Mesaje și amintiri din vremuri de odinioară

După străbunul obicei românesc, mai nimeni nu s-a omorât cu lucrul începând cu data de 3 ianuarie. Anul 2018 a început cu o amânare. Așa se face că peste tot domnește un îndelung căscat, un fel de lâncezeală/mahmureală. Se așteaptă prima zi de luni lucrătoare din an, mai precis data de 8 ianuarie. Numai după Bobotează și Sfântul Ion au de gând românii să muncească. Până atunci mai un vinuț, mai o felie de cozonac, mai o șuetă colegială.
Într-o sfântă leneveală, în concedii prelungite se află și politicienii. Drept pentru care presa românească trece printr-o teribilă criză de subiecte. Așa că marii editorialiști ai țării se întreabă despre ce să scrie. Să revină la incredibilele fapte ale chirurgului Mihai Lucan și la șpăgile lui nenumărate, primite cu înalte binecuvântări? Să reia tema fugii lui Mazăre în Madagascar, un subiect despre care ministrul de Interne, doamna Carmen Dan, păstrează o tăcere mai mult decât suspectă, deși în alte țări, după un astfel de scandal, mai marele peste Poliție ar fi fost obligat să își prezinte demult demisia? Să revină la zvonurile interesat lansate pe piață de sociologul de casă al PSD, dl. Marius Pieleanu, zvonuri referitoare la continuele certuri și la lupta pentru putere dintre Dragnea –Trei Dosare și Mihai Tudose? Au tot făcut-o și ar risca să se repete. Nici despre neașteptata demisie din guvern a Doinei Pană nu prea e rost să se pronunțe pentru simplul motiv că nici ei, marii editorialiști, nu prea știu, nici măcar “pe surse”, ce a făcut notabil respectiva doamnă în funcția din care a plecat miercuri, 3 ianuarie.
Așa că, în lipsă de altceva, mega-editorialiștii neamului se leagă de ultrascurtul mesaj de Anul Nou al președintelui Iohannis. Îi obiectează că a fost superficial, că nu a avut substanță, că a fost unul de complezență, fără rațiune și sensibilitate. În fine, că a seamănat cu un sms.
Spunând aceasta, se pare că mega-editorialistul a atins suprema culme a inspirației. Dându-și încă o dată pe față și nostalgia față de “vremurile frumoase” din comunismul care te-a făcut om, ți-a dat funcții, șefii în presă. Vremuri în care cu 15 minute înainte de ora 24 vorbea și la Radio, și la Televiziune, “tov. Nicolae Ceaușescu, secretarul general al PCR și președintele RSR”. A cărui alocuțiune era solemn anunțată, cu veritabil spirit și fior partinic, de crainicul lui favorit, tov. Ilie Ciurescu.
Acum, “a vorbi” e un fel de-a spune. “Tovarășul” bolborosea ceva, împungea în chip evident hârtia (din cîte se spune înregistarea dura vreo două ore, tovarășul ba greșind, ba părându-i-se că nu a fost suficient de telegenic) inventaria realizări imaginare și făcea promisiuni ferme din care era mai mult ca sigur că nu se va concretiza nimic, mai reafirma o dată superioritatea socialismului și principiile politice externe și încheia cu tradiționalul “La mulți ani!”.
Și cu asta gata! Continua programul de Revelion pe an ce trecea tot mai împănat de cultul personalității, tot mai necomestibil. Cam tot la fel cum erau sarmalele făcute din carne cu greu obținută, după îndelungi ore de stat la coadă, carne sporită cu remăcinatul amestec de soia și zgârciuri din salamuri ori șnițelele făcute din parizer.
Sigur, nu de un astfel de meniu avea parte mega-editorialistul. El avea parte de bucățica lui, nu multă, dar altfel decât cea a restului populației. “Tovarășul” și aparatul de partid își răsplătea, e drept că tot mai zgârcit, lăudătorii.
“Mesajul de Anul Nou al Președintelui Republicii” a mai rezistat în forma lui tradițională în vremea primelor două mandate ale lui Ion Iliescu și în aceea a lui Emil Constantinescu. Pe urmă, Traian Băsescu s-a adresat poporului din stradă ori nu s-a mai adresat defel.Ssupărându-se pe nepusă masă pe TVR care nu i-a adresat în acest sens o invitație specială.
Astăzi transmit urări scurte, cel mai adesea pe facebook, și președintele Republicii, și președinții celor două Camere ale Parlamentului. Criticabil este însă numai mesajul d-lui Klaus Iohannis. Fiindcă a-l pune la zid pe respectivul,indiferent de motiv, face parte din meniul zilnic ( a se citi sarcina zilnică) al jurnaliștilor formați, lansați în perioada comunistă, redeveniți întrebuințabili grație coaliției PSD-ALDE: