: la inceput „grasu”, in redactie, ce-i definea statura, intii lata si apoi inalta, apoi, in Cenaclul anilor ’80, „boss” (asa am auzit, mai ales din partea celor mai putin talentati), dar „Porcu” era ceea ce de fapt ii definea caracterul, si toti asa-i spuneau, e drept, nu in fata.
    Multumiri pentru citeva poezii, frumoase, dar usoare, din anii ’60-’70. Multumiri pentru Cenaclul primilor 3-4 ani. In rest, sa nu stricam, prin asociere si bagatelizare, categoria „marilor” poeti romani. Dumnezeu sa-l odihneasca!

    p.s. subiectul era Paunescu, nu Tismaneanu cu originea, viata, studiile, meritele, viziunile politice din trecut/prezent/viitor s.a.m.d. , nu-i asa? :)

  65. CATE CARTI ATI CITIT DE TISMANEANU ?
    AM CITIT – Condamnati la fericire, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Ordinea mondiala dupa Leninism, Refuzul de a uita, Perfectul Acrobat, Irepetabilul trecut, Reinventarea politicului, Despre 1989 naufragiul utopiei, Revolutiile din 1989 intre trecut si viitor, Stalinism pentru eternitate, Ghilotina de scrum.
    Nu mai afirmati ca Vladimir Tismaneanu a facut parte din sistemul comunist, si pentru ca nu sunteti bine informati, tatalui lui, Leon Tismaneanu nu apare nici in Piramida Puterii si nici in Securitatea editia CNSAS ului. Leon Tismaneanu a fost exclus din partid in 1959 pe motivul ca s a lasat influentat de mentalitatile burgheze si sioniste ale sotiei. Vladimir Tismaneanu si a asumat acest trecut iar faptul ca l a citit pe Marx nu inseamna ca a fost comunist. Comunismul in varianta lui Karl Marx n a existat!
    Comenta cineva ca putini din Romania au auzit de Tismaneanu, nu contest, dar cand am fost in Cehia, Tismaneanu era asociat cu condamnarea comunismului din Romania, la Viena au auzit de el, la Amsterdam la fel, ciudat, doar in Romania nu e cunoscut.
    Articolul lui despre Paunescu este o reactie fireasca dupa tot ce a aparut la televizor, si nu e singura reactie, si alti intelectuali care traiesc in Romania au avut aceeasi reactie, si jurnalisti.
    Nu zic acum ca Tismaneanu e perfect, o fi gresit si el, toti gresim, dar conteaza cum ne indreptam greselile. Atata timp cat a condamnat comunismul iar Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc nu doarme, am tot respectul pentru el.

  66. Dragi romani din generatia anilor `60-`70 !
    Cred ca majoritatea generatiei la care ma refer, imi dau dreptate, cand afirm urmatoarele :
    – daca poetul Paunescu, n`ar fi fost cantaretul de curte al didctatorilor din Scornicesti, iritandu-ne la culme in fiecare duminica, la ” Cantarea Romaniei”, cate 3-4 ore, unde ridica osanale, prea marea si lauda niste analfabeti, care dintr-o conjuctura nefavorabila s-au trezit vremelnic la timona Romaniei, si pe care nu voiau in ruptul capului s-o paraseasca, daca acest poet fff talentat nu ar mai fost implicat si in politica deplorabila, in totalitate de dupa `89, fiind practic un continuator, imbracat in alta manta, al naravurilor societatii comuniste, AR VI AVUT SANSA SA-L CONSIDERAM UN MARE ROMAN, UN MARE CARTURAR, O INTELIGENTA VESNIC SCLIPITOARE !!! Dar asa…
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

  67. De la caravana rosie la erou national
    Unul din lucrurile pe care mi le amintesc din cu plăcere din perioada copilăriei este caravana cinematografică. De câteva ori pe an,o dubă cu un megafon montat pe acoperis se plimba prin sat, anunţându-i pe amatori că la Căminul cultural va rula un film în premieră. Toţi copiii de vârsta mea se entuziasmau şi sala cinematografului se umplea până la refuz. Îmi imaginez Cenaclul Flacăra ca pe o caravană roşie, menită să-i adune pe tinerii rebeli şi pletoşi la ceea ce ei credeau că e o mişcare underground, menită să submineze regimul comunist. În realitate, caravana condusă de Adrian Păunescu era un mod pervers al sistemului comunist de spălare a creierului în care participanţii naivi erau lăsaţi să creadă că sunt rebeli.Fenomenul Cenaclului Flacăra era atent supravegheat de către conducerea de Partid şi de stat iar Adrian Păunescu era animatorul perfect. Căderea dictaturii l-a găsit pe acesta în postura de lacheu şi instrument de propagandă a regimului. În vâltoarea evenimentelor, a sfârşit prin a fi urmărit de mulţimea furioasă şi a încercat să se refugieze la Ambasada SUA, scăpând în final nevătămat.
    Perioada postdecembrista l-a prins ca membru marcant şi senator al Partidului Socialist al Muncii, fondat de foşti nomenclaturişti şi condus de Ilie Verdet, fost prim-ministru al lui Ceauşescu.Ulterior,prin absorbţia PSM de către PSD, a devenit membru PSD şi senator ales în legislatura 2004-2008.
    Deşi a avut 20 de ani la dispoziţie şi ocazii nelimitate să o facă, Păunescu nu şi-a cerut niciodată scuze pentru trecutul de unealtă a unui regim care a făcut mai multe victime decât fascismul la nivel mondial.
    Ieri, Adrian Păunescu a încetat din viaţă.Posturile TV din România s-au întrecut în a-i crea acestuia o aură de personalitate marcantă a ultimilor decenii. Am şi eu o vorba pentru profesioniştii media care au lucrat la materialele respective:Spuneţi-le asta celor care şi-au pierdut tinereţile în puscarille comuniste pentru că au avut îndrăzneala să nu participe la visul de aur al omenirii.

  68. Articol foarte lucid intr-un moment de isterie. Ar trebui ca mai multi oameni lucizi sa reactioneze in astfel de momente cand se fac statui nemeritate. Si alti intelectuali ar trebui sa se exprime. Ar trebui reamintit ADEVARUL. Ploiestiul cu mortii lui, crimele securitatii si regimului, lacomia proverbiala, fetitele sub 18 ani, parcursul posterevolutionar cu mistificarea adevarului si promovarea comunismului.Putina lume stie ca el si Vadim au venit sa se inscrie si la PNT dar au fost alungati de Bani Ghika (fost aristocrat, detinut politica, cca 50 Kg) si alergati din sediul din Roseti pana pe la Universitate. Era un fricos se simtea vinovat dar nu a recunoscut niciodata. A avut si niste reviste porcoase Totusi iubirea si Vremea adevarate troace de porci alaturi de Romania Mare.
    Abuzurile alimentare (manca cate 5-10 Kg de carnne de porc la o masa prelungita), bautura, fetitele, chefurile l-au adus aici. Sa-l ierte Dumnezeu daca o putea dar eu am mari mari indoieli ca se va intampla.

  69. Foarte bun articol.
    Nu sunt un fan Tismaneanu dar cred ca o sa devin. Acest articol m-a determinat sa intru pe blog. Sunteti un adevarat luptator! Nu mai un om care a trait ambele regimuri, care a cunoscut ambele fete, care a citit cartile poate sa combata serios. Va felicit inca odata si sper sa aveti cat mai mult succes.
    Prof. V. Dumitrescu

  70. Domnule Tismaneanu,

    am urmarit astazi funeraliile lui AP, remarcand intai de toate emitentul informatiei in sine: televiziunile lui Vantu si antenele celuilalt personaj, Voiculescu. Nu am cautat sa-mi pun inutila intrebare cati din jurnalistii televiziunilor respective au citit opera lui Paunescu, asa cum e ea, mai mult cantitativa. Insasi Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu era, potrivit Realitatea TV,cand „aleea poetilor”, cand „aleea actorilor”. Sau: „Ion si Aldea Teodorovici”. Se demonstreaza , daca mai era nevoie, ca, fara comenzi, jurnalistii mogulilor bat campii. Moartea lui Paunescu a picat manusa pentru mogulasi: doar doar o intoarce decesul unui om in favoarea unicului lor demers: jos cu Basescu. Ba la un moment dat, corespondentul Antenei vorbea despre spirite agitate, jandarmi care cine stie cum vor face fata mutimii….In fine, discursul lui Vadim Tudor, tot cu Basescu in catare..Ce vreau sa remarc dincolo de acestea. In timp ce goarnele mogulilor scoteau din palarie zeci , sute, mii de „personalitati” din cultura, politica samd care veneau in valuri sa-l conduca pe AP la locul de veci, in realitate colegii de breasla ai lui Paunescu au lipsit in corpore, sa zic asa. Politicieni: Nastase, Ponta, senatorul Bideu si cam atat. Actori, doar Piersic. Folkisti: Socaciu, Vintila si alt „folkist” Gh Gheorghiu, care mesteca guma…In rest asistenta era copios reprezentata de varsta a treia, nu din generatia cenaclurilor…Cam subtire pentru un „poet national”…

  71. Totalitarismul odata venit la putere inlocuieste invariabil toate talentele de prim rang cu sarlatani a caror lipsa de autenticitate si creativitate constituie cea mai buna garantie a loialitatii lor. Acesta a fost contextul in care Adrian Paunescu a preferat pactul cu puterea si a renuntat la literatura autentica in favoarea propagandei de partid. Personalitatea sa deliranta si grandomana, cinismul sau oportunist, a gasit in cultul personalitatii lui N. Ceausescu mediul potrivit. Faptul de a minti sistematic o lume intreaga nu se putea realiza decat in conditiile unei guvernari totalitare, cand calitatea de fictiune ideologica a realitatii de fiecare zi distorsioneaza pana si cele mai mici detalii. Exact in aceasta distorsiune toxica si isteroida a gasit Adrian Paunescu domeniul sau de excelenta, in care se declara, orgolios, superior intregii structuri de propaganda a PCR. Dominatia totalitara se straduieste sa organizeze infinita pluralitate a fiintelor omenesti ca si cand intreaga umanitate ar fi doar un singur individ golit de tot ceea ce ii conferea unicitate si multiplicat pina la dimensiunea unei mase indistincte si perfect manipulabile. Neobosit in efortul sau de a se face util lui N. Ceausescu in proiectul sau de creare a OMULUI NOU, Adrian Paunescu a devenit el insusi un asemenea exemplar, cu toate tarele de rigoare. Imoral dar sentimental, nomenklaturist dar lacrimos iubitor al celor saraci. impetuos oportunist dar declarat indragostit pe viata de Ceausescu, cabotin de o irepresibila limbutie, Adrian Paunescu a sfirsit prin a fi propria sa caricatura, un impostor al omului care ar fi putut fi daca nu intilnea ideologia.
    Alain Besancon are cateva randuri de-a dreptul edificatoare pentru intreg fenomenul totalitar: “In jurul distrugerii fizice – imensul osuar, devastarea pamantului, aspectul cel mai evident al dezastrului, asupra caruia se concentreaza studiile si masuratorile – se intinde un domeniu invizibil, unde ravagiile sunt probabil mai extinse, afecteaza mai multa lume si vor fi mai greu de reparat: distrugerea mintilor si a sufletelor.” De aceea grotescul spectacol media al Funeraliilor cu onoruri militare de la Cimitirul Bellu din Capitala, in apropierea mormantului lui Mihai Eminescu, pe care ar dori sa-l paraziteze daca nu-l poate obtura, evidentiaza mai ales falia existenta intre cele doua Romanii, una a omului nou, resentimentara, revansarda, combativa, si cealalta a supravituitorilor comunismului, ezitanta intre aspiratii febrile de redemptiune europeana si spaime adinci venite din anii in care Adrian Paunescu parea de neoprit.

  72. scrisa chipurile pe 4 noiembrie, asta talent versatoricesc ….. happy now? :))

    Eu recunosc ca am facut greseala
    > De a slavi prea mult conducatorul
    > Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
    > Partidul, Ceausescu si Poporul.
    >
    > Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
    > L-am criticat si-am insuflat dorinta
    > De libertate, bunastare si schimbare
    > Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
    >
    > Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
    > Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
    > Periclitandu-mi starea, familia si casa
    > Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
    >
    > De-aceea spun ca ultima dorinta
    > Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
    > Si-mi fac adanc proces de constiinta
    > Caci nu e om pe lume fara pata.
    >
    > As vrea ca sa raman in mintea voastra
    > Doar un poet ce si-a iubit mult tara
    > Ce a descoperit si slefuit talente
    > Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
    >
    > Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
    > Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
    > Nu m-am dezis de clasa proletara
    > Si am simtit ca am o datorie,
    >
    > De a starni in mintea tuturora
    > Si mai ales in suflete de tineri
    > Ca nu suntem o tara oarecare
    > Si-avem destin maret si vom fi liberi.
    >
    > Cand noi cantam in salile-arhipline
    > Si recitam pe voci de milioane
    > Visam la Marea noastra Romanie
    > Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
    >
    > Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
    > Ca n-am putut opri din cale vremea
    > Sa vad autostrada prin Carpati
    > Din Chisinau-Arad cu via Tebea
    >
    > Sunt unii care ma lovesc si-acuma
    > Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
    > Cuvinte grele-arunca, nesimtire
    > Si toti vor ca sa cada in picioare
    >
    > Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
    > As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
    > Se rasuceste Stefan in morminte
    > De-atata ura, pizma, nedreptate.
    >
    > Imi este jena, sila….chiar ma bucur
    > Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
    > Cand vad valori, talente, caractere
    > Ce-si fac familiile peste hotare.
    >
    > Ce sa va spun, romanii mei de bine
    > Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
    > Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
    > Nu lasati tara calcata in picioare.
    >
    > Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
    > Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
    > Sa va claditi cu totii alta viata
    > Mesaj catre romani de pretutindeni!
    >
    > Sa iei aminte tara mea de suflet
    > Ia atitudine si da raul afara
    > Unde s-a dus Granarul Europei
    > Banala tara-industrial-agrara.
    >
    > Sa iei aminte tara mea de glorii
    > Cu patima iti spun din nefiinta
    > Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
    > Pe munca, educatie, credinta.
    >
    > In timp ce va imbarbatez de-aicea
    > Din ceruri si din sfere tutelare
    > Vad iarasi vorbe grele prin ziare
    > Pe forumuri, pe la televizoare.
    >
    > N-am omorat pe nimeni niciodata
    > Nici cand murim nu ni se mai da pace
    > La toti gasiti cusururi si reprosuri
    > Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.
    >
    > Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
    > Limbaju-ascuns al poeziei mele
    > Baga-mi-as p–a sa imi bag de tara
    > Cu oameni falsi si plina de lichele.

    • Cred ca aceasta poezie arata cine suntem noi. Ne certam acum ca chiorii si gasim vinovati. Ce usor e sa ii gasesti si sa ii arati cu degetul! Multumim domnule Tismaneanu ca ne aratati drumul drept si realitatea! Fara dumneavoastra am orbecai in asta viata ca prostii!

      În loc să fim o ţară numai fraţi,
      Simţim, în noua epocă barbară,
      C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
      S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

      Din tot ce facem, nu avem nimic,
      Ne macină străine interese,
      Făina noastră n-are spor nici pic,
      Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

      Trăim acelaşi tragic simţământ,
      Sub politicieni şi sub contabili,
      Că noi, ca neam, avem destinul frânt
      Şi suntem de prisos şi nerentabili.

      Umili, ne cerem scuze de la toţi,
      Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
      Şi ne conduc nişte fanarioţi,
      Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

      Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
      De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
      Când am ajuns în ţara noastră slugi
      Şi suntem cerşetori la noi acasă?

      Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
      Dispuşi să emigreze se arată,
      Mormintele se pregătesc de drum,
      În România deromânizată.

      Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
      Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
      Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
      Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

      Şi-acum se-aude clopotul fatal,
      Vin vremuri de urgie şi de grindeni
      Şi este seara ultimului bal,
      Din zori, vom fi români de pretutindeni.

      Probabil, mâine-aici va fi pustiu
      Şi toţi în pribegie vom porni-o,
      Drum bun, popor pierdut la un pariu,
      Adio, mamă patrie, adio!
      27 mai 1997, Bucureşti – Urziceni – Tecuci

  73. Mda…Mintile scurte, spalate DEFINITIV cu propaganda proletcultista, pupincurista si nationalist-comunista a grohaitorul de curte Adrian PAUN (devenit, ulterior, PAUNESCU) nu mai vor sa auda de Nichita STANESCU, de Lucian BLAGA, de Octavian GOGA, de LABIS, de Stefan – Augostin DOINAS!
    NU, ei s-au impotmolit in troaca grohaitorului ceausist pe care il considera „al doilea poet national dupa EMINESCU”.
    Ce jalnic…ce trist….ce deprimant…
    Ce anomic, ce debusolant, ce dezarmant…
    :(

  74. Dle Tismaneanu,

    As dori sa cunosc opinia dvs despre aceasta recenta mineriada mediatica – moartea lui Adrian Paunescu- mineriada ticluita, sunt de parere, chiar in zilele de dinaintea trecerii poetului la cele vesnice si inghesuirii sale intre mormintele unor mai mari inaintasi. Sper ca acestia din urma sa nu se rasuceasca, acolo unde sunt (desi asta suna urat, rau, dar, cum spuneau detergentii mogulilor, fiecare om face si bine, si rau..imi asum.).
    Nu ma refer la trecutul lui AP. In paranteza fie spus, o parte din acel trecut le putea fi accesibil „jurnalistilor” de „tip BBC” RTV sau Antene citind jurnalul Constantei Buzea, prima sotie a lui Paunescu… Ma refer la prezent, un timp care nu mai exista pentru omul Adrian Paunescu. Nici nu vreau sa ma gandesc ce „strategii” (si cu ce cuvinte) se puneau la cale in sedintele de redactie din televiziunile mogulilor, dupa ce medicii au constatat decesul acestuia. Ce a urmat, s-a vazut pentru cine a avut ochi sa vada. N-are a face. Trupul lui Paunescu a fost invelit in tricolor si, pe rand, bagat pe teava tunurilor media Voiculescu&Vantu, cu tinta Cotroceni. Profitandu-se dezgustator de faptul ca acest om obsedat de forta mai pastra suficient praf de pusca chiar si post mortem. Personal, mi se pare o ironie a micii istorii: sa ai acces la farfuria din care manca Ceausescu, sa te joci cu prim secretarii asa cum te joci cu limba romana (pe care AP o stapanea, nimic de zis, dar…) sa profiti, in mod sexual as spune, de buna credinta a sutelor de mii de amarati care nu vedeau gratiile Romaniei Socialiste de reflectoarele cenaclurilor (apropo, am primit un mail de la Sorin Iliesiu, care a filmat acestea, spunand ca AP nu-si asigura luminile, nocturna, carevasazica…) de trambulina pe care ti-o da statutul de privilegiat al regimului, si sa sfarsesti dus la groapa de niste necititi, aflati din burta mamei la cutite cu limba romana. Mai viu era Paunescu decat balbaitii in direct sau din studiourile mogulilor, care au incercat sa starneasca lumea, hei-rup jos Basescu, cu armele pe care le folosea odinioara AP, cand dadea lumina, lupta, libertate la tot cartierul, cu lancea lui Horea bonus. Numai ca, alte voci, alte incaperi, cum spunea… Nu vreau sa lungesc. Adrian Paunescu, greu cum era, luneca spre moarte, si, de garnitura acestui tren blindat, vopsit in toate nuantele de rosu, s-au agatat, pentru a-i politiza moartea lui ca om, blatistii Romaniei: mogulii. AP, care a tinut sa-i domine pre toti, dus la groapa de niste estropiati intelectual care au folosit propria lui reteta. De aia zic, ironie curata.

  75. Pentru Tudor Borcea:

    Va multumesc pentru interesantul comentariu. Am scris pe acest subiect chiar azi pe blogul meu. Am recomandat studiul demitizant al lui Paul Cernat din 2004 despre „Imblanzitorul Romaniei Socialiste” din volumul colectiv „Explorari in comuniscul romanesc” (I) si excelentul editorial de azi din „22” semnat de Andrei Cornea. Mineroada mediatica a fost o expresie a spiritul revansard, continuarea ofensivelor similare din ultimii ani.

    http://www.tismaneanu.wordpress.com

  76. Am vrut sa stiu de ce postul scris de dl Tismaneanu a stranit atat de multe patimi.
    Poate adevarul doare, poate…
    In rest apreciez moderatia si multumesc pentru explicatia – necunoscuta mie – legata de interviul cu Cioran realizat de Paunescu!

    Romanii par lipsiti de echilibru si moderatie, de aceea avem parte de atatea slalomuri si ratari!
    Si inca ceva: lipseste exercitiul lecturii! Pacat!

  77. Am citit. Si articolul, si comentariile. Pana la urma, tragand linie, dl. Tismaneanu are dreptate. Sigur, se poate spune „a nu se confunda opera cu autorul”, insa asta ar fi fals. Nu comentez (nefiind literat) valoarea artistica a operei lui A.P., pot insa sa spun ca un om care nu se vinde ca sa supravietuiasca (fizic…subiect complex, care nu tine de tema de aici), ci se vinde ca sa obtina avantaje de genul avantajelor pe care le-a obtinut A.P. nu are cum sa fie un om mare. Este un om mic, indiferent de inaltime si de greutate. Iar un om mic nu poate crea ceva mare. Cam atat despre A.P. Odihneasca-se in pace!

  78. Cum adică cine a fost acest porc obraznic, mare oportunist şi dujman al României, copil din flori, ce avea apoi să crească în grădina unuia pe care avea să-l numească, impropriu, tată.
    La data conceperii tatăl său adevărat se ocupa cu comerţul ilegal de carne, după care a devenit aprozarist, fiind naşul meu de cununie.
    Aşa aveam să aflu cum a fost conceput porcul oportunist, atît de la adevăratul său tată, cît şi de la socrul meu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro