marți, iulie 16, 2024

“Merge și așa“ și “Dumnezeu cu mila”?

Nu voi face, în însemnările mele de astăzi, jocul acelor comentatori care au pus în relație apariția publică de săptămâna trecută a d-lui Klaus Iohannis, apariție în cursul căreia președintele a avut drept principal scop să anunțe că școala va începe pe 14 septembrie și să enunțe scenariile avute în vedere în funcție de situația sanitară,  cu dorința autorităților ca alegerile locale să aibă loc în cursul zilei de 27 septembrie.

Nu voi insista nici asupra erorii comise de Șeful Statului, eroare ce a mai dovedit o dată că, la felurite niveluri de decizie și de comunicare, nu se află chiar cei mai competenți și potriviți oameni. Lucrul acesta se vede cu ochiul liber zilnic, iar din ultima decadă a lunii decembrie 2014, de când și-a început primul mandat la Cotroceni, dl. Klaus Iohannis a tras multe ponoase din asta.

Îmi voi mărturisi, în schimb, mirarea inițială că Șeful Statului, în persoană, altminteri un om extrem de scump la vorbă, a socotit de cuviință să facă un anunț care, în mod normal, era de competența ministrului Educației. Să își fi asumat dl. Iohannis sarcina anunțului doar din motive, hai să zicem, de simetrie? Reamintesc că domnia-sa a fost acela care în martie, la începutul stării de urgență, a anunțat închiderea tuturor instituțiilor de învățământ și tot dl. Iohannis a adus vestea că închiderea se va prelungi până la sfârșitul anului școlar 2019/2020. Puțin probabil.

Pe măsură ce dl. Iohannis dădea detalii despre felul în care înaltele autorități ale Statului român își imaginează anul de învățământ care urmează, mi-am dat seama că președintele și-a asumat o misiune sinucigașă. Aceea de a recunoaște, prin învăluire, că, în realitate, guvernul nu are soluții. Și că transferă toate respnsabilitățile în sarcina autorităților locale. Fie ele Consilii județene sau locale, Inspectorate școlare sau Consilii de Administrație din școli și universități. Cam același lucru s-a putut înțelege și din intervenția doamnei vicepremier Raluca Turcan la Televiziunea Digi 24 sau a ministrului de resort, d-na Monica Anisie, în cursul Telejurnalului de pe TVR 1.

De ce nu are guvernul soluții? Simplu. Din lipsă de resurse. Adică, mai pe românește spus, de bani. În orișice scenariu, indiferent de culoare, era nevoie de o sporire considerabilă a bugetului Ministerului Educației. Or, nu prea sunt indicii că viitoarea rectificare bugetară promisă a avea loc în luna august, ar putea aduce cine știe ce mari surprize plăcute în acest sens. 

Sigur, ideal ar fi ca în ziua de 14 septembrie, respectiv la 1 octombrie, atunci când ar urma ca și Universitățile să își redeschidă porțile, să fim cu toții, profesori, elevi studenți, la școală. Numai că asta presupune norme didactice în plus (cel puțin în cazul învățământului primar unde învățământul online e la fel de credibil și eficient precum povestea cu cocoșul roșu, așa că ne place sau nu ne place, dar trebuie să împărtășim părerea președintelui Academiei Române că un învățător face mai mult decât 10 laptopuri), spații de învățământ suplimentare (chiar închiriate, dar cu ce bani?), internate și cămine în plus care nu au avut cum fi construite din martie și până acum, adaptări ale sălilor de clasă și de curs deja existente care și ele costă.

Anunțurile autorităților medicale nu sunt, în acest moment,  prea încurajatoare. Crește zilnic numărul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus, crește, din păcate, și numărul de decese. Stăm mult mai rău la capitolul pierderi umane decât am stat în martie sau aprilie. Între timp, s-a spulberat și legenda în conformitate cu care COVID 19 ar fi ceva mai îngăduitor cu copiii, cu adolescenții și cu tinerii, iar trista realitate e că avem un corp profesoral îmbătrânit. Adică vulnerabil. Nu e aici locul să detaliez din ce motive. Ajunge doar să aruncați o privire asupra listelor cu posturile titularizabile de la de abia încheiatele concursuri și vă veți face singuri o idee. Doctorii aproximează că în lunile octombrie-noiembrie situația medicală ar putea deveni mult mai dificilă ceea ce ar impune revenirea în masă la învățământul online.

Numai că nici în această privință lucurile nu stau cu mult mai bine. Profesorii știu despre calculatoare cam tot atât cât știau și în martie, și înainte de vacanță, tabletele, vreo 250.000,  promise de Ministerul Educației elevilor ce nu și le pot permite urmează și acum a fi achiziționate ( încă nici nu s-au făcut licitațiile, iar, la noi, licitațiile sunt urmate de contestații, reluări, refaceri de caiete de sarcini și de oferte), avem măști (poate singura îmbunătățire față de martie 2020), însă încă nu se știe foarte bine cine le va plăti în cazul acelor elevi (poate și studenți) care nu își pot permite luxul de a cumpăra două sau trei pe zi.

Pare-se că la ceva mai mult de o lună distanță de data de 14 septembrie lucrurile în școala românească nu stau deloc așa cum ar dori să ni le prezinte autoritățile. Tare mi-e teamă că vom asista la o defilare de improvizații și de apeluri la celebrele ziceri „merge și așa” și „Dumnezeu cu mila!”.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Peste tot in lume exista probleme mari nerezolvate de cum vor putea functiona sistemele educationale. Decat sa cautam o perfectiune care nu poate fi atinsa nici o data ar fi mai bine sa ne concentram asupra ce poate fi posibil in situatia de fata, invatamantul putand functiona in continuare doar in sistem de avarie pana se va instala normalitatea dinaintea pandemiei.
    Digitalizarea invatamantului, o himera cu care insa acum se pot face bani frumosi daca gasesti prostii care musca si se arunca in achizitionarea unor echipamente care ulterior vor fi folosite pt activitati distractive, jocuri.
    Ar fi mai intelept sa cautam solutii de inceperea invatamantului direct la clasa in conditii speciale de distantare sociala, numar redus de elevi in scoli, invatamant in schimburi, inainte si dupa masa, reducerea programei unde este posibil, cautarea de spatii neocupate, birouri in care ar putea evea loc un invatamant provizoriu, respectiv gasirea modalitatii unei practici productive in firme si institutii unde s-ar putea reloca tinerii.

    • Si revin cu ceva sfidator, de priveghiul lui Pian si cum ajuns politia romana sa pazeasca interlopii, de cine le e frica ? sau nu doresc miscari rasiale de genul celor din SUA daca cumva intra in ei mai cu spor.

        • De politie nu raspunde presedintele, a cata oara ?? !! Nu suntem in Bielarus, Romania se considera o tara democratica condusa de guvern si un parlamant raspunzator de legislatia tarii , asupra acestuia ar trebui sa reflectam mai mult dar e mai simplu sa arunci totul in carca prezidentiala.

          • Te-am intrebat ceva, dar vad ca te eschivezi.
            Iti amintesc ca Presedintele a mai girat odata un sef al politiei in primul „guvernul meu”. Si care a trebuit sa demisioneze pen`ca avea bube (nu coronavirus).
            Link-ul l-am dat nu pentru a-l acuza pe Presedinte, ci pentru a aminti ca magarii nu se intimpla doar in guvernarile PSD. Dar raspunzatori sint cei ce vremelnic sint la guvernare.

            • Inca o data, presedintele roman „semneaza ca primaru” si „gireaza” propunerile care ii se pun in fata.
              Daca ar dispune de „propriul serviciu de informatii” poate ar avea mai mult informatii, asa el hotareste coform celor puse pe masa de instutiile cu care lucreaza.
              Daca sefului de politie la momentul numirii nu i-au fost gasite destule bube in cap ele aparand ulterior inseamna ca presedintele a fost sabotat de cineva si informatii importante n-au ajuns la dosar. Se poate lucra si asa se practica si la case mai mari.

    • Solutii sunt, dar si motive sa nu fie aplicate :-).

      Uite cateva solutii:
      – re-organizarea Salilor de sport – numeroase, uriase, fara noima
      – reducerea planului cadru – si asa e de doua ori mai mare decata e recomandat – si trecerea unor obiective in extracurricular
      – utilizarea compelta a spatiilor detinute de autoritatile locale.

      ===
      Din gama solutiilor mai rar discutate:
      – acceptarea resurselor in limba engleza
      – introducerea proiectelor in echipe partial virtuale (de fapt, cam asa se si intampla)
      – mai multe ore in aer liber
      – cresterea numarului de ore de educatie fizica (ca tot suntem deficitari la capitolul miscare)

      …si ar mai fi.

      Dar onor osificatul minister al educatiei se gandeste la pre-osificatele solutii bolnave: obosita telescoala, aberanta „dotare cu tablete” – ca sa enumar doar cateva aiureli.

      Educatia Romaniei e tot stalinista si cu tableta la protzap. Asta, pentru ca si societatea in ansamblul sau viseaza la intoarcerea la comunism, dar cu mai multa caldura si carne de porc ieftina.

  2. „Nu voi insista nici asupra erorii comise de Șeful Statului…”

    Eroarea la care autorul articolului face referire nu aparține Președintelui Republicii. Încă de acum două zile, autorii greșelii și-au asumat-o public.

    https://www.g4media.ro/nelu-tataru-scenariile-privind-desfasurarea-anului-scolar-au-fost-lucrate-intr-o-comisie-a-ministerul-educatiei-si-ministerul-sanatatii-prin-insp-evaluarea-pregatirea-acelor-scenarii-au-fost-trans.html

    Presa pro-PSD atacă, însă, pe dl Iohannis, țintind astfel prin domnia-sa PNL, în scop electoral. Motivul pentru care Președintele a făcut anunțul respectiv este că subiectul se află în aria sa de competență. Pe de o parte, este șeful statului, iar pe de alta, calificarea sa este în domeniul educației.

  3. De parca ar avea vreo importanta modalitatea in care un invatamant falimentar se desfasoara- on line sau fizic.

    Oricum cele mai multe cadre didactice nu se pricep sa predea in niciun fel. Iar cele care se pricep, sunt blocati de parinti, directori, colegi sau de catre inspectorate. Daca nu sunt blocate, nu au manuale, daca au carti de folosit in loc de manuale, nu se potrivesc programei. Iar daca se potrivesc programei, elevii sunt in majoritate de tipul celor pe care ii doare la basca.

    Si noi discutam despre on line!

    Partea buna la on-line este ca poti sa pui o poza cu tine si sa te duci sa inveti linistit de pe internet, sau poti sa iti iei meditator, sau poti sa inveti cu colegii on line.

    Asa ca s-a dovedit prin notele mari luate la Evaluarea Nationala ca de fapt, fara scoala se invata mai bine.

    ===

    Presedintele a luat carma in mana in educatie, pentru ca nu cred ca se asteapta cineva la modul serios ca doamna Anisie sa gestioneze invatatamantul. Intrebarea ar fi daca Presedintele a fost nevoit sa preia, sau si-a pus marioneta de la bun inceput?

    ===

    Tabletele- multe sau putine, vor fi total inutile. Isi imagineaza cineva cum vor fi intretinute cateva sute de mii de tablete de proasta calitate? Ca doar nu isi inchipuie cineva ca Guvernul va cumpara altceva decat niste stifturi , dupa criteriul pretului cel mai mic?!

    Bani aruncati pe tablete. O licitatie fara nicio noima.

  4. @Alin 11/08/2020 At 16:01

    Intre timp „Primarul” a devenit Presdinte si are niste consilieri pe care si-i alege si numeste, asa ca raspunderea finala este a domniei sale!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro